Sunteți pe pagina 1din 1

Anul XXI, nr.

50 (766) 6-12 DECEMBRIE 2010

PE URMELE MÂNTUITORULUI (XXI) DAR „DIN PRICINA


Spre Marea Moartã ºi Iordan (II) ÎNDRÃZNIÞI... ÎNMULºIRII FÃRÃDELEGILOR...”
EU AM BIRUIT!
M ergând înainte, și prin praful vânturilor nisi-
iată, se ivește în poase.
această pustie- În sfârșit, automobilul ne
Mi-a fost dat de multe ori să aud pe unii zicând: „Frate, de ce nu mai este
har în adunare cum era altădată? De ce nu mai este, oare, focul acela dinainte?
tate o clădire lângă drum. E un
han, căruia i se zice și azi «Ha-
nul bunului samarinean». Pilda
Mântuitorului se potrivește
ridică pe o înălţime de unde
se zăresc Marea Moartă și Ior-
danul. Dealurile și serpenti-
nele încep a se sfârși. În faţa
S, i – pentru că vremea
pregătirii credincio-
şilor Lui urmaşi a-
junsese la sfârşitul
De ce adunările Oastei devin din ce în ce tot mai reci?...” Întrebarea aceasta
şi eu mi-am pus-o mereu, cu durere... Şi mă uit îndurerat peste adunările
Oastei şi văd că s-au uscat lacrimile. Nu mai este focul acela ceresc din
vremea când eram copil. Părintele Iosif zicea: Mă uit cu durere peste adunările
de minune la aceste locuri. noastră se ivește o câmpie în- ei – iată că lumina cunoaş-
Parcă-l vezi pe Samarineanul tinsă, dar tot pustie și fără de Oastei şi nu-L mai văd îndeajuns pe Iisus cel Răstignit.
terii necesare răsărise, în
cum aduce pe cel rănit la a- verdeaţă. Înainte, la stânga, sfârşit, în sufletele lor pen-
Dacă atunci, când adunările erau în dragostea dintâi, totuşi se-ndurera
ceastă „casă de oaspeţi”. avem Ierihonul și Iordanul, iar
tru totdeauna şi Adevărul le Părintele Iosif că se pierde Iisus cel Răstignit din adunările Oastei, dar oare
Șoferul nostru se opreș- la dreapta avem Marea Moar- astăzi ce să mai zicem, când ne lipsesc atât de mult postul şi rugăciunea,
te o clipă. Din han iese îndată tă. Ne îndreptăm întâi să ve- fusese descoperit întreg, iar
Îndrumătorul, Duhul Sfânt, când am devenit atât de comozi, când ne ridicăm de multe ori la cuvânt şi
ospătarul și ne aduce bău- dem Marea Moartă.
în grija Căruia urmau să fie vorbirile noastre sunt reci şi nu mai storc lacrimi... Când ascultătorii dorm pe
tură, dar nu spirt, nici rachiu, Înaintăm spre o câmpie
nici bere sau vin, ci băutura largă. Suntem la o uriașă adân- daţi ei, pentru împlinirea Lu- bănci, sau cască, sau se foiesc şi vorbesc unii cu alţii, sau răsfoiesc şi citesc
care se bea pe tot locul pe a- cime și încă tot mai coborâm. crării pentru care fuseseră în timpul adunării alte cărţi, fiind absenţi de la programul adunării, în loc să se
ici: limonadă rece. E o băutură Am lăsat drumul cel regulat ce aleşi, le fusese arătat şi pro- roage pentru cel care se ridică să mărturisească cuvântul lui Dumnezeu...
sănătoasă și răcoritoare. Pe a- duce direct spre Iordan și Ieri- mis, Mântuitorul le îndrep- Sau când unora le e mereu sete şi nu-şi dau rând la apă, tulburându-i şi pe
ici nu beau oamenii băuturi al- hon și mergem pe o scurtătură ta acum toată atenţia apos- ceilalţi din jurul lor... Ori când unii tineri butonează telefoanele mobile, sau se
coolice, ca pe la noi. ce duce la Marea Moartă. tolilor Săi asupra marelui ghiontesc şi râd de fratele bătrân că nu vorbeşte cu dicţie sau că face greşeli
Plecăm mai departe, și Doamne, ce câmpie săracă și şi permanentului Său spri- gramaticale în vorbire; ori ies de nu ştiu câte ori afară şi stau pe lângă biserică
praful cel nisipos iarăși începe pustie e și aceasta! Nicăieri ver- jin şi scop, zicându-le:
a ne înăbuși. Îl simt apăsân- deaţă, ci numai tufe de spini, sau pe lângă casa de adunare şi-şi găsesc de vorbă... Sau când la rugăciune
„V-am spus aceste lucruri, nu participăm cu toţii în gândul nostru împreună cu cel care se roagă cu glas
du-mi cu greutate plămânii. Îmi pământ ars de soare, nisip și
vine să murmur, dar îndată niște pomi pitici. Trecem pe ca să aveţi pace în Mine. În tare, ori când stăm cu coatele rezemate de bănci şi cu capul în mâini, poate
plec capul rușinat, dându-mi lângă o turmă de cămile. Îţi vine lume veţi avea necazuri, dar chiar aţipim şi ne trezim când se cântă cântarea...
seama că Iisus Mântuitorul îndrăzniţi, Eu am biruit lu- Când, la nunţile noastre, am lăsat atât de mult duhul lumii să pătrundă cu tot
meu a făcut în multe rânduri (continuare în pg. 5) mea!” (Ioan 16, 33).
felul de obiceiuri, dându-se mai multă importanţă la mâncare decât la cuvântul lui
acest drum și nu în automobil,
Dumnezeu, servindu-se nu ştiu câte feluri de mâncare, cafea, sucuri şi dulciuri
ci pe jos, prin arșiţa soarelui Părintele Iosif TRIFA După aceste dumneze-
ieşti şi ultime încredinţări,
de nu ştiu câte sorturi..., când s-a încetăţenit în ultima vreme şi obiceiul cu „tortul
strălucitul şir al scumpelor miresei”, timp în care se fac tot felul de glume... Când duminică dimineaţa mirii nu
cuvinte ale lui Hristos către se mai termină de aranjat şi se ajunge la cununie la sfârşitul Sfintei Liturghii... Sau
când rochia miresei este la fel ca şi ale mireselor din lume: decoltate, transparente,
Hristos – cu noi și în noi
ai Săi s-a încheiat măreţ şi
puternic cu măreţul anunţ: cu trena nu ştiu cât de lungă... Sau când se umblă cu plicuri pentru ca nuntaşii
Eu am biruit Lumea! Ecoul să-şi scrie numele pe plic, spre a se vedea cât a pus fiecare, sau când rudeniilor
Predică la Duminica a 28-a după Rusalii acestor cuvinte va trebui să din lume li se pune masă separată cu câte un pahar cu vin..., ori când, prin unele
rămână pe totdeauna în u- părţi, se face cununia şi nunta sâmbătă seara, iar duminică dimineaţa, în timpul
„Un om oarecare a făcut cină mare” (Luca 14, 16). rechile ucenicilor, mai pu- Sf. Liturghii, se doarme...
ternic decât vuietul apelor

Î
Ori când portul lasă mult de dorit, în special la unele din surioarele noastre
n pilda citită azi, Împără- Împărăţia cerurilor în pri- mari prin care vor umbla ei, care au tot urcat baticul pe vârful capului, pân-au ajuns doar la o pănglicuţă sau
ţia cerurilor este asemă- mul rând aceasta este: o comu- începând chiar din Seara a- unele nici pe aceea n-o mai au... Sau când vin îmbrăcate cu decolteuri, ori cu
nată cu o „cină mare”. niune a omului cu Dumnezeu. ceea care începea atunci şi
Cina cu invitaţi este un prilej de Dar această comuniune dintre
fusta scurtă... sau cu unghiile date cu lac şi cu tot felul de brăţări pe la mâini,
până la Dimineaţa care va
comuniune. Această părtăşie noi şi Dumnezeu începe de aici, sau când chiar unele din surioarele noastre se prezintă şi la microfon pentru
începe Mâine. Şi puterea a-
porneşte de la mâncare. Stăm la de pe pământ. Şi pentru aceasta poezie într-o astfel de ţinută...
cestor încredinţări va trebui
aceeaşi masă, mâncăm aceeaşi Domnul ne-a lăsat Sfânta Slujbă să-i însoţească mai tare de- Atunci, dacă noi nu ne-am răstignit împreună cu Hristos şi dacă în viaţa
mâncare. Dar, în acelaşi timp, ne a Liturghiei cu centrul ei: Sfânta noastră mai dirijează duhul lumii, atunci cum să-L mai avem pe Iisus cel Răstignit
cât flăcările prin care vor avea
vedem feţele, vorbim unul cu
să treacă, stâmpărând dogoa- în adunare? Iată ce zice Părintele Iosif: „Dacă este vorba de o primejdie pentru
altul. Ne împărtăşim gândurile, (continuare în pg. 5)
stările sufleteşti. Se creează, a- rea focului, până la a le de- Oaste, aceasta este una singură: să nu-L pierdem pe Iisus cel Răstignit din
şadar, o comuniune. Pr. Florin MOLDOVAN veni o plăcută răcoare. inima noastră, din însăşi viaţa noastră” (Ce este Oastea Domnului, pag 199).
Niciodată Mântuitorul Dacă duminică dimineaţa nu suntem la Sfânta Liturghie, ca acolo să ne
Din sumar n-a făgăduit alor Săi comodi-
tate pe pământ. În locul unde
rugăm cu foc şi pentru adunarea de după-amiază, dacă nu cercetăm Sf. Scriptură
şi venim la adunare din faţa televizorului sau a internetului, sau îmbuibaţi de
• Umbra lui Hristos în binecuvântarea celor doi- tot ce este rău trebuie dărâ- mâncare şi somn, atunci să n-aşteptăm foc, ci răceală... Diavolul se luptă cu
mat cu luptă şi tot ce este putere să ne fure Duhul Oastei cel dintâi, duhul jertfelniciei şi al rugăciunii. Dacă
sprezece patriarhi (VII) / Pr. Petru RONCEA, pg. 2
bine trebuie zidit cu muncă, nu vom stărui în faţa Domnului cu post, cu rugăciune şi cu lacrimi şi dacă nu
• Credinţă fără fapte / Anca BURUIANĂ, pg. 2 acolo niciodată nu va fi uşor vom lua atitudine împotriva păcatului din noi şi dintre noi, atunci vom ajunge la
pentru cei ce luptă şi zidesc;
adunări de paradă, la nunţi de paradă, la o ostăşie de paradă.
• Mărturii – Sora Siuca / R. PETRAŞCIUC, pg. 3 unde tot ce este vechi se pă-
Cel care nu se luptă să se răstignească pe sine faţă de lume, acela va
• Înţelepciunea omenească răseşte atât de greu şi tot ce
este nou este primit cu atâta
răstigni adunarea unde merge, şi-L va răstigni pe Hristos...
şi puterea lui Dumnezeu / Vasilică NICA, pg. 4 Din pricina înmulţirii fărădelegilor, dragostea multora se va răci...
(continuare în pg. 6)
• Dacă Te-aş fi iubit / Constantin STANCU, pg. 4 Costel ROTARU
Traian DORZ