Sunteți pe pagina 1din 12

11.Caracteristicile intreprinzatorului de succes in viziunea lui Merrill si a lui Timmons ?

Timmons,recunoscut specialist american in problemele intreprinzatorului de suces in economie, considera ca


intreprinz. este persoana care poseda atit cunoostinte managerial ,cit si un nivel inalt de creativitate si inovatie.
Analizind opiniile lui Timmons putem mentiona ca trasaturile social-psihologice care se atribuie intreprinz.de
suces sunt:nevoia de realizare- care se manifesta la intreprinz.prin faptul ca acesta isi stabileste standarde inalte
si face ce ii sta in putinta pentru ale realiza.Spirit de innovator-se subintelege a face ce altii nu au facut inca,a
face mai bine cu cheltuieli mici.Incredere in sine- intreprinz. se bazeaza pe fortele proprii si nu in noroc, este de
parere ca sucesul in afaceri depinde numai de el. Sesizarea oportunitatilor-unde intreprinz. de suces primul se
lanseaza intrun domeniu pe care altii il considera neprofitabil,si stie cind sadea lovitura.Prin asumarea riscului-
intreprinz. este gata sa-si asume riscul si acepta incertitudinea.Responsabilitatea-prin ea intreprinz. isi asuma
succesul sau insuccesul afacerii, el este responsabil si fata de parteneri, de familie, clienti, deoarece luind decizii
risca. Merril incearca sa defineasca profilul social al intreprinz. dupa doi parametrii-asertivitatea si
obiectivitatea. Asertivitatea caracterizeaza comportamentul unui individ in promovarea propriilor interese si
exprimarea directa a gindurilor,sentimentelor, fara a afecta drepturile altei persoane.Obiectivitatea
caracteriz.comportamentul unui individ dispus pentru stapinirea emotiilor si controlul in relatiile cu altii.
Conform studiului lui Merril pot exista patru stiluri sociale:stilul de conducere, stilul expresiv ,analitic,amabil.In
concluzie Meril constata ca nu exista stiluri sociale bune sau rele.Deci intreprinz.trebuie sa fie un bun manager
care se implica activ in propria afacere, un bun planificator,care selecteaza eficient angajatii sii motiveaza
adecvat
12.Profilul intreprinz. moldovean?
Pe baza profilului intreprinz. moldoveni a fost facut un studiu unde au fost intervievati o serie de de
intreprinz.moldoveni, analiza interviurilor a demonstrate ca cel mai frecvent isi deschid propria afacere barbatii,
femeile putin se implica in afaceri mai mult ocupinduse de familie si acordind ajutor sotului in realizarea ideii
de afaceri.Conform rezultatelor majoritatea intreprinz.au virsta mijlocie 34-44 ani(36%) fiind urmati de cei cu
virsta 45-54 ani(30%) ,25-34 ani (22%),18-24ani(5%). Ce priveste nivelul studiilor la intreprinz. moldoveni
sunt persoanele cu studii superioare, din acestea au studii tehnice, studii economice, sunt specialist in
agricultura, in medicina etc. 56% din nr.persoanelor intervievate au afirmat ca sau lansat in afaceri din dorinta
de a obtine venituri,22% din nevoia de realizare etc.cele mai multe intreprinderi au fost infiintate in 2000-
2001.La domeniul de activitate predomina afacerile de comert(40%), urmate de cele prestatoare de
servicii(30%),cite 3% le revine celor din transport si agricultura. Intreprinz. intervievati au mentionat ca
impozitele reprezinta pentru afacerea lor o problema dificila. Pe locul doi in clasamentul problemelor se
plaseaza lipsa specialistilor si concurenta,care pentru multe afaceri mici prezinta o problema grava, dupa care
urmeaza problemele de birocratia reprezentantilor institutiilor de stat, legislatia imperfect si coruptie.Pe
ultimele se plaseaza problema cauzata de pretul inalt a chiriei, utilajul invechit
13. Surse de noi idei de afeceri?
Succesul in afaceri depinde, in mare masura, de faptul daca a fost gasita ideia originala si realista,pentru care
exista piata si care va aduce intreprinz. recompense financiare.Cind intreprinz. este in cautarea ideii de afaceri,
este important sa tina cont de faptul ce vrea sa faca, cu ce vrea sa se ocupe, este necesar sa ia in considerare
calificarea, cunostintele si experienta de munca. O sursa importanta de noi idei de afaceri este piata.Realizind
studiul pietei intrepinz. poate determina ce produse lipsesc pe piata, care necesitati sunt nesatisfacute sau prost
satisfacute, tendintele macroeconomice. Surse de noi idei pot servi publicaetiile din ziare si reviste. Sursa
inportanta pot deveni alte afaceri, inclusiv concurente. Vizitarea altor afaceri poate sal inspire pe intreprinz. la
noi idei de afaceri.Studierea a cit mai multor surse va permite intreprinz. sasi formeze o imagine complete
despre cea ce lipseste pe piata, de ce au nevoie consumatorii.
14.Tehnicile de creativitate utilizate pt gasirea noilor idei de afaceri
Tehnicile de creativitate utilizate pt gasirea noilor idei de afaceri pot fi aplicate ca scamperul,branstormingul
,harta mental.Utilizarea metodei scamper consta din urmatoare etape : inaintarea problemei pe care dorim so
solutionam; punerea intrebarilor si determinarea produselor ce sar putea obtine.Astfel substituirea unei parti a
produsului sau a procesului prevede cautarea acea ce poate fi substituita.Combinarea prevede unirea a 2 sau
mai multe parti pt a realiza un proces diferit sau a largi utilizarea acestuia. Un alt element al metodei scamper
reprezinta adaptarea,care prevede adaptarea unei parti a produsului pt a modifica destinatia acestuia. O alta
metoda de stimulare reprezinta branstormingul- aceasta metoda poate fi aplicata atunci cind exista o echipa de
entuziasti care doresc sa se lanseze in afacere dar nu stiu exact cu ce sa se ocupe.Echipa se aduna ca sa gaseasca
raspuns la intrebarea care ii intereseaza.Fiecare participant trebuie sa propuna idei si sa fie cit mai activ,toate
ideile inscriinduse fara nici un comentariu.Pt a aplica metoda data este necesar de tinut cont de citeva reguli de
baza: nici o idée nu trebuie criticata ; cantitatea,nu calitatea conteaza-cu cit mai mare este nr. de idei ,cu atit este
mai mare probabilitatea ca va fi gasita ideea necesara ; orice idée trebuie dezvoltata.Harta mentala reprezinta o
tehnica grafica de organizare a procesului de gindire prin enuntarea unui cuvint si gasirea asocierii
acestuia,dupa care selectinduse apoi cea mai interesanta idée de afaceri.
15.Evaluarea oportunitatilor de afaceri?
Din multimea de idei identificate este necesar de a alegeo pe cea care ar permite obtinerea unui potential
comercialsuficient,care este durabila si actuala. Oportunitatea, in sens antreprenorial, putem intelege o idée
noua, originala, fixata pe un produs sau serviciu, care are un potential comercial si aduce un venit
acceptabil.Evaluarea permite intreprinz. sa realizeze o estimare a ideii de afaceri, determinind care vor fi
cheltuielile posibile, care va fi venitul.In cazul evaluarii formale intreprinz.verifica idea aplicind asa
metode ca: acceptul spontan care presupune studierea opiniei referitoare la idea de afaceri in rindul
prietenilor,rudelor.Testul bancherului sfatuitor prevede adresarea in calitate de client la sectia creditara a unei
banci pentru solicitarea unui credit.Tehnica Best analizeaza factorii relevanti intro noua afacere,unde intreprinz.
trebuie sa raspunda la o serie de intrebari despre fereastra oportunitatilor,fiecarui raspuns i se atribuie punctaj
da la 1pina la 5.TEHNICA BEST poate fi folositoare numai in cazul in care corect a fost determinat punctajul
pentru fiecare raspuns,in caz contrar concluziile facute nu vor reflecta situatia reala. Daca dupa evaluarea
neformala idea de afaceri nu a fost respinsa,este binevenita evaluarea formala prin relizarea unui studiu de
fezabilitate sau a unui plan de afaceri.Studiul de fezabilitate include urmatorele componente de baza:produse si
tehnologia-compartimentul dat include o descriere detaliata a produselor si serviciilor,cu indicarea
caracteristicilor calitative si a avantajelor acestora.Piata si clientii-unde intreprinz. analizeaza detaliat piata pe
care se va realiza produsul sau se va presta serviciul,marimea pietei date,modalitatile de stabilire a preturilor.Se
studiaza potentialii concurenti, punctele lor tari si slabe; se analizeaza sursele financiare necesare pentru
realizarea proiectului si modul de utilizare a acestora, trebuie de analizat evaluarea riscurilor unde fiecare
afacere in procesul de desfasurare a activitatii sale va intimpina o serie de riscuri, care creaza unele dificultati in
realizarea planului.
16.Cauzele abandonarii unei idei de afaceri?
Ideea de afaceri poate fi abandonata daca in urma realizarii studiului de fezabilitate sa constatat ca:
 Riscul invechirii produsului este foarte mare,iar costul si timpul cerut pt. realizarea lui este mare.
 Piata potentiala a afecerii este foarte mica sau exista o concurenta foarte puternica.
 Nu se pot rezolva problemele legate de realizarea produsului sau pestarea serviciului,chiar daca piata este
atractiva.
 Nu este formata o echipa de conducere care sa aiba calitatile managerial necesare si nici nu poate fi angajat
personal specializat pt. realizarea produsului sau prestarea serviciului respective.
 Suma nenesara pt.lansarea afacerii este considerabila,sansa de intrare in afaceri pe cont propriu va fi foarte
redusa.
 Riscurile si problemele sunt cu mult mai mari in comparatie cu recompensele ce se vor obtine.

17.SCAMPER-esenta metodei si modalitatea de aplicare?


Dintre tehnicile de creativitate,utilizate pentru identificarea ideilor de afaceri,este SCAMPER.Utilizarea
metodei SCAMPER consta din urmatoarele etape:-inaintarea problemei pe care dorim s-o solutionam;-punerea
intrebarilor SCAMPER si determinarea produselor/serviciilor ce sar putea obtine.Astfel,Substituirea unei parti
a produsului sau a procesului prevede cautarea a cea ce poate fi substituit.Combinarea prevede unirea a doua
sau a mai multe parti pentru a realiza un produs diferit sau a largi utilizarea acestuia.Un alt element a metodei
SCAMPER reprezinta adaptarea,care prevede adaptarea unor parti ale produsului pentru a modifica destinatia
acestuia.Modificarea intrun mod neobisnuit a produsului prevede micsorarea sau marirea acestuia.Utilizarea
produsului existent in alte scopuri prevede gasirea raspunsului la urmatoarea intrebare:ce sau unde se mai poate
utiliza acest produs?. In cazul ELIMINARII anumitor parti din produs se analizeaza cum se va modifica
destinatia acestuia si ce produse noi vom obtine.Rearanjarea produsului sau a pertilor componente in alt
mod.Pentru a inainta noi idei la etapa rearanjarii,intreprinz.cauta raspuns la urmatoarele intrebari: Ce va fi daca
voi face asta astfel?Cum pot sa obtin un efect invers?.
18.Afacere oportuna-concept si necesitatea determinarii oportunitatii?
19.Licentierea afacerii?
Unele genuri de activitate pot fi practicate numai in baza licentei.La etapa lansarii in afaceri intreprinzatorul
trebuie sa se documenteze, citind Legea privind licentierea unor genuri de activitate,daca activitatea care
doreste so desfasoare necesita obtinerea licentei sau nu.Licenta pentru practicarea anumitelor genuri de
activitate- reprezinta un act prin care se atesta capacitatea si dreptul titularului de a desfasura un anumit gen de
activitate in conditii care sa asigure calitatea si siguranta marfurilor si serviciilor.Licenta se elibereaza de
Camera de Licentiere.Pentru comertul cu amanuntul al produselor alcoolice si transportul de pasageri
intermunicipal,inclusiv taxiurile licenta se elibereza de primarie.Termenul de licentiere si pretul sunt incluse in
Legea privind licentierea unor genuri de activitate.
20.Analiza SWOT .Scopul si obiectivele afacerii-importanta formularii si recomandatii privind
formulareaa?
Pentru efectuarea unei evaluari continuie si detaliate a mediului intern si a celui extern ale intreprinderii micului
business poate fi aplicata o metoda simplificata,si anume analiza SWOT.Analiza mediului extern incepe cu
identificarea factorilor din afara organizatiei(economici,politici,sociali, etc),care in viitor pot influenta asupra
intreprinderii si nu pot fi controlati de catre managerii acesteia.De exemplu,surse de informatie pentru
determinarea factorilor economici pot servi analizele economice din presa periodica,datele publicate in
buletinele si anuarele statistice.Analiza mediului intern reprezinta totalitatea factorilor asupra carora
intreprinderea are o influenta determinant.Toti factorii mediului intern pot fi divizati in, puncte tari care se
refera la calitatile pe care le are intreprinderea si care contribuie la succesul ei, si in puncte slabe care
caracterizeaza acele componente ale mediului intern ce genereaza dezavantaje. De recomanda a incepe analiza
in baza informatiei din darile de seama contabile si statistice ale intreprinderii,deoarece ajuta la determinarea
slabaciunilor intreprinderii .Pentru o analiza eficienta se recomanda a face o comparatie cu indicatorii din anii
precedenti.Este important ca analiza data sa se efectueze separat pe fiecare functie a
intreprinderii(finante,productie,personal etc.) Aceasta va permite efecturea analizei SWOT pe fiecare domeniu
si pe intreprindere,oferind o imagine reala asupra situatiei.Analiza SWOT poate fi utilizata de intreprindere atit
in cazul elaborarii unei strategii,cit si atunci este nevoia de a lua unele decizii majore privind piata,dezvoltarea
afacerii sau schimbarea domeniului de activitate.

21)Planul de afaceri-concept si necesitatea elaborarii:Planul de afaceri este un document confidential ,in care sint
scrise obiectivele si scopurile intreprinderii,demonstrindu-se in detaliu modalitatatile de realizare a acestora.El joaca
un rol important in afaceri,permite evaluarea situatiei curente,determina actiuni de depasire a punctelor slabe si
minimizeaza riscurile.El se elaboreaza in cazul : initierii afacerii,cumpararii unei afaceri existente,obtinerea
creditelor,atragerea investitorilor, inchierea contractelor,determinarea strategiei.Necesitatea elaborarii planului:1)se
face p/u a anticipa pe hirtie problema(punctele slabe,riscurile)inainte ca acestea sa apara,astfel intreprinz-atorul le
poate gestiona,preveni si lichideaza influenta negativa asupra afacerii;2)p/u a obtine resurse financiare de la banca
sau investitori;3)p/u a releva informatia ce tine de intreprindere si anume cea de activitate a ei pe viitor;4)se
foloseste ca un instrument de gestiune si de control,deoarece stabileste atit situatia intreprinderii pe viitor cit si
metodele necesare de a ajunge la un viitor prosper,de progres;5)planul prezinta sursa de motivare si antrenare;6)este
baza p/u luarea deciziilor;7)argumenteaza existenta intreprinderii.
22)Planul de afaceri-etapele intocmirii: Planul de afaceri trebuie sa transmita o mare cantitate de informatii, dar
textul trebuie sa ramina clar si convingator, incat cel care-l citeste sa simta ca afacerea este profitabila si previziunile
sunt perfect realizabile. Pentru aceasta, intocmirea planului de afaceri trebuie organizata sistematic, respectand
cateva etape: I) Difinirea scopului planului de afaceri-este una din cele mai simple etape,fiindca odata ce vrem sa
intocmim planul scopul este cunoscut,adica stim cum il vom folosi;II) Stabilirea tipului de plan de afaceri necesar-
plan rezumat (10-15 pag,se folosesc la companiile ce nu au nevoe de un plan detaliat de exempl o companie vrea sa
convinga producatorul ca serviciile sale sint foarte bune); plan complet (intre 20 si 40 de pag,p/u obtinerea
finantarii); plan operational (peste 40 de pag.in companii mari cu detalii amanunte); III) desemnarea
responsabilitatilor (cine este insarcinat cu redactarea planului de afaceri)-de derectorul executiv,de directorii ai
departamentelor,de un specialist anume din intreprindere,de un consultant din afara intreprinderii.IV)Stabilirea
cuprinsului.V)Documentarea(Cv,numele intreprinderii,informat privind costurile,etc)VI)Redactarea propriu-
zisa;VII)Revizuirea si corectarea planului de afaceri.
23)Recomandatiile la intocmirea planului de afaceri: Elaborarea planului nu necesita cerinte stricte,fiecare plan
are particularitatile sale insa trebuie de tinut cont de urmatoarele recomandari:
1)Planul trebuie sa fie concis,complet,sa contina informatie de baza privind intreprinderea,marimea optimala este de
20-30 de pag,insa depinde de informatie.2)Planul trebuie sa fie clar,cu termini accesibili,fara descrierea pur tehnica a
productiei,tehnicii,etc.3)Stilul in descriere trebuie sa fie coerent si précis,frazele sa fie nesemantice.4)P. trebuie sa fie
usor de inteles,5)Nu trebuie sa fie incarcat de scheme,desene,in cazuri exceptionale ele se arata in anexe.6)Calculele
financiare se prezinta in tabele.7)Daca vrem sa punem accent pe careva indicatori atunci ii folosim de citeva ori in
contextual planului.8)Informatia trebuie sa fie obiectiva si reala,mai ales ceea ce tine de volum productiei sau de
datele demografice.9)Coperta trebuie sa fie atractiva,10)planul trebuie sa aiba un aspect atragator.11)Descrierea se
face de la persoana a 3-a,modul active.12)Folosirea argourilor in plan necesita o definire a acestora in glosar,etc..
24)Structura si continutul compartimentelor de baza:Planul de afaceri are o structura care ne arata cine a
elaborate planul,ce este planificat de a realize,p/u cine se realizeaza si cum,de ce resurse sint nevoe,care vor fi
rezultatele si in cit timp.Planul de afaceri e alcatuit din :1)pagina de titlu(in care se inscrie num de
tel,fax,numele,prenumele directorului,etc,2)Pagina de cuprins(include compartimentele de baza ale planului,fiind
indicate paginele,3)Sumarul-rezumatul in care sint incluse urmatoarele compartimente:a)descrierea afacerii si
obiectivele(denumirea oficiala a afacerii,data si numarul inregistrarii,statutul juridic si fondatorii,existenta licentilor
si autorizatiilor p/u desfasurarea activitatii);b)produsele sau serviciile(compartimentul dat include o descriere a
produselor si serviciilor,calitatile lor,asortimentul,cantitatile);c)planul de marketing(sint analizate urmatoarele
compartimente ca piata,clientii,concurentii,strategia preturilor,distributia si vinzarea
produselor,promovarea);d)planul operational(include inform.privind procesul de productie si etapele
acestuia,achipamentul,furnizorii utilajului si materiei prime,organizarea controlului si spatiile de
productie);e)managementul si personalul(include caracteristicele si recomandarile privind fondatorii si angajatii,sint
descries obligatiile si limetele de autoritate,experienta in conducere,structura organizatoriva a
intreprinderii,componenta personalului,etc);f)evaluarea riscurilor(politice,legate de activitatea intreprinderii,legate
de conditiile climatice nefavorabile);g)planul financiar(prognozele privind rezultatele financiare,mijloacele
banesti,bilantul);h)Anexele…
25)Planul financiar al planului de afaceri-continutul si necesitatea elaborarii:Detine un rol important in planul
de afaceri,arata niste preziciri pe viitor ce tine de situatia financiara.Acest plan contine informatii necesare p/u a
realize proiectul si modul de utilizare a acestora,p/u solicitarea unui credit bancar,elaborin graficul restituirii
imprumutului.Planul dat contine trei prognoze de baza:1)prognoza privind rezultatele financiare(veniturile
planificate,costul vinzarilor,cheltuielele,se stabileste cum va fi modificat profitul net pe parcursul perioadei
planificate);2)pronoza privind fluxul mijloacelor banesti(arata de ce mijloc dispune intreprinderea,necesitatile,si
satisfactia acesor necesitati;3)prognoza bilantului(reflecta rezultatele intreprinderii din punct de vedere
financiar,capitalul propriu,activele si pasivele).
26)Pragul de rentabilitate-importanta calcularii si metodele de calcul: Pragul de rentabilitate sau Punctul critic
arata acel volum de vinzari,la care veniturile,consumurile si cheltuielele perioadei sint egale,iar intreprinderea nu
obtine nici profit nici pierderi.Pragul de rentabilitate se calculeaza p/u a stabili o politica de prêt adecvata,p/u
determinarea volumului de realizare minim.P/u a calcula P.R avem nevoe de consumuri fixe(nu se modifica la modif
volumului de productie,echipamentul arenda) si variabile(se modifica odata cu modificarea volumul de
productie,salariul,energie eletrica,bratele de munca…)Pragul este determinat prin 2 metode:analitica si
grafica.Metoda analitica presupune calcularea in unitati naturale si valorice p/u productia omogena si
neomogena(PR=Cft/Pu-Cvu).Metoda grafica ne ajuta sa determinam volumul de vinzare la care
veniturile=consumurile si cheltuielele,iar profitul este 0.Pe axa abciselor reflectam volumul vinzarilor in unitati
naturale,iar pe cea a ordonatelor-consumurile si cheltuielile fixe,variabile,totale si veniturile.Punctul de intersectie a
cheltuielilor si consumurilor cu venitul se numeste PR.
27)Deschiderea unei noi afaceri-avantajele si dezavantajele:Deschiderea unei afaceri este una din cele mai
preferate metode,insa este cea mai riscanta,deoarece incepe de la 0.Avantajele: sint implimentate propriile idei
nelimitat;satisfacerea pe care o primeste intreprinzatorul fiindca a infiintato de la 0;evitarea mostenirii unei reputatii
indoielnice a fostului proprietar;posibilitatea de a instrui,selecta si motiva independent personalul;se creaza afacerea
pornind de la viziunea proprie;este ales amplasamentul afacerii.Dezavantajele: cost ridicat ce tine de lansarea
afacerii si procurarea echipamentului;timp mult p/u lansarea afacerii,formalitatile legale,angajarea
personalului;alegerea unei afaceri nepotrivite;existenta concurentei puternice;risc legat de realizarea unei idei
noi,eforturi personale mari p/u lansarea afacerii.
28)Alegerea statutului juridic.Formele organizatorico-juridice de baza: Inregistrarea unei intreprinderi presupue
determinarea statutului juridic de activitate a intreprinderii poate fi inregistrata alegind una din formele juridice de
organizare.In functie de deciderea intreprinzatorului se allege acel statut juridic care i se potriveste mai bine
asteptarilor si posibilitatilor sale.Formele organizatorice de baza:1)intreprinderea individuala(e condusa de o singura
persoana ce coordoneaza totul)2)Societatea pe actiuni(societate comerciala a carui capital e impartit pe
actiuni)3)Societate cu raspundere limitata(nr asociati nu depaseste 50 de pers,capital de cel putin 300 salari minime
lunare)
4)Societate in nume colectiv;5)Societate in comandita;6)Cooperativa de productie;7)Cooperativa de
intreprinzatori;8)Intreprindere de arenda.
29)Patenta de intreprinzator-alternativa de lansare in afaceri:Este un certificate de stat nominative,care
confirma dreptul detinatorului ei sa desfasoare genul de activitate d intreprinzator indicat in ea in decursul unei
anumite perioade de timp.Conform patentei se pot practica aproape 53 de activitati in domenii
ca:comertul,producerea panificatiei,confectionarea imbracamintei,prestarea serviciilor de transport,servicii
contabile,juridice,etcAcest certificate ofera intreprinzatorului de a se lansa in afacerea care doreste,adica daca vrea
sa se ocupe cu coordonarea afacerii sis a fie in calitate de sofer al intreprinderii ,patenta ii ofera aceasta
posibilitate.Patenta e eliberata in decurs de 3 zile,insotita de cerere,bulletin de identitate,2 fotografii ale persoanei ce
solicita patenta.Ea este oferita Inspectoratul fiscal sau de primarie,in cazul absentei acestuia.
30)Determinarea denumirii afacerii:Lansarea unei noi afaceri presupune si determinarea denumirii afacerii
sub care afacerea isi va desfasura activitatea si va promova ideea,masca,numele sau produsul prestat.Ea trebuie
sa urmareasca 2 aspecte principale:cel juridic si commercial. Denumirea trebuie sa fie reusita p/u a interesa
potentialul.Sub aspect juridic:intreprinzatorul nu poate folosi denumirea care este inregistrata p/u o alta
afacere,,dreptul de a inregistra intreprinderea cu un nume asemanator il are persoana ce a depus prima
cererea,p/u folosirea numelui unei personae istorice sau celei cunoscute,trebuie acordul Guvernului sau
rudelor,denumirea trebuie sa include limba de stat in forma juridical organizatorica,denumirea poate fi
inregistrata prin emblema pe jumatate inregestrindo conform legii,in cazul denumirii afacerii cu numele propriu
care difera de cel ce participa la constituirea organizatiei trebuie de avut acordul persoanei respective. Sub
aspect comercial:firma trebuie sa prezinte o idée unica si originala,firma trebuie sa fie sugestiva,sa traiasca
aprecieri suggestive ce tin de domeniile de activitate;denumirea trebuie sa fie concise si laconica,sa contina 2-3
silabe;sa fie estetica,sa trezeasca emotii positive,sa fie usor de pronuntat,scris si memorat,sa nu dea interpretari
confuse in alte limbe,sa tina cont de evolutia afacerii.

31) Finisarea procedurii infiintarii unei afaceri:


Procedura inregistrarii urmeaza a fi finisata dupa obtinerea actelor de constituire prin inregistrarea acesteia
urmatoarelor organizatii de stat:
 Inregistrarea la casa nationala de asigurari sociale in calitate de platitor al cotei asigurarilor sociale, se
efectueaza in termen de 10 zile de la data de inregistrare a intreprinderii
 Inregistrarea intreprinderii la compania nationala de asigurari in medicina in calitate de platitor al primelor
de asigurari medicale in termen de 10 zile; CNAS; CNAM
 Transformarea contului provizoriu in cont curent ( la banca comerciala)
 Obtinerea licentei in cazul cind activitatea antreprenoriala este supusa licentierii.
 Obtinerea autorizatiilor
 Inregistrarea la departamentul sau oficiul teritorial sau a inspectoratului fiscal in calitate de contribuabil de
plaitor al taxelor si impozitelor in cadrul bugetului public national
 Inregistrarea la departamentul statistica.
32)Procurarea unei afaceri existente – avantajele si dezavantajele:
Avantaje:
 Durata de lansare este relativ mai mica, deoarece exista deja intreprinderea, care dispune de utilajele
necesare, personal calificat, relatii stabilite cu furnizorii si clientii.
 Obtinerea unor venituri imediate, pentru ca nu se incepe de la zero.
 Existenta unei amplasari favorabile, care in cazul inceperii afacerii de la zero ar fi dificil de obtinut.
 Folosirea experientei si relatiilor vinzatorului, deoarece intreprinderea are un nume cunoscut pe piata, sunt
stabilite relatiile cu furnizorii de materii prime si materiale.
 Existenta personalului calificat, astfel nu este necesar de ocupat cu recrutarea si selctarea personalului.
 Reducerea riscului, deoarece in comparatie cu intreprinderile nou-create, are o piata de desfacere si
experienta in domeniul respectiv.
Dezavantaje:
 Posibilitatea procurarii unei intreprinderi neprofitabile.
 Existenta unui personal necalificat, pentru intruirea acestuia fiind necesare cheltuieli atit financiare, cit si de
timp.
 Personalul calificat nu accepta sa lucreze pentru noul proprietar.
 Mostenirea unei reputatii indoielnice. Chiar daca se va schimba proprietarul , va fi necesar timp pentru a
schimba opinia clientilor, furnizorilor etc. Fata de intreprindere.
 Existenta unor fonduri fixe necorespunzatoare, de exemplu, echipamentul uzat moral fizic, spatii care
necesita mari cheltuieli pentru reparatie si intretinere.
 Amplasament nefavorabil.
 Dificultati in efectuarea schimbarilor , ca urmare a costurilor ridicate pentru aceasta si/sau a rezistentei din
partea personalului.
33) Etapele procesului de procurarea unei afaceri existente:
 Stabilirea unor obiective si scopuri realiste
 Cercetarea pietei si cautarea afacerii care se vinde
 Determinarea motivului vinzarii afacerii.
 Evaluarea situatiilor financiara si diagnosticarea afacerii.
 Negocierea conditiilor de procurare
 Incheierea contractului de vinzare/cumparare
 Organizarea procesului de reorganizare si transmiterea dreptului de proprietate
 Tranzactie fianciara.

34) Metode de evaluare a costului afacerii.


 Metoda bazata pe comparatie
 Metoda patrimoniala
 Metoda veniturilor viitoare
 Metoda mixta
35) Evolutia si definitia franchisingului.
Franchisingul reprezinta o intelegere intre doua parti in baza careia una di ele numite franchiser transmite alteia
numite franchisee dreptul de a practica o anumita afacere conform formatului franchiserului si conform unor plati
stabilite.
Primele elementa ale sistemului de franchising au aparut la finele sec. XIX- inceputul sec. XX, cind compania
Sunger Sewing Machine in Germania si General Motors Corp in SUA au inceput sa realizeze produsele lor prin
intermediul dealerilor, care obtineau o licenta speciala pentru aceasta.Sistemul contemporan de franchising si-a luat
avintul in SUA in perioada anilor ’50-’60 ai sec. XX-lea. In Europa primele elemente de franchising au aparut in
anii ’70 in Franta.
36)Tipurile de franchising:
 Franchisingul numelui
 Franchising comercial
 Franchising corporativ
 Franchising direct
 Master franchising
37) Evaluarea sistemului de franchising
Evaluarea afacerii franchiserului se aseamana cu evaluarea oricarei alte afaceri, la care se mai alature urmatoarele
prevederi:
 Durata de activare a franchiserului pe piata.
 Are sau a avut procese juridice, daca da, din ce cauza?
 Cine este proprietarul franchisei, care este personalitatea acestuia?
 Multe franchise exista?
 Cine-s celelalte franchisee, care sunt succesele acestora, care este soarte celor ce na au reusit?
 Ce tipuri de sustinere ofera franchiserul?
 Care sunt conditiile contractului de franchising?
 Ce va cistiga personal intreprinzatorul de la desfasurarea activitatii in baza franchising-ului?
La etapa evaluarii este necesar de tinut cont de avantajele si dezavantajele ce le ofera franchisingul atit
franchiserului, cit si franchiseeului.
38) Contractul de franchising.
Baza relatiilor de franchising este evidentiata in contractul de franchising, incheierea caruia este obligatorie. Deseori
acest contract este numit contract de concesiune. Cel mai des contractele de franchising se incheie pe o perioada de
la 3 pina la 15 ani, exceptie face compania McDonald’s, care practica incheierea contractelor pe o perioada de 20 de
ani. Deoarece exista o mare varietate de tipuri de franchising, datorita diversitatii domeniilor de aplicare si
diferitelor drepturi acordate, nu exista un contract universal de franchising. Franchiserii, de obicei, isi elaboreaza
propriile contracte-unificate pe care le propun pentru semnare franchiseelor.
39)Dezvoltarea franchisingului in republica Moldova.
In ceea ce priveste Republica Moldova, aparitia franchisngului a fost conditionata de adoptarea in 1997 a Legii cu
privire la franchising. Numarul relativ redus de franchisee nu ne permite sa vorbim despre amploarea dezvoltarii
acestuia, cu toate ca sunt zeci de afaceri care activeaza in baza contractului de franchising, printre care: magazinul
de confectii pentru doamne “Mango”,restaurantul bucatariei franceze “La Boucherie” sau compania “1C Accouting
Timbal”, distribuitorul unei din cele mai populare programe computerizate de evidenta contabila “1C”.

40) Alegerea amplasamentului unui magazin.


La alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de tinut cont de starea economica si demografica a zonei
unde va fi amplasat acesta. De asemenea, la alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de a analiza asa
factori ca:
 Numarul si structura populatiei si puterea de cumparare a acesteia.
 Natura produsului si frecventa cumpararii diferitelor produse
 Intensitatea traficului pietonal
 Apropierea concurentilor
 Vecinatatea cu alte afaceri
 Numarul locurilor de parcare.
 Costul amplasarii
 Conditiile contractului de inchiriere
 Imaginea localului
 Reglementarea si norme specifice
 Accesibilitatea pentru clienti.
41. Alegerea amplasamentului unei afaceri din domeniul prestarii serviciilor.
Alegerea amplasamentului unei afaceri din domeniul prestarii serviciilor depinde de specificul activitatii. Pentru o
afacere ce se ocupă cu reparaţia şi deservirea copiatoarelor, amplasarea nu joacă un rol decisiv, însă pentru o frizerie,
un atelier de confecţii, curăţătorie chimică situţia-i alta. Afacerile respective trebuie să fie localizate în apropierea
clienţilor. La stabilirea amplasamentului unei afaceri prestatoare de sevicii este necesar de ţinut cont de următorii
factori : existenţa transportului public; existenţa unui număr suficient de locuri de parcare ; posibilitatea extinderii
ulterioare a afacerii; cît de uşor şi repede pot găsi clienţii afacerea; mărimea cheltuielilor suplimentare pentru
promovarea amplasamentului respectiv etc.
42. Alegerea amplasamentului întreprinderii producătoare.
În cazul alegerii amplasamentului întreprinderii producătoare se va ţine cont de faptul care din amplasamente va
satisface cel mai bine scopurile pe termen lung , deoarece modificarea amplasamentului neceită mari cheltuieli.
Astfel, în alegerea amplasamentului pentru o întreprindre producătoare se va ţine cont de următorii criterii :
disponibilitatea forţei de muncă calificate; apropierea de sursele de materii prime; apropierea de pieţele de desfacere
pentru bunurile finite; accesul la căile de transport; costul şi calitatea utilităţilor; prevederile legale referitoare la
protecţia mediului înconjurător. Ca şi în cazul întreprinderilor comerciale şi a celor prestatoare de servicii, este
necesar de luat în considerare specificul activităţii.
43. Evaluarea amplasamentului unei afaceri.
La evaluarea amplasamentului unei afaceri, întreprinzătorul se bazează pe costurile suportate şi veniturile care le
va obţine în urma amplasării respective. Pentru evaluarea alternativelor legate de amplasament una din metodele
recomandate este metoda de evaluare a factorilor relevanţi pentru decizie sau analiza factorială. Iniţial se enumeră
cei mai importanţi factori legaţi de decizia localizării : num. de consumatori, traficul de pietoni, suprafaţa, num.
locurilor de parcare, apropierea transportului public, costul amplasării. Fiecărui factor i se atribuie un coeficient de
la 0 până la 1 în funcţie de importanţa acestuia pentru decizia de localizare, cu condiţia ca în sumă să se obţină
coeficientul 1. Urmează evaluarea fiecărei variante, prin notarea de la 1(foarte scăzut) pînă la 5(foarte înalt) puncte.
Înmulţind coeficientul cu numărul de puncte, obţinem scorul pentru fiecare factor şi fiecare variantă, iar suma
tuturor scorurilor va permite determinarea scorului total pentru fiecare alternativă de amplasament. Astfel, acea
variantă de amplasament care are cel mai înalt scor total poate fi considerată cea mai promiţătoare variantă.
44. Alternative de amplasament a oficiului unei afaceri mici :incubatorul de afaceri, afacere virtuală…
În afară de metodele tradiţionale de amplasare, tot mai populare devin metodele alternative ca :amplasarea la
domiciliu, amplasarea în cadrul incubatorului de afaceri, amplasarea virtuală în reţeaua Internet. Afacerea amplasată
la domiciliu este una micro, activitatea căreia poate fi realizată la distanţă. Avantajele amplasării afacerii la
domiciliu : reducerea cheltuielilor pentru chiria oficiului,cheltuielile legate de întreţinere; practicarea unui regim de
lucru flexibil. Dezavatajele :este dificil de delimitat obligaţiunile de serviciu şi cele de familie; autoizolarea la
domociliu cere o autodisciplină de la întreprinzător pentru a-l motiva spre realizarea obiectivelor propuse.
Incubatorul de afaceri reprezintă o instituţie specializată, care oferă spaţii întreprinderilor mici nou-create pe un
termen de la 1 an pînă la 3. Avantajele :preţul pentru chirie este mai mic, există o dotare minimă pentru desfăşurarea
activităţii de birou, afacerile incubate beneficiază de asistenţă şi suport profesional din partea administraţiei şi a
consultanţilor incubatorului. Dezavantajele :amplasarea respectivă este temporară şi peste 2-3 ani întreprinderea
incubată trebuie să părăsească oficiul. Afacerea virtuală îşi desfăşoară activitatea numai în sistemul on-line, fără a
avea nevoie de un spaţiu fizic. Exemple de afaceri virtuale pot servi magazinele virtuale, motoarele de căutare şi
portalurile, siturile de tranzacţii etc. În cazul afacerii virtuale este necesar de ţinut cont de locul unde va fi plasată
afacerea în spaţiul Internet şi de ales domenul(adresa care identifică afacerea în reţeaua Internet). Afacerile din
Republica Moldova, de regulă, practică domenul ,,md’’, care poate fi obţinut înregistrându-se la IS ,,Molddata’’.
45. Cheltuielile de iniţiere a afacerii mici.
Cheltuielile legate de iniţiere: înregistrarea afacerii; confecţionarea ştampilei; deschiderea contului bancar;
licenţierea activităţii; obţinerea autorizaţiilor necesare; cumpărarea mobilierului şi a echipamentului; cheltuieli
legate de promovare(publicitate); salarizarea personalului (de calculat fondul de salarizare pe următoarele 3-6 luni);
cheltuieli neprevăzute.
46.Sursele de finanţare a unei afaceri mici.
Structura surselor de finanţare este constituită din sursele interne(proprii) şi cele externe(împrumutate). Mijloace
interne:economiile personale, profitul, amortizarea etc. Mijloace externe: creditele bancare, investiţiile, donaţiile,
leasingul, investitorii, factoringul etc. Economiile personale sau capitalul propriu prezintă principalul mijloc de
finanţare pentru întreprinzători, în deosebi la etapa lansării în afaceri. Avantajul de bază al finanţării date este lipsa
obligaţiei de rambursare a împrumutului. Partenerii de afaceri finanţează o întreprindere mică prin livrarea în avans
a echipamentului, materiei prime şi materialelor cu condiţia achitării ulterioare a preţului acestora. Acest mod de
finanţare este denumit şi credit comercial. Instituţiile financiare nebancare ca ,,ProCredit’’, ,,Corporaţia de
Finanţare Rurală’’ şi ,,Microinvest’’, oferă acelaşi set de produse creditare ca şi băncile comerciale, însă procedura
de obţinere a creditului este mai simplă şi se cheltuie mai puţin timp. Termenul de eliberare a creditului
este de la 1 până la 7 zile. În unele cazuri creditul poate fi obţinut şi fără prezentarea garanţiei, astfel ca urmare a
nivelului ridicat de risc rata dobînzii este mare.
Împrumuturile de la Asociaţiile de Economii şi Împrumut ale Cetăţenilor reprezintă o altă sursă de finanţare care
acordă împrumuturi pe o perioadă de 2-36 de luni cu o rată a dobînzii de 12,5-15%. Dezavantajul finanţării prin
AEÎC constă în faptul că sumele sunt relativ mici şi împrumutul poate fi obţinut numai dacă în localitatea respectivă
există AEÎC şi solicitantul împrumutului este membru al AEÎC. Programele internaţionale de asistenţă ca RISP
acordă împrumuturi investiţionale cu subvenţie investiţională pe termen lung, pînă la 15 ani, întreprinzătorilor din
mediul rural. În cazul dat se cere existenţa obligatorie a gajului – 130% din suma împrumutului, precum şi o
contribuţie proprie a întreprinzătorului-cel puţin 10-20% din valoarea investiţiei. Donaţiile oferă în bază de concurs
de proiecte granturi pentru dezvoltarea micilor afaceri. Avantajul –granturile sunt nerambursabile astfel
întreprinzătorul obţine posibilitatea de a începe o activitate.
47. Ceditul bancar – procedura de obţinere şi determinarea costului acestuia.
Creditele bancare reprezintă o sursă de finanţare externă, utilizată pentru completarea capitalului necesar lansării şi
dezvoltării cu succes a afacerii. Procedura de obţinere a creditului începe cu interviul iniţial al întreprinzătorului cu
reprezentantul secţiei de creditare. Dacă ideea prezintă interes şi afacerea satisface cerinţele băncii, atunci
întreprinzătorul pregăteşte dosarul de creditare ce include: cererea de creditare, planul de afaceri, raportul financiar
pe ultimii 2-3 ani, documente care confirmă asigurarea angajamentelor de rambursare a creditului. După aceasta se
evaluează dosarul, iar inspectorul creditor vizitează afacerea pentru a aprecia pe ,,teren’’ situaţie reală. Urmează
şedinţa comisiei de creditare, unde cererea creditului se analizează după 5 criterii: caracterul, solvabilitatea
clientului, asigurarea creditului, contribuţia clientului, condiţii generale . Dacă solicitantul corespunde cerinţelor
băncii, iar condiţiile înaintate de bancă satisfac solicitantul, atunci se încheie Contractul de creditare, care prevede:
mărimea creditului, termenul de creditare, scopul folosirii, dobânda bancară, periodicitatea rambursării, perioada de
garanţie şi alte clauze.
48. Condiţiile de creditare a unei afaceri. Gajul.
În contractul de creditare se prevăd drepturile şi obligaţiile părţilor, sunt menţionate urmările în cazurile de
nerespectare a contractului de către debitor, de exemplu, folosirea creditului în alte scopuri, întîrzierele cu achitarea
plăţii pentru folosirea creditului sau a sumei creditului şi mărimea amenzii pentru fiecare caz în parte. Contractul de
creditare se încheie în scris şi poartă un caracter individual. Înainte de a-l semna, este necesar şi să fie negociate de
către întreprinzător condiţiile acestuia, deoarece este posibilă obţinerea unui credit cu o dobîndă mai mică sau pe o
perioadă mai mare. Pentru luarea deciziei de finanţare a băncii are importanţă şi asigurarea creditului, adică
posibilitatea de a oferi gaj . Obiect al gajului poate fi orice bun sau drept patrimonial, inclusiv obiecte, hârtii de
valoare etc., mărimea căruia este de cca 130-200% din valoarea creditului. Banca preferă să finanţeze acele afaceri
în care clientul acoperă între15-40% din costul total al proiectului, astfel se consideră că clientul îşi asumă o parte
din riscul legat de investiţia respectivă.
49. Leasingul – definiţie şi esenţa. Evaluarea leasingului.
Leasingul reprezintă o formă de arendă pe termen lung, caracterizată prin transmiterea în folosinţă a
echipamentului, instalaţiilor, mijloacelor de transport etc. în schimbul plăţii chiriei. El se bazează pe 3 principii de
bază: termenul de scadenţă, rambursabilitatea şi plata. Procesul de leasing include următoarele etape: 1)beneficiarul
(locatarul) solicită firma de leasing(locatorul) pentru obţinerea în leasing a echipamentului;
2)firma de leasing încheie 2 contracte, unul cu privire la vînzare-cumpărare cu proprietarul sau producătorul
echipamentului şi altul cu privire la leasing cu beneficiarul; 3)firma de leasing achită întreprinderii producătoare
preţul echipamentului; 4)are loc livrarea echipamentului locatarului; 5)locatarul achită firmei de leasing plata pentru
folosirea echipamentului şi comisioanele. Cele mai întâlnite tipuri de leasing sunt leasingul financiar şi operaţional.
Înainte de a apela la leasing întreprinzătorul trebuie să evalueze avantajele şi dezavantajele lui. Avantajele
leasingului: permite să obţină mijloace necesare de producţie şi să înceapă exploatarea acestora în lipsa unor resurse
financiare suficiente; plata pentru chirie se include în costul producţiei ce micşorează suma venitului impozabil al
beneficiarului; peste 2-3 ani are posibilitatea să procure echipamentul la valoarea lui reziduală; plata pentru chirie se
efectuează conform unui grafic stabilit în contract, astfel beneficiarul are posibilitatea să coordoneze cheltuielile şi
veniturile sale; plata pentru chirie se efectuează după instalarea echipamentului, astfel beneficiatul are posibilitatea
de a efectua plăţile din mijloacele obţinute de la realizarea producţiei fabricate pe echipamentul dat. Dezavantajele:
locatarul nu este proprietarul mijloacelor fixe, nu le poate pune ca gaj; suportă riscul uzurii morale a echipamentului
şi ,ca urmare, plata pentru chirie poate fi mai mare decât cheltuielile suportate pentru procurarea echipamentului sau
plata creditului.

50. Factoringul. Avantajele şi limitele.


Factoringul semnifică o înţelegere privind procurarea de către bancă sau de firma factor de la client, denumit
aderent, a creanţelor(facturilor) sale comerciale înainte de scadenţă. Procesul de factoring este următorul:
întreprinderea vinde cerinţele sale firmei factor, care în decurs de 2-3 zile achită 70-90% din valoarea totală a
facturilor în avans. Firma factor înştiinţează clientul(debitorul) că datoriile lui au trecut de la furnizor la ea şi toate
problemele vor fi soluţionate prin intermediul ei. Restul sumei, 10-30%, este achitat de către firma factor nu mai
tîrziu de 2-3 zile după ce a încasat de la debitor suma prevăzută în factură. Pentru serviciile sale legate de achitarea
sumei de bani, la prima cerinţă firma factor ia un comision, care variază între 0,5-2,5% de la valoarea contractului,
în care se includ plata pentru risc şi cheltuielile pentru administrarea şi gestiunea facturilor. Avantajele fatoringului:
întreprinderea are posibilitatea de a transforma datoria viitoare în bani în numerar la momentul necesar; se reduce
riscul insolvabilităţii, deoarece firma factor îi asigură încasarea contravalorii facturilor. Dezavantajele: costul ridicat,
deoarece aderentul trebuie să achite atât comisionul cât şi o dobândă pentru plăţile făcute anticipat către aderent;
aderentul poate pierde o parte din clienţi, deoarece firma factor este foarte exigentă cu debitorii, acceptând numai pe
acei care sunt în stare să respecte la timp scadenţele.
51 Incetarea activitatii unei afaceri

Numai 25 % din întreprinderile înregistrate în Republica Moldova prezintă rapoarte financiare, celelalte nu desfăşoară nici o activitate
economică, aceasta fiind stopată sau chiar nu este începută. încetarea activităţii unei afaceri mici poate fi atât temporară, cât şi definitivă.

Încetarea temporar
Decizia privind încetarea temporară a activităţii întreprinderii trebuie să fie declarată la oficiul teritorial al Camerei de înregistrări de Stat,
activitatea fiind suspendată pe o perioadă de până la 3 ani.
Pentru suspendarea temporară a activităţii, întreprinzătorul trebuie să:
■ prezinte în scris o cerere privind suspendarea activităţii întreprinderii la oficiul teritorial al Camerei de înregistrări de Stat;
■ publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz refritor la suspendarea activităţii întreprinderii cu indicarea
termenului suspendării;
■ informeze creditorii privind încetarea temporară a activităţii şi să aştepte expirarea a 2 luni, termen de înaintare a creanţelor de către
creditori;
■ prezinte certificatele de Ia instanţele financiare cu privire la închiderea convenţională a conturilor;
■ predea ştampila pentru păstrare oficiului teritorial al Camerei de înregistrări de Stat
Insă foarte mulţi întreprinzători îşi încetează activitatea fară să facă nici o declaraţie, din cauză formalităţilor complicate şi a costului
lichidării. Printre întreprinzători chiar circulă opinia că afacerea este simplu de deschis, dar dificil şi scump de închis.
Incetarea definitivă
Incetarea definitivă a activităţii de antreprenoriat poate avea loc prin vânzarea afacerii, fuziunea sau asocierea cu alte întreprinderi,
transferarea ei către membrii familiei, lichidarea sau declararea falimentului acesteia.
Spre deosebire de celelalte metode de încetare a activităţii, lichidarea poate fi realizată în baza deciziei fondatorului sau a instanţei
judecătoreşti, ca urmare a insolvabilităţii afacerii, neprezentării dărilor de seamă, încălcărilor legislaţiei etc
Procedura de lichidare a afacerii reprezintă un proces complicat, care include
următoarele etape:
■ formarea comisiei de lichidare sau desemnarea lichidatorului, care se va ocupa
de lichidarea afacerii;
■ publicarea în două numere consecutive ale Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidarea întreprinderii
cu indicarea termenului-limită de înaintare a creanţelor de către creditori;
■ informarea în termen de 1 5 zile de la ultima publicare a creditorilor despre lichidarea întreprmdrii, termenul de înaintare a
creanţelor, care este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului în Monitorul Oficial al 'Republicii Moldova. Prin hotărârea de
lichidare se poate prevedea un termen mai mare;
In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate de creditori şi sumei acestora, precum şi
rezultatul exarnmăni lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) mtreprmderii şi instanţa de judecată, care au luat hotărârea
de lichidare, şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor;
■ întocmirea proiectului bilanţului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor, inclusiv creanţele,
datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în instanţa judecătoreas ă în termen de 1 5 zile de la data
expirării termenului de înaintare a creanţelor,
■ executarea tuturor creanţelor creditorilor.
Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din
contul bunurilor acestei în următoarea ordine:
- creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu moartea, pe calea
capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp;
- creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de până la 6 luni precedente luării
hotărârii de lichidare;
- achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de până la un an precedent luării hotărârii de lichidare şi pe alte creanţe
ale creditorilor,
- alte creanţe ale creditorului;

■ intocmirea bilanţului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor rămase ale mtreprmderii, fondatorilor (asociaţilor)
acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţaţi.
■ repartizarea bunurilor rămase după executarea creanţelor creditorilor,
■ depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare la Camera înregistrării de stat a cererii de radiere a
întreprinderii din Registrul de Stat al întreprinderilor, la cererea de radiere se anexează toate actele necesare UcWdării;
■ în termen de 3 zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă decizia de radiere din registru şi în termen de 3
zile informează organele fiscale şi statistice privind radierea întreprinderii. Afacerea se consideră lichidată când informapa despre aceasta a
fost radiată din Registrul de Stat al intreprinderilor.
52 Particularitatile activitatilor antreprenoriale in cadru afecerii mici

Micile afaceri contribuie la ameliorarea situaţiei economice şi stimulează creşterea esonomici pe o cale relativ mai
adecvată, rară să provoace inflaţie. Crearea întreprinderilor mici condiţionează formarea noilor locuri de muncă, ce asigură
cu venituri deţinătorii acestora, aduce implicit şi venituri statului (prin sistemul de impozitare), care pot fi repartizate ulterior
celorlalţi membri ai societăţii. O contribuţie esenţială aduc micile afaceri la diversificarea produselor şi serviciilor, creşterea
calităţii lor şi, ca rezultat, este satisfăcută cererea consumatorilor. Dispunând de resurse materiale şi financiare reduse, micile
afaceri n-au posibilitatea de a produce bunuri omogene în cantităţi mari, de aceea pentru a reuşi folosesc breşele şi locurile
libere de pe piaţă sau creează noi pieţe de tip nişă, propunând o gamă variată de produse ce ar corespunde gusturilor şi
exigenţelor diferitelor grupuri de consumatori. In prezent, pe plan mondial se observă o tendinţă de refuz de la producţia în
masă şi serie mare în favoarea seriei mici sau a producţiei la comandă.
In ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii, dacă până nu demult decizia de procurare a unui sau altui bun era
condiţionată, în mare măsură, de preţ, în prezent rolul decisiv în alegerea dată îi revine calităţii, de aceea pentru a reuşi pe
piaţa com-peuţională micile afaceri îşi concentrează eforturile, în primul rând, asupra îmbunătăţirii calităţii.
Un rol important le revine întreprinderilor mici şi în procesul inovaţional. Deşi pare dificil pentru o mică afacere să
influenţeze dezvoltarea tehnologică, în cooperare cu întreprinderile mari şi centrele de cercetări ele realizează inovaţii
spectaculoase.
Afacerile mici îşi concentrează tot potenţialul lor creativ şi material asupra elabo rării unei sau două inovaţii. Aceasta
face ca procesul inovaţional într-o afacere mică să fie mai productiv în comparaţie cu cel de la întreprinderea mare.
Un alt moment important este climatul favorabil de creativitate din întreprinderile mici, care se caracterizează prin
stimularea iniţiativei, cointeresarea fiecărui lucrător în găsirea unor soluţii cât mai ieftine şi eficiente de muncă, valorificarea
rapidă a ideilor aplicabile etc. In afacerile mici americane fiecare lucrător elaborează de două ori mai multe inovaţii decât în
întreprinderea mare. O contribuţie importanta au adus micile afaceri în perfecţionarea tehnologiei deja existente prin
introducerea unor modificări şi modernizări ale procesului de producţie şi prin oferirea unor produse analogice mai
calitative. Creşterea numărului micilor afaceri exportatoare duce la activizarea întregului sistem de comerţ extern, lărgirea
asortimentului produselor oferite şi accelerarea renovării lor. In cadrul economiilor naţionale micile afaceri exportatoare
oferă întreprinderilor locale posibilităţi de a stabili relaţii comerciale directe cu partenerii străini şi de a atrage noi investitii,
ce nu-i mai puţin important, să ofere noi locuri de muncă. Soluţionarea problemelor legate de utilizarea forţei de muncă este
una din cele mai esenţiale contribuţii aduse de întreprinderile mici în economie. Direct sau indirect ele asigura mijloace de
existenţă pentru peste 100 mln. de americani şi 75 mln. de europeni.
53 Continutul functiei de planificare in cadru afacerii mici
O particularitate a managementului întreprinderii mici consta în aceea că planificarea activităţii poartă un caracter "formal. Deşi
managementul eficient începe întotdeauna cu planificarea, majoritatea întreprinzătorilor ignoră complet necesitatea elaborării unei strategii
de dezvoltare. Este foarte redus numărul întreprinderilor mici ce dispun de un plan de afaceri care ar evalua situaţia curentă şi ar reflecta toate
etapele şi resursele necesare pentru realizarea cu succes a obiectivelor fixate.
Incertitudinea şi instabilitatea economică, dependenţa mare de mediul extern creează mari dificultăţi în realizarea obiectivelor propuse
de planul strategic. Astfel nesiguranţa zilei de mâine provoacă atitudinea sceptică a managerilor întreprinderilor micului business faţă de
planurile strategice, în special, şi planificare, în general. In rândul celor care au un plan de afaceri, predomina întreprinderile care sunt în
căutarea unei finanţări externe, fiind"impuse" de băncile comerciale sau partenerii străini să-i prezinte la cazul negocierii unui credit, a unei
investirii comune.
54 Continitul functiei de organizare si control in cadrul afacerii mici
In ceea ce priveşte elaborarea nemijlocită a planului de afaceri la întreprinderea mică aceasta, de obicei, apelează la centrele de business
şi la alte instituţii specializate în întocmirea lor. Insă în majoritatea întreprinderilor mici se neglijează şi planificarea financiară, care poate fi
efectuată nemijlocit de conducerea întreprinderii. Determinând nivelul veniturilor şi cheltuielilor; situaţia fluxului si numerar, bugetul
provizoriu etc, managerul ar dispune de un important instrument de control. Abaterile de la cifrele planificate pot servi drept "primul semn al
ieşirii de sub control şi al neconformi taţii structurii şi practicilor manageriale cu sarcinile propuse." în cazul dat, managerul are posibilitatea de
a acţiona, introducând unele schimbări în corespundere cu situaţia existentă.
Referitor la funcţia de organizare, pentru afacerile mici este caracteristic un număr redus de niveluri ierarhice şi o structură simplă, ceea
ce permite micşorarea distanţei dintre manager şi subalterni, transmiterea rapidă a deciziilor şi informaţiei, precum şi executarea de către
manager a controlului total al întreprinderii
Structura organizatorică a unei întreprinderi mici poate fi de 2 tipuri: simplă antrepre-norial şi antreprenorial prefuncţională în primul
caz:
- managerul-patron conduce singur întreprinderea;
-ia decizii directe privind producţia, personalul, evidenţa contabila, marketingul etc;
- coordonează nemijlocit cu activitatea tuturor angajaţilor;
- nu există o specializare strictă a angajaţilor.
Structura antreprenoriala- se caracterizează prin existenţa unor compartimente specializate, care sunt coordonate de manager, care, la
rândul său, se află în subordinea managerului întreprinderii.
Pentru întreprinderile mici este preferabilă structura organică, ale cărei trăsături de bază sunt:
• flexibilitatea şi marea capacitate de adaptare la condiţiile mediului;
• modificarea sarcinilor individuale în funcţie de condiţiile existente şi sarcinile trasate;
• specializarea personalului deţine un rol redus, accentul punându-se pe diversificarea activităţii fiecărui angajat;
• formalizarea este respinsă, neexistând descrieri de post, regulamente, organisme care ar delimita exact locul şi postul fiecărui individ.
După cum nu există o planificate a afacerii, la fel nu există şi controlul asupra ei, deoarece nu se poate de comparat
rezultatele obţinute şi de stabilit care este eficienţa procesului de conducere. Controlul insuficient, îndeosebi în
sectorul financiar, poate deveni pentru multe întreprinderi mici una din cauzele falimentului. De aceea controlul managerial
se recomandă să fie executat prin evaluarea bugetelor, analiza indicatorilor economico-financiari, a nivelului de rentabilitate
şi a situaţiei fluxului în numerar etc
Indiferent de faptul ce este supus controlului - indicatorii financiari, calitatea producţiei sau a personalului,
întreprinzătorul trebuie să ţină cont de faptul că controlul se înfăptuieşte în scopul realizării obiectivelor afacerii, iar pentru
aceasta este important ca el să fie eficient, organizat la timp, flexibil şi necostisitor.
55 Continutul functiei de motivare in cadrul afacerii mici

Pentru reuşita unei întreprinderi mici un rol important îl joacă capacităţile profesionale ale subordonaţilor şi creati -
vitatea lor. Pentru implicarea angajaţilor şi dirijarea comportamentelor lor spre realizarea obiectivelor generale ale
întreprinderii, este necesară îndeplinirea corespunzătoare a funcţiei de motivare de către manager, prin utilizarea unor tehnici
şi mijloace de stimulare moovanonală, practicarea unui stil de conducere corespunzător situaţiei. Ca urmare a numărului
redus de angajaţi, managerul unei întreprinderi mici cunoaşte efectiv fiecare subordonat/colaborator. Aceasta-i permite si
evalueze adecvat contribuţia şi eforturile fiecăruia in obţinerea rezultatului final.
Unul dintre cei mai reprezentativi factori motivatinali ai personalului într-o întreprindere mică, cu toate că resursele
financiare sunt limitate, rămâne stimularea materială, care poate să se prezinte sub formă de salarii, premii, ajutoare
materiale sau de alte beneficii materiale.
Dacă este utilizată forma dată de motivare, e important ca managerul să-i facă pe salariaţi să înţeleagă că este imposibilă
o creştere a salariilor fără o creştere a profiturilor. In caz contrar, întreprinderea este condamnată la faliment, iar angajaţii ei
pot deveni someri.
Un factor de motivaţie şi satisfacţie pentru angajaţi pot deveni însăşi desfăşurarea activităţii in cadrul întreprinderii date,
posibilitatea de autorealizare, precum şi atmosfera din cadrul ei, deoarece anume întreprinderea este locul unde angajaţii
petrec cea mai mare parte din timp. Reuşita afacerii depinde, în mare măsură, de climatul şi relaţiile interpersonale din
cadrul întreprinderii mici. Capacităţii managerului de a crea o atmosferă de colaborare şi unitate a personalului, a spiritului
de echipă şi ajutor reciproc dintre angajări. Pentru o întreprindere mică nu este suficient ca managerul să fie un conducător
bun, el trebuie sa fie un adevarat leder, o auturitate in care angajatii sa aiba incredere, pe care il vor insoti...
56 Erorile cele mai fregvente in gestiunea afacerii
-Deosebirile sensibile de optici, temperament intre cadrele care evalueaza,unii fiind foarte critici,altii dinpotriva,astfel
aceleasi evaluari reflecta calitati, aptitudini,eforturi.
-Evaluatorii simpatizeaza in masura diferita persoanele supuse evaluarii.
-Supraprecierea evenimentelor survenite in ultimna perioada, cea ce modifica realizmul evaluatorilor si incurajeaza
oportunizmul salariatilor evaluati.
-Tendintele pacifiste ale evaluatorilor pentru a evita discutiile contradictorii,ceea ce se manifesta printro inbunatatire
generala,artificiala a rezultatelor evaluarii.
-Incompetenta evaluatorilor,care nu cunoaste bine metodele de avaluare si nu are aptitudinile necesare acestui proces
deosebit de complex.
57 Cauzele incetarii activitatii unei afaceri
Alegerea ideii care nu este cea mai potrivită — iniţial ideea de afaceri părea unică şi originală, însă lansându-se pe piaţă cu ea,
întreprinzătorul „descoperă" că există alte afaceri, care oferă acelaşi produs sau serviciu, piaţa este satisfăcută sau cererea este mult mai mica
decât s-a prognozat.
Lipsa unei echipe manageriale. întreprinzătorul încearcă să rezolve totul de unul singur. Ocupându-se de lucrurile mărunte, care pot fi
realizate de alte persoane, el se epuizează şi-i rămâne puţin timp pentru lucrurile importante legate de gestiunea şi dezvoltarea afacerii.
Lipsa unui plan. Lucrurile nu pot să decurgă la voia intâmplarii, iar din cauza lipsei unui plan adecvat, a unei viziuni clare despre afacere
intreprinzătorul nu va avea şanse de succes.
Insuficienţa resurselor financiare-este o cauză importantă a eşecului afacerii. Previziunea incorectă a cheltuielilor duce ta aceea că
afacerea la un moment dat nu mai dispune de resurse financiare pentru a-şi acoperi cheltuielile. Un întreprinzător priceput trebuie să ţină cont
de cheltuielile şi costurile pentru o perioada îndelungata de timp.
Amplasament nefavorabil. Şi cel mai bun magazin poate să dea faliment dacă nu este amplasat unde trebuie. Când întreprinzătorul este
în căutarea unei locaţii, este important să ţină cont de traficului pietonal şi rutier, de facilitatea de a găsi afacerea, infrastructura, aproprierea
altor afaceri etc Cu toate că nu există un amplasament ideal, mai potrivit este acela care permite cel mai bine realizarea scopurilor, luând în
considerare costurile amplasării şi veniturile posibile.
Subestimarea competiţiei. Chiar şi o idee de afaceri excelentă nu garantează succesul pe piaţă, deoarece există concurenţi, care vor
răspunde provocării, propunând produse mai performante.
Lipsa unei strategii de marketing. Cu toate că este frecvent vehiculată afirmaţia că produsele bune singure se vând, realitatea confirmă
contrariul. Pentru ca acestea sa ajungă la consumator, el trebuie să fie informat şi motivat să cumpere şi, ce-i mai important, să rămână.
Lipsa de numerar. Afacerea poate fi profitabilă, însă insuficienţa de numerar, ca urmare a încasărilor întârziate, creează probleme
serioase. Astfel, fatreprinzătorul nu dispune de bani suficienţi pentru a achita salariile angajaţilor, a acoperi plăţile pentru servicii etc
Dezechilibrul între încasări şi plăţi nu permite a desfăşura normal activitatea şi poate duce la închederea acesteia.
* Erori în selectarea personalului Succesul oricărei afaceri depinde^ fa mare măsură, de angajaţi, deoarece ei realizează ideea de afaceri.
Dacă angajaţii sunt incompetenţi, se eschivează de la muncă, nu sunt politicoşi cu clienţii, este foarte mare probabilitatea că afacerea va eşua.
Clienţii vin acolo unde sunt aşteptaţi, respectaţi şi li se oferă o deservire şi produse de calitate.
Lipsa controlului. lipsa unui control regulat nu permite rapid a depista problema, iar întârzierea poate să coste mult, ca urmare a
imposibilităţii înlăturării ei.
58 Solutii de depasire a problemelor
59 Metode de incetare a activitatii unei efaceri
In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate de creditori şi sumei acestora, precum şi
rezultatul exarnmăni lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) mtreprmderii şi instanţa de judecată, care au luat hotărârea
de lichidare, şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor;
■ întocmirea proiectului bilanţului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor, inclusiv creanţele,
datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în instanţa judecătoreas ă în termen de 1 5 zile de la data
expirării termenului de înaintare a creanţelor,
■ executarea tuturor creanţelor creditorilor.
Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din
contul bunurilor acestei în următoarea ordine:
- creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu moartea, pe calea
capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp;
- creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de până la 6 luni precedente luării
hotărârii de lichidare;
- achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de până la un an precedent luării hotărârii de lichidare şi pe alte creanţe
ale creditorilor,
- alte creanţe ale creditorului;
■ intocmirea bilanţului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor rămase ale mtreprmderii, fondatorilor (asociaţilor)
acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţaţi.
■ repartizarea bunurilor rămase după executarea creanţelor creditorilor,
■ depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare la Camera înregistrării de stat a cererii de radiere a
întreprinderii din Registrul de Stat al întreprinderilor, la cererea de radiere se anexează toate actele necesare .
In termen de 3 zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă decizia de radiere din registru şi în termen de 3 zile
informează organele fiscale şi statistice privind radierea întreprinderii. Afacerea se consideră lichidată când informapa despre aceasta
a fost radiată din Registrul de Stat al intreprinderilor.