Sunteți pe pagina 1din 1

Anul XXI, nr. 49 (765) 29 NOV.

-05 DECEMBRIE 2010

PE URMELE MÂNTUITORULUI (XX) Veþi fi risipiþi Pelerinii ªi greviªtii


„Iată, le-a zis El, că vine – fiecare pe calea lor –
Câmpia pãstorilor ceasul... şi a şi venit, când veţi
Ca niciodată, în acest an, în octombrie 2010, s-a suprapus, la Bucureşti, tradiţionalul
fi risipiţi fiecare la ale lui, şi
unde îngerul a vestit Naºterea pe Mine Mă veţi lăsa singur. Dar pelerinaj la moaştele Sf. Dimitrie Basarabov cu marile greve sindicale din Piaţa Victoriei,
de la sediul Guvernului... Vrând-nevrând, mass-media a făcut multă publicitate ambelor
nu sunt singur, căci Tatăl Meu
este cu Mine…” (In 16, 32). evenimente... Şi nici nu se putea altfel, căci jandarmeria le-a văzut ca pe nişte mari
evenimente şi le-a asistat şi păzit pe amândouă... Numai că, deosebirea dintre ele,

C
âmpia păstorilor unde bunăvoire”, e azi loc de închinare observată de un ochi duhovnicesc, era ca nişte umblete menţionate de Domnul, ca fiind
îngerul a vestit Naș- unde ar trebui cu adevărat să se pe „căi diferite” – una „strâmtă”, iar cealaltă „largă”.

D
terea Domnului este închine toţi oamenii și toate ar trista înştiinţare Astfel, în ce priveşte scopul lor, pelerinii, de pe „calea strâmtă”, veniseră nu numai
de la Betleem mai spre răsărit. E o popoarele creștine. pe care le-o spune să ceară şi să capete cele dorite (sănătate, ajutor în nevoi, mângâiere în suferinţe ş.a....),
Mântuitorul ucenici- dar au venit şi ca să mulţumească pentru cele obţinute de la Domnul în urma pelerinajelor
lor Săi – în ale căror inimi ilu- anterioare... Dar cealaltă mulţime, venită „pe calea largă”, păgubită şi frustrată (de
minate răsărise bucuria cu- reducerea salariilor şi-a multor altor drepturi), au venit numai să ceară...
noaşterii, aşteptată de atâta Pelerinii, veniţi şi ei cu sutele de mii, ca şi ceilalţi la număr, s-au deplasat chiar pe
vreme – este totuşi pătrunsă, o „cale îngustă”, pe lăţimea unui simplu trotuar, de pe „Colina Bucuriei” de pe Dealul
pentru ei, de o înţelegătoare Patriarhiei, dar în linişte. Unii în meditaţie, cu rugăciunea inimii sau şi cu cea din cărţi, iar
dezvinovăţire din partea Dom- alţii în discuţii pur duhovniceşti, împărtăşindu-şi experienţele, reuşitele şi bucuriile împlinirilor,
nului. urmare a pelerinajelor anterioare, chiar şi de la „Cuvioasa Paraschiva” de la Iaşi... Aici,
Desigur, ceea ce avea să se la pelerini, jandarmeria „şoma”, sau cel mult ajuta şi ea la predarea pacheţelelor de
întâmple chiar îndată era foar- mâncare şi a paharelor cu ceai cald oferite de Patriarhie, apreciind liniştea şi cuminţenia
te amar şi dureros. pelerinilor noştri creştini ortodocşi... Iar asistenţa medicală asigurată de oamenii Bisericii
Despărţirea dintre Domnul a fost pe deplin la datorie, când a fost cazul... Pelerinii, după atingerea Sf. Moaşte, şi
şi ucenicii Săi avea să vină rugăciunile rostite către Dumnezeu şi Sfinţi, se retrăgeau spre „acasele” lor, cu feţele
printr-o lovitură atât de grea senine, împăcate, mulţumite, ducând cu ei mireasma omului credincios, încrezător în
câmpie largă, netedă și foarte Privind acest loc, mă gândesc şi de atât de neaşteptată! Ceea Dumnezeu...
frumoasă. Multă vreme, după cât de departe este omenirea azi ce le spunea acum Domnul a- „Bieţii jurnalişti”, de la presa laică, dornici de senzaţional, n-au prea avut ce scrie
Nașterea Mântuitorului, s-a păstrat de cântecul cel îngeresc al păcii ducea un val atât de întunecat despre „incidente” în acest an, cu toată vremea cam capricioasă, rece şi ploioasă din
și coliba păstorilor care era lipită care a răsunat în noaptea cea peste primăvara bucuriei lor. această toamnă... Pelerinii au stat răbdători la rând, ore sau zeci de ore, chiar dacă au
de o stâncă. Cu vremea, coliba s-a sfântă a Nașterii. Dar Bunul Mântuitor îi venit de la sute de kilometri...
dărâmat, dar amintirea locului ei a Proorocul Isaia L-a profeţit pe dezvinovăţeşte pe ei de neno- Pe de altă parte, ceilalţi, sărmanii, desigur justificat nemulţumiţi, desfăşuraţi pe miile
rămas însemnată cu o grămadă de Mântuitorul ca pe un „Prunc ce Se rocirea aceasta, chiar de la
pietre. Mai târziu, pe acest loc s-a va chema Sfetnic minunat, Dum-
de metri pătraţi din Piaţa Victoriei, ţipau, urlau, făceau spume la gură, gesticulau violent,
început. ameninţător faţă de autoritatea pământească, neputincioasă în a rezolva problemele crizei
clădit o biserică ce există și azi și În ceea ce le spunea Iisus
are o vechime foarte mare. Pe prin care trece şi ţara noastră... Şi această criză, care, de fapt, este judecata şi pedeapsa
(continuare în pg. 5) acum, că ei Îl vor lăsa pe El sin-
locul unde îngerii cerului au cântat lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, devine, din nefericire, cu atât mai gravă, fiind
gur, nu este o învinuire pentru dublată de criza morală, a omului lumesc, necredincios, secularizat, care nu poate vedea
„Pe pământ pace, între oameni Părintele Iosif TRIFA ei, ci pentru alţii. Ucenicii nu deloc „degetul sau nuiaua” lui Dumnezeu în tot ce se întâmplă acum la noi în ţară,
vor pleca singuri, ci vor fi alun- precum şi-n întreaga lume, când oamenii nu vor să-L mai recunoască de Creator şi
gaţi. Nu se vor duce, risipin- Stăpân... Bieţii oameni, românii şi vecinii noştri, credeau că, odată intraţi în Uniunea
du-se fiecare dintre ei din voia Europeană, am dat de „izvoarele fericirii” şi nu mai avem nevoie de Dumnezeu, nici
lui însuşi şi nici din vina Sa.
Șarpele invidiei
măcar să-I pomenim numele în Constituţia U.E.
Ci ei vor fi risipiţi. Iată de ce „aici”, la cei care mergeau pe „calea largă, care duce la pierzare”, nu a
Îi vor risipi alţii. fost şi nu putea fi înţelegere şi pace. De aceea, jandarmeria a trebuit să intervină cu
Îi vor împrăştia alţii. violenţă pentru temperarea mulţimii agitate... Iar oamenii cu greu s-au lăsat împrăştiaţi,
Predică la Duminica a 27-a după Rusalii Îi vor sili alţii să fugă, lă-
sându-L singur nu numai pe
plecând furioşi, bombănind ameninţător, promiţând că nu se vor lăsa, ci vor reveni „în
forţă cu proxima ocazie... Iar „bieţii” conducători ai statului, ce puteau să facă decât să
Domnul lor, ci însingurându-se vină cu noi promisiuni, lipsite de fundament, ştiind bine că sacul bunăstării s-a golit de
„Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a fiecare, şi ei, unul de celălalt. mult, odată cu promisiunile din cele două decenii de campanii electorale...
posomorât faţa ta? Când faci binele, oare nu-ţi este Ce grozav de dureroasă este Iată de ce Biserica şi, implicit, Oastea Domnului – care este o fiică a ei –, potrivit
faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi uneori cernerea pe care diavolul Evangheliei, nu promite „raiul pe pământ”, ci propovăduieşte cinstit „Crucea”, pentru că
caută să te târască, dar tu biruieşte-l” (Fac 4, 6-7). o aduce, iar Dumnezeu o în- Însuşi Hristos a avut parte de ea înainte de Înviere şi Înălţare. Or El ne-a spus clar: „Eu
găduie peste ucenicii Săi! sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Şi tot El ne-a spus: Mergeţi pe calea cea „strâmtă”, care
În ceasul acela, lovitura es- duce la Viaţă... Căci calea cea „largă” duce la moarte, la pierzarea veşnică.

S
te năucitoare pentru toţi uce- Desigur, aceste două mulţimi care s-au manifestat în acele zile în capitală s-au
unt cuvintele pe care pentru că aceasta fusese o jertfă nicii. Nimeni dintre ei nu mai văzut, s-au intersectat trecător şi poate s-au compătimit reciproc... Dar cei de pe „calea
Domnul i le-a spus lui adusă din inimă curată. Aşadar, poate judeca nimic limpede. largă” vor fi zâmbit ironic, dispreţuitor, cu privire la cei înşiraţi pe „Dealul Patriarhiei”,
Cain după ce acesta s-a Abel era mai bun decât Cain şi de Nimeni nu-şi poate stăpâni şi considerându-i ca pe nişte oameni „slabi” care nu ştiu să-şi revendice drepturile... Chiar
întristat văzînd că Domnul a căutat coordona actele, faptele, vor- poate au râs de ei, că stau la rând la nişte oseminte... (Da, dar oseminte sfinte...)
numai spre jertfa fratelui său, Abel. (continuare în pg. 5) bele, gândurile sale... Nimeni Dar, vorba proverbului românesc: „Cine râde la urmă, râde mai bine...” Pentru că
După cum ştim cu toţii, Dumnezeu nu-şi mai poate păstra calmul feţele celor ce se întorceau de la pelerinaj erau senine, paşnice, bucuroase, pe când
a căutat numai spre jertfa lui Abel Pr. Florin MOLDOVAN lucid, cumpătul sănătos, con- feţele celorlalţi ce se întorceau de la manifestaţie erau încruntate, deprimate, precum este
trolul normal... a celor ce nu înţeleg spusele Evangheliei. Pentru că zice Domnul: „Despărţiţi de Mine nu
Din sumar În primul moment, inter-
vine zăpăceala loviturii nepre-
puteţe face nimic”; nimic bun, nimic frumos, nimic durabil. Precum şi „Căutaţi mai întâi
Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă”.
• Problemele familiei... / Moise VELESCU, pg. 2 văzute, iar ceea ce face omul
în această zăpăceală nu vine
Aş vrea să nu ne excludem nici pe noi, ostaşii Domnului, că noi trebuie, în modul
cel mai serios, să luăm aminte la aceste spuse ale Mântuitorului de a căuta mai întâi
• Nimic nu-i prea mult... / Diana NECULACHE, pg. 2 nici din raţiune, nici din senti-
ment, ci din instinct. Nu vine
Împărăţia lui Dumnezeu, pentru că, vrând-nevrând, suntem şi noi asaltaţi de problemele
cotidiene ale acestei vieţi, care ne răpesc mult timp. Şi, din criză de timp, cum ne
nici din minte, nici din inimă,
• La Braşov.... / Emanuel PAVEL, pg. 3 ci din fire. Abia după aceea, la
plângem şi noi adeseori, neglijăm partea cea duhovnicească, cea sufletească, şi nu mai
punem astfel pe locul cel dintâi Împărăţia lui Dumnezeu, ci problemele acestei vieţi
unii mai degrabă, la alţii mai
• Parastasul şi adunarea..../ M. ANDRONIC, pg. 3 trecătoare. Şi, pe feţele noastre, uneori, în loc să se vadă seninătatea, pacea cea de la
Dumnezeu, se vede prea multa îngrijorare pentru cele vremelnice...
(continuare în pg. 6)
•Smerenia – Capul virtuţilor / Viorel LUPU, pg. 4 Traian DORZ Mircea ANDRONIC