Tema: Profilaxia-noțiune.

Rolul profilaxiei în medicina omului sănătos.

 Plan:

1. Difinirea profilaxiei. Tipurile acesteia.

2. Măsurile întreprinse în realizarea unui program de profilaxie.
3. Prevederile unei profilaxii la nivel individual, cât la nivel de
societate.
4. Factorii care influienţează benefic asupra acţiunilor în baza unui
program.
5. Modalităţi de realizare a programelor de profilaxie. Eficacitatea
acestora.
 Sănătatea reprezintă starea de bine a unui individ sau a unuei societăţi.
Prosperitatea unei societăţi depinde în foarte mare parte de starea de sănătatea a
fiecărui membru a ei. Pentru a menţine starea de sănătate a individului şi a
populației sînt realizate numeroase programe de profilaxie, care la rîndul lor
prevăd, atît prevenirea acesteia, cât şi măsuri de deminuare fără a-i infecta pe cei
din jur.
Asigurarea sănătaţii publice a populației se înfăptuieşte şi prin promovarea
sănătăţii, a modului sănătos de viaţă, prin informarea pe larg a populației asupra
stării sănătăţii, situaţiei epidimiologice şi măsurile profilactice întreprinse.
Educaţia pentru sănătate constituie elemental principal ale activității pentru
profilaxie, care organizează şi coordonează participarea tuturor sectoarelor.
Profilaxia reprezintă ansamblul măsurilor medico-sanitare care se iau pentru
prevenirea apariției și a răspândirii bolilor.
Profilaxia include toate măsurile aplicate individului, familiei și societății pentru
a promova și păstra starea de sănatate, pentru a preveni bolile și a reduce
consecințele acestora și desigur, pentru a evita decesele premature.
Profilaxia cuprinde cunoştinţele teoretice şi măsurile practice (economice,
sociale, culturale şi sanitare), care contribuie Ia menţinerea sănătăţii oamenilor şi la
prevenirea îmbolnăvirilor sau a complicaţiilor lor (H.Straus).
Menţinerea sănătăţii este o operaţiune complex, fapt ce impune abordarea ei
muldisciplinară, singura cale prin care se poate realiza descoperirea factorilor şi
mecanismelor implicate în crerea riscurilor de boala. Astfel, se elaborază programe
de prevenire şi combatere. Secolul XX- era dedicate terapeuticii, pe când secolul
XXI va fi al profilaxiei.
La nivel individual profilaxia se realizează în cadrul clasic al sistemului de
ingrijiri medicale prin serviciile medicale oferite de instituțiile de ocrotire a
sănătății: cabinete medicale, ambulatorii de specialitate, spitale.
Profilaxia la nivelul intregii populații constituie obiectul sănătății publice și se
realizează prin programe comunitare de promovare a sănătații.
Activitatea medicului de familie are ca obiectiv păstrarea stării de sănătate a unui
individ sau a unei colectivități, refacerea ei in caz de alterare și grija de a nu se
produce trecerea de la starea de sănătate la starea de boală.
Rolul MF este de promovare a sănătății realizată prin acțiuni de prevenție
primară și de tratare a bolilor prin acțiuni de prevenție secundară și terțiară.
Activitatea preventivă vizează atât afecțiunile care pot apărea datorită unui stil de
viață nesănătos, cât și a bolilor profesionale întâlnite la populația activă.
Măsurile de profilaxie primară au în vedere identificarea factorilor de risc în
populație, informarea pacienților cu privire la legătura dintre stilul de viață și starea
de sănătate, stimularea schimbărilor comportamentale la nivelul populației, care să
susțină un stil de viață sănătos etc.
Eficiența programelor de promovare a sănătății la nivelul intregii populații se
bazează în primul rând pe faptul că majoritatea bolilor cronice ale civilizației se
datorează unui număr relativ restrâns de factori de risc care sunt modificabili.
Acțiunile de profilaxie a bolilor cronice trebuie să se concentreze pe combaterea
factorilor de risc intr-o manieră integrată. Intervenția la nivelul familiei și
comunității este esențială pentru prevenire pentru ca factorii de risc sunt
inrădăcinați adânc în structura socială și culturală a societății.
Prevenția primară urmărește preântâmpinarea apariției bolii prin măsuri
aplicate mediului și individului.
În această categorie de servicii întră:
- intervenția asupra mediului: igiena, microclimatul, poluarea, etc.;
- stabilirea unui program de imunizări în scopul prevenirii apariției unor boli cu
potențial de morbiditate, invaliditate și mortalitate crescut;
- activitatea de consiliere cu privire la evitarea fumatului, promovarea activității
fizice, dieta adecvată, evitarea consumului de alcool și droguri, evitarea
accidentelor prin purtarea centurii de siguranță,
Prevenția primară este specifică medicinei de familie, deoarece numaimedicul de
familie vine în contact cu omul sănătos.
Prevenția primară se poate face prin:
-acțiuni asupra individului
-acțiuni asupra familiei și comunității
-acțiuni asupra mediului
A. Acțiunile asupra individului vor privi:
· supravegherea stării de sănătate
· Identificarea și combaterea factorilor de risc interni si externi
· asigurarea optima a nevoilor
· evitarea exceselor
· respectarea normelor de igienă
· respectarea unui stil de viata corespunzator
· cultivarea factorilor sanogenetici
· educația sanitară
B. Acțiunile asupra mediului familial urmăresc:
· Condițiile de locuit (suprafața locuinței, condițiile igienico-
sanitare, iluminatul, alimentarea cu apă, indepărtarea rezidurilor, incălzirea
locuinței)
· alimentația în familie (respectarea normelor de igienă a
alimentației, procurarea și păstrarea alimentelor, asigurarea nevoilor alimentare, ev
itarea carențelor și a exceselor).
Profilxia reprezintă baza științifică a igienei. Despre importanţa profilaxiei au
vorbit iluştrii savanţi fiziologi I.M.Secenov şi I.P.Pavlov. Ei au demonstrat că
organismul uman şi mediul se află în corelaţie permanentă, iar acţiunea
îndelungată a unor factori de mediu generează multe afecţiuni. I.P.Pavlov spunea:
"Numai cunoscând toate cauzele bolii, medicina actuală se va transforma în
medicină a viitorului, adică în igienă în sensul deplin al cuvântului".
Igiena are un caracter statal, ea elaborând măsuri de profilaxie şi păstrare a
sănătăţii nu numai a indivizilor aparte, ci şi a populaţiei întregii ţări. Măsurile de
asanare, normativele, regulamentele şi legile sanitare elaborate de specialişti în
domeniul igienei. Avînd ca scop cum s-a menționat mai sus:
- prevenirea îmbolnăvirilor şi depistarea lor în stadii incipiente şi reducerea
morbidităţii, mortalităţii, mărirea longevităţii şi a duratei vieţii biologice active;
- menţinerea şi fortificarea sănătăţii;
- sporirea capacităţii de muncă şi a aportului social în colective.
Realizarea unui program de profilaxie bine organizat ar fi capabil să prevenă multe
infecții și boli. Primele etape în profilexie trebuie effectuate de fiecare individual,
fiecare om în parte este responsabil de starea sănătății și de modul de viață pe care-
l duce. Mai ușor este de a preveni boala, decât tratarea acesteea.
Toate compartimentele sănătăţii publice educația pentru sănătate acţionează
complex, instructive+informative, urmînd cultivarea unei opinii ştiinţifice despre
sănătate şi boala, a unei concepţii profilctice, a unei mentalităţi şi a unui
comportament igienic, sanogen, toate menite să contribuie la dezvoltarea
armonioasă a omului, la promovarea sănătăţiipersonale şi comunitare.
Noua practică de profilaxie propune trei tipuri de factori, care ar putea influiența
comportamentele sănătăţii şi care pot fi schimbate prin intervenţia educaţională.
Aceştea sînt:
1. Factorii de predispunere- include ţinte tradişionale de educație ce presupun
cunoştinţe, atitudini şi încredere, care deseori se schimbă în răspuns la metode
didactice şi comunicare de masa. Noile variabile din aceasta categorie include
valori şi percepţii care cer o comunicare mai interactivă, pentru a clarifica şi a
aranj inconsecvenţele în valori şi percepţii greşite ale realităţii. Caracteristica
hotărîtore a factorilor de predispunere este forţa lor de motivaţie înaintate de
adecide acţiunea data de sănătate.
2. Factori de posibilitate pot apela la careva educație pentru sănătate, educație
în familie sau educație a personalului şi dezvoltarea organizaţională în cadrul
instituţiei de asistenţă primară, la locul de muncă sau şcoală, pentru a se
încredinţa că sursele necesare pacienţilor, lucrătorilor sau elevilor pentru
îndeplinrea acţiunilor prescrise sînt accesibile.
3. Factorii de întărire devin tot mai dominanţi în educația pentru sănăntate,
unde cauzele asumate ale comportamentului sînt sociale în mare măsură.
Aceşti factori pot include răsplăţi simbolice sau clare pentru investigaţiile
reuşite sau efectuări de test, dar factori mai importanţi de întîlnire sînt acei
asociaţi cu învăţătura socială.
Cele mai efective programe de educație pentru sănătate combină experienţă
învăţăturii, îndreptată spre toţi cei care influienţează comportarea.
În urma realizarii procesului de profilaxie sînt folosite o mulţime de mijloace,
cu ajutorul cărora vom încerca să aprofundăm cunoştinţele acestora, vom încerca
să-i ajutăm să înţeleagă fenomenele de bază a unor motivaşii ştiinţifice absolut
necesare pentru formarea unor convingeri şi obişnuinţe igienice, pentru antrenarea
măsurilor de menţinerea a sănătăţii. Ele pot fi: auditive (verbale), tipărite,
imgistice, audiovizuale. Corectitudinea alegerii grupei ţinte şi a formatului cu care
se va merge, va aduce rezultatul dorit.
Măsurile de profilaxie sîntnecesar de a fi efectute de la anii de grădiniţă şi de
continuat cu şcoala. În cazul în care informaţia nu a fost corect elaborate şi
transmisă rezultatul va fi nul.
La finlul, acestui discurs vreau să menţionez încă odată importanţa temei
abordate şi valoare ei pentru societatea contemporană. Este problema socieţăţii
contemporane a ocrotirii sănătăţii, fiind condiţionat de modificările defavorabile
ale sănătăţii populației în urma modului nesănătos de viaţă, determinate de
prevalenţa elementelor nocive, prezente în viaţă. Pentru a deminua şi a înlătura un
procent cît de mic din acerte deprinderi negative pe care le are populaţia
contemporană, este necesar de elaborat cî mai multe măsuri de profilaxie, cu un
scop bine gîndit. Şi nu în ultimul rând, un om sănătos reprezintă o societate
sănătoasă.
 Bibliografie:

1. Istrate, I. (coord.) Comunităţi în mişcare: Programe şi intervenţii sociale.

Bucureşti: Editura Agata, 2004.
2. Enăchescu D., Marcu M.. Sănătate publică şi management sanitar. 1994
3. Candea, D. - Comunicare manageriala- concepte, deprinderi, strategii, Ed.
Expert,1996.
4. Eţco C., Calmîc V., Bahnarel I., promovarea sănătăţii şi educaţia pentru
sănătate, Chişinău 2013