, .

Cuvint ineinte
Sint opt secole de cind, pe pamintul cuprins in curbura Carpatilor ~i numit Transit-
vania, straveche vatra care a cunoscut inflorirea maxima a civilizaJiei ~iputerii mili-
tare a uechilor autohtoni, dacii, sub regii lor gloriosi Burebista ~i Decebal, apoi for/a
loviturii armate a imperiului roman care le-a infrint indirjita rezistenfla ~i, in fine,
procesul de formare a unui nou popor, poporul roman, rezultat din altoirea ramurii
latine pe trunchiul viguros al neamului ba~tina~, opt secole de cind, pe acest teritoriu
de strdueche istorie, s-au asezai, venind din indepartatul occident, grupJlri de colonisti
germani dainuind pina astazi ca populaJie cu 0 limba a ei a-parte, cu obiceiuri ~i port
care 0 individualizeaza distinct in peisajul uman ~isocial intracarpatic. Adu~i aici
din raliuni in primul rind sirategice, ca pavaza, la irecdtorile munJilor, impotriva
infiltratiilor deoastatoare ale uliimelor valuri din marea migraJie mongolii, germanii
stabiliJi in Transilvania istorica si c,u,noscul{sub mumele de sa~i au construit, pe harta
demograficd a provinciei, citeua enclave disiincte in marfa masa a populaJiei autohione
romane~ti ~i alaturi de elemeniele mqgh.{are asezate aici, Ei si-au construit 0 ciuilizatie
proprie, pornita din fondulde tradiJii ancestrale pe care le-au adus cu ei din regiunea
de ba~tina, dar modelaid puternic atit de menirea particulara care le-a fost incredin-
(ata in structura sociald ~ipolitico-militara a Transilvaniei medieoale, de fmprejura-
rile istorice prin care le-a fost dat sa treacd precum si, nu in cele din urnui, de inde-
lungata conoietuire sub orizontul aceluiasi destin istoric cu celelalte najionalitaJi din
provincie si, in principal, cu popula(ia majoritarii ~iautohtona romdneascd, In cadrul
dezvoltarii unitare a civiliza(iei materiale ~isp£rituale a Transiluaniei, in [luxul isto-
ric comun, a carui principala trasatura este aspiratia tuturor popoarelor si, in primul
rind, a paturilor muncitoare spre 0 viaja mai buna ~i mai demna, spre egala ~i
libera posibilitate de exprimare a fiecdruia, populaJia sdseascii a constituit , prin cele
mai inaintate aspiraJii ale ei, animate de un generos umanism, un factor impor-
tant de civilizalie ~i progreso Cioilizati« materiald pe care a construit-o de-a lungul
secolelor, monumentele pe care le-a ridicat, [aptele istorice pe care le-a determinat sau
le-a influenjat, cultura pe care a creai-o ca expresie a unei spiritualitaji a-parte, insu-
flata de cele mai nobile idealuri umane de libertate, dreptate ~i propa~ire, reprezinta,
in contexiul creatiei materiale ~ispirituale a intregii Transilvanii, un aport pretios,
de 0 remarcabila ualoare, cu un loc ~i un rol bine definite. In albia istoriei cuprinza-
ioare a Transiloaniei, a carei trasatura distinctiva ramine lupta ~i efortui populaJiei
majoritare ~iautobtone romane~ti pentru a-si conserva ~iafirma fiinJa najionala, impo-
triva amenin/arilor dinauntru ~i din afara, im.potriua asupririi sociale ~i nationale,
pentru deplina egalitate in drepturi, fara discriminare najionala ~isociald, pe acest
pamint, prezenta luminoasii a aspiratiilor inaintate ale populaJie-i sasesti, momentele
de utrf in care cei mai luminati reprezentanli ai ei au [ost alaturi de ~dealurile ~i de
lupta poporului nostru nu pot fi uitate niciodatd; ele se impletesc strins cu istoria
framintata ~i dramaticd prin care populaJia majoritara dezmo~tenita si-a recistigat
demnitatea libertaJii ~i a drepturilor inalienabile. In epoca noastrd, cind odata cu
tntreaga fara, stravechea Transilvanie a pa~it pe drumul luminos al libertajii depline
~i al egalitalii reale inire oameni ~i na/ionalitaJi, cind efortut prezent de a ridica 0
civilizatie infloriioare, modersui, este 0 datorie a [iecdrwia, dedicata viitorului comun,
populatia saseasca se bucura deplin de libertate ~i drepturi egale, in vederea unei cii
mai complete exprimari a specificului ~i calitafilor proprii. Solidaritatea de veacuri
cu celelalte popoare din Tramsiloamia in lupta comuna spre mai bine, tntrajutorasea
~ischimbul de oalori din trecut cunosc astazi 0 etapa calitatiu noua: este cadrul convie-
Juirii socialiste intr-o Romanie care si-a fixat drept Jel suprem al tuturor eforturilor
~inazuinlelor sale 0 via/a mai buna pentru toJi cetafenii ei, un viitor pe trepte tot mai
tnalte de ciuilizatie pentru urmasi .
Apreciind la adeudrata lor ualoare inzestrareo: ~i eforturile acestui harnic ~i talentat
popor care stn: sa~ii din Transilvania, ceea ce au reusit sa ridice ~i sa lase mostenire
urmasilor succesioele generaJii de muncitori, me~te~ugari, carturari ~i arti~ti ridicaJi
 dintre ei, oferim publicului cititor din tara noastr(i ~i de peste hotare imaginile unora
dintre cele mai representatioe creaiii ale celor cu care am trait impreuna de atitea
veacuri. Cetdtile fortificate tarane~ti, care puncteaza ~i astazi peisajul transilvan,
zimtuind cu crenelurile lor puternice orizontul atit de familiar noud ~i pe care, din eter-
i nitate, it ~tim zimiuit de crestele semeie ale Carpatilor, reprezinta marturia de pre]
a unor uremuri trecute, de lupta ~i zbucium, a unor eforturi constructive ~i a unui inge-
niu creator deosebit . Sigur ca, intre [actorii care le-au hotarit geneza, asezindu-le ca
semn al rezisicniei ~i tariei omului in calea vicisitudinilor aldturi ~i in cadrul date lor
i eterne ale peisajului romdnesc, pe 0 clina de deal pe care in veci coboard oile din
rl baladd, in preajma unor construciii cu linia specific dulce, impodobite cu inireaga
i bogatie sufleteascd a taranului roman, la malul apelor albasire in care se oglindeste
rl cerul cu constelatiile patriei, in margine de piidure in care susura viu basmul stravechi
e al infratirii noasire cu natura, intre imprejurarile care le-au determinat, cele politice
'e ~i militare au intiietaiea, Chiar dacd au [ost simple comunitati larane~ti, cele care
a le-au ridicat piatra cu piatra ~i a-poi le-au [olosii ~i le-au aparat, ele adunau laolalta
:- tarani liberi, insarcinati de autoritdtile [cudale cu paza fruntariilor. Pe masura ce
f- amenintarea expansiunii otomane asupra Europei zrestea, eforiurile de aparare ale
marilor struciuri [eudale din centrul continentului se intensificau, materializindu-se
n ~i in dezuoliarea ~i consolidarea zidurilor de aparare ale oraselor, in inidrirea puterii
tl de rezistenta a cetiitilor tarane~ti. Cdci chiar tarane~ti fiind, pe linga scopul [carte
)- important de salugardare a vietii ~i bunurilor celor ce locuiau in acesie sate" ele inde pli-
el neau ~ipe acela de a intari, in puncte [carte bine determinate strategic, sistemul de apa-
;~ rare militara unitar ~i cuprinzator, destin at sa puna staoild inainidrii otomane. Dar
:e ratiunile de ordin militar care le-au determinat sin: com pletate de 0 serie de [actori
,- de viata economicd , sociald ~i pricepere me~te~ugareasca. Odata ridicate, cetatile tara-
tl nesti intarite concentrau in ele esenta vie/ii socia le ~i economice a comunitdti«, ca loc
u de addpost, de refugiu, de depozitare a ualorilor de raspindire a culturii ~i instruciie a
t- generatiilor tinere, de conducere strategicd a rezistentei, de maxima autoritate sociaid
i, in oiaia comunitalii. De aici, 0 serie de caracteristici de consiructie care ne uorbesc
s, astdzi , mai elocuent decit orice alt document, des-pre tnata ~i lupta celor care le-aa ridicat
1- ~i le-au locuit.
Purtind [carte apasata amprenta un or epoci istorice zbuciumate, m.driurisind. despre
0- efortul ~igeniul consiruciiu al localnicilor , integrate familiar, printr-o lunga convie-
e, tuire, in peisajul specific tarii, cetdtile /arane~ti din Transilvania reprezinta docu-
st mente unice de via/a ~i istorice.
Ie
(e TRANSILVANIA
a
It * *
u *
re
o
~,
it Luerarea este rezultatul partial al cercetarilor intrepr inse de Juliana Fabritius-
ri Dancu, intre anii 1968 -1978, in 150 de loca litat i transilvanene, unde s-au mai pas-
:a trat biseriei fortifieate si cetat ile tarane~ti din jurul lor. Expunerile se sprijina
pe cercetarile tuturor arhivelor parohiale si, in esential, pe observatiile de
w teren, reflectind eu fidelitate starea fiz ica actuala a aeestor monumente, cuprin-
n zind si ultimele deseoperiri in urma sapaturilor arheologiee, readueerea edifieiilor
la starea init iala, prin restaurar ile temeiniee efectuate in ultimele doua decenii.
AUt prezentarea in acuarela ~i desen a monumentelor, cit si planurile anexa, redau
cu maxima fidelitate aspectul actual al monumentelor, eliberate de anexele surve-
nite intre timp si care au denaturat partial autenticitatea lor.
 Inca de la inceputul acestui secol, Transilvania a fost considerata, chiar de
catre specialisti, ca peisajul prin excelenta al bisericilor fortificate inconjurate cu
cetati tarane~ti, intrucit aici, in partea de sud a Transilvaniei cuprinsa in arcul car-
patin, s-a pastrat, pe un teritoriu relativ restrtns, un mare fond de biserici-cetati
medievale, in forma lor originara, nicaieri int ilnite astazi, in alta parte a lumii, in
aceasta densitate si varietate de forme. In Transilvania, straveche provincie roma-
neasca aflata multa vreme sub dominatie straina ~i care in 1918s-a unit cu vechea
Romanie, bisericile-cetat i si-au mentinut, pina in secolul XVIII, importanta lor
defensiva, ca loc de refugiu al taranimii sasesti, dator ita situarii geografice a aseza-
rilor si condit iilor istorice si sociale ale acestei populatii. Pina in deceniul al cincilea
al secolului nostru, camarile, cum le avea fiecare gospodarie in incinta bisericii, au
folosit pentru pastrarea cerealelor, iar in multe din tumurile de aparare, slanina -
care si astazi se mai atirna acolo ca sa se infragezeasca - a fost tinuta in siguranta,
veacuri de-a rtndul, Impotriva rapacitatii invadatorilor. Ca locasuri de cult, biseri-
cile fortificate au fost utilizate continuu, de la construirea lor si pina in prezent.
Dintre cele 300 de biserici-cetati - care pe la 1600aparau populatia tuturor comu-
nelor locuite de sasi pe teritoriul Transilvaniei - s-au conservat circa 160de edificii
dator ita ingrijirii netntrerupte de catre comunitatile satesti. Ceea ce a durat aici viu,
ca 0 imperioasa necesitate a existentei, a disparut in cea mai mare parte din spatiul
vestic si central european, inainte ca cineva sa se fi ocupat de conservarea acestor
monumente, din mediul rural, - actiunea de ocrotire a monumentelor istorice fiind
o initiativa a secolului XIX. In secolul XVI, prin evoluarea tehnicii de lupta, prin
perfectionarea ~i raspindirea armelor de foe, odata cu permanentizarea armatelor
organizate, bisericile cu fortificatiile lor, din apusul ~i centrul Europei, si-au pierdut
eficacitatea defensiva, inclt la augmentarea sau reconstituirea lor a disparut carac-
terul lor defensiv, tot asa cum cresterea populatiei a riecesitat desfiintarea curtilor
fortificate din jurul bisericilor, in majoritatea centrelor rurale si urbane. Ceea ce s-a
pastrat, partial sau fragmentar, a fost foarte tirziu consemnat de istorici. Pina catre
mijlocul secolului trecut, istoria artelor a ignorat total edificiile sacrale fortificate
din mediul rural, atentia ei fiind indreptata exclusiv asupra bisericilor citadine, a
domurilor ~i catedralelor cu imensele lor podoabe sculptate, in care caracteristicul
stilului se manifesta mult mai evident decit la modestele biserici de sat a carer ame-
najari defensive au fostsi ele neglijate de istoria fortificatiilor, puse in umbra de
catre castelele nobililor, cetatile cavalerilor si fortificat iile oraselor. Risipite pe
intregul cuprins al tarilor, in trecut au fost greu accesibile, necunoscute in majoritate,
ramase - in cel mai fericit caz - ca obiect de cercetare etnografica, sociologica,
sau document viu de istorie locala.
Pe cind in Europa occidentala primele studii razlete despre biserici fortificate
~i cetati tarane~ti apar in revistele etnografice din deceniul alsaselea al secolului
trecut, dr. Friedrich Muller a publicat inca in 1857raportul sau stiintific "Die Ver-
teidigungskirchen Siebenbiirgens" (Bisericile de aparare ale Transilvaniei) in "Comu-
nicar ile Comisiei Centrale austro-ungare pentru cercetarea si ingrijirea monumente-
lor", vol. II, ca prima lucrare ce i~i propunea sa prezinte bisericile fortificate rurale
in totalitatea lor pentru un teritoriu ce formeaza 0 unitate geografica si istorica, ~i
nu ca aparit ii izolate. Pe cind primele carti de specialitate germane si franceze con-
sacrate acestei teme apar in anii douazeci ai secolului nostru, Emil Sigerus publica,
in 1900, primul album cu fotografii despre "Siebenburgisch-sachsische Burgen und
Kirchenkastelle" (Cetati si castele bisericesti sasesti din Transilvania), aparut in
cinci edit ii, facind cunoscute monumentele sasesti din Transilvania, mult dincolo
de hotarele ei si mai ales in lumea specialistilor. In 1913, lucrarea a primit Medalia
de argint la tlrgul de carte din Lipsca, prilej cu care Emil Sigerus, cronicarul Sibiului
si pionierul cercetarii artei populare sasesti, a conferentiat despre bisericile-cetati
din Transilvania in prezenta unei asistente ce numara 3000 de persoane. In opera ~
de referinta, aparuta in 1905, "Die deutsche Baukunst in Siebenburgen" (Arta arhi-
tecturii germane din Transilvania), dr. Viktor Roth trateaza, paralel cu bisericile ora-
senesti, pe cele fortificate satesti si cetatile taranesti. Intre 1934si 1940, inginerul
Walter Horwath prezinta - mai intti in revista .Kirchliche Blatter" si apoi in
patru brosuri - cincizeci de biserici-cetat i sub aspect arhitectonic si al caracterului
lor defensiv, descrieri insot ite de planuri si sectiuni.
Alaturi de bogatul fond de monumente pastrate in forma originara, literatura
de specialitate saseasca - care a tratat fenomenul global, inainte ca aceasta viziune
sa se fi impus pe plan european - a contribuit la 0 larga difuzare a existentei lor,
incit publicistica occidentala, pina nu de mult, prezenta bisericile-cetati transilva-
nene ca pe un fenomen aparte, specific local, iar Transilvania ca teritoriul lor de
raspindire propriu-zis. Aceasta imagine s-a modificat treptat, odata cu aparitia stu-
diilor care trateaza monografic term bisericilor fortificate in diferite regiuni euro-
pene. Numeroase lucrari, datorate mai ales initiativei particulate - care, asamblate
ca pietrele unui mozaic, ofera 0 imagine concludenta, desi inca nu fara lacune - au
dus 13. acceptia unanima ca fortificarea bisericilor $i a incintelor acestora
nomen general european, existenta lor putind fi dovedita ~i in regiunile crestine ale
un fe- =.
Orientului Apropiat.
9~ .L~ __ 1 •.•. _. ~ .£0 __ 1_ .£ __ L:'.£!~ •.•.,"!:'l_ \....:."...• :1
_:. ...• _ roo "",.. ""~C"+ .••.",t "nTY1~; r~rPOr;
Orientului Apropiat.
In spatiul Europei centrale, fortificatiile bisericilor s-au pastrat numai rareori
si izolat in stare orig imra, iar sub forma de comasari teritoriale, numai in grupe
mici. Pretutindeni insa, unde s-au intreprins cercetari, s-au descoperit fragmente sau
detalii ale vechilor fortificatii, sau atestari documentare referitoare la ele, imaginile
lor fiind frecvent pastrate in picturile murale ~i ale altarelor, in forma chivoturilor
~i pe obiecte de cult. Prin urmare, nici fondul pastrat, inregistrat cu grija in regiunile
cercetate, nu ne ofera 0 justa imagine asupra densitatii originare ale bisericilor for-
tificate, pe care trebuie sa ne 0 imaginam, in raport cu necesitat ile, mult mai mare.
Peste tot unde crestinismul a patruns in teritorii pagtne, adesea in cursul cuce-
ririlor teritoriale si al colonizar ilor, edificiile de cult timpurii trebuiau aparate prin
amenajari defensive, pentru a putea oferi, la rindul lor, ocrotire credinciosilor. Din
aceasta conditie vitala rezulta caracterul defensiv initial al construct iilor sacrale
timpurii europene.
 Martin Weber, in disertatia sa "Wehrhafte Kirchen in Thiiringen" (Biserici
fortificate din Turingia), aparuta in 1932, este primul care sustine aceasta teza, afir-
mind ca toate bisericile au fost initial fortifieate, sau eel putin in stare sa ofere ocro-
tire si posibilitati de aparare. In sprijinul parerii sale vine faptul ca primele biserici
au fost mai totdeauna primele si multa vreme singurele cladiri din piatra ale co-
munelor mici rurale, suficient de Incapatoare pentru a cuprinde intreaga comunitate,
adapostind-o intre zidurile ei groase, cu putine, mici si inguste ferestre. Pentru a
fi mai greu accesibile ~i mai usor de aparat, bisericile s-au cladit cu predilectie pe
locuri ridicate. Variatele modalitati si proportiile fortificar ii, care se adapteaza am-
plasarii edificiului sacral, au generat diferite tipuri de biserici intarite, dintre care
eel mai simplu poate fi considerat biserica-turn, raspindita in Suedia, Danemarca
(ca biserica rotunda pe Insula Bornholm), in Schleswig Holstein (RFG), dar si spre
sud, in Franconia lnferioara unde turnul - ridicat deasupra sanctuarului - cu-
prinde in caturile superioare camera armelor si camera de veghe, terrninindu-se prin-
tr-un coridor scos in consola sau 0 platforma cu creneluri, coiful turnului piramidal
sau conic deseori cladit din piatra, folosind aparatorilor ca protectia spatelui. De
acest turn, avind uneori 0 cripta in subsol, se atasa 0 midi. nava, corespunzatoare po-
pulatiei restrinse de atunci a satelor, compusa citeodata din numai douazeci de fa-
milii. La marirea ulterioara a navei, amenajarile de aparare, devenite inutile, nu
se mai refaceau, incit, din fortificatia initiala a bisericii, de cele mai multe or i nu
s-a pastrat dedt turnul.
Bisericile fortificate (Wehrkirchen) au rezultat din aplicarea construct iilor de-
fensive direct pe corpul biser icii, cuprinzind unul sau mai multe parti ale edificiului
(cor, nava, clopotnita, sacristie). In Franta, s-a cristalizat cea mai specifica forma
a bisericii fortificate in genul cetatiilor cavaleresti, cu turn ridicat deasupra corului
care preia functia donjonului din cetatea medievala - ace1 reduit constituind ultimul
refugiu, terminat intr-o platforma crenelata de lupta, Toata cladirea era inconjurata
de arcuri devansate, intinse intre contraforturi, in spatele lor deschizindu-se masicu-
liurile, nava era acoperita de asemenea cu oplatforma de lupta cu.balustrada crenelata.
Aceasta biserica din sudul Frantei, ma i ales din regiunile de coasta, fortificata
ca un urias bloc inchis ermetic, putea sa renunte la ridicarea unei incinte, ea fiind
capabila sa infrunte singura atacuri si asedii. In sudul Frantei, Raymond Rey a
depistat 360 de asemenea monumente, prezentate in cartea sa "Les vieilles eglises
fortifiees du midi de la France" (1925). Aici biserica s-a transformat in cetate. In
zona Thierache din nord-estul Frantei, cu osuprafata de numai 210 krn'', Jean-Paul
Meuret a identificat 65 de biserici fortificate, descrise in monografia aparuta in 1976,
"Les eglises fortifiees de la Thierache". Aceste cifre reprezinta un corectiv pentru
opinia ca Transilvania este focarul bisericilor fortificate, dar cifrele exprima si mo-
tivul hotaritor pentru aparitia fortificarilor, anume amenintarea permanenta si in-
delungata a anumitor zone de catre dusmani din afara granitelor. in schimb, se in-
tilnesc rar in Franta fortificarile spatiului din jurul bisericilor, pe cind -in Germania
aceste spat ii, incercuite cu un simplu sau dublu zid, sint cea mai frecventa forma
defensiva a bisericilor din mediul rural. Curtine le, cu turnuri si porti , predomina in
Baden-Wurtemberg, Rheinland-Pfalz, Hessa si Turingia, Iocasul de cult ram i nind
mai totdeauna nefortificat.
Daca incintele fortificate mai sint prevazute si cu camari perttru provizii, daca
turnuri, bastioane si magazii fortificate intaresc in plus incintele, inconjurate adesea
de un sant cu apa, si daca biseriea insa~i este amenajata pentru aparare, Incit aspectul
ansamblului este acel al unei cetati, unei mici fortarete, - vorbim de tipul bisericd-
cetate - asa cum s-a dezvoltat cu deosebire in acele tinuturi amenintate, inceptnd
din secolul XIII, de tatari si, secole de-a rindul, de turci - numim in primul rind
Transilvania, Austria inferioara, Karintia si Slovenia. In fostul ducat Krain, din
Slovenia, s-au pastrat 21 din marele numar al incintelor cu camari de proviz ii din
jurul bisericilor, numite "Tabor".
Biserici-cetati si incinte fortificate au existat, de fapt, in toata Europa, din
Pirinei pina in Carpatii transilvani ~i de la Marea Nordului pina in Italia, cu cea
mai mare frecventa in Transilvania, Austria, Turingia si Franconia Inferioara .. In
principiu, ele se inrudesc cu cetat ile, dar se deosebesc prin aceea ca nu sint locuite
permanent, ci numai in caz de razboi ~i asediu. Aprovizionate cu alimente si cereale,
in incinta sau chiar in biserica se afla mai totdeauna 0 fintina, taran ii putind re-
zista in aceste mici fortarete destula vreme. Cele transilvanene sint cele mai puter-
nice si cuprinzatoare, - Prejmerul, cu cele trei incinte ce intrunesc 260 camari de
provizii, fiind cea mai mare biserica-cetate europeana, fa1a de care cea mai mare
biserica-cetate germana, din Ostheim in der Rhon, in Franconia Inferioara, a carei
biserica a fost sfintita in 1410, apare modesta, cuprinzinddoar 72 de camari cu pivnite,
in dubla sa incinta Intarita cu turnuri.
Nu este usor sa faci 0 neta distinctie intre diferitele tipuri de fortificat ii ale
111 UUUld :3d ruc ru ta lUli:lllld CU lUlllUll.

N u este u~or sa faci 0 neta distinct ie intre diferitele tipuri de fortificat ii ale
bisericilor, ele fiind de multe ori combinate si intotdeauna adapt ate terenului, 10-
cului de amplasare, complexitatea amenajarilor defensive depinzind ~i de gradul pe-
ricolului la care erau expuse datorita situarii lor geografice, linga drumurile princi-
pale sau in tinuturi limitrofe. Daca facem totusi 0 clasificare a formelor existente,
deosebim: edificii sacrale apte de aparare; biserici imprejmuite de curtine cu turnuri,
la care locasul de cult rdmine nefortificat; biserici fortificate si, forma cea mai complexa
biserici-cetate avind incinte prevazute cu camari de provizii. Pentru Transilvania
vom distinge mai multe tipuri, dupa forma edificiului sacral la care s-au adaptat
fortificat iile.
Perioada de construire are un rol determinant pentru generarea tipului de for-
tificare, cele mai simple fiind, in mod firesc, primele. Cind bisericile fortificate erau
plasate in zone periclitate timp mai indelungat, ele se adaptau permanent tehnicii
de razboi, astfel incit cele din sudul Transilvaniei, situate ltnga trecatorile munt ilor
si in apropierea arterelor de circulat ie, au devenit mici fortarete cu un sistem defensiv
ingenios alcatuit.
 Daca facem abstractie de bisericile paleocrestine din Italia si din Orientul
Apropiat, unde existenta fortificatiilor la edificiile de cult poate fi dovedita inca din
secolul IV - precum zidul de fortareata cu care a fost imprejmuita bazilica San Se-
bastiano, de pe Via Appia, sau bisericile armenesti intar ite sub indemnul apostolului
Grigore, sau biserica din Blaheme, intarita ca bastion al Constantinopolului in tim-
pul tmparatului Justinian eel Mare - primele biserici fortificate cu caracter de
cetate au fost cele ridicate in Spania in sec. VIII, pastrindu-si functia lor pina in
sec. XIII, cit au continuat luptele cu Maurii. In timpul cruciadelor, cavalerii cre~-
tini au Jnaltat - in Palestina, Siria, Italia, in Tara Birsei intre 1211 si 1225, apoi
la sfirsitul sec. XIII in Prusia ~i Livonia - cetatile Ordinului lor, drept cea mai re-
prezentativa combinatie intre edificiul sacral ~i fortificatie, intre cetate si manastire.
Sistemele de fortificare sint, asadar, preluate de la cetatile cavaleresti occidentale,
dar anumite forme de constructie ~i detalii s-au imprumutat si din arhitectura araba,
precum ma~iculiurite dispuse intre peretele cladirii si arcurile de aparare intinse
Intre contraforturi sau scoase in consola, ca si micile sacnasiuri, numite muscharabi
sau Pecbnasen,
Moda sacnasiurilor a venit din Orient in Bizant unde, vazuta de cavalerii cru-
ciati, a fost adusa in Europa. (Este interesant ca masiculiurile s-au raspindit numai
in Spania, sudul Frantei si Transilvania, apartnd tnsa in epoci diferite. In Franta,
arcadele devansate intinse tntre contraforturi apar in formasemicirculara la mijlocul
secolului XII, in secolul XIII ~i XIV - in forma arcului frint. In Transilvania, ma-
siculiurile apar catre sfirsitul secolului XV si in combinatie cu arcurile semicirculare
sau plate intinse tntre contraforturile ce inconjoara corul si nava bisericilor, transmise
tot prin influenta orientala. In spatiul dintre Franta ~i Transilvania, masiculiuri
apar numai Ia doua biserici fortificate, ambele in Austria Inferioara: la capela caste-
lului din Schrattenthal, construita in 1438dupa modelul capelelor din palatele Iran-
ceze; la biserica Sankt Peter in der Au, datind din 1452.
Primele biserici fortificate apar in Europa centrala in secolele XI si XII, fiind
plasate, in perioada crestinarii, ca puncte de sprijin ale clerului ~i puterii feudale
in tinuturi pagtne, Fortificatiile bisericilor satesti au luat fiinta cu precadere in se-
colele XIII si XIV, construite printr-unefort colectiv in scop de autoaparare, in
timpurile marcate fie de luptele puterii feudale teritoriale irnpotriva fortei centrale
lmparatesti, fie de cele numeroase dintre seniorii feudali intre ei.
Pretutindeni, in spatiul Europei centrale, conditiile care au dus la aparitia
bisericilor fortificate satesti sint aceleasi: 0 comunitate sateasca izolata si oprimata
este nevoita sa se apere ~i sa se ajute singura impotriva stapinilor feudali si a nesigu-
rantei vremurilor, in care domnea dreptul pumnului si bunul plac. In scopul adapos-
tirii intregii colectivitati, biserica se oferea de la sine, drept cea mai cuprinzatoare
~i adesea singura cladire din piatra a satului, ca loc de refugiu. In afara motivului
major de securitate ce a dus la fortificarea bisericilor, sa nu uitam ca omul evului
mediu se simtea in biserica in imediata apropiere a protectiei divine. Aceasta ere-
dinta a fost intarita si de autoritatea eclesiastica prin dreptul de azil in biserica si
in a~a numita "zona sacra", inclusa inauntrul zidului de aparare. Biserica oferea
adapost celor urmariti ce se refugiau in incinta ei, ucigasilor ca ~i railer platnici,
ocrotirea extinztndu-se ~i asupra bunurilor adapostite in biserici. Hotarirea acordarii
acestui drept de azil a fost luata de Conciliul roman din 1059,fiind transmisa printr-o
bula de catre Papa Nicolae al II-lea tuturor episcopilor din Galia, Aquitania ~i Gas-
conia. Toti cei ce patrundeau cu forta in incinta sacra erau excomunicati. Hotartrea
a fost luata cind nu exista 0 legalitate general valabila, ci staptnea dreptul celui mai
tare, in scopul de a crea 0 distanta Intre urmariti si urmaritori, obtinlndu-se astfel
un timp de chibzuire in care cei aflati in disputa aveau eventual ragazul sa se impace.
Desigur ca acest drept de azil, extins asupra intregii Europe, a facut sa creasca in
constiinta oamenilor siguranta oferita de Biserica.
Aglomerari de biserici fortificate ~i biserici-cetati gasim in teritorii de gran ita
dintre state sau dintre feude, intruclt la hotare se ciocneau interesele paturii condu-
catoare, iar taranii erau primii care aveau de suferit de pc urma luptelor ce le dis-
trugeau asezarile ~i ctmpurile.
Frecventa fortificatiilor la bisericile situate linga drumurile de mare trafic se
explica nu numai prin amenintarea frecventa din partea trupelor de soldati ~i merce-
nari, ci ~i din aceea a bandelor unor cavaleri aventurieri, a unor vagabonzi consti-
tuiti ingrup, incit pentru populatia din preajma drumurilor posibilitatea de a-~i
adaposti avutul in incinta bisericii era de interes vital. Aglomerari ale bisericilor
fortificate se constata pe teritorii btntuite, la intervale mici, de invazii ale pagtni-
lor - ca Transilvania ~i teritoriile expuse pericolului turcesc din Austria inferioara,
Stiria, Karintia ~i Slovenia.
n~drrrezentarea bisericilor fortificate si a cetatilor taranesti ca fenomen_gene-
Stiria, Karintia ~i Slovenia.
Daca prezentarea biserieilor fortificate si a cetatilor tarane~ti ca fenomen gene-
ral european le situeaza, pe de 0 parte, ca expresie a rezistentei crestinismului apu- .
sean Impotriva agresiunii pagtne din rasarit, pe de alta parte, reliefeaza importanta
lor sociala ca loe de refugiu al taranimii obligata la autoaparare, - este semnifieativ
faptul ca, in Transilvania, cel mai sud-estic bastion al Oeeidentului, aceste con-,
structii medievale, destinate deopotriva cultului ~i apararii, au cunoscut nu numai
cea mai mare diversitate tipologica ~i densitate teritoriala, ci si cele mai complexe
~i perfectionate amenajari defensive ale timpului, intrucit ele si-au pastrat eel mai
indelungat timp functia defensiva, fiind nevoite sa se adapteze continuu evolutiei
tehnieii de razboi,
Varietatea tipologica a bisericilor-cetati din Transilvania - care utilizeaza,
de fapt, aceleasi sisteme de aparare - se datoreste faptului ea fortificatiile s-au adap-
tat unor edifieii sacrale deja existente si amplasarii lor pe terenuri cu structuri dife-
rite. In Transilvania, constructiile sacrale, cu rare exceptii, au fost construite ini-
tial ca biseriei fortificate; in general, biserieile din piatra ale colonistilor au fost rid i-
cate la vreo eincizeei de ani de la intemeierea satelor, ea edificii destinate exclusiv
cultului, fiind fortificate 'abia dupa primul sfert al sec. XV, in tot sec. XVI ~i
chiar in sec. XVII, sub presiunea incursiunilor otomane care s-au repetat de-a lungul
a trei secole.
Harta tipologica anexa, cuprinztnd teritoriul sudic de eolonizare saseasca,
arata ca edificiile de cult in secolul XIII sint bazilici roman ice; in seeolele XIV ~i
XV, bazilici ~i biseriei de tip hala ~i sala apartinind stilului gotic, indicindu-se,
prin simboluri colorate, in componenta actuala a unor biseriei, partile mai vechi
roman ice sau altele mai noi gotice, adaugate prin reconstructia lor in scop de apa-
rare. Daca urmarim apartenenta bisericilor de stilul romanic sau gotic, facind deo-
camdata abstractie de dispozitia lor planimetrica, constatam ca ele se repartizeaza
teritorial in ordinea colonizarii succesive a diferitelor zone locuite de sasi, anume ca,
in cele mai vechi dintre ele, situate la marginea sudica a provineiei, predomina bazi-
Heile romanice. 0 deosebire conform tipurilor planurilor de construct ie, inauntrul
stilurilor romanic ~i gotic, eorespunde diferentelor de vechime ale asezarilor. Abate-
rile de la aceasta regula indica faptul ca, in asezarile mai mari, odata cu cresterea
populatiei, bisericile au fost marite, modificate in stilul epocii, sau au fost recon-
struite in urma distrugerilor. Presupunem ca a doua sau - eel mai tardiv - a
treia generatie a colonistilor a tnceput edificarea bisericilor din piatra, care au sue-
eedat, probabil, unor constructii sacrale din lemn, de la care nu s-au pastrat urme.
Pentru a raspunde la intrebarea daca si in ee masura colonistii au adus din
tara lor de obirsie tipurile de plan, forme le de constructie si de decor ale bisericilor,
este necesar sa mentionam suecesiunea asezarii colonistilor in Transilvania, ea ~i
provenienta grupurilor lor. Cu toate ca, dupa limba ~i neam, eei mai multi dintre
ei erau franconi din' regiunea Rin-Mosela, flamanzi ~i valoni din tinuturile vest-re-
nane (Flandra, Brabant ~i Luxemburg), altii originari din Rheinpfalz, din Franco-
nia de azi, Turingia ~i Bavaria ~i numai un foarte mic grup din Saxonia (fapt eon-
firmat de cercetarile dialectologice), colonistii sint numiti in documentele din sec.
ul XIII ale cancelariei curtii regale maghiare cu un nume colectiv uzual pentru germani
in pe acea vreme: saxones, nume pe care l-au adoptat ulterior ~i colonist ii pentru ei
le- tnsisi. Documentele papale ale sec. XII ~i XIn ii numesc, de obicei, teutonicii,
ui mai rar hospites flandrenses (oaspeti din Flandra), dar toate denumirile se refera la
n- aceeasi populatie, la stramosii sasilor de azi.
ie Facind abstractie de primii hospites regni (in traducere libera: primii oaspeti
in germani ai principatului Transilvaniei) care s-au asezat la gran ita de vest a terito-
'~- riului colonizat ulterior de sasi in sudul Transilvaniei, stabilindu-se poate deja in
oi sec. XI in localitatile Cricau, Ighiu (linga Alba lulia) si Romos (llnga Orastie),
e- prime le grupuri mai mari, convoiul principal al colonistilor a sosit ca urmare a acor-
e. dului cu regele Geza II al Ungariei (1141-1162) care, in schimbul unor avantaje
e, funciare, le cere a sa apere granitele de sud ale Transilvaniei si sa rid ice starea eco-
a, nomica a provinciei. Astfel, pe la mijlocul sec. XII, s-a colonizat ingusta fi~ie de
se teren la nord de munt ii Sebes, de riurile Cibin s i O1t, intre punctele limita Oras-
bi tie - Drauseni, Tara Veche atribuita colonistilor in 1224 de regele Andrei II al
Ungariei prin privilegiul numit Andreanum. Acest document, prin clauzele conti-
1- nute in el: libera alegere a preotilor, a legislatiei si a judecatorilor proprii, ca si
11 obligatiile constind in contributii militare ~i impozite, a constituit baza legala a
i, colonistilor, confirmata de 21 de ori in cele sapte secole urmatoare, pastrindu-si
II valabilitatea ptna in anul 1876, cind guvemul maghiar desf iinteaza autonomia ad-
i- ministrativa a Universitatii Natiunii Sasesti.
re Centrul acestui teritoriu numit ~i fundus regius (pamint regesc) a fost Sibiul,
;e de aceea el s-a chemat ~i Provincia Sibiului, impart ita in sec. XIV in sapte dis-
n tricte administrative, cele Sapte Scaune. Numite dupa centrele lor administrative,
dupa sediile judecatoresti, cele Sapte Scaune erau, enumerate de la vest spre est: •
1- Orastie, Sebes, Miercurea, Sibiu, Nocrich, Cincu' ~i Rupea. Nurnarul lor de sapte a
fost adesea in mod eronat pus in legatura cu denumirea de septem castra (sapte cetati),
d in germana Siebenbiirgen. Cercetari recente au dovedit insa ca numele de Sieben-
le burgeri a fost folosit in Germania in sec. XIII, dar numai dupii colonizarea sasilor.
:- Initial, denumirea de septem. castra se referea numai la teritoriul piimintului regesc
n ~i ea corespunde unei impartir i mai vechi, poate a comitatelor maghiare. Silaba
le "burgen" nu deriva neaparat din cuvintul Burg = cetate, ci poate sa vina ~i din
Berg = deal, intrucit in dialectul sasesc denumirea Siweberjen poate insemna atit
.a deal cit si cetate. Abia in sec. XVI denumirea de Siebenbiagen. s-a extins si pentru
a Transilvania de nord, deci pentru intregul pedis margin it de lantul Carpat ilor,
1- Carpatii de vest, de sud si de est, denumirea corespunzind celei romanesti de Ardeal,
;- Asezarile sasesti din nordul Transilvaniei, din zona Nasaudului (in jurul ora-
'e sului Bistrita) si cea numita Reener Landchen (Tati~ara Reghinului in jurul orasului
11 cu acelas nume) au fost colonizate de eel putin ,doua grupuri diferite, dupa cum
ri rezulta din component a dialectului alcatuit din cuvinte de origine bavareza ~i fran-
cona, probabil in sec. XII, - desi Reghinul este pomenit documentar pentru prima
/1 data in anul 1228. Pentru inceperea colonizarii Transilvaniei de nord inca in sec.
a XII pledeaza asezarea colonistilor atit pe piimint regesc cit ~i pe pamint al Comita-
i, tului, ceea ce in sec. XIII n-ar mai fi fost posibil. Unele razlete asezari germane
II din nordul Transilvaniei au luat fiinta in timpul domniei regelui Geza I (1074-
o 1077), intemeiate de germani din suita sotiei sale, principesa Gisela de Bavaria.
Astfel, asezarea din vechiul centru minier Rodna, ale carui mine de aur ~i argint au
a fost exploatate inca din timpul ocupatiei romane, a tinut piept invaziei din 1241
II a tatarilor dar, sarbatorind prematur izbinda, germanii au fost surprinsi de invada-
~l torii care au devastat regiunea.
In 1211, Tara Birsei, situata in curba arcului carpatin, a fost oferita de catre
n regele Andrei II Cavalerilor Teutoni (aflat i din 1190 in Palestina pentru a ocroti
"locurile sfinte") in schimbul obligatiei de a apara tinutur ile din sud-estul Transil-
vaniei de incursiunile Cumanilor veniti din sud prin trecatorile Carpatilor. In scurtul
rastimp al sederii lor in Tara Birsei (1211-1225), Cavalerii Ordinului Papal Sfinta
Maria s-au stabilit in 14 comune, avind ca resedinta ~i centru principal Marien-
burg (Feldioara de azi}, colonizate de ei mai ales cu germani din Turingia, - patria
e Marelui Magistru al Ordinului, Hermann yon Salza. Turingienii au raspuns desigur
cu incredere la chemarea Cavalerilor, intrucit fiica regelui Andrei II, Elisabeta,
sanctificata in 1235, se afla din 1211 in cetatea Wartburg, din Turingia, ca viitoare
1 sotie a Landgrafului Ludwigde Turingia. Ctnd Cavalerii, in intentia dea crea un
r stat independent al Ordinului, au depasit imputemicirile date de rege si, in conse-
cinta, au fost obligati de acesta sa paraseasca Transilvania, germanii au ramas in
asezarile Intocmite care, dator ita agriculturii, mestesugurilor ~i comertului practi-
cate, au ajuns in scurt timp infloritoare.
t_ ....,...,..~~
....",,......
,.~-:,.. ...". ",L ':L __ ':L~ ': __ .,. _ • - J
......
_ •.•
_, _ •..•.•..•.
)_&& •.• &&4 oJ'-'u. .•.." L.I..•..
.I..I.¥ .I..I..l.l.l.V.lJ.,-Vd.lt;.

In aceste asezari s-au construit mai tirziu cele mai puternice si mai mari cetati
iarane~ti in jurul bisericilor, aceasta zona fiind cea mai expusa invaziilor din sud
si est, cu deosebire celor turcesti.
Originea turingiana a unei parti a colonistilor german'i poate fi constatata atit
din unele modificari ale dialectului francon - care formeaza baza dialectului sa-
sese, - cit si prin alte citeva dovezi certe printre care: prietenia dintre Landgraful
Ludwig IV de Turingia si Hermann yon Salza, Marele Magistru al Cavalerilor Teu-
toni aflat in Tara Birsei, care a favorizat emigrarea unor turingieni in Transilvania:;
identitatea dintre doua vase liturgice din bronz (acuamanile) in forma de cap barba-
tese, unul gasit in 1879 la Selimbar, llnga Sibiu, celalalt la Riethnordhausen (Kreis
Halle) in Turingia, ambele datind din prima jumatate a sec. XIII ~i provenind,
probabil, din acelasi atelier din Erfurt, de unde numai un colonist a putut sa aduca
vasul gasit la Selimbar in Transilvania. Mentiunea distrugerii Sibiului (pe atunci
villa Hermani), in 1241, de catre tatari, se mai gaseste, in afara analelor manastirii
Echternach, numai in "Annales Erphordenses", adica in analele unei manastiri din
Erfurt, din Turingia. Legaturile dintre Ungaria si Turingia au contribuit desigur la
generalizarea denumirii de Saxones in loc de Flandrenses ~i Teutonicii, in documentele
cancelariei regale.
Un alt aspect al legaturilor dintre Transilvania ~i Turingia care n-a fost men-
tionat pina acum de istorici si pe care 11consideram de 0 deosebita importanta este
fortificarea incintelor din jurul bisericilor in asociatie cu camarile de provizii ado-
sate curtinelor, care in teritoriile germane apare foarte frecvent in Fraconia inferioara
~i Turingia si care a cunoseut in Transilvania, in Tara Birsei, cea mai grandioasa ~i
surprinzatoare desfasurare. In vreme ce toate bisericile sasesti din Tara Btrsei ramin
simple lacasuri de cult, deoarece inalta centura a curtinelor nu a necesitat fortifica-
rea lor, toata rezistenta cetatilor consta exclusiv in incintele fortificate carora le
sint adosate - ca ~i in Turingia - camarile de provizii cladite in mai multe etaje.
Pe pamintul regesc, in Provincia Sibiului, aceasta forma a incintelor cu camari de pro~
vizii adosate zidurilor interioare se int ilneste numai in citeva locuri razlete - la
Cilnic, Miercurea ~i Axente Sever, in cea din urma localit ate intr-un singur nivel.
In interiorul celor Sapte Scaune ~i in zona Tirnavelor, camarile de provizii sint
inlocuite de soproane cu acoperis in pupitru, sprijinit pe coroana curtinelor ~i ~
stilpi de lemn in interiorul curtii, sub care se aflau hambarele de cereale. Este deci
plauzibil ca sistemul camarilor de provizii cu mai multe nivele era cunoscut colo-
nistilor din Turingia din tara lor de obirsie si ca, in sec. XV, sub amenintarea inva-
ziilor turcesti, ei au construit aceleasi incinte cu camari pentru pastrarea proviziilor
~i adapost pe durata asediilor.
Dovada ca germanii au fost chemati de regele Geza II, pentru a-i apara gra-
nita sudica a provinciei impotriva Cumanilor, rezulta ~i din forma primului teri-
toriu colonizat de ei, - fi~ia ingusta de-a lungul granitei de sud cuprinzind in lalim~
nu mai mult de patru, cinci sate. Dupa vreo suta de ani, cind asezarile sasesti
ajunsesera destul de puternice pentru a permite stramutarea, a inceput, in a doua
 jumatate a sec. XIII, 0 colonizare in directia nordica, ce s-a .extins plna in valea
Tirnavei Mari. Nu este yorba de 0 noua colonizare dinafara, ci despre 0 extindere
a teritoriului deja colonizat, intreprinsa de nepotii ~i stranepot ii colonistilor din
timpul lui Geza II, despre 0 novella plantatio - 0 noua plantatie - cum a fost nu-
mita, intr-un document din 1322, popularea de noi asezari in Capitlul bisericesc de
Schelk. Noile asezari s-au situat nu numai pe pamint regesc, ci si pe latifundii nobili-
are si proprietati manastiresti intercalate intre teritoriile libere, - cele din urma
asezari colonizate pe teritoriile Comitatelor fiind comune aservite, depinzind de
mosieri, obligate la dari mari si la claca in folosul acestora. Situatia juridica nu va
fi fost at it de limpede ~i avantajele asezarilor de pe pamintul regesc nu atit de ex-
clusive, deoarece protectia nemijlocita a nobililor a constituit la inceput 0 oarecare
siguranta pentru colonisti. Mediasul, in 1267, era una din proprietatile familiei
nobiliare Gyula. Ca prima dovada incontestabila a unor asezari sasesti in regiunea
Mediasului conteaza documentul din 1283 care enumera nominal preotii din opt co-
mune ale Capitlului din Medias, carora ·episcopul Petru le ceda trei patrimi din ze-
ciuiala cuvenita Capitlului din Alba Iulia, in schimbul a 40 marci de argint anual.
Asezar ile din Atel, Biertan, Richis, Mosna, Medias, Bratei, Saros ~i Copsa Mare sint
numite cu preotii care le reprezinta, - celelalte localitati mai mici ale Capitlului
poate ca nu dispuneau inca de biserici, aflate probabil in construct ie, si, ca atare,
nici de preoti. Extinderea colonizarii spre nord a dublat latimea vechii Prooincii
a Sibiului, mai int ii fara a se contopi cu ea, ci formind 0 unitate administrativa
aparte, a~a numitele Doud Scaune - Medias ~i Schelk -, carora regele Carol Robert
de Anjou le acorda, in 1315, privilegiul de a se bucura de drepturile Sibiului,
Unirea celor Doua Scaune cu Provincia Sibiului s-a realizat dupa infiintarea Uni-
• versitalii Sase$ti (Universitas Saxonum), in sec. XV.
Ultimul teritoriu colonizat de sasi, eel mai t inar dintre Scaune, a fost eel din
Sighisoara, mentionat inca in 1339 drept Comitatul-Sighisorean, care se compunea
din trei parti: Scaunul Superior, Mijlociu si Inferior, ceea ce arata 0 colonizare sue-
cesiva pomita cu precadere din Scaunele Rupei, Cincului si Sibiului, Scaunut Sighi-
soarei ar fi deci eel de-al optulea Scaun al Provinciei Sibiului, care este tnsa mereu
mentionata ca uniunea celor Sapte Scaune, mentintndu-se astfel nomenclatura vechii
componente.
Pe la 1300, teritoriul colonizat de sasi s-a extins si mai mult spre nord, cu-
prinzind regiunea Secasului si cea cuprinsa intre cele doua Timave, Tirnava Mica
constituind gran ita de nord, dincolo de care este situata 0 singura comuna cu popu-
latie saseasca, pe malul riului, Veseus. Intre Tirnave, pe pamlntul Comitatului,
au fost colonizate 40 de comune aservite, intr-o densitate mult mai mica decit in
tinutur ile din sud, dintre care numai cinci au reusit sa se elibereze ~i sa se alature
Scaunelor din Medias si Sighisoara, - anume Bazna, Velt, Curciu, Bagaciu si Seleus,
Celelalte au ramas supuse pina la desfiintarea iobagiei in 1848,aflate adesea in condi-
t ii foarte apasatoare fata de grofii maghiari. Asezarea colonistilor germani in Transil-
vania, schitata aici in linii mari, s-a incheiat la inceputul sec. XIV. Dupa situarea
comunelor pe pamint regesc liber, sau al Comitatului, sau nobiliar, coloniile sasesti
aveau diferite baze legale si deci diferite posibilitati de evolutie, ceea ce se mani-
festa firesc in marimea si Inzestrarea cu elemente de decor a bisericilor lor, in forti-
ficarea ulterioara a acestora, tot astfel cum perioada infiintarii diferitelor enclave
sasesti a determinat tipul de plan ~i stilul constructiilor sacrale,
Ocuparea, in etape, a Transilvaniei de catre Unguri, intre secolele X -XIII,
a produs ulterior fundamentale schimbari politice si sociale care se oglindesc si in
formele de arhitectura ~i tendintele artist ice ale populatiilor din aceasta provincie,
acestea fiind conditionate de posibilitatile lor evolutive, favorizate sau ingradite de
.sistemul feudal timpuriu. In vreme ce populatia autohtona a fost subjugata de regii
unguri ~i adusa in stare de iobagie, regalitatea i-a sprijinit pe colonistii sasi liberi
prin privileg ii care au dus la 0 inflorire rapida a asezarilor lor. Papalitatea a ordo- ,
nat, in sec. XIII, suprimarea cultului ortodox in Transilvania, iar regii maghiari de
origine angevina au emis legi care interziceau romanilor ortodocsi sa-~i ridice
biserici din piatra. Putine comunitati ortodoxe au putut sa se opuna acestei inter-
dictii (ca acelea din Tara Hategului, unde s-au construit biserici din piatra}, in
general insa restrictiile au ramas in vigoare ptna in sec. XIX. In masura in care
s-a hnpiedicat construirea din piatra a edificiilor sacrale de cult ortodox, construe-
tiile sacrale de influenta apuseana s-au raspindit nestingherite in asezarile urbane si
rurale ale sasilor catolici. In timp ce locuintele si edificiile profane - nu numai ale
populatiei bastinase romanesti, dar ~i ale secuilor asezati in regiunile est ice pentru
apararea granitelor ca ~i ale colonistilor germani - erau construite la inceput numai
din lemn, arhitectura din piatra, eel putin doua secole, a fost afectata cladirilor de
cult ~i sistemelor de aparare.
f 1_1_ 'VT _~ "'TT _~_L l ~_L ! 1 T ~l • • L_.1 1·
 -- ,- ------------ -- -1'----_.
In secolele XI si XII, sistemul defensiv al Transilvaniei a constat din in-
tarituri desfasurate de-a [ungul hotarului, avlnd 0 latime de circa 14 km, obtinute
prin taierea inegala a trunchiurilor de copaci din paduri si impletirea ramurilor
noi crescute intr-un fel care nu permitea patrunderea printre ele; din cetati incer-
cuite cu'valuri de pamint ~i palisade; din cetati de piatra legata cu mortar, asezate
de obicei pe culmile dealurilor, loc de refugiu pentru citeva sate invecinate. Dupa
retragerea romanilor din Dacia feiix, in anul 271, cetatile dacilor ca ~i castrele ro-
mane au decazut cu timpul, constructia din piatra fiind total abandonata in epoca
migratiunii popoarelor. Primele cetati din piatra au reaparut in Transilvania la
finele sec. XII si in prima jumatate a sec. XIII.
Raspindirea bisericilor de piatra in Transilvania este nemijlocit legata de
infiintarea episcopatelor catolice (1028 - 1035 in Morisena, linga Arad, 1077-1095
in Oradea), neramtnind tnsa urme concludentede la aceste prime edifici sacrale din
piatra. In episcopatul catolic din Alba Iulia au existat mai multe rinduri de con-
structii. Sub domui actual, a carui reconstructie a inceput dupa distrugerea sa de
catre tatari, in 1241, s-au descoperit temeliile unei bazilici cu trei nave ~i absida
principala, construita pe la 1100. In 1973, arheologul Radu Heitel a descoperit
temeliile unei nave ~i mai vechi, cu absida semicirculara, la 32 m distants de ca-
patul apusean al domului actual, deci 0 a treia constructie sacrala pe acest loco
A patra a coexistat probabil cu nava descoperita in vestul domului, formind 0
constructie circulara, ale carei temelii se intretaie in asa fel cu bazilica cu trei na-
ve aflata sub domul actual, indt nu poate fi yorba de un baptisteriu al acesteia.
Construct iile de piatra ale primelor episcopate catolice din Transilvania fiind de-
pendente de santierele episcopatelor din regatul ungar, colonistii sasi au fost primii
care au raspindit in Transilvania athitectura in piatra prin construirea bazilici-
lor de stil romanic occidental, limitate la Inceputul sec. XIII la teritoriul piimin-
tului regesc colonizat de ei.
Cele mai vechi bazilici se mai afla si azi in imprejurimile Sibiului, centrul
primului teritoriu colonizat pe piimintul regesc. Nici in Sibiu si nici in alte erase
locuite de sasi nu s-au mentinut bazilici romanice, intruclt aceste edificii, ridicate
in primul secol dupa colonizare, n-au mai corespuns populatiei crescinde. fiind in- -
locuite prin constructii spatioase in stil gotic. Astfel, la Sibiu, pe locul actualei
biserici gotice din a doua jumatate a sec. XIV, s-au gasit, in 1913/14, temeliile
unei bazilici cu trei nave ~i absida principala in est, al carei ax longitudinal de-
viaza cu 30° spre sud de eel al bisericii actuale, - de unde rezulta ca acesta nu
a preluat elemente de constructie din bazilica anterioara. In schimb, s-au pastrat
numeroase bazilici romanice in comunele rurale, nu numai in jurul Sibiului, ci
~i in celelalte Scaune mai vechi ale Prooinciei Sibiului: al Nocrichului ~i al Cin-
cului, apoi Scaunele Rupei, Sebesului si Miercurei. Initial, s-a folosit numai forma
planimetrica a bazilicii romanice ~i doar distrugerile au dus la reconstruiri ce sc
abat de la acest plan, utilizind formele constructiei gotice. stilul predominant in
secolele XIV si XV. Este firesc ca primele bazilici romaniee ale colonistilor sa
nu aiba legaturi stilistice cu arta romanica evoluata a tinuturilor renane din care au
venit, fiind edificii modeste, limitate ca proportii si sobre, corespunztnd existen-
tei dure, vesnic amenintate de incursiuni dusmanoase. Chiar ~i dispozitia plan i-
metrica le deosebeste de bazilicile renane, prin absenta transeptului, care confera
planului forma unei cruci latine. Transeptul apare in Transilvania abia la construe-
title citadine, in stilul asa numit "de trecere" (de la eel romanic la eel gotic), de
fapt, in gotieul timpuriu, introdus in Transilvania de catre calugarii cistercieni
prin santierul abatiei de la Clrta. Rezulta deci.ca mesterii primelor bazilici roma-
nice ale colonistilor nu au venit odata cu acestia. Primele lor biserici erau proba-
bil constructii provizorii din lemn, iar pentru ridicarea biserieilor din piatra s-au
adunat mijloacele materiale dupa consolidarea economica a asezarilor. Caracterul
stilistic al bazilicilor timpurii din jurul Sibiului prezinta cele mai multe analogii
cu bisericile din provinciile sudice ale Germaniei (Bavaria), Austria, Boemia, Mo-
ravia, de unde au venit probabil constructorii primelor santiere transilvanene, ca-
re au atras ~i au pregatit forte auxiliare locale.
Cele mai vechi biserici sasesti rurale dateaza de la sfirsitul sec. XII si ince-
putul sec. XIII, dinaintea invaziei mongole din 1241, ~i se gasesc in imprejurimi-
le Sibiului, toate bazilici cu trei nave si stilpi, intre nava principals si absida se-
micirculara intercallndu-se un cor patrat, colateralele incheindu-se spre est de ase-
menea cu absidiole semicirculare. Aeeste miei absidiole laterale caracterizeazd eel mai
veehi tiP al bazilicilor romanice siise~ti in loealitiili rurale. Numai la Cisnadioara
ambele absidiole ale colateralelor s-au pastrat intacte, la celelaIte bazilici ale a-
cestui tip s-a inclus una din absidiole in sacristia adosata ulterior corului, - ca
la Cisnadie, Selimbar, Custerita, Sura Mare, Vurpar si Ocna Sibiului. Bazilicile de
la Cisnadioara, Gusterita (in prima ei forma), Vurpar, Rosia, Daia ~i Chirpar
apartin tipului de bazilieii scurtd, latimea lor fiind aproape egala cu lungimea (na-
va centrala deschizlndu-se numai cu doua-vpatru arcade spre colaterale}, - aceasta
forma planimetrica constituind singura analogie cu bazilicile aflate in zona Rinu-
lui mijlociu si cele din Westfalia. Acest tip de plan depinde, in Transilvania, ~ide
locul amplasarii bazilicilor; in majoritatea cazurilor, forma platoului de deal, pe
care au fost ridicate, a impiedicat 0 mai mare extindere in lungime pe axa est-vest.
De aceea cele mai multe dintre bazilicile "seurte" au fost initial concepute fara turn,
clopotnita s-a adaugat in unele cazuri ulterior, existenta sau inexistenta clo-
potnitei necunoscind un criteriu de datare, ea depinzind de starea economica a
populatiei respective. Daca clopotnita apartine constructiei originare, 0 aflam
de obicei deasupra capatului apusean al navei centrale, catul sau inferior deschi-
zindu-se cu trei arcade mari spre cele trei nave, portalul principal fiind situat pe
latura apuseana. Parterul clopotnitei formeaza astfel un portie bolt it in cruce, ca-
tul al doilea fiind accesibil prin scari amenajate in grosimea zidului. Existenta
unei tribune de vest in al doilea cat al turnului, care se deschide spre nava cen-
trala tntr-o larga arcada semicirculara, dateaza clopotnitele romanice in a doua ju-
mat ate a sec. XIII (cu precadere in Valea Hirtibaciului, in zonele Rupei si Cin-
cului).
Referitor la terminatia estica a colateralelor, 0 variants mai recenta formea-
za un al doilea grup, ale carei colaterale se inchid in exterior cu un perete drept,
in care se afla in interior 0 ni~a semicirculara sau de forma unui segment de cere.
Intr-o forma perfect conturata, astfel de nise ale colateralelor se gasesc numai la
bazilica din Toarcla, in Seaunul Cineului (si la cea din Herina, in Nasaud, con-
struita tnsa de nobili maghiari si dependents de santiere din vestul Ungariei).
Mai multe bazilici romanice din Valea Hirtibaciului inferior, care au apar-
tinut probabil acestui- tip, si-au pierdut colatera lele la fortificare incit nu se mai
poate constata care era terminatia lor estica. Ne referim la bazilicile din Sacada-
te si Avrig, pe malul Oltului, la Hoz-
man, in Valea Hirtibaciului inferior.
U.l.U.U, .U.I. ,. o..I.\....a. ..&..1..1.1'-.lUQ,\.....lU.lU.l .l~ut:J.l\)J..

Un grup aparte n formeaza bazi-

licile roman ice din zona Sebesului, Co-
lateralele, cu terminatie estica dreapta,
flancheaza 0 clopotnita zvelta, tribuna
de vest extinztndu-se din catul al doi-
lea al turnului si asupra traveelor apu-
sene ale colateralelor (ca la biserica din
deal din Glrbova, bazilica de la Mier-
curea Sibiului, cea demolata - cu ex-
ceptia clopotntei - de la Petresti}. In
zona Sebesului, tribunele apusene au
fost rezervate familiilor de greavi, pe
cind tribunele din zona Sibiului, Cin-
cului si Rupei erau destinate cintareti-
lor corului bisericesc. Bazilicile rorna-
nice tirzii din zona Rupei vadesc, in
plastica lor arhitectonica, influenta go-
ticului timpuriu.
Numai la sapte din cele treispre-
zece biserici sasesti rurale din Tara
Birsei apare nucleul romanic al con-
structiei largite ulterior, In anumite
parti vechi ramase intacte sau detec- Ruina bazi ticii din Glr bova , tribuna de vest
eN

tabile in plastica arhitectonica.

De la bisericile-sala roman ice, la Rodbav s-a pastrat absida semicirculara ;
la Codlea, portalul semicircular apusean. Bazilica din Harman mai conserva ab-
sida semicirculara. Biserica Sf. Martin, de la Risnov, a fost initial 0 bazilica ro-
manica a sec. XIII, cu trei .nave si sttlpi, ca ~i biserica din Vulcan, de la care
s-a pastrat doar arcul triumfal. Bazilica romanica din Sfnpetru a fost demolata
in 1794, iar despre existenta anterioara a celei din Cristian.Brasov mai amintes-
te doar portalul semicircular.
Toate celelalte biserici de sat din Tara Birsei apart in goticului timpuriu.
In pofida intemeierii simultane a acestor asezari, diferentele stilistice si cronologi-
ce ale bisericilor lor se datoresc inegalei evolutii economice a comunelor. Se stie
ca, dupa retragerea Cavalerilor Teutoni, localitatile Feldioara, Prejmer, Harman ~i
Sinpetru au fost subordonate, in 1240, de regele Bela, IV, patronului cistercienilor,
Ordinul acestora terminind constructia bisericilor din aceste comune.
In teritoriile de colonizare saseasca din nordul Transilvaniei, Nasaud ~i Re-
ghin, am gasit urme ale stilului romanic doar la portalurile semicirculare ale bi-
sericilor-sala din Petresti ~i Ungra, Lechinta ~i Chirales, aceste elemente razlete do-
vedind deci existenta anterioara a unor biserici roman ice. Singura baz ilica de stil
romanic pur, constructia zvelta de la Herina, nu are nimic comun cu caracterul
indesat ~i masiv al bazilicilor roman ice sasesti. Bazilica de la Herina, ctitoria no-
bilului maghiar Simon de genere Kacsis, deriva din santierele vest-ungare, fiind
datata de istoricul de arta Hans Wuhr, pe baza datelor istorice, la inceputul sec.
XIII. 0 dispozitie planimetrica bazilicala prezinta biserica de la Teaca, dar eleva-
tia ei este deja gotica. Toate celelalte biserici nord-transilvanene din spatiul ru-
ral sint, fara exceptie, biserici-sala, in general fara turn, in parte constructii din
secolele XVIII si XIX.
 In spatiul de colonizare sud-transilvanean, acolo unde vechiul pamint re-
gesc se margineste cu pamlntul Comitatelor, linia de despartire dintre ter itoriul de
raspindire al bazilicilor roman ice din sec. XIII, in sud, si eel al raspindirii bise-
ricilor got ice tirzii (bazilici, biserici-sala si biserici-hala) din secolele XIV si XV,
in nord, descrie aproape 0 dreapta orizontala. In vest, riul Secas, pe traseul aces-
tei linii, separa Scaunele Sebesului si Miercurei de Comitatul Alba - teritoriu co-
lonizat de catre familia greavilor din Cilnic dupa 1270 si in decursul secolului
XIV cu tarani sasi, veniti din comunele vechi ale "tarii de sub padure" (regio sub
silvana), - actiune careia Ii corespunde vechimea si stilul bisericilor-sala gotice
tirzii din zona Secasului. De la Slimnic in nord, in valea pir iului Alb, pe terito-
riul celor Doud Scaune, la nord de Agnita si Vard, de-a lungul cursului Hirtibaciu-
lui superior, in Scaunul Sighisoarei ca si in teritoriul dintre cele doua Timave,
bisericile apartin exclusiv stilului gotic, corespunzator colonizarii ulterioare a aces-
tor tinuturi, bisericile-sala fiind in covirsitoare majoritate fat a de cele citeva ba-
zilici si biserici-hala.
Inauntrul celor doua mari stiluri de constructie - romanic ~i gotic - carora
apart in bisericile medievale sasesti, formele de elevatie si de plastid arhitectoni-
ca poarta amprenta influentelor unor santiere si regiuni occidentale foarte diferite.
La bazilicile roman ice ale secolului XIII se constata, cu preponderenta, in-
fluente vest-renane, sud-germane si lombarde, - cele din urma transmise tot prin
intermediul santierelor sud-germane. Rasptndirea repertoriului de forme prin con-
structorii si pietrarii calatori a lntirz.iat aparitia sa in Transilvania cu vreo cincizeci
de ani. Tot a~a cum si goticul timpuriu burgund a patruns in Transilvania la 0 su-
ta de ani dupa ce se impusese in patria sa franceza, adus de calugarii Ordinului
Cistercian care au intemeiat la Ctrta, pe Olt, in "tara Valahilor si a Pecenegilor"
(terra blacorum et bissenorum). intre 1202-1209, 0 abatie ca 0 filiala a abatiei de la
Igris. Prima constructie fiind distrusa de tatari in 1241, cistercienii si-au recon-
struit abatia pe la 1250 in formele goticului timpuriu care aveau sa determine for-
mele stilistice pentru un intreg sir de biserici transilvanene. Razilica cu trei na-
ve de la Cirta este construita pe sistemul legat, a carui unitate de masura 0 con-
stituie, pentru toate partile dispoz itiei planirnetrice, careul transeptului care - du-
blat in est - formeaza corul, spre sud si nord - bratele transeptului, multiplicat
spre vest - cele patru travee ale navei centrale carora Ie corespund cite opt tra-
vee, de jumatatea latimii lor, in colaterale. Peretele de est al transeptului se des-
chide, prin doua arcade inalte in arc frtnt, in capelele geminate ce flancheaza co-
rul.

Lat ••ra de est a C<>TU1 •• i fi r••i,..i ah/z4i'; eislereiene din Clr/a (pe la 1250)
 o deviere de la unitatea de masura strict patrata a acestui sistem. legat - ca in
capelele laterale de la Clrta - este caracteristica pentru goticul cistercian din a
doua jumatate a sec. XIII. Corul inchis in est pe trei laturi, cele doua ferestre
geminate in arc frint ale peretelui sau estic, ferestrele circulare cu patru lobi sau
polilobi traforati, anumite tipuri de console si chei de bolta, sectiunea trapezoida-
la a nervurilor, colonetele inmanunchiate in grupuri de cite trei purtlnd capiteluri
cu crosete, traveele sixpartite ale boltii - sint caracteristici ale constructiilor
cisterciene. Iradierile santierului de la Cirta se manifesta in bisericile Inaltate cu
contributia cistercienilor, in a doua jumatate a sec. XIII, la Prejmer, Feldioara,
Harman, Slnpetru si sf. Bartolomeu (Brasov}, - ultima fiind cea mai echilibrat
alcatuita. Portalurile de la Cristian (Brasov) si Halchiu, capelele laterale de la
Ghimbav atesta si ele contributia cistercienilor, ca si grupurile de cite trei colo-
nete inrnanunchiate cu capiteluri de crosete ce sustin nervurile boltii corului de
la Halmag ~i din colateralele de la Drauseni. In directia opusa, spre vest, a ira-
diat de asemenea influenta goticului cistercian, precum la biserica din Sebes, la do-
mul din Alba Iulia si; chiar mai departe, in nordul Transilvaniei.
Ca urmare a infloririi economice, a cresterii continue a numarului locuitori-
lor, in centrele urbane au luat fiinta, in secolele XIV - XVI, marile biserici pa-
rohiale, de la santierele lor transmitlndu-se si in mediul rural influentele stilistice
ale goticului matur si tardiv. (Lucrarea noastra nu cuprinde bisericile citadine
intrucit ele n-au fost intarite, fiind protejate de fortificatiile orasenesti sau de
curtine ridicate in jurul unora din ele, ca de pilda cele de la biserica sf. Mar-
gareta din Medias).
Santierul bisericii parohiale de la Sibiu - prima constructie monumentala
inchegata a stilului gotic din Transilvania, inceputa pe la mijlocul sec. XIV sub
influenta marelui santier praghez al lui Peter Parler si terminata in 1520 - a
format un mare numar de pietrari ce s-au raspindit dupa lncheierea constructiei,
la santierele mici ale unor biserici de sat, perpetuind noile forme stilistice. In
secolele XIV ~i XV, in mai toate orasele transilvanene s-au produs augmentari
~i modificari ale bisericilor parohiale in formele goticului matur si ale stilului
flamboyant, noile forme de constructie aplicindu-se si la reconstructiile multor
biserici rurale distruse. In afara santierului Peter Parler din Schwabisch-Gmimd
si Praga, cel al bisericii sf. Elisabeta din Cosice (Slovacia) a exercitat 0 impor-
tanta Inrfurire asupra bisericii sf. Mihail din Cluj-Napoca, asupra Bisericii Negre
din Brasov si a Bisericii din Deal, de la Sighisoara, manifestata mai ales in for-
mele dinamice ale plasticii arhitectonice, in folosirea arcului in acolada. Tipul
bisericii-hala a aparut pentru prima oara, in Transilvania, in modul in care a
fost construit corul bisericii parohiale din Sebes (1361 - 1382). forma adoptata
ulterior de catre bisericile orasenesti si ale citorva comune mari, ca Biertan, Mo~-
na, Cristian (Sibiu), Apold (linga Sighisoara). ca exprimare a tendintei de afir-
mare a unei populatii prospere. Sub influenta calugarilor franciscani s-au cladit
in sec. XV mai multe biserici-sala citadine, a carer dispozitie planimetrica ~i
 elevatie a fost preluata de cele mai multe biserici satesti din regiunea Tirnavelor
~i Transilvania de nord, unde au cunoscut 0 realizare deosebit de ingrijita.
Daca vorbim, in Transilvania, de forme st ilist ice, ne gindim cu precadere
la bisericile orasenesti, cu plastica lor arhitectonica mai bogata, desi nici acestea
nu pot fi comparate cu constructiile dematerializate, cu elanul vertical al catedra-
lelor got ice occidentale, cu abundenta lor in sculpturi si plenitudinea decorului
lor in relief. In Transilvania, suprafetele peretilor neajungind la aceea dizolvare
in vitralii intre contraforturi, ca la domurile apusene, ele ramln, protector, in-
chise. Masive ~i grele, siluetele bisericilor apar pamintene, pastrtnd echilibrul
intre statics si . dinamica, intre miscare ascendenta si repaus. Fiindca nu se bu-
cura de 0 revarsare abundenta, elementele de decor folosite cu economie sint
puse cu at it mai mult in valoare ~i surprind adesea prin inventii in combinarea
repertoriului de forme uzuale ale goticului, ca in operele mesterului sibian Andreas
Lapicida (stranele si tabernacolele bisericilor din Mosna si Atel) , in frizele
capitelurilor portalurilor got ice tardive ale bisericilor din Bagaciu, Busd, Curciu,
Dirlos, Atel, Ighisul Nou si altele, in ferestrele tripartite ale bisericilor din Bier-
tan, Richis, sau Sarosu pe Ttmave, in reliefurile din piatra ale amvoanelor din Bi-
ertan si Vermes, in reliefurile lunetelor portalurilor de la Drauseni si Richis. Nu
ne putem permite descrierea ghirlandelor de frunzis intortocheat ce inconjoara
stilpii arcadelor, a trasaturilor severe ale sfintilor ce ne privesc din cheile de bolta
sau a "droleriilor" - figurile grotesti ale goticului tardiv, aplicate pe contrafor-
turi sau pe cornisele ferestrelor bisericilor gotice din Tara Vinului, - toate aces-
tea depasind cadrul lucrarii noastre. Trebuie sa remarcam insa ca ptna ~i existenta
dura, permanent expusa pericolelor, a taranilor sasi nu i-a Impiedicat sa acorde
dragostei de frurnos spatiul cuvenit, impodobind portalurile, tabernacolele si
stranele corului cu acele oramente de piatra fin daltuite, simboliztnd latura
sarbatoreasca ~i pretioasa a vietii lor.
Construct iile de aparare aplicate bisericilor au modificat siluetele lor, dar
chiar atunci cind scopul primordial era apararea vietii, formele de constructie
nu sint doar adaptate unei functii, ci sint de 0 mare expresivitate plastica si de
o robusta frumusete, armonios echilibrate ~i integrate ansamblului omogen, de-
monstrrnd, prin aglomerarea maselor de piatra, vointa de neclintita rezistenta a
celor ce le-au construit.
Initiativa de fortificare a fost declansata, in Trans ilvania, de curnplita na-
val ire a tatarilor in 1241, demonstrind provinciei ca sistemul ei defensiv era inve-
chit ~i insuficient, orasele noi nefiind inca inconjurate cu ziduri, iar satele ne-
protejate de cetati. "Navalirea din 1241 - spune istoricul Constantin C. Giu-
rescu - se pote asernana unui uragan: cumplita, dar scurta". Ca toate tinuturile
locuite de romani, Transilvania a fost ~i ea trecuta prin foc !li sabie de urmasii
lui Gengis-han. Toate centrele sasesti au fost ocupate si devastate de tatari. In
urma lor raminea cenu~a si moartea. Iar cu ei duceau 0 prada uriasa si convoaie
de robi. Teroarea si cruzimea acestui an - asa cum ni le-a transmis calugarul
Rogerius, contemporan cu invazia, in al sau Carmen miserabile- au decimat popu-
latia Transilvaniei, aruncind cu decenii in urma dezvoltarea tarii. Cind s-au
trezit din paralizia spaimei, inceplnd sa-si adune din nou fortele, prima grija a
supravietuitorilor s-a indreptat spre fortificarea oraselor, - tntoarcerea tatarilor, in
acelasi iures cu care venisera, plutind ca 0 constanta amenintare asupra provin-
ciei.
Cu tngaduinta, ba chiar cu stimularea regelui, nobilii si-au construit re~-
dinte fortificate, alcatuite dintr-un donjon inconjurat de val din pamint si sant,
sau de centuri zidite din piatra. Din grupul acestor cetati de piatra din a doua ju-
matate a sec. XIII fac parte si unele cetati ale greavilor sasi, ca aceea de la
Cilnic, Girbova (in zona Sebesului), Viseri (in regiunea Rupei). Existenta, pe acea
vreme, a unor biserici ~i manastiri fortificate 0 dovedeste 0 porunca a regelui ma-
ghiar Andrei III, catre cler si nobilime, ca toate cetatile si fortificatiile ridicate
fara asentimentul sau, chiar ~i cele mici ale bisericilor si manastirilor, sa fie de-
molate. Regele vedea, desigur, in aceste cetati, desi ele serveau si apararii tarii,
un mijloc in mina nobilimii de a se opune prin forta coroanei. Daca nobilimea
putea sa-si creeze, cu ajutorul taranimii aservite, locuinte intarite, daca orasenii
reuseau, prin munca colectiva, sa-si incercuiasca intregul spatiu locuit cu inelele
inalte ale zidurilor de aparare, satele libere gasisera un alt mijloc de a se apara,
ridicind in locuri retrase, pe culmi de dealuri irnpadur ite greu accesibile, cetati
de refugiu care puteau adaposti mai multe sate. Initial, ele erau cetati din va-
luri de pamint cu palisade si santuri, de milenara traditie locala, care aparasera
Transilvania mult inainte ca maghiarii si sasii sa se aseze pe aceste meleaguri.
Cetatile de piatra au aparut in prima jumatate a sec. XIII: in Transilvania de
sud, linga Alba Iulia - cetatea de la Vurpar ; in valea Sebesului - cetatea de la
Sasciori: in Marginimea Sibiului - cetatile de la j ina, Tilisca, Orlat, Rasinari,
ridicate de taranii romani, Acestui gen de cetati taran~ti de refugiu ti apartin
si cele din Saschiz si Rtsnov, construite insa mai tirziu, la sfirsitul sec. XIV,
cea mai veche dintre ele fiind cetatea de la Bartolomeu, de pe dealul Sprenghiu.
 ·.::.•.
<...
.... :-. ',:
:

/~:.::
....
. ~

"i<~."'·'··············
.::.::::.::::: :::::::...

PI,••,,,I celdlii di" RlI1Iov

Caracteristicile comune ale acestor cetati sint incintele foarte mari, cu ziduri
avlnd coridoare de aparare, cu mare capacitate de adapostire a oamenilor (la ce-
tatea din Saschiz, sapte comune participasera la constructie avtnd ca atare drep-
tul sa se adapostesca in ea). Tumurile nu mai ocupau 0 pozitie centrala, ca la
cetatile cavalerest i ~i nobiliare, ci erau alaturate zidurilor de incinta, servind
apararii, Cetatile de refugiu nu sint pomenite in documente, nefiind transmisi-
bile sau succesorale, ci proprietate colectiva a mai multor sate. Posedind 0 fin-
Una. sau 0 cisterna, se putea rezista asediilor: fintina cetatii de la Saschiz are
60 m adincime; cea de la Rtsnov, taiata in sttnca, intre 1623 - 1640, are 0 adin-
cime de 98 m, 0 uriasa truda pentru acele vremuri si care n-a fost niciodata
de folos cetatea nemaifiind asediata dupa saparea ei. Cetatile de refugiu, situate
pe culmea unui deal Intre satele care beneficiau de ele, nu erau atit de usor ~i
de repede accesibile, cum s-ar fi cuvenit la nevoie. De aceea, cele mai multe din-
tre ele au fost abandonate cind s-au fortificat bisericile ~i s-au construit incin-
tele in jurul lor.
 Cel mai vechi exemplu al unei biserici lmprejmuita cu un zid de cetate este
biserica sf. Mihail din Cisnadioara, zidul crenelat fiind construit probabil odata
cu biserica, in orice caz inca in prima jumatate a sec. XIII, din pietre de riu
si de cariera legate cu var stins in timpul lucrarii. tehnica prin care se obti-
nea ca mortarul uscat sa aiba duritatea pietrei. In spate le parapetelui crenelat,
pe latirnea zidului, un drum de straja inconjura incinta, asa cum se mai poate
vedea la Cristian ~i Sinpetru, in Tara Birsei, cu ziduri odinioara crenelate, insa
de data mai recenta. Imprejmuirea timpurie a bisericii sf. Miha il nu const itu ie
un termen post quem, pentru raspindirea acestui sistem de aparare adoptat de ta-
ranimea saseasca. Fortificarea bisericilor de sat se generalizeaza abia in a dona
jumatate a sec. XV, sub presiunea invaziilor turcesti. Inceptnd din 1394, cind
sultanul Baiazid I, supranumit .Fulgerul", invadeaza Tara Romanesca si patrun-
de apoi in Transilvania, cu toata infringerea de la Rovine, invaziile turcest i s-au
repetat, dincolo de Carpat i, de-a lungul secolelor in: 1420, 1421, 1436, 1438, 1442,
1479, 1493, 1551, 1611, 1613, 1658 (in un ire cu tatarii, cind au incendiat ceta-
tea Alba Iulia}, 1662 si 1690 [cind au intrat in Transilvania la chemarea lui Con-
stantin Brincoveanu, sa-I sprij ine in lupta pe care domnitorul roman a dat-e la
Tohan-Zarnesti impotriva armatei imperiale, pentru instaurarea unui alt princi-
pe al Transilvaniei). Deci, din 1394 si pina in 1690, aproape trei secole, turcii
au cauzat imense pagube, in viet i si bunuri materiale, populatiei transilvanene si
in principal, locuitorilor sasi. Singur "Ora~ul Rosu", cum il numeau turcii dato-
rita valurilor sale de fortificat ie imbracate in caramida, le-a putut rezista in
1438; de altfel, in intreaga sa istorie, Sibiul n-a fost cueerit n iciodata prin ase-
Jii. Toata suprafata locuita, inclusiv cartierele mestesugarilor din "ora~ul de jos",
erau euprinse in tripla centura de ziduri, aparata de 54 de tumuri si port i intar ite.
Rez istenta Sibiului a trezit ~i admiratia Papei Eugen IV, care il numea
"bastion al crestinatatii''. sistemul sau de aparare dovedindu-se 0 infailibila pro-
tectie a locuitor ilor, incit - eu rnodificarile impuse de teren si de mijloacele dis-
ponibile - a fost luat ea model de localitati mai mari sau mai mici.
Oraselor, cu populatie foarte densa pe un spatiu relativ mic, le-a fost posibil
sa incercuiasca intreaga suprafata locuita eu curtine, avind si suficienti aparatori
pentru ele. Satelc nu puteau sa se apere in aeest mod, gradinile si curt ile din
spatele easelor ee tiveau ulitele erau mult prea mari in raport eu numarul oame-
n ilor, pentru a putea fi euprinse de ziduri s i aparate. Taranii trebuiau deei sa se
limiteze la un spatiu restr ins, eel mai indieat fiind ineinta din jurul biserieii si
fortificarea ei ca 0 a doua linie de aparare careia ii revenea rolul donjonului din
cetatile cavalerest i.
r. __
.•.. .~ _1_ ..1=_ .: .1 .'-.: t.c:::"f\ _~_...l •.......•.
~~ _:....1:,.. ...•.........• 1....•..•.............
; .•..•....
Hlf •...• .(,....yt~
cetatue cavaieresti.
Pentru perioada din jurul anului 1500. cind s-au ridicat cele mai multe forti-
Iicatii bisericest i, posedam, pentru teritoriul celor $apte Scaune, registre ind icind
numarul gospodariilor. Localitatile rnici, ce se aflau in majoritate, aveau in medic
circa 35 de gospodarii, iar cele mar i, circa 60 (au existat insa si sate cu numai
8 sau 15 familii, in urma molimelor si razboaielor, dupa cum ~i comune, ca
Seica Mica. care avea 129 de gospodarii, sau, ca Saschiz, 209). Daca multiplicarn
mediile de mai sus cu cinci (numarul de persoane socotite pentru 0 familie),. satele
mici aveau vreo 175 de oameni, cele mari vreo 300, din care numai jumatate erau
barbati, iar din acest ia nu mai mult de jumatate capabili de lupta si de munca
grea a ridicarii zidurilor de cetate. Daca ne gindim la cantitatea de piatra ce
trebuia adusa in sat, la fortele ce erau necesare pentru ridicarea zidurilor de cetate,
realizarea colectiva a acestor mici comunitati satesti ne apare de-a dreptul irnpre-
sionanta. Privind azi cetatile taranest i din jurul bisericilor, ne intrebarn cum a
fost posibila 0 asemenea performanta, obligind la un efort ur ias, pe llnga truda coti-
diana ceruta de munca ogoarelor sau a meseriilor. Pentru sasi nu exista decit
aceasta alternativa: a rezista sau a pieri. Fuga in munt i nu era posibila taran ilor
sasi asezat i in cirnp deschis, ogoare vaste inconjurindu-Ie satul; nici lupta deschisa
cu ostile dusmane considerabil mai puternice. Trebuiau sa se apere in propria lor
cetate, pentru a nu fi atacati prin surprindere, macelarit i sau dusi in robie. Astfel,
dupa primul sfert al sec. XV, a inceput 0 febr ila activitate de construire a ceta-
t ilor, zidur ile crescind in acelasi ritm cu spaima de moarte s i vointa de a rczista.
Inccrcind sa defalcarn in mod sugestiv diversitatea t ipolog ica a bisericilor
cetati, vorn trata separat incintele si bisericile fortificate, din combinarea celor doua
sisteme distincte luind nastere cam tot at itea variante cit monumcnte existente.
In harta noastra tipologica varietatea aspectului nu poate fi cuprinsa, dcoarece am
clasat monumentele dupa anumite trasatur i comune, pentru a preciza clteva tipuri
de baza. Extraordinara lor varietate in aplicarea sistemelor defensive pe edificiile
de cult existente este comunicata, in schimb, prin acuarele si desene, prin de-
scrierea f iecarei cetat i in parte.
Bisericile fortificate
Cercetarile efectuate la ISO de cetati sasesti ne-au dus la concluzia ca, la
Iortificare, prima parte dotatd cu sisteme defensive era de obicei clopotnita, adesea
inca din sec. XIV, chiar daca ulterior s-au mai fortificat ~i alte part i ale edificiu-
lui.
Cel mai vechi si simplu tip al bisericii fortificate rezulta deci din transfer-
marc a clopotnitei in donjon. Exemplele sint frecvente in jurul Sibiului, Valea Hirti-
baciului si Scaunul Rupei. Biserici situate in zone mai put in expuse pericolului,
mai retrase, s-au oprit la aceasta faza (Toarcla, Chirpar, Hozman, Bradu), - la
altele, au fost fortificate, pe rind sau simultan, alte parti ale construct iei. Uneori
aceste donjoane masive s-au construit abia la fortificare, in capatul vestic al unor
biserici (Ruja, Iacobeni, Stejeris, Noistat, Barcut), in cele mai multe cazuri tnsa
clopotnitele roman ice deja existente, prin construct ia lor solida din piatra de riu
si de cariera, erau indicate pentru fortificare.
Parterul lor, totdeauna boltit, era transformat in depozit de arme, proviant
si apa, prin zidirea arcadelor deschise in cele trei nave si a portalului apusean,
izolindu-se complet turnul de interiorul bisericii. Singura cale de acces la caturile
superioare erau scarile amenajate in grosimea zidului, in tuneluri inguste de 60-
70 ern, incit putea urea numai cite un singur om, fiind deci foarte u~or de aparat ,
Platforme de lemn separau nivelele superioare, fiind asezate pe bime ce se spri-
jineau pe ingustele margini rezultate la baza fiecarui cat din retragerea treptata a
zidului, la baza gros de 2 -3 m, la catul superior ajuns la mai put in de I m gro-
sime. Peretii liberi ai nivelelor supe-
rioare sint prevazuti, pe fiecare latura,
cu cite un meterez inalt ~i ingust, pen-
tru tragerea cu arcul sau arbaleta. Me-
tereze taiate in perete in forma de "V"
sint plasate in cite 0 nisa de ina lt imea
unui om, tragatorul putind sa se in-
toarca in nisa spre diferite directii.
Acoperisurile romanice joase in forma
de cort erau schimbate cu coifuri tugu-
iate piramidale, invel ite cu tigla, in-
tre coroana zidului si coif intercalin-
du-se un coridor de aparare scos in
consola pe birne de lemn, initial cu
parapet de scinduri, mai tirz iu din pa-
ianta. Scindurile podelei puteau fi ridi-
cate pentru a se arunca printre console
proiect ile sau lichide clocotite. Deschi-
derile din podeaua coridorului de apa-
rare foloseau deci la flancare verticala,
pentru a se putea controla unghiurile
moarte de la piciorul zidului ce nu Basilica din T'oarcl a , C1<c/opotni/a JOTtijicatd.

puteau fi luate sub foc dinmeterezele

turnului. Coridoarele, deschise deasupra parapetului, serveau paznicului ca post de
observatie, prevedere indispensabila mai ales in zona de ses, pentru a putea primi la
timp, prin semnale de foc sau fum din comunele vecine, veste despre apropierea dus-
manului. La sunetul clopotului de alarma, satenii i~i stringeau in graba avutul mo-
b il, alergind in incinta ocrotitoare a cetatii pentru a-si salva viata, - gospodariile
cazind, de cele mai multe ori, prada focului dupa ce, in prealabil, fusesera jefuite.
La vechile bazilici romanice, ale carer clopotnite dateaza, in general, din
prima etapa de construct ie, ridicate deasupra capatului apusean al navei centrale,
s-au demolat, in mai multe cazuri, colaieralele, integral sau numai in zona turnului,
pentru a inlesni flancarea verticala (ca la bazilicile din Rozman, Avrig, Sacadate,
Saros (Fagaras}, Copsa Mare, Archita, Drauseni, Ungra etc.).
Pentru a intari ~i parte a esticd a bisericii, acolo unde masura era impusa de
situarea edificiului, mai multe biserici din piatra, aflate Intre Agnita si Cincu, au
primit un al doilea turn, de inallimea ~irezistenta clopotnitei, deasupra corului patrat,
sacrificindu-se absida estica si Inchizindu-se corul cu un perete drept spre est,
lntrucit peretii corului trebuiau dublati ca sa poata sustine greutatea celor patru-
sase nivele ale turnului. Turnul din est, prevazut, ca si clopotnita din vest, cu
metereze, cu coridor de aparare, comunica cu aceasta prin podul bisericii, avind
uneori ~i un acces separat, 0 scara spiralata, alipita navei in apropierea corului,
ca la biserica din Movile. Asemenea turnuri in est, formind un pandant al clopot-
nitei, le mai int ilnirn in patru comune din valea Hirtibaciului superior: Dealul
Frumos, Merghindeal, Veseud si Movile. La biserica din Netus, din cele doua
 Bazilica din Merghindeal,
cu JUTn de ap4rare de dea-
supra cor;' lui

turnuri s-a mentinut doar eel al corului; la bisericile din Bruiu, Rodbav, Noistat
si Barcut au supravietuit turnurile din vest, in cele doua comune din urma navele
fiind inlocuite prin constructii noi. Daca tragem pe harta 0 linie orizontala, de la
Movile spre est, int.ilnim la granita estica a vechiului pamfnt regesc, la Homorod,
una din putinele biserici-sala romanice cu clopotnita zvelta, deasupra corului ei
fiind inaltat eel mai puternic dintre aceste "donjoane". La numeroase biserici, in
afara extremitatilor din est s i vest, erau periclitate si flancurile navelor, mai cu
seama clnd paralel cu ele se afla 0 ~osea. In aceste cazuri, $i nava era supraetajata
cu un nivel de aparare, cuprins intre cele doua turnuri. Cca mai veche forma 0 consti-
tuie coridoarele de aparare scoase in consola pe birne, cu parapet de paianta. In
aceasta forma, coridoarele de aparare s-au mentinut la un singur edificiu sacral,
anume deasu pra navei $i corului bisericii-sala de la Stejeris, llnga Agnita; numai
deasupra corului, le mai int ilnim la Drauseni si Cincsor. Datorita constructiei din
lemn, u~or inflamabila, parapetele din paianta ale coridoarelor de aparare au fost
inlocuite, odata cu generalizarea folosirii armelor de foe, prin parapete din caramida .
Riserica-sa Id di n S t ejeris
•
 Etajele fortificate din ultimul deceniu al sec. XV si primul sfert al sec.
XVI, deasupra navelor si corurilor, sint, fara except ie, zidite din caramida, prezen-
tind, dupa forma lor de construct ie, doua variante: 1) parapete asezate pe .arcuri
defensive" (cum le numeste Karl Kafka, istoricul austriac al bisericilor fortificate);
2) parapete sustinute de console. Metoda mai veche este aceea a arcurilor plate de
caramida , intinse intre contraforturile corului sau si celor ale navei, devansate cu
25 -40 em fata de fatada bisericii, a~a incit, in intervalul dintre arce si peretele
cladirii, se formeaza 0 deschidere pentru aruncarea lichidelor f ierbinti. Arcurile
sustin parapetul nivelului de aparare, un perete subtire, din caramida, cu metereze.
Metoda ulterioara, utilizata mai cu seama in primul sfert al sec. XVI, este scoate-
rea in consola a parapetului, intre console deschizindu-se gurile de aruncare. La
ambele sisteme de construct ie, scoaterea in consola are ca scop obt inerea distantei
dintre parapet s i peretele bisericii, pentru a se putea turna prin deschiderile astfel
create. In ambele cazuri, principiul este al masiculiurilor de origine orientala, pome-
nite la lnceputul studiului. Constructia ornamentala a consolelor ~i arcurilor defen-
sive trebuia sa camufleze sistemul defensiv care intra in functiune numai clnd dus-
manii ajungeau la zidurile cladir ii, - din departare dind impresia unei forme deco-
rative. Bisericile din Saros (Fagaras) si Roades conserva, in spatele arcurilor
defensive, vechile console de lemn, dovada ca aici coridorul - sustinut de birne,
cu parapet de paianta - a fost inlocuit prin arcuri din caramida.

Biserica Jo-rliJicatd din Ruja

 Bise,ica /0,'i}icaI4 din Ruja

Bin,;c" 10,li/ic,,'4. din lacob.,,;

Etaje [ortificate, sprijinite pe arcuri defensive deasupra corului, a navei, sau deasupra
ambelor , predornina in Scaunul Cincului, de unde s-au raspindit in zona
Timavelor si Scaunul Sighisoarei, frecvente la bisericile gotice de tipurile
sala si hala. In zona de raspindire
a bazilicilor romanice, ele apar· nu-
mai acolo unde vechiul cor cu absida
semicirculara a fost inlocuit printr-un
cor gotic poligonal, inconjurat de con-
traforturi, ca la Cristian (Sibiu) sau
Gusterita. In zona Sibiului, parapete
scoase in console apar numai la corul
de la Sura Mare (1497) sau Seica Mare
(1563), la turnul slt1ninii de la Cristian
. ..•
; (Sibiu). Biserica sala din Boz, de linga
Miercurea, construita la inceput ca
biserica fortificata, poarta, deasupra
corului ~i navei, de egala latime, un
singur mare etaj fortificat seos in con-
sola, datat 1523. Primul sfert al sec.
XVI reprezinta perioada cind ~i in
zona Timavelor au fost folosite, cu
predilect ie, parapete seoase in con-
sola (la bisericile din Alma, Seica Micii,
Seleus ~i Boian).

Co, ••I jo"ijic,,' di,. B ••zd, c.. lrei ,.iv.l. d.

4pa'4r.
./
,

In valea Timavelor, unde - cum am mai spus - datorita colonizarii mai

recentc, aflam exclusiv biserici de stil gotic, de cele mai multe ori construite din
cararnida, terenul deluros si asezarea satelor pe talpa vaii a conditionat adesea ridi-
carea bisericilor pe panta de deal, corul indreptat spre est fiind plasat frecvent mai
sus, pe panta, fata de clopotnita din vest, asezata mai in vale. In consecinta, ade-
sea corul a prim it 3 -4 nivele de aparare, pentru a se putea controla dealul pina
in virf si a se putea privi, eventual, si dincolo de culme. Un intreg sir de bise-
rici, in aceasta regiune, poseda doua= patru etaje fortificate, dintr-o usoara construe-
tie de caramida, sprijinite de contraforturi zvelte, drepte, fara retrageri, care se
intilnesc la baza etajului superior in arcuri defensive, in spatele carora se deschid
gurile de aruncare. Biserica din Buzd, de llnga Medias, estc eel mai frumos exem-
plu al acestui tip, - bisericile din Bazna., Velt, Balcaciu, Boian, au de asemenea
etaje fortificate deasupra corurilor, la
Balcaciu parapetul catului superior fiind
inca scos in consola pe birne, cu para-
pet de scinduri.
Bisericile fortificate de la Valea
Viilor si Seica Mica, cu cel mai com-
plex sistem de aparare cuprinzind toate
partile edificiului, poseda cele mai
Inalte tumuri deasupra corului, int il-
nite la bisericile sasesti, cu cite patru
nivele, baza celui superior fiind pre-
vazuta de jur imprejur cu masiculiuri.
Aceste biserici C1t caracter de fort,
eu unul sau mai multe etaje fort if icate
deasupra corului, amintesc de tipul
biserieilor-reduit din Franta. Inaltele
tumuri de deasupra corului, eu masicu-
liuri, slnt caracteristiee pentru zona
Timavelor, iar corurile cu un singur
Biserica fo,tifica/a din Fi~er - eta;ele fo,tifitale au
nivel de aparare sint frecvente in Scau- fast demolale In 1894 (dup4 a fotog'''fie veelle)
nele Cincului, Rupei si Sighisoarei.
Alte doua grupuri de biserici fortificate, dotate atit cu metereze pentru lupta
la distanta cit si cu masiculiuri pentru lupta de aproape, il formeaza bisericiie-saia
lara clopotni!a construite initial in scop de apdrare care, eonstituind un urias bastion
ar putea sa se dispenseze de incintele fortificate, sint totusi inconjurate de ziduri
dar nu prea inalte. Cel mai vechi dintre aeeste doua grupuri, apartinind ultimu-
lui deceniu al sec. XV, intruneste bisericile-sala de la Bradeni, Fiser ~i Selistat,
cu etaje fortificate din piatra deasupra navei si corului, surmontate de inca un
coridor de aparare cu parapet din scindur i (la Bradeni), sau din paianta (la Fiser,
unde fortificatiile au fost demolate in 1894).Aceluiasi tip de constructie Ii apartine
si tumul de deasupra corului din Selistat, cele patru nivele de aparare ale sale
fiind incoronate de un coridor de aparare cu parapet din scinduri. Meterezele sale
slnt inca lungi si inguste, prevazute cu nise pentru arcasi.
 Biserica fo,tifica/a din Boe (1523)

Al doilea grup cuprinde micile biserici-sala gotice tardive, cu nava si cor de

latime egala, purttnd un singur etaj mare fortificat, sub un singur acoperis, folosind
ambele sisteme ale masiculiurilor, cel cu parapet seos in consola sau eel cu arcuri
defensive. 0 scara spiralata, intr-un turnulet cilindric sau octagonal, adosat navei
in exterior sau asezat in coltul apusean al interiorului, urea la etajul fortificat,
complet izolat de interiorul bisericii. Pentru monumentele reprezentative ale aces-
tui tip, dispunem de datari precise: nivelul de aparare de la Saschiz s-a construit
intre '1521-1525, biserica fortificata de la Cloasterf in 1524, cea de la Dupus in
1~24, - toate trei avind etajul fortificat, sustinut de arcuri defensive Intinsefntre
contraforturi. Biserica din Boz, datata 1523, are parapetul etajului fortificat, seos
in consola. La acest tip de biserica fortificata, cu caracter de fort, meterezele sint
destinate exclusiv armelor de foe, construite in forma gaurii de cheie. Structura lor
omogena se adapteaza perfect dublei lor functiuni: aspectul de bloc compact de
aparare este estetic articulat de ritmul vertical al contraforturilor, incoronate de fes-
'tonul arcurilor defensive sau al consolelor profilate.
Un alt mic grup 11formeaza patru biserici fortificate situate intre Sibiu ~i
Medias, cele de la Tumisor, Ocna Sibiului, Agirbiciu ~i Axente Sever, avind ca
element comun clopotni!a ridicatii deasapra corului, pastrindu-si absida, dovada c~
turnul a fost construit odata cu biserica ~i nu asezat ulterior deasupra corullii,
zidurile sale initial puternice permitind incheierea corului printr-o absida. In Agir-
biciu ~i Axente Sever, absidele de est sint surmontate de cite un nivel de aparare.
Cu un etaj fortificat ~i deasupra navei, biserica-sala de la Axente Sever este cea
mai puternica din acest grup, forma sa masiva, Indesata, suprafetele mari, netede,
de piatra cenusie stnt de un mare efect plastic, sugerind 0 extraordinara forta.
 '~
. '(

,J

\{f\
1 -~t\.~~
 Ca ultim si eel mai perfectionat tip de biserica fortificata posedam, in Tran-
silvania, trei edifieii avind - in afara clopotnitei transformatd in donjon, a niuelelor
de aparare de deasu-pra corului, - doua turnuri de [lancare deasu-pra portalurilor de
sud $i nord ale colateralelor: baziliea din Cisnadie (1493), biserica-hala din Mosna
(1498), biserica-sala din Valea Viilor
(1520). In Cisnadie, mai Intilnim me-
terezele lungi pentru arcasi, masiculiu-
rile fiind absente; la Valea Viilor, ma-
siculiur ile au forma areurilor defensive,
iar la Mosna parapetele turnurilor de
flaneare slnt seoase in consola, eel al
eorului fiind sustinut de areuri defen-
sive. Turnurile de flaneare apara deei
biseriea si pe axa nord-sud.

Biserica J01tiJicattl. di1l Cisn4die

 Biserit:a /o,/iJicata din Valea Viilo,

Sintetizind cele expuse, putem clasa bisericile fortificate din Transilvania in

urrnatoarele grupuri, ce reies ~i din harta tipologica anexa:
1) bazilici roman ice ale sec. XIII cu clopotnita fortificata ;
2) bazilici roman ice ale sec. XIII cu clopotnita fortificata siun al doilea turn, de
plan patrat, de inaltime egala si puternic, ridicat deasupra corului;
3) bazilici got ice cu clopotnita fortificata ;
4) bazilici sau biserici-sala gotice, cu clopotnita fortificata si un nivel de aparare
deasupra corului;
5) bazilici, biserici-sala sau hala, cu clopotnita fortificata si mai multe nivele de
aparare deasupra corului, iar unul deasupra navei:
6) biserici-sala got ice, cu clopotnita fortificata si un etaj fortificat deasupra corului
si navci;
7) biserici-sala gotice mici, fara clopotnita, cu un singur etaj de aparare deasupra
corului si navei de egala latime ;
8) biserici fort ificate , cu turnuri fortificate in est si vest si doua turnuri de flan-
care;
9) bazilici si biserici-sala, cu un turn de aparare deasupra corului sau careului
transeptului.

Bisericile fortificate transilvanene au fost inconjurate de incinte inelare simple,

duble sau triple. Acolo unde azi ele lipsesc, au fost demolate, eel mai devreme in
sec. XVIII, mai ales in cursul sec. XIX, cind curtinele ce numai indepl ineau un
rol defensiv ingustau locul din jurul bisericii, impied iclnd circulat ia. Curtinele s i
turnurile devenite subrede au fost irrlaturate in intentia de a construi, linga biserica,
o noua scoala sau 0 sala comunala, folosindu-se materialul recuperabil. Dealtfel,
intretinerea sau restaurarea cur tine lor ar fi fost prea costisitoare pentru micile comu-
nitati satesti.
 n itat i satesti.
Cea mai ueche forma de incinui este cea circulard sau ouald, Forma circulara
irnita traseul vechilor fortificat ii din val de pamint ~i sant, evoluate - pastrind
forma circulara - la fortificat iile din piatra uneori suprapuse celor de pamint. In
Europa de vest s-au asezat uneori zidurile de piatra pe coama valurilor de pamint
ca, de pilda, in fortificatiile orasului Koln. Incinta circulara prezenta avantajul
eliminar ii unghiurilor moarte, ceea ce insemna totodata 0 economie de material.
Inaltimea incintei depindea de locul amplasarii edificiului sacral. Bisericile situate
pe un platou de deal necesitau incinte mai putin inalte, panta abrupta consti-
tuind un obstacol natural, in vreme ce bisericile situate in mijlocul satelor, in plin
ses, necesitau incinte inalte. Inaintea folosirii armelor de foe (a carer prima apar it ie
este semnalata in 1331, la asediul orasulu i Cividale in Friul), apararea era garantata
de ziduri clt mai puternice si inalte, pe care dusmanul trebuia sa le escaladeze,
sistemele defensive impiedicindu-I in aceasta actiune. Obisnu it, incintele secolu-
lui XIII nu erau mai inalte decit 6 -7 m , la circa 2 m sub coroana zidului ere-
nelat trecind un drum de straja deschis, de 1-1,5 m latime, care permitea circu-
latia a doi luptator i inarrnati in d irect ii diferite. Asemenea ziduri crenelate, ridi-
cate in sec. XIII, s-au pastrat la Cisnadioara, Sinpetru si Cristian (Brasov) si.
desi zidurile la ultimele doua au fost suprainaltate si intarite, urmele crenelurilor
mai pot fi identificate, pe alocuri, in masa zidurilor. Urcarea la drumul de straja
- rezultat din ingustarea zidului la baza parapetului - se facea prin scar i amena-
jate diagonal pe intradosul zidului, a~a cum s-au pastrat la Cristian (Brasov}.
Cele mai multe din incintele
circulare se mai gasesc azi in im-
prejurimile Sibiului, cuprinzind
bazilicile din Toarcla, Avrig, Roz-
man, Altina, Guster ita, Cisnadie
etc., dar ele nu mai ating, in gene-
ral, inalt imca initiala, parapetul
cu creneluri sau metereze fiind
demolat dupa ce n-a mai servit
la aparare, incit zidurile au ramas
doar 0 imprejmuire de 2,5 -3 m
inaltime.

Twrn u t de poart a cu ;'ersd at c~/d'll din

--~
-0~-
Horman .--?:::-- ~,
 Punetul eel mai vulnerabil al vechilor incinte era pcarta, peste care se inalta
un turn cu parter boltit. In contraforturile ce flancheaza poarta, se mai observa si
azi lagarele de glisare ale hersei, minuita cu scripete. Hersele - ca aceea a turnului
de poarta de la Hozman - erau formate dintr-un gratar din birne de stejar, armat
cu benzi de fier, virfur ile de jos ale birnelor fiind ascutite si imbracate in fier. In
sec. xv s-au construit adesea lungi tuneluri boltite, purtind unul sau doua etaje
fortificate, in Iata portilor, aparate si ele cu berse. Dusmanul pat runs in tunel
putea fi atacat ~i de sus, prin portiuni neboltite ale tunelului sau, dad acesta era
acoperit cu bime, prin indepartarea citorva birne, - ca la Cilnic, Bunesti si Ate!.
La Girbova, tunelul dinaintea port ii formeaza un unghi obtuz, pentru a mai crea
un obstacol dusmanului patruns in tunel, prin acoperirea aparatorilor,

Tunelltl /o,/ificat in .la/a por/ii cet4/ii din Gt,60'4

In locur i deosebit de expuse atacului s-au plasat alte turnuri de aparare ,

devansate de obicei pe trei patrimi fata de frontul zidului incintei , prevazute cu
metereze.
Turnurile din secolele Xl Il -XV sint de plan rectangular, de 4- 7 m lung i-
mea latur ilor , de 2-3 m grosimea zidurilor, purtind initial acoperisuri joase in for-
ma de cort, inlocuite in sec. XV cu coifuri in forma de piramida. Cele 3-4 nive-
le ale turnurilor sint asezate pe micile platforme create la baza fiecarui nivel,
prin retragerea treptata a zidului. Intrar ile erau plasate la inaltimea drumului
de straja sau a coridorului de aparare, comunicind cu acestea; nivelele erau le-
gate intre ele prin scari de lemn. Turnurile secolului XV prez inta adesea mai mul-
te intrari , cite unul in fiecare dintre nivele, prevazute cu usi de lemn.
Cetat ile din tara Birsei. aflindu-se in cimpie, au incinte circulare foarte
inalte, cu except ia incintelor rectangulare de la Halchiu (azi demolate) si ale ce-
lor din Vulcan si Maierus. Cu 0 grosime de cinci metri la baza, 12 m inalt ime
pina la cornisa principals si 14 m ina lt imea coamei acoperisului in ~ea ce acopera
coridorul de aparare, cetatea din Prejmer se poate mindri cu cele mai puternice
curtine din toate cetatile taranesti transilvanene. (Aici, ne referim la incintele ce-
tii.tilor birsene doar in raport cu forma lor circulara, - sistemele lor defensive,
dintre cele mai perfectionate pentru acele tipuri, vor fi expuse ulterior.) Ele au
fost supratnaltate ~i intarite in cursul sec. XV, adapt ate armelor de foc cu raza
de bataie lunga. Zidurile de piatra sint cladite cu foarte mici intersect ii, adesea
tencuite pentru a ingreuna escaladarea lor. Turnurile erau in a~a fel dispuse,
meterezele lor astfel orientate, inch ele puteau fi aparate si individual, servind
ca ultim refugiu cind restul cetati i fusese ocupat de dusmani. Arrne, provizii si
apa erau depozitate in parterul turnurilor. Unele dintre turnurile de aparare sint
prevazute cu un coridor cu parapet de paianta, ca la Mesendorf , Archita, Roa-
des, Viscri, Cincsor etc.
r 1 • 1 1 '-T'tT ~. L· __ ,' _: 1 L~ ! :_1= __ 4.~
"""""'i' , .•.o..l""' .•..•. , .••..•.•.•. ..I...I.'-'y •....•L '-'''' •.....•

Celei de-a doua jumataf.i a sec. XV Ii apartin donjoanele puternice ridicate

la capatul apusean sau deasupra corului, ale bisericilor din citeva sate ale vaii
Hirtibaciului superior, - ca la bisericile din Ruja, Stejeris, Iacobeni, Netus,
Noistat, Movile si, mai spre est, la Barcut ~i Homorod. Din cele 7-8 nivele, mul-
te sint boltite, divizind turnul in compartimente ce puteau rezista separat, im-
piedicind totodata propagarea incendiilor. In etajele boltite se patrundea prin
scari amenajate in grosimea zidurilor, late doar de 60 -70 em, pe care se putea
urea doar cite un om si in consecinta, u~or de aparat. Meterezele sint pla sate
in nise late, mult evazate spre interior, destinate arcasilor. Turnurile celei de-a
doua jumatati a sec. XV sint mai inalte declt cele anterioare, acest grupde don-
joane reprezentind cele mai inalte si puternice turnuri int ilnite la cetatile tara-
nesti din Transilvania, "uria~ul" dintre ele fiind cel de la Homorod. Influentele
reciproce intre comunele invecinate sint evidente, dar forma acestor turnuri era
conditionata ~i de terenul de coline mai mult sau mai putin accidentat. Corido-
rul de aparare cu parapet de lemn al ultimului nivel servea ca post de observa-
tie, adapostind ~i clopotele. In caz de pericol, toata populatia comunei se putea
adaposti in nivelele donjoanelor.

C oridorwI d. "para,. a I &.ta/ii di"

Road.~
 Parapetele crenelate ale zidurilor din sec. XIII au fost Inlocuite, in cele doua
secole urmatoare , prin parapete de zidarie plina , strapunse doar de metereze. In
spatele lor trecea coridorul de aparare , inconjurind incinta in partea interioara,
sprijinit pe treapta zidului, fermata prin retragerea sa la baza parapetului, s i
pe console din lemn, pe birne fixate in zidar ie. Din coroana zidului pleca 0 sin-
gura panta de acoperis spre curte, spr ijinindu-se pe st ilpi i de la marginea interioa-
ra a coridorului, Iegati prin chingi orizontale. Acest acoper is in pupitru , cu inve-
litoare de tigle, proteja aparatorii impotriva proiectilelor si gloantelor.
La inceputul sec. XVI apare, mai int ii, in Tara Birsei. dublarea incintei
printr-un zid-scut, mai scund, spatiul dintre cele doua curtine numindu-se .Zwin-
ger". Noua curtina nu avea doar scopul de a 0 dubla pe prima, ci si de a 0 proteja de
tirul razant al artileriei si de a impiedica minarea zidurilor incintei interioare.
Denumirea data Zwingerului de Cavalerii Teutoni, anume .Parchamr derivata
din barbacan, este, ca si sistemul portii principale a cetatii printr-un zid semicir-
cular adosat curtinei, de origine orientala. De la acest Parcham , peste secole, la
Biertan se mai foloseste denumirea de "Parch" pentru locul unde s-a aflat odini-
oara Zwinger-ul. La cetatile germane, Zwinger-ul apare in sec. XII, devenind,
in secolele XVI s i XVII, 0 necesitate defensiva, fiind adaugat cetatilor la care
lipsea. In Zwinger nu se patrundea prin poarta principala, ci prin mici portite
ascunse pe Hnga turnuri sau, la noi, din tunelul port ii care n
strabate, ca la ce-
tatea din Cilnic. Daca agresorii patrundeau in Zwinger printr-o bresa, puteau fi
contraatacat i din trei parti, - de pe valul incintei principale ~i din flancuri, din
partile Zwingerului inca neocupate. Zidurile Zwingerelor nu erau mai inalte decit
era necesar pentru protectia strajelor s i nu mai groase de 1 m, prevazute cu mete-
reze. Zwingerele frecvente la cetatile bisericilor din Franconia, Turingia si Aus-
tria Inferioara, apar in Transilvania la inceputul sec. XVI, - ca la Prejmer, Har-
man, Sinpetru, Halchiu, Codlea, Dealul Frumos, Cincsor si altele. In Transilva-
nia, Zwingerul este adesea dotat cu turnuri de flancare, devenind 0 a doua puter-
nica centura de aparare. La Sinpetru, Zwingerul a fost chiar dublat, cetatea com-
punindu-se din trei incinte concentrice.
Cetatile sesului, cu incinte inelare concentrice, erau adesea inconjurate s i
de un san] de apii, alimentat dintr-un piriu din apropiere. La Prejmer, santul de
apa atingea 0 latime de 18 m si 0 adincime de 4 m. Harman, Ghimbav, Cristian
(din Tara Birsei}, Cilnic (Itnga Sebes), Cristian (Sibiu) si Cisnadie, Valchid (din
zona Tlrnavelor) erau inconjurate cu santuri de apa care toate au fost astupate
in sec. XIX, cu exceptia celui din Harman, unde se mai pastreaza adincitura ~an-
tului uscat.

-- -----
Cet a tea din Hd"hi ••, itlconj ••1ald d'la", cu 4Pd, demo/aid in 1895
(d"bd •••• dese« din 1727, d. And"a A/lomo>llc)
 -- -,---
Cet a tea din Hd/ehi ••• fneonj ••,ald de la ••/ ell apd. demo/aId In 1895
(dllbd ,,,. de •••• di •• 1727. d. Andrea Attomonte';

Un pod ridiciitor trecea santul pe stilpi de lemn sau piatra, iar fragmentul
de dinaintea portii se ridica cu ajutorul scripet ilor la apropierea dusmanilor. Odata
cu santurile au disparut si podurile. Santurile de apa aveau menirea sa dis-
tanteze agresorii de zidurile cetatii. Aceasta manevra 0 pre luau uneori sihelesteele
artificial amenajate sau terenurile mlastinoase, ca la fortificat iile Sibiului sau la
cetatea din Agnita. $an!uri uscate (Halsgraben) separau platoul cetatii de restul
comunei a~a cum se mai pot vedea in vestul cetatilor de la Feldioara ~i Bratei.
Dad cetatile erau situate pe platoul unui deal. incinta interioara se consti-
tuia la marginea platoului, un al doilea zid inconjura adesea colina pe la mij-
locul pantei, un al treilea incercuia poalele dealului, ca la Biertan si Apold (Si-
ghisoara). Zidurile construite pe pmta dealului atingeau, in exterior. 0 inaltime
considerabila, in interior insa nu depaseau ina lt imea unui parapet de 2 m.
De multe ori forrnatia terenului obliga la construirea incintelor pe plan poli-
genal neregulat, incintele poligonale fiind cele mai frecvente. La acest plan al in-
cintei, zidurile Zwinger-ului inconjurau mai rar intreaga cerate, dublind numai
portiunile cele mai expuse atacului.
Amenajarea Zwingerelor avea si scopul maririi spatiului ocrotit de ziduri. ele
servind , in principal. pentru adapostirea vitelor. Acolo unde Zwinger-ul a fost creat
mai ales pentru augmentarea spatiului ocrotit, a fost asezat in partea unde terenul
permitea extinderea spatiului fortificat.
Cetatile de plan poligonal, determinat de forrnatia terenulu i, au coexistat cu
incintele circulare ~i s-au ment inut si in secolul XVI cind, odata cu apar it ia arme-
lor de foe, s-a trecut la planul rectangular al incintelor, ce ofera avantajul unei
flancari mai eficace. Incintele rectangulare apar - cum este firesc - acolo unde
bisericile erau situate in m ijlocul comunelor pe teren plat ce permitea dezvoltarea
unor cur tine lungi. Numarul turnurilor putea f i redus la patru, asezate oblic pc
colturi fata de laturile incintei, controlind cite doua curtine, fiind devansate cu
trei laturi fata de inc inta. Prin modificarea tehnicii de asediu nu mai era necesara
apararea impotriva escaladarii zidurilor , ci impotriva focului de artilerie, a~a Incit
inal timea curtinelor a putut fi redusa , atingind acum eel mult ~ase - opt metri.
Totodata, turnurile au devenit mai scunde decit cele cu trei-patru nivele apartin ind
secolelor XIV ~i XV, ele reducindu-se acum la doua nivele, doar fatada mai a tin-
gind ina lt irnea de trei nivele, cu un rind de metereze si burdufuri de aruncare in
fata ~i in partile laterale, sub panta oblica a acoperisului in pupitru inclinat spre
curte. Acoperisurile in pupitru sin t 0 modificare in tervenita in sec. XVI, intrucit
coifurile inalte in forma de pirarnida devenisera vulnerabile odata cu aparitia gloan-
telor ~i a incendierii ca mijloc de a Iorta cetatea sa capituleze. Turnuri de coli cu
acoperis in pupitru apar de cele mai multe ori la incintele rectangulare, mai ales
in regiunea Rupei (Hornorod, Bunesti , Cloasterf , Dirj iu}, dar ~i in zona Tirnavelor,
unde s-au acoperit "in pupitru" tumuri mai recent construite ce inlocu iau unele
distruse, subrede sau ridicate pentru apararea unor locuri prea expuse atacului
(Metis. Atel, Richis, Balcaciu , iar in valea Hirtibaciului - Dealul Frumos si Mer-
ghindeal). Aceste tumuri au si in parter ferestre de tragere pentru foe razant, fe-
restre dreptunghiular-orizontale prevazute cu un cadru din lemn de stejar , ce se
puteau inchide printr-un butuc de lemn turnan t in jurul unui ax metalic. In pozi-
tie deschisa , prin fereastra puteau trage concomitent doua pusti. Nivelele inferioare
poseda intrari separate. situate una deasupra celeilalte. Coridorul de aparare ce
inconjoara incinta trece ~i de-a lungul fetei turnului indrept ata spre curte. Pentru
coridoarele de apararc, acoperisul in pupitru este caracteristic, intilnit pretutindeni,
in afara de Prejmer. Exista tnsa si incinte rectangulare, cu turnuri de col], ai cdror
pereli sint in concordanla cu traseul curtinelor, ca dubla incin ta , prevazuta cu cite
patru turnuri de colt, ca la Archita, sau incin ta de la Dacia ale carei turnuri mai
poarta acoperisuri in piram ida.
Secolului XVI ii apartin si turnurile cu numai trei pereti, devansati fata de
linia curtinelor, ramin ind deschise catre curte. Aceste turnuri sint folosite, mai
ales, la fortificarea Zwingerelor, fiind de aceea foarte joase, nedepasind doua nivele.
Latura deschisa oferea avantajul de a putea introduce u~or tunuri in ambele nivele.
Forma acestor turnuri (numite in germana "Schalen") a venit in Transilvania din
sudul Germaniei si Austria.
Turnuri cu sectiune circulani sint rar in tilnite la cetatile sasesti , eel mai rea-
Iizat exemplu fiind turnul ridicat pe plan circular, in 1570, la Ighisul Nou. Camu-
flarea ornamentala a meterezelor din nivelul superior afirma influent a turnului Dul-
gherilor, din fortificatia Sibiului, de asemenea construit pe plan circular in partea
inferioara , Turnurile de plan circular sau semicircular, excluztnd unghiurile moarte,
ofera avantajul de a nu expune suprafete plane, tirului artileriei.
La jumatatea sec. XVII, se ridica turnuri pentagonale (la Drauseni , Cata,
Ungra, Homorod, in regiunea Rupei; Seica Mica, in zona Tirnavelor), al carer plan
provine din vechile forme ale bastionului italian. Latura dreapta din spat e este
adosata curtinei, doua laturi paralele sint devansate fata de aceasta, iar cele doua
laturi din fata forrneaza un unghi drept frontal. Turnuri cu plan hexagonal si octo-
gonal apar, in aceeasi perioada, la Beia, Moardas, Cristian (Sibiu) si Cristian
(Btasov}. Aparitia acestui plan al turnurilor denota ca ele au inlocuit si constructii
mai vechi, distruse sau subrede, dar si faptul ca mester ii erau permanent preocu-
pati de adaptarea sistemului defensiv la evolut ia tehnicii de atac. Toate turnurile
din secolele XVI ~i XVII au ferestre de tragere rectangular-orizontale, planurile lor
ctt si formele acoperisurilor fiind concepute pentru a putea rezista tirului artileriei.
Un ultim grup n formeaza cetatile cu curji juxtapuse rectangulare, aparute dato-
rita inmult ir ii popu latiei, din necesitatea larg irii spat iului ocrotit. Astfel, la Cris-
tian (Sibiu), un de cursu I riului Cibin din apropierea cetatii a impiedicat marirea
incintei prin construirea unor ziduri concentrice, s-a alipit cetat ii, pe latura nordica,
o a doua curte foarte cuprinzatoare, ca ~i la Chirpar, Ighisul Nou ~i Mosna, un de
aceasta solutie era de asemeni impusa de teren.
Sintetizind, retinem urmatoarele tipuri de plan ale incintelor, ce se pot
clasa in cinci grupe:
1) incinta circulara sau ovala cu curtine simple, sau dublate si triplate de un
Zwinger;
2) incinta circulara inal.ta, pe latura interioara avind adosat un sir neintrerupt de
camari pentru provizii, desfasurate pe unul sau mai multe nivele;
3) incinta de plan poligonal neregulat, cu curtine dub le sau partial dublate;
4) incinta rectangulara sau patrata ; rar, cu curtine dublate;
5) incinta cu curti juxtapuse.
Asa cum formele de plan ale incintelor arata permanent a adaptare la evolutia
tehnicii de asediu, acelasi lucru se poate constata si la sistemele de aparare impo-
triva atacului, din departare si din apropiere. Acestei evolut ii aveau sa i se adap-
teze totodata inaltimea si formele parapetelor. De la parapetul crenelat al secolelor
XIII -XIV, s-a trecut la parapetul prevazut cu metereze, locul drumului de straja
deschis fiind transformat intr-un coridor de aparare acoperit in pupitru.
1 2

'I-

MetereJt - fereltT~ de trafere

1. pe.',v a,,,,"i Ii arba leiieri ;
l. I>~"tr" erm« d. /0<;
3. meler,., 07izo,II",. p,nt71l pv.~,a$i;
4. meteret« , •• Jormu. ,fdu,;; d~ clt&ie
j'1lflcrtala
 In vreme ce formele meterezelor, destinate respingerii atacului din departare ,
tin pasul cu evolutia arinelor de foe, sistemele de aparare pentru lupta din apropiere
(masiculiurile si burdufurile mici scoase in consola, fara fund, numite in germana
Pechnase) ramin neschimbate de la aparitia lor (in sec. XIII) pina in sec. XVII,
fiind aplicate cu acoperis in pupitru inca in sec. XVI.
Micile burdujuri ale gurilor de aruncare, scoase in consold (numite in germana
Pechnase, Gusserker sau Muscharabi), de origine orientala, introduse in Transilvania,
mai precis in Tara Birsei , de catre Cavalerii Teutoni, aplicate pentru prima data la
cetatea resedintei lor din Feldioara, devenind caracteristice pentru cetatile din
Tara Birsei , sint 0 amenajare defensiva pentru flancare verticala , deci pentru lupta
din aproape. Cavalerii le vazusera la cetatea denumita Krak der Ritter, in Siria.

,~,~
J
'l~J
2

9
Mid bur d uf ur i seoase in cons old., cu guti de aruncare de la cetdlile; 1 - F'Z-
dioara; 2 - RodbatJ; 3,4 - Pr eimer ; 5 - Ar cbi t a ; 6 - Pe lisor ; 7 - C04
bot; 8 - Biertlff; 9 - Valea Yiilor
 Prin aceste mici burdufuri fara fund, scoase in ccnsola, se turna pacura Iier-
binte, apa sau grasime clocotita. Pe linga gurile de aruncare scoase in consola ,
apar - ca la Prejmer - ~i guri de turnare practicate in grosimea zidului, cu talpa
inclinata. Cele proeminente, scoase in consola, au pe latura frontala 0 Iereastra
de tragere, de obicei in forma gaurii de cheie inversata. Pe partea interioara a
zidului ele corespund unor nise pentru minuirea armelor. Gurile de turnare erau ali-
mentate din coridorul de aparare acoperit care, la Prejmer, este situat la 10 m
inalt ime pe zidul de aparare , atingind 0 latime de 2 -2,5 m ce inconjoara toata
incinta. Parapetul din caramida de 2 m inalt ime si numai 50 em grosime este
strapuns de gauri de turnare ~i de metereze pla sate in nisele ce se deschid in cori-
dorul de aparare. De pe marginea interioara a incintei se inalta un al doilea zid
pina la inaltimea coamei, de 14m, a acoperisului in sa, cu care acest coridor este
acoperit in mod cu totul exceptional. Inspre curte, panta lata a acoperisului ada-
posteste si carnarile de provizii adosate incintei, desfasurate pe patru nivele. In
citeva locuri, sirul camarilor este intrerupt de scari inguste ce urea din curte spre
coridorul de aparare. Coridoare de aparare complet inchise sint asezate ~i pe corea-
nele zidurilor de incinta de la Harman, Sinpetru, Codlea, dar la 0 ina lt ime mai
mica decit cea de la Prejmer. La acestea camarile sint construite numai pe doua
etaje, un acoperis in pupitru coboara de pe parapetul incintei spre curte, acoperind
coridorul de aparare si camarile, care comunica cu acesta.
Din Tara Birsei, gurile de turnare cu forma de burdufuri fara fund, scoase in
consola, s-au raspindit in zona Rupei, aplicate mai ales turnurilor cu acoperis in
pupitru, preluate ulterior si de unele cetati din zonele Mediasului ~i Sighisoarei. In
zonele Sibiului si Sebesului, in valea Hirtibaciului. acest sistem de aparare este
rareori pia sat deasupra intrar ilor pentru pietoni si a port ilor.
In vreme ce curtinele din secolele XIII -XIV erau construitedin piatra de riu,
de cimp si de cariera, in secolele XV -XVII se foloseste si cararnida , cu deosebire
pentru parapete, deoarece caramida nu sare in tandari la impactul cu gloantele, ca
piatra, periclittnd deci mai putin viata aparatorilor. Parapetele din caramida ating
o Inaltirne medie de 2,5 m si 0 grosime de 50 -80 ern. Folosirea cararnidei pentru
construirea zidurilor de incinta a conditionat 0 noua forma de sprijinire a coridoa-
relor de aparare , caramida nefiind destul de rezistenta pentru implantarea b irnelor
de sust inere , De la fortificat iile orasenesti s-a preluat modelul arcadelor semicir-
culare late, pe care s-a asezat coridorul de aparare, arcadele fortifidnd totodata
partea inferioara a zidului. Coridorul isi ment ine acoperisul in pupitru inclinat spre
curte. Ferestrele de tragere se adapteaza noului material de constructie ~i folosirii
exclusive a armelor de foe. Parte a superioara a niselor, plasate in parapet la Inal-
timea pieptului de om, este bolt ita cu caramiz i asezate vertical. Ferestrele de tra-
gere sint mici, dreptunghiular-verticale , sau in forma gaurii de cheie inversata , Prin
gaura circulars se introduce teava pust ii, taietura dreptunghiulara servind pentru
ochit si pentru evacuarea fumului. Ferestrele de tragere ale parapetelor servesc
numai armelor de foc u~oare la inalt imea solului, deschizindu-se orificii pentru
arme mai grele, Intr-o nisa fiind cuprinse trei deschideri, una indreptata inainte,
alte doua latera le oblice, incft dintrso singura nisa se putea trage simultan in trei
directii diferite.
In secolele XVI -XVII, au fost inlocuite curtinele vechi ale unor cetat i, fiind
prevazute cu turnuri asezate oblic pe colt, care flancau doua curtine. Unele cetat i
mai putin expuse atacurilor, situate departe de drumurile importante si, ca atare,
avind mai putine motive sa se adapteze noilor tactici de asediere, au rarnas neschim-
bate. Caracteristic pentru cetatile din Tara Bir sci , cclc mai greu incercate, este un
sistem de aparare a portii principale, preluat in sec. XVI de la fortificat iile ora-
senesti, a~a numita barbacand constituita dintr-un zid semicircular, in forma de pot-
coava sau de U, adosat cu cele doua capete incintei, forrnind astfel 0 curticica in
fata portii, ale carei eanaturi de stejar si herse nu puteau rezista ataeului artileriei.
Barbaeanele de la Risnov, Prejmer, Cristian (Brasov) s-au eonservat, dar cea de la
Maieru~ a fost demolata. 0 barbacana de forma rectangulara s-a pastrat in fata tur-
nului de poarta al cetatii de la Dobtrca, in zona Sebesului. Deasupra mieii intrari
pentru pietoni sint plasate doua mici burdufuri eu guri de aruneare. Cetatea Cine-
~or, de pe Olt, are de asemenea intrarea protejata de 0 barbacana poligonala.
1. Bar baca na de la RIY1loV

Un capitol aparte n constituie pastrarea proviziilor in cetdtile !arane~ti, impusa

ca masura permanenta din cauza atacurilor prin surprindere. Este 0 caracteristica
generala, la scara europeana, ca fortificat iile din jurul bisericilor serveau drept loc
de adapostire a proviziilor si a altor bunuri ale comunitatilor satesti. La inceput,
s-au construit, in timp de primejdie, mici adaposturi in curtea cetat ii, ce erau
indepartate dupa trecerea pericolului.ln sec. XIV, s-a organizat sistemul de pastrare
permanenta a proviziilor, mai ales a cerealelor, in incintele bisericilor.Tn Germania
s-a incetatenit denumirea de Gaden pentru camar ile de provizii, indicind destinatia
lor de hambare. 1n Franconia si Turingia s-au mai pastrat , in multe cetati, carna-
rile construite din paianta, deasupra unor pivnite eu ziduri de piatra. In cetat iie
din Pirinei, camarile sint adesea construite din paianta, - 0 rama din birne um-
pluta cu implet ituri lipite cu lut. In regiunea Languedoc, din Franta, in Bavaria
de sud si Westfalia , in peninsula scandinava, s-au pastrat de asemeni incinte cu
camari de proviz ii.Tn Slovenia, incintele, cu camari de provizii din jurul bisericilor,
numite Tabor, s-au pastrat in numar mic fata de frecventa lor init iala. La Smarje,
Kozana, Cerknica, Mosel, Postojna, camar ile - alcatuind blocuri de zidarie pe mai
multe nivele ce inconjoara incinta - se aseamana eel mai mult, ca principiu, cu
sistemul din zidarie cu mai multe nivele aflate in Stiria (Feldbach, Fehring, Piber) si
Austria lnferioara (Bad Fischau, Unterwaltersdorf).
Tl __ L ..• ! •.•
J.~ __ ~1~ ,...•..•• ~"'...,. n
...1 .....••.•. ,.l~ •...•. "'"p;,..;;l"
.•...•..•.... .•..£'IoC'4-a lrth~l:;
,1' •..•• .....
,.,.aO":lc:'l 'IT'\rarlj:)r~ ro::l
 1\USUla inrerroara \DdU 1'lSCUdU, UUlerWdllerSUUrI).
Pentru sistemele de adapostire a proviziilor este valabila aceeasi apreciere ca
pentru ansamblul cetatilor din Transilvania, anume ca nicaieri nu s-au dezvoltat
atitea forme variate ca la noi, pastrate intr-un attt de mare numar de cetat i, dato-
rita faptului ca aceste camari si-au indeplinit rostul pina la mijlocul secolului nostru,
aflindu-se, az i, ca parte integranta a cetatilor ocrotite ca monumente istorice. In
citeva cetat i, incaper ile de provizii au fost demolate odata cu incintele, partial
sau total, in multe locuri insa portiunile ramase permit reconstituirea ansamblului,
sau urmele de pe zidurile incintelor, indica forma camar ilor de altadata. Cele mai
vechi sisteme de adapostire a proviziilor sint cele construite odata cu amenajarea
defensiva a incintelor din Tara Birsei. Pe canatul usii unei camari din Prejmer, s-a
aflat stantat, intr-o arrnatura de fier, anul 1544 (cifra cinci fiind batuta invers, a
fost interpretata gresit, ca cifra 2). Cetatea din Prejmer, cea mai extinsa ~i cea mai
puternica .incinta in jurul unei biserici din intreaga Europa, poseda ~i eel mai
cuprinzator si desavirsit sistem de camari, folosite ca adapost temporar si depozit
de alimente in timp de asediu. Precum fagurii unui stup, camarile sint adosate pe
patru nivele incintei circulare. Cele din incinta principala , impreuna cu cele ale
curtilor adaugate ulterior se cifreaza la 260 camari. Fiecare gospodarie poseda 0 ]
asemenea camara, cu intrare separata si ferestruica de aerisire. Pe usi se mai pot
vedea si azi tablitele cu numarul case-
lor din sat carora le apartinea. Cama-
rile sint dispuse radial de-a lungul in-
cintei, cu adincime de cinci metri, fa-
tada dinspre curte avtnd mai putin de
2 m Iatime , iar spatele, adosat zidului
de incinta, peste 3 m. Nivelele sint
separate prin platforme de lemn, par-
dosite cu caramida. Coridoarele de ac-
ces, suspendate pe birne fixate in zid,
nu formeaza galerii continue in jurul
curtii , din cauza diferentelor de inal-
time variata pe anumite portiuni.
Coridoare scurte due la citeva camari
prevazute fiecare cu scara separata.
Sttlpi vertical] leaga coridoarele supra-
puse, trecind prin to ate nivelele, fixati
de birna de streasina a acoperisului,
care se prelungeste ~j deasupra cori-
doarelor.

t ..
Cdmdrile de pro'(;itii a le ce!dlii din Prejm cr
 Au existat si amenajari sanitare, in forma de mici burdufuri asemanatoare
gurilor de anincare, scoase in consola, precum acelea din coridorul de aparare de la
Prejmer (unde se gasesc patru asemenea amenajari}, de la Homorod ~i Bunesti, unde
erau plasate in unghiurile formate de curtine si turnurile de flancare, de la turnul
de poarta al incintei interioaredin Atel.
Cetatile din Harman, Sinpetru si Ghimbav au un sistem de camari analog
celor din Prejmer, desfasurat pe doua nivele. (La Ghimbav camarile au fost inde-
partate, cu exceptia citorva.) La Codlea, camarile din sectorul de nord sint inter-
calate intre stilpi de zidarie ce sustin acoperisul in pupitru, cobodnd de pe coroana
zidului incintei spre curte. In sectorul de sud, acoperisul e sustinut de un lung sir
de arcade in spatele carora camarile slnt construite pe doua nivele, din blrne si
sctnduri. La Ctlnic, camarile apart in perioadei a treia de constructie, fatada lor,
de piatra, cu trei nivele, mai lnalttndu-se ruinata in partea de apus a cetatii. Ca-
mari din lemn construite pe doua nivele deasupra unei pivn ite boltite se gasesc
numai la Miercurea Sibiului.
Bolta cilindrica a pivnitei incon-
joaraaici curtea cetaj ii: pivnita nefiind
segmentata prin pereti transversali
formeaza un singur larg coridor. In
peretele dinspre curte se deschid arca-
de la care due carari in panta. Por-
tiunile plane dintre pante due la carna-
rile aflate la nivelul solului, cu usile
ce dau spre curte. Un al doilea sir de
camar i, suprapus primului doar pe
jumatate din Iatimea camarilor, tsi
deschide usile pe un coridor interpus
intre zidul incintei si fatada rlndulu i
superior de camari, de pe care se pot
2-<
Cetatea din Miucurea Sibiului

folosi ~i meterezele.
Sub panta oblica a acoperisului trece al doilea coridor de aparare destinat mete-
rezelor din partea superioara a zidului. La cetatile din Mosna, Valea Viilor, Halchiu ,
Atel, camar ile ce incercuiau curtea cetatii au fost cu timpul indepartate.

Cdmdrile de t,ovi~ii ale cet dt ii. din Miercurea Sibiului '-....

 o alta modalitate de depozitare a proviziilor sint magaziile fortificate, (numite
in germana Fruchthauser), clad ir i rectangulare cu doua sau trei nivele, cu aspect de
locuinta, acoperite in sa, cu put ine ferestre in partea expusa, cu ziduri strapunse
de metereze s i guri de aruncare.
Aceste magazii fortificate s-au construit concomitent cu zidurile incintelor,
inlocu ind 0 portiune a acestora, clad ite, jumatate in curte, jumatate devansate Iata
de incinta, sau adosate acesteia in interior sau exterior. Parterul cladir ilor, cu ziduri
de piatra, estc adesea boltit sau consolidat prin putemice arcuri dub lou ce sustin,
impreuna cu traverse de lemn , tavanul de scindur i. Cele mai realizate exemplare
de acest fel le int iln im la Apold (llnga Sighisoara), cele doua incinte concentrice
fiind intrerupte, pc latura nordica , de 0 asemenea magazie.

Magalia jQTlojicala " «Iafii din Daia

 Adosate unei incinte simple, s-au conservat magaziile cetat ilor de la Selistat,
Daia, Hozman, Agtrbiciu, Saros, Bagaciu, Bruiu si Rodbav. La Dealul Frumos
magazia s-a cladit intr-unZwingerdezafectat, folosindu-se zidul-scut alZwinger-ului
~i eel al incintei principale ca pereti longitudinali, cladindu-se doar laturile inguste
cu frontoane inalte, ca pereti transversali in Zwinger. La Bruiu s-a conservat 0
vatra libera in magazia fortificata, dovada ca aceste cladiri serveau si ca adapost
al oamenilor in timp de asediu. La Viscri s-a dublat incinta in interior cu un zid
scund din caramida, avind deschideri mari rectangulare, de pe coroana incintei
cobortnd un acoperis in panta pe acest zid al sopronului astfel creat.

~ f_ ~

..•."'."'- ..•-.:=-,,1

5op,oa",le cei at i, din Br ui u

Soproanele, eel mai raspindit adapost al Iazilor din lemn cu cereale, sint de
data mai recenta, din sec. XVIII, construite dupa disparitia pericolului invaziei
turcest i, Cetatile nu mai aveau rol defensiv, ci doar acela de adapost sigur al
grinelor, amenintate de incendiile at it de frecvente la sate. In general, so-proanele
reprezintaJorma mai recentd de depozitare a cerealelor, aparute, de obicei, dupa des-
fiintarea coridoarelor de aparare. Acoperisul lor in pupitru este adesea sust inut de
un sistem propriu de stilpi, cei Inalti implantati la 0 mica distanta de zidul
incintei.
Stilpii plantati in pamint, la 2 -3 m distants. puteau fi legat i prin pereti
t~ansversa1i pentru creearea unor compartimente, corespunzatoare camarilor indi-
viduale. In majoritatea cetatilor, soproanele nu mai insotesc decit una din curtinele
patrulaterului, pe celelalte laturi fiind desfiintate, dupa ce n-au mai fost utile.
Asezar] unde s-au conservat soproanele imprejurul curtii sint Bunesti, Mesendorf,
Roades - in zona Rupei - si, partial, la Cloasterf, Merghindeal, Bradeni, Bruiu,
Agnita si altele. Inmultirea populatiei a necesitat noi rinduri de camari ce s-au
alipit uneori chiar de biserici, ca la Codlea, unde erau Insiruite de-a lungul pere-
telui de nord lipsit de ferestre, demolate la restaurarea recenta: la Bunesti s-au
amenajat ~oproane intre contraforturile corului, sub un acoperis in pupitru; la
Harman s-au cladit camari deasupra colateralei de sud si a capelei laterale a
corului, conferind bisericii un aspect pe cit de inedit, pe atit de pitoresc. In ulti-
ma faza a aparit iei lor, camarile au fost adosate incintelor in exterior, evident in
timpuri relativ pasnice, la sfirsitul sec. XVIII (Axente Sever, Motis, Cisnadie,
Dealul Frumos, Codlea ~i altele). Aceste anexe tirz ii au disparut mai toate la res-
taurari, nefigurind in ansamblul initial al cetatii.
Cerealele se pastrau in laz i mari, incheiate in "nut si Ieder" intre stilpii de
colturi. Un capac glisant, in partea inferioara a unei laturi, acoperea deschiderea
prin care se scotea cantitatea de griu necesara.
In cetatile transilvanene au existat "mori de cal" si risnite de mina, de
asemeni cuptoare, asezate tntr-o casuta aparte sau lipite de casa paznicului. Asa
cum am mai spus, slanina se pastra intr-un turn al cetatii. Si azi fiecare cetate
i~i mai are turnul ei de slanina, unde bucatile attma de grinzile platformelor. In
fiecare duminica dimineata, paznicul deschide turnul slaninii ~i gospodarii vin sa
taie portia necesara pentru 0 saptam ina. Taietura se stampileaza apoi cu stanta
de fier a semnului curtii. Pe linga adapostirea cerealelor si a slanin ii, apa consti-
tuia 0 problema vitala pentru asediati. Daca vina de apa se gasea sub cladirea
bisericii, fintina se sapa chiar in nava sau cor, peretii fintinii fiind captusiti cu
piatra, capacul integrindu-se in pardoseala de scindur i, in a~a fel incit fintina era
inexistenta pentru cine nu 0 cunostea. Azi inca mai este potabila apa din fintin ile
aflate in navele bisericilor din Bradeni, Merghindeal, Dealul Frumos, Movile, Apold,
Cloasterf ~i altele.
Sasii din Transilvania se mindresc cu una dintre cele mai vechi organizatii
de scoala obligatorie din Europa. Conscript iile cele mai vechi, din sec. XV, men-
tioneaza, pe linga numarul gospodariilor, cite un invatator , In multe cetati unul
dintre turnuri este numit "al scolii", sau ,,$coala veche", unde se tineau cursuri
chiar in timpul asediilor. Multe cetati au adapostit localurile primariilor satesti,
purtind astaz i denumirea de "primaria veche" (in Tara Birsei, a zonelor Rupea,
Sighisoara si Tirnavelor).
Cetatile tarane~ti din Transilvania erau astfel organizate tnctt activitatea
locuitorilor continua chiar in timpul asediilor, in spatiul restrins al incintelor,
oferind vizitatorului de azi nu numai 0 dernonstratie pe viu a evolutiei sistemelor
medievale de aparare, ci ~i 0 imagine realists a conditiilor de viata si de lupta ale
taranilor sasi.
Privite din perspectiva europeana, cetatile tarane~ti din Transilvania, prin
densitatea, forta lor defensiva si rezistenta aparatorilor lor, au reprezentat ,,0 linie"
invincibila impctr iva intentiei otomane de a subjuga intreaga Europa. Ajunsa in
Transilvania, fulgeratoarea si temuta cavalerie turceasca nu gasea hrana nici pentru
calareti nici pentru cai, ci doar cetati ferecate, cu ochi de paza, prin care oaspetii
nepoftiti erau lntlrnpinat.i cu gloante si cu smoala incinsa. Barajul de cetati al
taranilor transilvaneni i-au obligat pe turd, ctnd s-au avintat spre Buda s i Viena,
sa ia drumul Belgradului ~i nu al Transilvaniei. Pavaza a vietii lor, cetat ile tara-
nilor transilvaneni au fost secole de-a rindul ~ipavaza Europei de urgia otomana.
 GLOSAR
de termeni folositi in aceasta lucrare
abaca

din latinescul abacus. Tabla patrata care formeaza partea supe-

"
rioara a capitelului unei coloane,.stabili!ld le~atura i~tre. ~oloana
~i arhitrava, co?s~ituind 0 ~mo:hzar~ v~rt~ala ~ presrunn (poate
II fi vazuta, de pilda, la abatia cisterciana din Ctrta).

absida, absidiola (exemplu: Cisnddioara)

din latinescul absida. Terminatie semicirculara sau poligonala

a navei principale, mdreptata de obicei spre rassr it. La baztli-
cile roman ice sasesti din sec. XIII, intre absida ~i nava princi-
pala se intercaleaza un cor patrat ,
absida mai mica, grefata in jurul absidei principale augmentind
spatiul acesteia, sau al colateralelor.

acoperis
1) in forma de cort: suprafete egale care se irrtilnesc tntr-un virf;
2) in forma de piramida: coif tuguiat din 4 -6 sau mai multe su-
prafete: 3) in pupitru: 0 singura suprafata mclinata: 4) in ~a:
doua "ape" ce se int ilnesc la coama, cuprinse intre doua frontoane
triunghiulare (caracteristic pentru cladirile de tip francon din
Transilvania); 5) in patru "ape": suprafete Incheiate lntr-o
coama ,

adosat

din latinescul dorsum. Alipirea unor elemente de constructie de

un perete sau grefarea unei constructii secundare de una principala,

altar poliptic (exemplu: Bdgaciu)

altar format dintr-un scrin median, construit din piatra sau lemn,
avind in dreapta si stinga aripi din lemn, ornamentate cu pictura
sau sculptura in relief, intotdeauna pictate ~i pe extrados. Scrinul
altarului este asezat pe un suport deasemeni pictat, numit predela,
atingind 0 treime din Inaltimea scrinului. In zilele de lucru ari-
pile (usile) scrinului sint inchise, iar de sarbatori sint deschise .
...
 ambrazura

1) deschidere pentru trag ere in zidul unei Iortificatii. Ambrazu-

rile pentru arcasi au 0 forma lunguiata, verticala, cele pentru
armele de foc sint dreptunghiulare orizontale sau au forma gaurii
de cheie inversata. 2) in arhitectura: taietura oblica !l. zidului in
jurul unui portal sau a unei ferestre.

amvon {exemplw: Prejmer )

din grecescul ambon. Mica tribuna construita din piatra, cara-

mida sau lemn, plasata de obicei la intersectia navei cu corul,
acoperita cu un baldachin. A. era destinat lecturii evanghe1iei,
dupa Reforrna rostirii predicii in biserica lutherana ,

aquamanila [exem ple: !$elimbiJr, Riethnordhausen}

(din latinescul aqua + manus). Recipient din arama, alama

sau bronz, in apa caruia preotul i~i spala mlinile inaintea
slujbei. Aquamanile, avind forme putin obisnuite (animale, ca-
valeri, capete de om), se cunosc din sec. XII. La Riethnord-
hausen, in Kreis Halle.. (Thuringia) si Selimbar, (jud. Sibiu) s-au
gasit aquamanile din bronz aproape identice, din prima jumatate
a sec. XIII, in forma de capete barbatesti, ambele provenind
dintr-un atelier din Erfurt.

arc
din latinescul arcus. Curba care descrie 0 bolta sau partea supe-
rioara a unei deschideri, de obicei fermata din una sau mai multe
portiuni de cercuri diferit racordate. 1) arcul semicircular, sau
in pUn cintru, este constituit dintr-o simpla jumatate de cere, cu
un singur centru; 2) areul frint, sau in cintru spart, este format
din doua segmente de cercuri care se intretaie intr-un anum it
,,' ~,
unghi; 3) areul in acolada, caracteristic goticului flamboyant,
~""
se compune din doua elemente egale si opuse, cuprinztnd fiecare
doua curbe care se inconvoaie una in raport cu alta, una concava
in jos, alta convexa in sus, elemente1e fiind reunite intr-un punct
(1(.\6 care incheie virful arcului; 4) arcul plat, sau turtit, este 0 plat-

nnn banda legata de eele doua picioare drepte ale zidului printr-un
sfert de cerc; 5) arc treflat; 6) arc in consola,
 arcada
(din latinescul arcata). Deschidere practicata sub un arc intr-un
zid. A. este calificata dupa forma arcului pe care a adoptat-o.
Ex. Arcada semicirculara. Arcadele forrneaza de obicei un sir,
dind acces la 0 incapere secundara.

arc triumfal
arcada care separa corul de nava centrala In interiorul bisericii.

arhivolta (exemplu: Bagaciu)

(din italienescul archivolta). Arcatura ce incadreaza timpanul

unui portal romanic sau gotic, continuind profilarea ambrazurii.

bagheta

din italienescul bacchetta. Mulura cilindrica decorativa cu dia-

metru foarte mic, folosita in plastica arhitectonica, mai ales in
! J
ancadramentele portalurilor gotice tirzii.

baldachin (exemplu: Richi~)

(din italienescul baldacchino). Copertina din pia tra, lemn sau

din stofa pretioasa, fixata deasupra amvonului, a unei statui,
unui tron sau altar.

bazilica

din grecescul basilike. Biserica de plan dreptunghiular, compusa

dintr-una sau mai multe nave, frecvent din trei nave, cea centrala
flancata pe toata lungimea ei de colaterale, comunicind cu acestea
prin arcade, terminata in est printr-un cor cu absida. Bazilicile
sasesti timpurii ale sec. XIII au apsidiole si la capatul de est al
colateralelor.
bastion (exempl«: Oradea, sec. XVII)

turn scund, masiv, de forma circulara, mai rar in forma de para,

potcoava sau pica, terminat intr-o platform a pentru ar tilerie,
flancind curtine1e unei cetati, unei fortarete.

bifora (exem-pl-u: Cilnic)

placa de piatra strapunsa de doua ferestre inguste, lungi, eu taie-

tura ornamentala in partea superioara.

biserica hala
biserica cu trei nave de egala inalt ime, sub un singur acoperis.

biserica sala
biserica cu 0 singura nava, numita sala.

element de construct ie cu suprafete curbe care acopera in

intregime 0 incapere, 0 clad ire, sau constituie elementul
principal de rezistenta al unei constructii. Bolt ile int ilrrite
la bisericile sasesti din Transilvania stnt: 1) bolta semicilin-
drica sau in leagan: 2) bolta in cruce i A bolta in cruce pe
ogive; 4) bolta sexpartita de tip cistercian; 5) bolta in
leagiin eu penetratii ; 6) bolta baroca, din semicilindri
transversali, sustinuti de arce dub lou .

boltar
piatra taiata in forma trapezoidala care intra in compunerea unui
arc sau a unei bolti. Boltarul are 6 fete: partea superioara se nu-
meste extrados, cea inferioara - intrados, cele doua laterale -
paturi, iar cele doua verticale - capete.

capitel
(de la latinescul caput). Piatra purtind un ansamblu de ornamente
~i mulur i, care incoroneaza trunchiul unei coloane, unui stilp sau
pilastru. Dupa stilurile care au dezvoltat forme specifice de ca-
piteluri, ele se numesc: dorice, ionice, corintice, bizantine, per-
sane, toscane, etc.; caracteristic stilului romanic sint ce1e cubice.
 capitel cu croseta
capitel sugerind un con inversat, impodobit cu frunze lungi, cu
virfuri rasucite, ce formeaza un drlig (croseta), Capitelul cu cro-
seta a fost importat in Transilvania de catre cistercienii de la
abat ia din Cirta, de unde s-a raspind it la numeroase biserici tran-
silvanene (Bartholomeu - Brasov, Halrneag, Drausen i, Alba
Iulia, etc.).

capitlu
corporatie eclez iastica teritoriala.

caveta

",11,,,,,.

din italienescul cavetto. Mulura scobita, cu sectiune de sfert sau

segment de cere, u tilizata la socluri, bazele coloanelor, in com-
punerea corniselor sau ca unire a doua listele.

cheie de bolta (exemplu: Sebe s Alba)

boltar plasat in crestetul unei bolt i, unind virtual nervurile. Cheile

'

,
"
" , ". de bolta au forma de disc sau de bumb, ornamentate cu reliefuri
. ',,r' . florale, fitomorfe, zoomorfe, antromorfe, heraldice sau simbolice,
~ uneori policrome.

ciubuc
(din turcescul cubuc). Briu ornamental in relief, din piatra sau
caramida, inconjurind peret.ii exteriori ai unei cladiri, compus
dintr-o mulura de sectiune semicirculara, sau rotunda.

coloneta (exemplu: Drduseni )

(din italienescul colonetta). Coloana angajata, int ilnita adesea in

ancadramentele portalurilor romanice.
 consola (e:xemplu: Richii)

element de sustinere, din piatra sau lemn, care iese din planul unui
perete, servind ca suport unui are, unei nervur i, lintel, sacnasiu,
burduf, baleon sau coridor de aparare.

contrafort (exem-plu: I ghisu] Nou)

pila adosata peretelui exterior unei cladiri, cu scopul de a prelua

impingerile laterale, compusa de obicei dintr-un soclu si zidar ia
ascendenta, articulata in citeva retrageri (trepte), acoperita cu
o placa din piatra.

cor
(din latinescul chorus, grecescul koros). Sanctuar rezervat clerului,
unde se afla altarul, situat intre nava !?iabsida, despartit de nava
centrala prin arcul triumfal.

cornisa [exem-plu: Ctrta)

(din latinescul cornu). Element decorativ din plastica arhitecto-

nica, form ind 0 banda in relief, ce incoroneaza partea superioara
~
-~- \J a unui zid, a unei cladir i, sustinuta uneori de console, sau separa
caturile ca baza virtuala ,

corpul bazilical
ansamblul navelor unei baz ilici, destinat comun itati i.

cosmatesc (exem pl u: Capela de la Sinpetru)

banda ornamentala constituita din forme geometrice, folosita

initial in Italia pentru pavimentul in mozaic, inventat de me~-
teri mozaicari dintr-o familie numita Cosmas. In Transilvania,
asemenea ornamente apar in" frescele capelelor din cetatile Sin-
petru , Harman, ambele in judo Brasov ,

crenel
(din latinescul crena). Parapetele fortifica tiilor anterioare apa-
r it iei armelor de foe, erau constituite din goluri alternate cu pli-
nuri. Cele din urma serveau arcasilor drept acoperire, iar prin
goluri, nr in creneluri, se tragea.

curtina
(din latinescul cortina). Zid de cetate intre doua turnuri.
 denticul
motiv ornamental al plasticii arhitectonice, aplicat adesea pe
cornise, sub forma unor plinuri patrate sau dreptunghiulare, al-
--- ternate cu goluri, egale cu jumatatea dimensiunii plinurilor. Go-
uuouu lurile se numesc metatom.

donjon (exempl«: C£lnic)

nucleul cetatilor cavaleresti, eel mai inalt si puternic tui n situat

in centrul incintei, oferind aparator ilor 0 pozitie defensiva, cu-
prinzind si incaperi de locuit, ca si 0 temnita in subsol, pentru
prizonieri. Donjonul constituia ultimul refugiu al cetatii. Unele
cetati ale greavilor sasi posedau donjoane, servind familiilor lor
ca locuinta fortificata. (Ctlnic, Girbova in judo Alba. Viscri in
judo Brasov).

dusina

(din latinescul dulcis). Mulura cu 0 dubla curba, concava in sus,

convexa in jos, folosita la socluri si comise.

fereastra geminata

doua deschideri cuplate, surmontate de 0 arcada semicirculara.

Exemplu transilvanean: ferestrele geminate ale bazilicii din Dra-
useni ,

fiala
-
motiv ornamental din plastica arhitectonica gotica, folosit la
incadrarea unui vimperg, drept coronament a contraforturilor,
tabernacolelor etc. Fiala se compune in partea inferioara dintr-un
fus de sectiune patrata sau octogqnala terminindu-se intr-o flesa
omamentata pe muchii cu frunze intcrtochiate, purttnd in virful
flesei un fleron.
 filacter
(din grecescul filacteros). Banda ondulata cu inscr iptii in lungul
fi~iei, tinuta in m iini de ingeri, profeti, apostol i.in frescele si icoa-
nele bizantine, ca si in pictura murala ~i iconografia gotica. Tex-
tele inscript iilor se refer a la temele reprezentate.

neuron

(din latinescul flos, floren). Motiv ornamental al sculpturii gotice,

aparut in sec. XII, av ind infatisarea unei flori cu petale cruci-
forme, rasfr inte, folosit ca terminatie a fialelor.

friza (exemplu: Cincu Mare)

(din latinescul phrygium). Ynarta greaca: parte din antabulament,

plasata intre arhitrava si cornisa. Prin extensiune, se intelege
orice compozitie ornamentala sau iconografica, desfasurata pe
lungime orizontala in continuu. De exemplu in pictura murala
de la Drauseni, friza legendei sfintei Ecaterina.

f fronton (exemplu: Cisnddioara)

. [
(din italienescul frontone). Partea superioara, triunghiulara, a
fatadei unei cladir i acoperita in dona ape. Yn arhitectura antica,
) !l greaca ~i romana, frontoanele au 0 forma turtita, in cea romanica
~ si gotica au forma unui triunghi isoscel ascutit, numite si pinioane.

fus (de coloana)

(din latinescul fustis). Partea principala verticals a unei coloane,
cuprinsa intre baza si capitel, in general de forma cilindrica, sub-
tiata u~or la 0 treime din lnaltimea sa. Fusul poate fi monolit,
sau compus din segmente (tambururi suprapuse). Fusul poate fi
drept sau rasucit, in spirala, neted sau cu caneluri.

greav
conducator al unui grup de colonisti sasi, cu pozitie privilegiata
in sinul comunitatii satesti. Ulterior, demnitate ereditara in le-
gatura cu functia de judecator al satului.

hersa (exemplu: Valea Viilor)

(din latinescul hirpe). Prin extensiune, de la notiunea propriu zisa

(unealta num ita grapa), in sisternul de aparare hersa este un grilaj
din fier, sau din lemn armat cu fier, minu it printr-un scripete
si glisind intre lagarele peretilor laterali ai portii sau intre con-
traforturi, inchiz.ind intrarea in caz de primejdie.
 imposta

(din latinescul impozitum = ceea ce e pus deasupra). Element

din plastica arhitectonica ce incoroneaza piciorul unei arcade
sau care primeste caderea unui arc a arhivoItei sale, sub boltarul
inferior sau cuzinetul arcului, depasindu-l in suprafata sectiunii,
marginea proem inenta fiind simpla sau bogat omamentata cu
muluri.

incin ta (exempt u. Dobirca )

(din latinescul in + cingere). Zid de aparare inconjur ind un oras,

o cetate, un castel, 0 manastire. Prin extensiune: spatiul cuprins
de acest zid.

indulgenta (papala)
Iertare, partiala sau totala, pe care 0 acorda Papa contra unei
sume de bani in raport cu gravitatea "pacatului" savirsit. Acest
bir al iertaciunii, prin amploarea luata in sec. XIII, a produs
papaIitat ii venituri ur iase, fiind una din principale1e revendicari
ale Reformei initiata de Martin Luther.

intrados
(din latinescul dorsum). Suprafata interioara, in consecinta con-
cava, a unei bolti, a unui arc, fiind contrariul extradosului.

lintel

JIll (din latinescullimitale). Bloc de piatra, birna de lemn sau de fier,

care inch ide la partea superioara golul rectangular al unei usi
sau ferestre, sprijinindu-se pe montantii acestora.

lob
segment de cere decupat intr-un arc. Trei lobi reuniti alcatuiesc
o trefla (••trifoi") ~i formeaza un arc trilobat; patru lobi infat i-
seaza un "trifoi cu patru foi"; compus din mai multi lobi se nu-
meste polilob.

luneta (exemplu: Cisnddioara}

(de la latinescul luna). Cimpul liber marginit de arcul ~i lintelul

unui portal, pur tind, impropriu, ~i denumirea de "timpan". Prin
pozitia lor in ansamblul constructiei, lunetele au fost destinate sa
impodobeasca intrarea in biserica, multe din ele fiind ornamentate
cu reliefuri sau picturi.
 rnasiculi (e xemple: Swra Mare, Cloasterf)

sistem defensiv de origine orientala, adus in Franta de catre cru-

ciat i, cunoscut in Apus din sec. XII, constind in scoaterea in
consola a unui parapet, intre console deschizindu-se gurile de
turnare; asezare a parapetului pe arcuri devansate, intinse intre
contraforturile biser icii, formindu-se intre parapet si zid 0 deschi-
dere prin care se aruncau pietre, apa sau pacura clocotite.

mensa
placa mare de piatra care constituia inainte de Reforma masa al-
tarului.

meterez
(din turcescul meteriz). Denumire pentru sistemul de tragere si
aparare compus din merlonuri si crenelur i, construit pe platforma
turnur ilor, sau parapetul zidurilor; prin largirea notiunii: ferea-
stra de tragere.

mulura

.' (din frantuzescul moulure). Ornamente ce se desfasoara in lungime

, lll dupa un profil care se schimba si par a fi "mulate" (turnate) unele
i~ Iii: in altele. Ele se prof ileaza in relief sau in scobitura pe elemente
de arhitectura, permit ind sa se determine stilul si epoca monu-
mentului. Exista doua feluri de muluri: plate, cu profil convex;
concave, care intra in alcatu irea unor elemente decorative ale edi-
~ ficiilor, precum dusina, scotia, caveta.

nay:!
incaperea bisericii rezervata comunitat ii, cuprinsa intre fatada
principala s i cor. Baz ilicile transilvanene au trei nave: pe ling a
cea pr incipala, doua colaterale, - nava transversa Iii numindu-se
transept.
 nervura

element de sustinere in forma de bagheta pe linia de intersect ie

a pinzelor boltii.

ni~a
(din latinescul nidificare = a face' cuib). Intrind practicat in
grosimea unui zid, ca sa se poata plasa 0 statuie, un bust, 0 vaza,
sau pentru a se pastra obiecte de cult in cele servind drept taber-
nacole, Nisele sint dreptunghiulare, sau incheiate semicircular.
Ele au aparut in arhitectura la inceputul sec. XII.

osuariu
incapere - intr-un cimitir sau intr-o biserica - in care SIn! de-
pozitate oseminte dezhumate din morminte foarte vechi, dezafec-
tate. Osuariile apareau uneori sub forma de nise in peretii bise-
ricii; de multe ori constituie constructii separate, compuse dintr-o
capela si 0 cripta a osemintelor. In Austria, avind forma circulara ,
se numesc Kamer. Un ex. transilvanean: osuariul circular al ce-
tatii din Cisnadie, - ulterior devenit "turnul slaninei".

1/
pilastru
=

(din latinescul pila). Element purtator al unei arcade sau bolti,

- adosat unui perete,uneori ell scop pur ornamental.

piscina
(din latinescul piscina). Chiuveta mica III sacristia biser icilor ,
cu scurgere in zid, in care se varsa apa de purificare de care s-a
servit preotul, apa botezului si vinul ramas de la impartasanie.

plat-banda
in construct ie, lintel monolit, ca element de decor cu profil plat,
desfasura t pe orizon tala.

pleban
(din latinescul plebs). Inlocuitor de preot in parohia romano-
catolica.
portic (exemplu: Seica Midi)

(din latinescul porticus). Spatiu deschis, cu acoperis sustinut de

coloane sau pilastri, construit inaintea intrar ii in' bise~icii, (a
adapost Impotriva intemperiilor.

predela
(din latinescul predeUa). Partea inferioara a unui triptic sau a unui
altar poliptic, servind drept suport. Predelele altarelor gotice
din Transilvania, din secolele XV -XVI sint, in general, pictatc,
lncadrfndu-se tematicii altarului.

prepozitura
corporatie teritoriala ecleziastica infiintata in 1191 ce cuprindea
mai multe Capitluri (Sibiu, Nocrich, Cincu), num ita de aceca ~l
prepozitura Sibiului.

prospectul orgii (exemptu: Dupu~)

(din latinescul prospectus = Iatada). Ansamblul decorativ al

fatadei instrumentului alcatuit din sculptura policroma ~i meda-
lioane pictate, incadrind tuburile orgii.

reduit (exemplu: Les-Saintes-M aoies-de-la-mer )

(din frantuzescul reduit). Fortificatie mica inclusa intr-o fortifica-

tie mare, conceputa ca ultim punet de refugiu si rezistenta in fata
atacatorilor. Donjonul cetatii cavaleresti si turnul ridica t de-
asupra corului bisericii se transforma la nevoie in reduit.

rezalit (exem-pl«: Curciu )

(din latinescul salire = a sari inainte), Element de con-

struct ie proeminent, adosat fatadei, cu scopul de a cuprindc
ambrazura unui portal gotic cu mai multe retrageri.
sacnasiu (exemplu: Cristian - Sibiu)

(din turcescul sachnasin). lncapere mica, scoasa m consola la

etajul ':nei cladiri, inchisa cu geamlic sau obloane; uneori cu
pereti plin i, avind 0 ferestruica.

sacristie
din latinescul sacer = sfint. Incapere anexa a corului bisericii,
de obicei situata pe latura sa nordica, boltita sau tavanita, folo-
sita Ia pastrarea vaselor de cult, a vesmintelor sacerdotale, a pa-
ramentelor liturgice. In Transilvania sacristiile n-au aparut ina-
intea secolului XV.

scotie

(din grecescul skotios = obscur). Mulura concava plasata intre

cele doua toruri ale bazei unei coloane, dind nastere unei umbre.

sistemul legat
unitate de masura folosita la bazilici1e gotice timpurii, obliga-
torie pentru toate partile constructiei stabilita prin careul tran-
septului, care, dedublat in est, .constituie patratul corului; spre
sud ~i nord - bratele transeptului; multiplicat spre vest - tra-
veele navei centrale. Colateralele avind jumatate din latimea navei
centrale se compun tot din travee patrate dintre care cite doua
corespund unei travee din nava centrala,
I
tabemacol (exemplu: BrtJdeni)

(din latinescul tabemaculum). Ni~a in peretele nordic al corului

unei biserici catolice, sau element decorativ de arhitectura, adosat
peretelui corului, frecvent in epoca gotica ttrsie, in care se pastra
"sfintul sacrament" (impartasania).
tor

(din latinescul torus). Mulura semicirculara si groasa, numita

uneori ciubuc. Baza unei coloane este constituita in general dintr-o
scotie intre doua toruri.

torsada

(din frantuzescul torsade). Motiv ornamental avind forma unei

funii rasucite.

travee
(din latinescul trabs = blrna). Spatiul cuprins intre doua arcuri
dublou sau suporturi - pile sau pilastri - avind un regim pro-
priu de bolt ire, in navele bisericilor gotice.

transept
(din frantuzescul transept). Nava transversala intersectind nava
principala si conferind planului forma crucii latine.

vimperg

fronton ornamental triunghiular, adosat deasupra unei deschideri

(portal, nisa)

vir dolorum

sintagma latina insemnind: "Isus al durerii", tema icono-

grafica medievala care n infati~eaza pe Isus in mormint, ..
arattndu-si ranile.

Toate exemplele ilustrative apartin monumentelor transilvanene

Cetatea di" Deal"l F,umos
BIBLIOGRAFIE SELECTIV A
Izvoare
••• ARHIV A Consistoriului Superior al Bisericii evanghelice C.A. din R.S.R. Rapoarte parohiale .
••• ARHIVE, Cronici ~i Registre ale parohiilor evanghelice C.A. din toate Iocalitattle cercetate de
noi.
ARZ, GUSTAV, Series Pastorum, Die Pfarrer der ev. Gemeinden A.B. in der S.R.R. von der Re-
formation bis zur Gegenwart, 'Manuskript, 1955.
ANGHEL, GHEORGHE, Cetd!i medieuale din Transilvania, Bucuresti, 1972.
BAUMANN, FRIEDRICH, Die Erbgrajen des Untenualdes, in "Programm des ev. Untergymnasiums
Muhlbach", 1876/77.
FABRITIUS, KARL, Urkundenbuck sur Geschichte des Kisder Kapitels uor der Reformation, Hermann-
stadt, 1875.
GRASER, ANDREAS, Umrisse zur Geschichte der Stadt Mediasch, Herrnannstadt, 1868.
GRIMM, JOSEPH, Das Urbariahuesen in SiebenbUrgen, Wien, 1863.
GONDISCH, GUSTAV, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenburgen , vol, IV, 1937.
GONDISCH, GUSTAV / KRONER, MICHAEL, Die Folgen der ursprungl.ichen Akkumulation fur
die sogenannten "Dreiiehn Dorjer"; in "Forschungen zur Volks- und Landeskunde"; 1963, caiet 6.
GONDISCH, GUSTAV, Urkundenbucb zur Geschichte der Deuischen in Siebenburge» 1438-1457,
vol. V, Bucuresti, 1975.
HOREDT, KURT, Zur deutschen Kolonisation in Sudsiebenburgen in der ersten Hdlfte des 13. ]h.,
in "Korrespondenzblatt des Arbeitskreises fur siebenbiirgische Landeskunde", III. Folge,
caiet 1, an 5, Koln/Wien, 1975.
HORWATH, WALTER, Die Landnahme des Altlandes im Lichte der Kirchenbauten, in "Siebenbiir-
gische Vierteljahrsschrift" - Korrespondenzblatt des Vereins fur siebenburgische Landes-
kunde iulie-septembrie 1936, Nr. 3, an 59.
HORWATH, WALTER, Siebenburgiscb siichsische Kirchenburgen , edrtia a 2-a revazuta, Sibiu, 1940.
HURMVZAKI, E., Documente priuitoare la istoria Romanilor, Bucuresti, 1887 -1915.
jEKELIUS, ERICH, Die Dbrfer des Burzenlandes, Brasov, 1929.
KEMENY, JOSEF, Deutsche Fundgruben sur Geschichte Siebenburgens, Cluj vol. II, 1940.
KISCH, GUSTAV, Zur Etymologie londeskircblicher Ortsnamen, Beitrii.ge zur Geschichte der ev. Kirche
A. B. in Siebenburgen, Teutschfestschrift, 1922.
KRAUS, GEORG; Cronica Transiloaniei (1608-1665), Bucuresti, 1965.
MILES, MATHIAS, Siebenburgischer Wurgengel, Herrnannstadt, 1670. Monumenta Vaticana his-
toriam regni Hungariae ilustrantia, vol. I. Budapesta, 1884.
MOLLER, FRIEDRICH, Zur iilteren. siebenburgischen. Glockenkunde, in "Archiv des Vereins fiir sie-
benburgische Landeskunde", vol. 4, 1860.
MOLLER, HEINRICH, Zur Geschichte des Repser Stuhles, in "Archiv des Vereins fur sieben-
burgische Landeskunde", voL 36, 1909; voL 37, 1910/11; vol. 39, 1913.
MOLLER, GEORG, EDUARD, Die deutschen. Landkapitel in Siebenburgew und ihre Dechanten, in
"Archiv des Vereins fur siebenburgische Landeskunde", vol. 48, 1934-1936.
MOLLER, GEORG, EDUARD, Stuhle und Districte als Unterteilung der Siebenburgisch-deutschen
Nationsunioersitdt, 1141-1976, Sibiu, 1941.
NAGLER, THOMAS, Die Ansiedlung der Sieben burger Sachsen, Bucuresti, 1971.
QUELLEN sur Geschichte aus sdchsischen Archiven, Hermannstadt,
Siebenburgens 1885.
. QUELLEN sur Gescbichte Siebenburgens, Strassburg, 1926.
QUELLEN zur Geschichte der Stadt Kronstadt, vol. I, 1886; vol. II, 1889; vol. III, 1896; vol. IV,
1903; vol. V, 1909; voL VI, 1915.
THEIL, RUDOLF/WERNER, CARL, Urkundenbucb zur Geschichte des Mediascher Kapitels, Her-
mannstadt, 1970.
THEIL, RUDOLF, Zur Geschichte der "Zwei Stiihle" Mediascb und Schelk bis sur Mitte des 15. ]h.,
in "Archiv des Vereins fur siebenburgische Landeskunde", vol. 11, 1873, vol. 21, 1887.
WERNER, CARL, Geschichte der "Zwei Stahle" fIlnter Wladislaus I I. und Ludwig I I. in "Archiv des
Vereins fur siebenbiirgische Landeskunde", vol. 13, .1975.
ROTH, VICTOR, Geschichte der deutschen. Baukunst in Siebenburgen , Strassburg, 1905.
ROGERHIS, Carmen miserabile, tradus de C.,Popa-Liseanu, in Izvoarele istoriei romanilor, vol. V,
Bucurest i, 1936.
SCHEINER, WALTER, Die Ortsnamen im mittleren Teil des siidlichen Siebenburgens, in "Balkan-
Archiv", voL 2, Leipzig, 1926.
SCHULLER, FRIEDRICH, Beitrdge zur ausseren Geschichte der Erbgriijen der "Sieben Stuhle"; in
"Archiv des Vereins fur Siebenburgische Landeskunde", voL 21, 1887.
TEUTSCH, FRIEDRICH, Gescbichte der evang. Kirche in Siebenburgen , voL I, II, Sibiu, 1922.
TEUTSCH GEORG DANIEL, Die Generaluisitationsbericbte, Sibiu, 1922.
TRAUSCH'ENFELS, EUGEN Deutsche Fundgrube» zur Ge;chichte Siebenburgens, Kronstadt, 1960.
TEUTSCH, GEORG DANIEL, Das Zehntrecht der ev. Landeskirche A .B. in Siebenburgen , Schassburg
1858.
ZIMMERMANN, FRANZ / WERNER, CARL, Urkundenbuch sur Geschichte der Deutschen in Sieben-
burgen, voL I, Herrnannstadt, 1892. .
ZIMMERMANN, FRANZ / WERNER, CARL / MOLLER, GEORG, Urkundenbuck sur Geschichte
der Deutschen. in Siebenburgen , voL 2, Hermannstadt, 1897, vol. 3, 1902.
ZIMMERMANN / WERNER / MOLLER / GONDISCH, Urkundenbucb sur Geschichte der Deutschen
in Siebenburgen, I -IV, Sibiu, 1891- 1937.
Literatura de specialitate
BRECKNER, WILLHELM, Wehrkirchen im Gebiet del' Furstabtei Fulda, in "Das Fuldaer Land, un-
sere schone Heimat".
BINDSCHEDLER, R. G., Kirchliches Az ylrecbt , 1906.
BRAUNSCHWEIG, M., Kirchenburgen in Siebenburgen, in "Der Burgwart", an 2, Nr. 6, Berl in-
Grunewald, 1900.
BUCHNER, F., Die befestigten Friedho]e, in "Die Oberpfalz", an 17, caiet 8, 9, Kallmiltz, lingli.
Regensburg.
COHAUSEN, AUGUST von, Die Befestigungsweisen del' Vorzeit und des Msttelalters, Wiesbaden,
1898, Reprint: Wolfgang Weidlich, Frankfurt am Main, 1979.
CREVEAUX, E, Les eglises fortifiees de fa Thierache, Vervins, 1939.
DANCU, JULIANA I DANCU, DUMITRU, Biserica parohiala euanghelicd. din Sibiu, Bucurest i,
1968.
DANCU, JULIANA, Die Kirchenburg in Cisnddie I Heltau, Bucurest i, 1970.
DANCU, JULIANA FABRITIUS, Kirchenburgen in Mittet- und Sudsiebenburgen , in ghidul de cli.·
Iatorie "Komm mit" 1971, editura i..Neuer Weg", Bucuresfi.
DANCU, JULIANA FABRITIUS, Sieben Dbrfer - sieben Burgen , in "Komm mit" 1972, edit.
"Neuer Weg", Bucuresti,
DANCU, JULIANA FABRITIUS, Die schOnsten Burgen des Untenualdes, in "Komm mit" 1973:
edit. "Neuer Weg", Bucuresti.
DANCU, JULIANA FABRITIUS, Die Welirkirchen des oberen. Harbachtals, in "Komm mit" 197"1
Verlag "Neuer Weg", Bucuresti.
DANCU, JULIANA FABRITIUS, Spiitgotik im Weinland, in "Komm mit" 1975, edit. "Neuer Weg",
.Bucuresti. .
DANCU, JULIANA FABRITIUS, Birthiilm und die Burge» .d~r Nachbargemeinden, in "Komm mit"
1976, edit. "Neuer Weg", Bucuresti.
DANCU, JULIANA FABRITIUS, Zisterziensergotik in Siebenburgen, in "Komm mit" 1977, edit.
"Neuer Weg", Bucuresti.
DANCU, JULIANA FABRITIUS, Bauerw und Burgen des Burzenlandes in "Komm mit" 1978, edit.
"Neuer Weg", Bncuresti.
DANCU, JULIANA FABRITIUS, Romanische Baukunst in der Zibinsebene, in "Komm mit" 1979,
edit. "Neuer Weg", Bucuresti.
DANCU, JULIANA FABRITIUS, Durchs Harbachtal auf den Spuren del' Romanik, in "Komm mit"
1980, edit. "Neuer Weg", Bucuresti. .
DANCU, JULIANA FABRITIUS, Burgen des Repser Landes, in "Komm mit" 1981 edit. "Neuer'
Weg", Bucuresti.
DEUERLEIN, ERNST, Effeltrich und andere befestigte Dorfkirchen, in "Erlanger Heimatblatter"
(Beilage zum Erlanger Tageblatt) Nr. 33 Erlangen, 1919.
DRAGUT, VASILE, Arta gotied in Romania, Bucuresti, 1979.
DUMITRACHE, MARIANA, Archaologische und baugeschichtliche Forschungen in del' Repser Gegend,
Viscri I Deutschweisskirch, in "Forschungen zur Volks- und Landeskunde", vol. 21, Nr. 2,
1978.
EBHARDT, BODO, Der Wehrbau Europas im Mittelatter, unveranderter Nachdruck der Ausgabe
von 1939, Frankfurt am Main, 1977, vol. 2, 1978.
ENGELMANN, A., Die Verteidigungsbauten der Siebenburger Sachsen, in "Der Burgwart", an 2, Nr.
13/14, Berlin-Grunewald 1900/01. _
ERFFA, WOLFRAM von, Die Dorfkirche als Wehrbau (mit Beispielen aus Wurtemberg) Stuttgart,
1937.
ERFFA, WOLFRAM von, Wehrkirchen. in Oberfranken, Kulmbach, 1956.
FRITZE, E., Die Kirchenburg Ostheim v.d. Rohn, in "Der Burgwart" an 11, Nr. 4/5 Berlin-Grunewald
1909/10.
FRONIUS, FRANZ FRIEDRICH, Beitrage sur Entuncklungsgeschichte der w. sdchsischen. Gemeind,e
Arkeden , Hermannstadt, 1866.
FUNK, WILHELM, Frtinkische Kirchgaden, in "Hdmatkurier", 26, Nurnberg, 1931.
GAREIS, K. Befestigte Dorjkirchen in der Gegend von Eichstiitt, in "Bayerischer Heirnatschutz" 12,
1914.
GAREL, J. Eglises fortifiees de la Thierache, Preface de Marc Blancpain-Elta, Paris, 1970.
GERBING, Luise, Thuringer Dorfbefestigungen und Zujluchtsstiitten im Kriege, in "Korrespondenz-
blatt des Gesamtvereins der deutschen Gerichts- und Altertumsvereine" 63/64, Darrnstadt
1915/16.
GIURESCU, CONSTANTIN C., Istoria Romanilor , 1942-1946, Bucurest i.
GIURESCU, CONSTANTIN C. I GIURESCU, DINU C, Istoria Romanilor, vol. I, II, 1974-1976.
GIURESCU, CONSTANTIN C, I GIURESCU, DINU C., Istoria -Romanilor din cele mai vechi timpuri
pina astdzi, 1971, Bucuresti,
GRAF, H., Der mittelalterliche Dorfkirchhof als Ort der Wehr und des Gerichts (in der Saarpfalz}, in
"Abhandlungen zur saarpfalzischen Landes- und Volksforschung", vol. I, 1937.
GDNDISCH, GUSTAV, Zum siebenburgischen. Aufenthalt des Jacobus Palaeologus, in "Revue des
etudes sudesteuropeennes", vol. IV, 1966.
HALAV ATS, GYULA, Denkmdler und Funde, Die Stolzenburg und die Kirchen von Stolzenburg,
Grossscheuern und Hahnbach, Archiv des Vereins fur siebenburgische Landeskunde, Kurier
1911, I. Heft.
HAUPT, R., Wehrkirchen in den Elbhersogtumern , in "Zeitschrift der Gesellschaft fur Schleswig-
Holsteinische Geschichte", vol. 32, 1902.
HEITEL, RADU, Cetatea de la Cilnic, Bucuresti, 1968.
HIRSCH; HEINRICH, Wehrkirchen im Landkreis Rokn-Grabfeld , in "Heimatblatter Rhon-Grabfeld:'
Nr. 17, sept.joct, 1975.
HUSS, RICHARD, Die Kirchenheiligen in Siebenburgen - ein aus der Urheimat mitgebrachtes
Kultureigentum der Siebenburger Sachsen. Sonderheft der Zeitschrift "Deutsches Vaterland",
osterreichische Zeitschrift fur Heimat und Volk, Wien 1922.
IONESCU, GRIGORE, lstoria arhitecturii in Romania, vol. I, II, Bucuresti, 1963.
KAFKA, KARL, Webrkirchen Niederbsterreichs (Wehrkirchen, Wehrkirchhofe, Wehrkirchturme},
vol. I, II, Wien, 1969/70.
KAFKA, KARL, Wehrkirchen. Kiirntens, vol. I, II, Wien, 1971/7Z.
KAFKA, KARL, Wehrkirchen in Oberiisterreicb, Salzburg, Tirol und Vorarlberg ; Wien, 1979.
_ in"'"
KOLB, KARL, Wehrkirchen und Kirchenburgew in Franken, Wurzburg, 1977.
KARLINGER, HANS, Befestigte Friedho]« in Franken, in "Der Burgwart", an 17, Berlin-Grune-
wald 1916.
KLENZEL, A., Die sdchsische Wehrkirche, in "Der Burgwart" an 20, Nr. 7, Berlin-Grunewald, 1919.
LARSKE; FRIEDRICH, Die vier Rundkirchen auf Bornholm und ihr mittelalterticher Bilderschmuck
(mit Bildbiographie) Berlin, 1902. .
LOOF, FRITZ, Kirchenburgen in Siebenburgen, "Rhein.- Westfiilische Zeitung" 17. mar tie 1936.
LUPU, NICOLAE / NAGLER, THOMAS, Bauernburgen. und Kirchenburgen in Siebenburgen, in
"Wehrhafte Kirchen des mittleren Werragebiets", Meiningen 1967.
MEISEL, GEORG, Kirchenburgen. in der Bayerischen Ostmark, in "Bayerische Ostmark" din 10 cc-
tombrie, Bayreuth, 1937.
MIELKE, ROBERT, Die kirchliche» Wehrturme im nordiuestlichen Brandenburg, in "Der Burgwart"
an III, Berlin-Grunewald, 1901.
MEURET, JEAN-PAUL, Les eglises [ortifiees de la Thierache, Varvins, 1976.
MULLER, FRIEDRICH, Die Verteidigwngskirchen in Siebenburgen , in Mitteilungen der K.K. Cen-
tral-Commission zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmaler 2, S. 211 ff, Wien, 1957.
MULLER, FRIEDRICH, Die kirchliche Baukunst des romanischen Styles in Siebenburgen in JCCW,
III, 1959.
MULLER, HELMUT / GRAFE (REISSLAND) INGRID, Wehrhafte Kirchen des mittleren Werrage-
biets Meiningen, 1967.
OPRESCU, GEORGE, Bisericile-cetdti ale sasilor din Transiloania, Bucurest i, 1956.
PASCU, ~TEFAN, Voivodatul Transiluaniei, vol. I, II, 1971-1979, Cluj-Napoca.
PHLEPS, HERMANN, Die holsernen. Wehrgiinge an den siichsischen Kirchenkastellen in Stebenbia gen ,
in Zeitschrift fur Geschichte der Architektur, caiet 7, 1909.
PHLEPS, HERMANN, Uber Aussenbemalungen, Die Aussenbemalung bei Kirchen und Burgen,
in Zeitschrift fur Denkmalpflege u. Heimatschutz XI, 1909, Berlin.
PHLEPS, HERMANN, Die Burgkirche zu Michelsberg in Siebenburgen, in Deutsche Bauzeitung,
Nr. 55/56, 1924.
PHLEPS, HERMANN, Auf den Spuren der ersten Bauten des Deutschen Ritterordens im Burzenland,
in Zeitschrift fur Bauwesen, 1927, caiet 7 -9, Berlin.
PHLEPS, HERMANN, Die siebenbisrgiscb siichsischen Kircbenburgen, Ostdeutsche Monatshefte, Wien,
1928.
PHLEPS, HERMANN, Mittelalterliche Gerustbauten , in Die Denkmalpflege, 1930.
PHLEPS, HERMANN, Uber Wehrgeschosse und Gaden atl Dor [kirchen in Siebenburgen und Suddeutsch-
land, Sndostsdeutsches Archiv, Vol. I, 1958.
PLATTNER, JOHANN, Fahrer auf die Stolzenburg, Schassburg, 1908.
PLATTNER, JOHANN, Die Burg Stotzenburg und die zerstiirte aussere Ringmauer, Siebenburgisch
deutsches Tageblatt, din 2, 3 ~i 5 sept. 1924
PLATTNER, JOHANN, Verschuttete Keller auf der Stoleenburg, in Korrespondenzblatt des Vere'in5
fur siebenburgische Landeskunde, Nr. 7, iulie 1926.
REY, RAYMOND, Les uielles eglises [ortifiees du midi de la France, (cu bibliografie amanuntita},
Paris, 1925.
ROLLBERG, FRITZ, Wehrkirchen. und Kirchenburgen. in der Riihn und im westlichen Thurigen. in
"Thuringer Fahnlein", an 2, februarie 1933.
Rostocker Aneeiger , Deutsche Kirchenburgen. in Siebenburgen , (Bildbericht) 31 august, 1937, Rostock.
ROTH, VICTOR, Geschichte del' deutschen Plastik in Siebenburgen, Strassburg 1906.
ROTH, VICTOR, Beitriige sur Kunstgeschichte Siebenburgens, Strassburg, 1914.
ROTH, VICTOR, Siebenburgische A ltiire, 1916.
ROTH, VICTOR, Die kirchlichen Baudenkmaler des U'ntenualdes, in "Beitrage z ur Geschichte der
ev. Kirche in Siebenburgen" Festschrift fur Friedrich Teutsch, Herrnannstadt , 1922.
SALM-REIFFERSCHEIDT, CHRISTIAN, Die romonischen Rundkirchen Miihrens mit besondercr
Beriicksichtigung ihrer Beziehungen zum Wehrbau, in "Der Burgwart", an 37, Oldenburg, 1936.
SIGERUS, EMIL, Siebenburgiscb sdchsische Kirchenburgen , Herrnannstadt, 1900.
SPICKENREUTHER, WERNER, Die obererzgebirgischen Wehrgangkirchew aus der Sicht der Bauern-
hausjorschung, in "Der Heimatfreund fur das Erzgebirge", Stollberg, caiet 6, 1976.
SPICKENREUTHER, WERNER, Erzgebisgische Wehrgangkirchen , Das christliche Denkmal, ca-
iet 78.
STROHBACH, KURT, Die obererzgebirgischen. Wehrgangkirchen; in "Natur und Heirnat", "caiet 12/
1967.
STUDIEN z ur siebenburgischen Kwnstgeschichte, GUNDISCH, GUSTAV / KLEIN, 4BE.RT /
KRASSER, HARALD / STREITFELD, ,THEODOR, Bucure~t( 1976. .
TEUTSCH; FRIEDRICH, Un sere Burgen, 3. Stolzenburg, Jahrbuch des siebenb.i-Karpatenvereins,
an 3, 1883.
TEUTSCH, FRIEDRICH, Unsere Burgen, Die Burgen des Unteruialdes. Sonderdruck aus dem
IX. Jahrbuch des siebenburgischen Karpatenvereins. (Kelling, Urbigen, Sascior, Sebesel },
. Hermannstadt, 1884.
TRUTTMANN, R., Eglises [ortif iees de L' Est de la France, in "Le pays Lorrain". Journal de la So-
ciete Archeologique Lorraine, Nr. I, 1969.
ULLMANN', ARNO, Alte Wehrkirchen in Sachsen , in "Der Freiheitskampf", Dresden, 1935.
V ATA~IANU, VIRGIL, Istoria artei [eudale in Tarile Romane, Bucuresti, 1959.
VELESCU, OLIVER, Cetati !arane~ti din Transilvania, Bucuresti, 1964.
~EBER, MARTIN, Wehrhafte Kirchen in Thuringen , (Dissertation Dresden TH 1932) in "Beitrage
zur thuringischen Kirchengeschichte", vol. 3, caiet 5-7, Jena 1934/35, - si extras.
WUHR, HANS, Die Kirche in Miinchsdorf - ein Kleinod romanischer Baukunst in Siebenburgen.
extras din Festschrift fur Hans Reinerth, Siegen am Hohenwinkel, 1970.
ZILLICH, HEINRICH / PHLEPS, HERMANN, Siebenburgew und seine Wehrbauten Konigsstein,
1941.
 Sumar
Cuvint inainte pg. 3
Introdueere pg. 4

Glosar pg. 15
Bibliografie selectiva pg. 19
Hartile zonale
Harta tipologica

Planse eu reprodueeri dupa aeuarele Zona Cincului

~i deserierea monumentelor 22. Toarcla (judetul Brasov)
Zona Sebesului 23. Somartin (judetul Sibiu)
24. Cincsor (judetul Brasov)
1. Cllnic (judetul Alba)
25. Cineul Mare (judetul Brasov)
2. Dohirca (judetul Sibiu)
26. Selistat (judetul Brasov)
Zona Sibiului 27. Bradeni (judetul Sibiu)
28. Saschiz (judetul Mures)
3. Cisnadioara (judetul Sibiu) 29. Cloasterf (judetul Brasov)
4. Cisnadie (judetul Sibiu) 30. Cri] (judetul Brasov)
5. Rosia (judetul Sibiu) 31. Mesendorf (Judetul Brasov)
6. Cristian (judetul Sibiu) 32. Bunesti (judetul Brasov)
7. Sura Mica (judetul Sibiu) 33. Roades (judetul Brasov)
8. Sura Mare (judetul Sibiu) 34. Arehita (judetul Mures)
9. Harnba (judetul Sibiu) 35. Drauseni (judetul Brasov)
10. Slirnnic (judetul Sibiu) 36. Cata (Judetul Brasov)
11. Seica Mare (judetul Sibiu) 37. Viseri (judetul Brasov)
38. Hornorod (judetul Brasov)
Valea Hirtibaciului
Zona Tirii Blrsei
12. Hozrnan (judetul Sibiu)
13. Altina (judetul Sibiu) 39. Feldioara (judetul Brasov)
14. Agnita (judetul Sibiu) 40. Sinpetru (judetul Brasov)
15. Stejeris (judetul Sibiu) 41. Harman (judetul Brasov)
16. Iacobeni (judetul Sibiu) 42. Prejrner (judetul Brasov)
17. Movile (J udetul Sibiu) 43. Cristian (judetul Brasov)
18. Dealul Frurnos (Judetul Sibiu) 44. Ghirnbav (judetul Brasov)
19. Merghindeal (judetul Sibiu) 45. Codlea (judetul Brasov)
20. Veseud (judetul Sibiu) 46. Vulcan (judetul Brasov)
21. Apold (judetul Mures) 47. Rodbav (judetul Brasov)
 Zona Timavelor
48. Tapu (judetulSibiu)
49. Agirbiciu (judetul Sibiu)
50. Axente Sever (judetul .Sibiu)
51. Seica Midi (judetul Sibiu)
52. Valea Viilor (judetul Sibiu)
53. Tirnava (judetul Sibiu)
54. Ighisul Nou (judetul Sibiu)
55. Bazna (judetul Sibiu)
56. Veli (judetul Sibiu)
57. Boian (judetul Sibiu)
58. Balcaciu (judetul Alba)
59. Bagaciu (judetul Mures)
60. Dirlos (judetul Sibiu)
61. Bratei (judetul Sibiu)
62. Buzd (judetul Sibiu)
63. Mosna (judetul Sibiu)
64. Motis (judetul Sibiu)
65. Alma (judetul Sibiu)
66. Atel (judetul Sibiu)
67. Dupus (judetul Sibiu)
•• 68. Biertan (judetul Sibiu)
69. Richis (judetul Sibiu)
70. Copsa Mare (judetul Sibiu)
71. Valchid (judetul Sibiu)
72. Saros (judetul Sibiu)
73. Malincrav (judetul Sibiu)
74. Laslea (judetul Sibiu)
75. Senereus (judetul Mures)