Daniela Stoicescu Metodica Abiliatilor Practice PDF

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
Proiectul pentru Învăţământul Rural
PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
PRIMAR ŞI PREŞCOLAR
Abilităţi practice şi
didactica abilităţilor practice
Daniela STOICESCU
2008
© 2008 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
Proiectul pentru Învăţământul Rural
Nici o parte a acestei lucrări

nu poate fi reprodusă fără
acordul scris al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
ISBN 978-973-0-05397-5
Cuprins
CUPRINS
Notă de prezentare ............................................................................................................iii

Competenţe profesionale..................................................................................................iii
Structura cursului............................................................................................................. iv
Repere în abordare............................................................................................................ v
Unitatea de învăţare nr.1
ABILITĂŢI PRACTICE - EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ,

DOMENIU DE COMPETENŢE-CHEIE
1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1 ................................................................................. 1

2. De ce o nouă viziune asupra disciplinei? ........................................................................ 2
2.1 Aplicaţii ...................................................................................................................... 4
3. Care sunt noutăţile în abordare? ..................................................................................... 4
3.1 Fixarea unui scop (a unei ţinte) ................................................................................. 5
3.2 Selectarea materialelor şi a instrumentelor potrivite, în funcţie de scopul urmărit. .... 6
3.3 Elaborarea propriului model; independenţa în planificare şi în execuţie .................... 7
3.4 Evaluare şi autoevaluare ........................................................................................... 7
3.5 Aplicaţii ...................................................................................................................... 9
4. Repere pentru rezolvarea aplicaţiilor ............................................................................... 9
5. Lucrare de verificare nr.1 .............................................................................................. 11
6. Bibliografie..................................................................................................................... 12
MATERIALE ŞI TEHNICI SPECIFICE DISCIPLINEI
1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2 ............................................................................... 13

2. Materiale şi instrumente specifice disciplinei Abilităţi practice - Educaţie tehnologică... 14
2.1 Aplicaţii .................................................................................................................... 16
3. Tehnici specifice disciplinei Abilităţi practice - Educaţie tehnologică ............................. 17
4. Etape de lucru ............................................................................................................... 21
5. Expunerea produselor elevilor ...................................................................................... 23
5.1 Aplicaţii .................................................................................................................... 27
6. Repere pentru rezolvarea temelor practice şi aplicaţiilor ............................................... 27
7. Bibliografie..................................................................................................................... 29
Proiectul pentru Învăţământul Rural i

Cuprins
ABORDAREA INTEGRATĂ
1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3................................................................................30

2. De la teorie la practică în abordarea integrată ...............................................................31
2.1 Aplicaţii.....................................................................................................................36
3. Învăţarea pe bază de proiecte........................................................................................36
3.1 Aplicaţii.....................................................................................................................41
4. Repere pentru rezolvarea aplicaţiilor .............................................................................41
5. Lucrare de verificare nr.2 ..............................................................................................45
6. Bibliografie .....................................................................................................................46
PROIECTAREA DEMERSULUI DIDACTIC

2. Ce înseamnă proiectare didactică?................................................................................48
2.1 Programa şcolară.....................................................................................................49
2.2 Unităţile tematice......................................................................................................49
2.3 Planificarea calendaristică .......................................................................................50
2.4 Proiectarea unităţii de învăţare ................................................................................50
2.5 Proiectarea activităţii de evaluare ............................................................................51
2.6 De la teorie la practică în proiectare.........................................................................51
2.7 Aplicaţii.....................................................................................................................54
4. Evaluarea finală a portofoliului ......................................................................................57
5. Bibliografie .....................................................................................................................59
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ......................................................................................60
ii Proiectul pentru Învăţământul Rural

Notă de prezentare
NOTĂ DE PREZENTARE
„ Dacă vrei să ştii să foloseşti beţişoarele pentru mâncat orez, trebuie să ştii cum să
le ţii şi trebuie să înveţi mişcările corecte. Dar amândouă nu ar avea nici o valoare şi nici
un efect permanent, dacă nu vei învăţa să-ţi placă să mănânci cu ele, sau cel puţin nu vei
vedea un avantaj făcând-o.”1
Citatul de mai sus ilustrează perfect ideea centrală urmărită prin acest curs şi
anume aceea a învăţării ce urmează a avea loc pe cele trei niveluri diferite şi
interdependente: nivelul cognitiv, emoţional şi comportamental.
Astfel, sunt urmărite, în principal:
• familiarizarea cu aspecte specifice disciplinei, care vin în

întâmpinarea noutăţilor din domeniile pedagogiei şi psihologiei copilului;
• conştientizarea atitudinilor ce însoţesc acţiunile practice şi

exprimarea receptivităţii faţă de diversitate şi schimbare;
• dobândirea unor abilităţi practice privind utilizarea la clasă

a metodelor şi tehnicilor ce pot influenţa creşterea calităţii actului didactic.
COMPETENŢE PROFESIONALE
Pe parcursul şi la sfârşitul cursului, studenţii vor dobândi următoarele competenţe:
1. Competenţe de cunoaştere şi înţelegere:
• determinarea locului şi a importanţei disciplinei Abilităţi practice-

Educaţie tehnologică, în sistemul disciplinelor învăţământului
primar;
• operarea cu principalele concepte specifice domeniului din
perspectiva curriculumului, a instrumentelor de învăţare, a
managementului şcolar;
• utilizarea limbajului de specialitate în activitatea profesională.
2. Competenţe de explicare şi interpretare:
• descrierea şi interpretarea principalelor noutăţi în

domeniul abordării disciplinei;
• analiza reflectiv-critică şi formularea judecăţilor de
valoare proprii, referitoare la aspecte ale schimbării
necesare „la firul ierbii”.
1
Învăţare interculturală, T-Kit nr.1, Council of Europe, 2000
Proiectul pentru Învăţământul Rural iii
Notă de prezentare
3. Competenţe aplicative:
• dobândirea unui set de abilităţi practice specifice

disciplinei;
• utilizarea inovativă în practica didactică a metodelor şi
tehnicilor specifice domeniului;
• proiectarea, organizarea şi evaluarea demersurilor cu caracter
integrat.
4. Atitudini:
• conştientizarea impactului stereotipurilor personale

asupra dezvoltării personalităţii copiilor;
• receptivitate la inovaţiile din sfera didacticii disciplinei;
• aplicarea consecventă a principiilor deontologice în
activitatea profesională.
STRUCTURA CURSULUI
Cursul Abilităţi practice-Educaţie tehnologică a fost conceput astfel încât să acopere

atât perspectiva teoretică a domeniului, cât mai ales cea practică. El vine în ajutorul
studenţilor prin 3 (trei) grupe de materiale:
a. Grupul materialelor de instruire
¾ 4 unităţi de învăţare, cu o medie de 15-20 pagini pe unitate
¾ reflecţii şi aplicaţii practice în cadrul fiecărei unităţi de învăţare, cu o

medie de 4-5 subiecte pe set
¾ 2 lucrări de verificare, la sfârşitul unităţilor de învăţare nr.1 şi nr.3
¾ repere pentru verificarea aplicaţiilor practice dar şi a lucrărilor de

evaluare continue şi finale
¾ „Bibliografii” inserate la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare
b. Grupul materialelor auxiliare
¾ bonus constând în idei practice de realizare la clasă a unor

subiecte, după rezolvarea a minim 2 teme din fiecare set de
aplicaţii
c. Grupul serviciilor educaţionale
¾ telefon, adresă poştală, e-mail ale tutorelui la care a fost atribuit

studentul pentru asistenţă educaţională
iv Proiectul pentru Învăţământul Rural

Notă de prezentare
REPERE ÎN ABORDARE
Acest curs se doreşte a fi privit ca o călătorie în care fiecare îşi planifică,

îşi dezvoltă şi îşi evaluează strategii proprii de învăţare.
Jurnalul scris al călătoriei va fi portofoliul. În el vor fi depozitate

evenimentele de învăţare din timpul cursului, idei, reflecţii personale,
strategii de acţiune, teme practice etc.
Aplicaţiile aflate pe parcursul şi la la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare

vor fi paşi importanţi în realizarea portofoliului, considerat instrumentul
final de evaluare şi autoevaluare. Rezolvarea a minim două subiecte din
fiecare set de aplicaţii este o obligativitate a studentului şi atrage după
sine, de fiecare dată, un bonus on-line, constând în idei practice cu
aplicabilitate directă la clasă.
Construirea portofoliului va începe de la primele rânduri ale primei unităţi

de învăţare. În urma studiului individual şi a activităţii independente,
se pot nota în spaţiul liber din stânga foilor acestui curs comentarii şi
eventual întrebări care se cer clarificate.
Lucrările de verificare sunt plasate la sfârşitul unităţilor de învăţare nr.1

şi nr. 3 şi sunt obligatorii. Se recomandă citirea cu atenţie a cerinţelor, a
instrucţiunilor privind conţinutul precum şi a grilelor de corectare şi
apreciere a răspunsurilor.
Ponderea dintre evaluarea continuă şi cea finală este următoarea:

- 60% din nota finală o vor reprezenta notele de la lucrările de verificare
- 40% din nota finală o va constitui nota acordată după evaluarea
portofoliului.
Lucrările şi portofoliul vor fi transmise tutorelui la termenele stabilite de

Universitate.
Atât lucrările cât şi portofoliul vor fi restituite cursanţilor, după evaluare.
Proiectul pentru Învăţământul Rural v

Abilităţi practice - Educaţie tehnologică, domeniu de competenţe - cheie
Unitatea de învăţare nr. 1
ABILITĂŢI PRACTICE-EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ,

DOMENIU DE COMPETENŢE-CHEIE
CUPRINS
1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1 ................................................................................. 1

2. De ce o nouă viziune asupra disciplinei? ........................................................................ 2
2.1 Aplicaţii ...................................................................................................................... 4
3. Care sunt noutăţile în abordare? ..................................................................................... 4
3.1 Fixarea unui scop (a unei ţinte) ................................................................................. 5
3.2 Selectarea materialelor şi a instrumentelor potrivite, în funcţie de scopul urmărit. .... 6
3.3 Elaborarea propriului model; independenţa în planificare şi în execuţie .................... 7
3.4 Evaluare şi autoevaluare ........................................................................................... 7
3.5 Aplicaţii ...................................................................................................................... 9
4. Repere pentru rezolvarea aplicaţiilor ............................................................................... 9
5. Lucrare de verificare nr.1 .............................................................................................. 11
6. Bibliografie..................................................................................................................... 12
1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1

Pe parcursul şi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare, cursanţii/
studenţii vor fi capabili:
• să explice care este locul şi rolul disciplinei Abilităţi practice -

Educaţie tehnologică, în formarea competenţelor-cheie ale
şcolarului mic;
• să descrie care sunt noutăţile conceptuale în abordarea acestei
discipline;
• să utilizeze/ opereze cu noile concepte în diverse contexte de
instruire, metodice etc.;
• să formuleze judecăţi de valoare privind schimbările din domeniu;
• să enumere instinctele naturale ale copiilor care ar trebui
valorificate, în vederea formării unor deprinderi trainice, utile în
viaţă;
• să definească noţiunea de „kitsch”, prin exemplificare din realitatea
de zi cu zi;
• să identifice schimbări atitudinale ce se cer a fi făcute din
perspectivă proprie, astfel încât să se poată vorbi de calitate a
demersului didactic.
Proiectul pentru Învăţământul Rural 1

2. De ce o nouă viziune asupra disciplinei?
Reflectaţi! „Un copil vrea să-şi confecţioneze o cutie. Când încearcă

să-şi realizeze impulsul, îşi conturează ideea, transformând-o
într-un plan. Îşi pregăteşte ustensilele, alege materialul dorit,
măsoară părţile necesare, taie, lipeşte, asamblează.
Cunoaşterea uneltelor şi a proceselor este inevitabilă. Dacă
copilul îşi realizează intenţia şi face cutia, se creează multe
ocazii pentru a se câştiga disciplină şi perseverenţă, pentru a
exersa efortul în depăşirea obstacolelor şi pentru a obţine şi o
cantitate considerabilă de informaţii.” (John Dewey)
Viaţa de zi cu zi demonstrează faptul că o mare parte din

adulţi (părinţi, bunici, cadre didactice etc.) preferă să ofere
celor mici cutia deja confecţionată (evitând aşa numita „bătaie
de cap”). Lipsa de răbdare, necunoaşterea sau neînţelegerea
particularităţilor de vârstă şi individuale, comoditatea, duc la
înăbuşirea (în timp) a unuia dintre instinctele naturale ale
copiilor, instinctul de a produce, de a făuri. Acesta îşi
găseşte expresie mai întâi în joc, în construcţii, mişcare,
gestică etc. şi apoi devine mai definit căutându-şi
exteriorizare în modelarea materialelor în forme tangibile şi
întruchipare durabilă.
Alte instincte naturale, despre care vorbesc specialiştii în

pedagogie, în special reprezentanţii Şcolii Active, sunt:
instinctul de comunicare, instinctul de investigare şi
instinctul artistic. Referitor la acesta din urmă, John Dewey
spunea: „oferiţi-le copiilor prilejul de a face construcţii libere şi
flexibile, daţi-le un motiv social, faceţi ca acestea să exprime
ceva şi veţi avea opere de artă.”
Noua viziune asupra disciplinei Abilităţi practice - Educaţie

tehnologică are în vedere valorificarea impulsurilor şi
instinctelor naturale ale copiilor, folosindu-le în echiparea cu
deprinderi mult mai eficiente. În acest fel se obţine un control
sporit al posibilităţilor de acţiune în diverse situaţii.
Prezentă în planurile-cadru de învăţământ de la grădiniţă şi

până la liceu, Educaţia tehnologică (alături de Matematică şi
Ştiinţe) este unul din cele 8 domenii de competenţe-cheie
care au fost stabilite la nivelul Comisiei Europene.
Având aplicabilitate în viaţa de zi cu zi, cele trei discipline
permit explicarea lumii înconjurătoare şi oferă copilului
cunoştinţele necesare pentru a acţiona asupra acesteia, în
funcţie de propriile nevoi şi dorinţe.
Conţinuturile oferă o paletă largă de activităţi prin care elevul
îşi poate acoperi sfera de interese, adaptându-se la resursele
locale şi făcând în acelaşi timp corelarea cu obiectele de
studiu din celelalte arii curriculare.
2 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Există câteva atu-uri care vin în sprijinul afirmaţiei că prin

acest domeniu se formează competenţe-cheie şi anume:
• copilul intră în contact cu o mare varietate de materiale
(din natură şi prelucrate) şi se asigură un motiv
pentru folosirea acestora în moduri reale, în loc de a
trece prin exerciţii care nu au nici o semnificaţie, cu
excepţia uneia simbolice îndepărtate (cum ar fi
nesfârşitele pagini cu liniuţe pe care le fac şcolarii de
clasa I, în caietele tip);
• se face apel la promptitudinea simţurilor şi la

ascuţimea observaţiei;
• se cere o imagine precisă a scopurilor ce trebuie

atinse şi este nevoie de ingenuitate şi de inventivitate
în planificare;
• este necesară atenţia mărită şi responsabilitatea

personală în execuţie;
• rezultatele se prezintă sub o formă atât de

palpabilă, încât copilul poate fi orientat să-şi
aprecieze munca şi să-şi perfecţioneze etaloanele.
Argumentele de mai sus conduc la concluzia că ar trebui

reconsiderată importanţa disciplinei. Ea e departe de a fi „o
Cenuşăreasă”, alături de celelalte aşa numite „dexterităţi”
(Educaţie plastică, Educaţie muzicală, Educaţie fizică), la care
se renunţă deseori în favoarea Matematicii şi a Limbii şi
literaturii române.
„Copilul trebuie să vină la şcoală cu lumea lui cu tot” şi cu
siguranţă că această lume nu este lipsită de mişcare, sunet,
culoare sau acţiune şi cu siguranţă că toate acestea nu sunt
pe ultimul loc.

2.1 Aplicaţii
• Consideraţi că în învăţământul primar actual se ţine

seama de instinctele naturale ale copiilor, despre
care vorbesc reprezentanţii Şcolii Active? Împărţiţi o
coală în două coloane şi argumentaţi PRO şi
CONTRA.
• Solicitaţi elevilor dumneavoastră să ordoneze în
funcţie de preferinţe, disciplinele de studiu. Realizaţi
un top al acestor preferinţe. Ce observaţi? Păstraţi
concluziile în portofoliu.
• Există o legătură între înclinaţiile învăţătorilor către
anumite domenii şi interesele elevilor către aceleaşi
domenii? Dezvoltaţi răspunsul într-un scurt eseu.
• Revedeţi teoria inteligenţelor multiple. Ce se întâmplă
cu elevii cărora nu li se dezvoltă tipul de inteligenţă
predominant?
• Listaţi minim cinci competenţe pe care le obţin elevii,
confecţionând un obiect practic şi estetic: de
exemplu- o cutie, o ramă foto, un suport de şerveţele
etc.
3. Care sunt noutăţile în abordare?
Se poate observa din start o diferenţă de denumire: la nivel preşcolar

şi la clasele I-II vorbim despre Abilităţi practice, iar la clasele III-IV
despre Educaţie tehnologică. Această diferenţă nu este simplistă,
făcută de dragul de a complica lucrurile, ci ţine să sublinieze
particularităţile de vârstă ale elevilor şi racordarea obiectivelor ciclului
primar la aceste particularităţi.
Reflectaţi! „Revizuirea programelor şcolare pentru clasele a III-a – a IV-a, la

nivelul ariei curriculare „Tehnologii”, a avut în vedere corelarea, încă
din învăţământul primar, a obiectivelor şi a conţinuturilor învăţării, la
cerinţele formulate pentru educaţia de bază. Se creează astfel premisele
ca, pe parcursul şcolarităţii obligatorii, toţi elevii să dobândească un
sistem de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini care să le faciliteze viitoarea
integrare în viaţa socială şi profesională. Rezultatul este benefic atât
pentru individ cât şi pentru societate.
Planurile-cadru de învăţământ în vigoare cuprind Educaţia

tehnologică ca disciplină de trunchi comun atât în învăţământul
primar cât şi în cel gimnazial. Prin urmare, proiectarea curriculumului
acestei discipline pentru cele două etape de şcolaritate impune
asigurarea coerenţei orizontale şi verticale. Prin modificările pe care
le aduce noul curriculum, comparativ cu cel anterior, s-a avut în
vedere asigurarea corelaţiei între ceea ce au învăţat elevii în clasele I

– a II-a, la disciplina Abilităţi practice, şi ceea ce se urmăreşte prin

noile programe şcolare de Educaţie tehnologică pentru clasele a V-a
– a VIII-a. S-a mai ţinut seama şi de faptul că Educaţia tehnologică
are un caracter interdisciplinar.”1
Din analiza conţinutului programei se desprind şi alte aspecte noi.

Elevilor ar trebui să li se ofere:
3.1 posibilitatea de a-şi fixa un scop, o ţintă;

3.2 răspunderea intelectuală pentru selectarea materialelor şi a
instrumentelor potrivite, în funcţie de scopul urmărit;
3.3 ocazia de a-şi elabora propriul model şi plan de lucru;
3.4 ocazia de a-şi vedea propriile erori şi de a-şi găsi
modul de îndreptare, totul, desigur, în limitele capacităţilor fiecăruia.
În esenţă, ar trebui să se aibă în vedere mai puţin

rezultatul extern şi mai mult procesele şi dezvoltarea morală şi
mentală implicate în procesul atingerii rezultatelor.
Să privim îndeaproape paşii ce trebuie făcuţi în direcţia unei

adevărate schimbări.
3.1 Fixarea unui scop (a unei ţinte)
În viaţa fiecărui individ există întotdeauna un motiv de observaţie

spontană, o nevoie, provenind de la un scop ce trebuie atins, care
te face să încerci, să descoperi şi să discriminezi ceea ce te-ar
putea ajuta.
Motivaţia este motorul întregului nostru comportament. Iată de ce
cadrele didactice trebuie să le dea posibilitatea elevilor să-şi
exprime nevoile şi interesele şi să-şi fixeze o ţintă în tot ceea ce fac
(vezi exemplul de mai jos ce cuprinde relatarea unei învăţătoare
privind modalităţi concrete prin care a venit în întâmpinarea
intereselor elevilor).
La început de an şcolar, în urma discuţiilor libere purtate cu elevii

clasei a II-a, precum şi în urma observaţiilor zilnice, am aflat că
dorinţele acestora de cunoaştere sunt legate de: comportamentul
animalelor, al plantelor, de fenomene ale naturii, poveşti, calculator
Reflectaţi! şi desene animate.
Astfel, am formulat (cât mai atractiv) teme generale, către care să ne
focalizăm atenţia în anul şcolar respectiv.
Menţionez că este vorba despre teme-pretext, nerelevante în sine,
dar utilizate ca platformă, pentru a crea conexiuni (lianţi creaţi
în mintea copiilor cu scopul de a aduce împreună cunoştinţe şi
deprinderi învăţate separat); punţi de legătură2:
1
Programe şcolare pentru clasele a III-a şi a IV-a, Ed.Tehnologică, Bucureşti, 2004
2
Lucian Ciolan, Dincolo de discipline; Ghid pentru învăţarea integrată/ cross-curriculară, Humanitas
Educational, Bucureşti, 2003

I. Şcoala din pădure (septembrie, octombrie)

II. În Împărăţia Apei (octombrie, noiembrie)
III. Bătrânul An şi fiicele lui (noiembrie, decembrie)
IV. De vorbă cu Făt-Frumos (ianuarie)
V. Cea de-a zecea planetă (februarie)
VI. Doctorii cu frunze verzi (februarie, martie)
VII. Eu şi familia mea (martie, aprilie)
VIII. Mijloace de transport (aprilie, mai)
IX. Calculatorul, colegul meu de bancă ( mai)
X. În lumea desenului animat (iunie)
La fiecare unitate tematică, elevii şi-au propus realizarea cel puţin a

unui obiect: Acvariu cu peşti, Mobil cu planete, Mici daruri pentru cei
dragi din familie etc.
În final, după negocieri cu întregul colectiv, ţintele stabilite au fost
ale copiilor şi nu expresia dorinţelor mele.
3.2 Selectarea materialelor şi a instrumentelor potrivite, în

funcţie de scopul urmărit
Pentru a ajunge la selecţia materialelor şi a instrumentelor necesare,

în funcţie de obiectivele urmărite, se vor face numeroase exerciţii de
cunoaştere a acestora.
Alături de materialele tradiţionale, specifice diferitelor zone, există şi
materiale noi, obţinute prin prelucrarea celor naturale (vezi Unitatea
de învăţare nr.2).
Dacă privim cu atenţie în jurul nostru, vom observa alarmant de

multe kitsch-uri, începând cu aparent neînsemnatele mărţişoare şi
terminând cu obiectele industriale de larg consum. Aceasta
înseamnă o selecţie deficitară a materialelor, nu neapărat din
perspectiva utilităţii obiectului realizat, cât din cea a esteticului
obţinut.
„Se numeşte kitsch un obiect care vădeşte prost gust şi chiar

vulgaritate. Prostul gust, care se opune bunului gust, înseamnă
incapacitatea unei persoane de a diferenţia ceea ce este frumos de
ceea ce este urât.
Capacitatea de a discerne frumosul se învaţă, deoarece ea se
sprijină pe criterii şi reguli care sunt stabilite şi caracterizează o
epocă sau o societate în domeniul estetic.”3
Iată de ce cadrele didactice au o mare responsabilitate în a crea o

punte între disciplinele Educaţie plastică şi Abilităţi practice -
Educaţie tehnologică, astfel încât elevii să dobândească
competenţele necesare pentru a realiza lucruri nu numai utile dar şi
de bun gust.

Reflectaţi! Aflându-mă în vizită pe minunatele plaiuri ale Moldovei, mi-am

pregătit sufletul şi mintea pentru a aprecia cum se cuvine Mănăstirea
Putna. Mă aşteptam să găsesc acolo esenţa sufletului românesc...
Mare mi-a fost mirarea însă, când, în afara porţilor ctitoriei am fost
întâmpinată de tarabe încărcate cu lenjerie intimă, jucării ieftine de
plastic Made in China şi multe alte „suveniruri” de proastă calitate.
Printre ele, din loc în loc, câte un coş cu ouă încondeiate, câteva
bundiţe, ii şi ceva măşti lucrate în lemn.
Am bătut la pas multe sate din zonă căutând Tradiţia la ea acasă şi
am constatat cu tristeţe că meşterii populari sunt pe cale de
dispariţie. De ce oare? Ar putea şcoala să împiedice acest declin?
3.3 Elaborarea propriului model; independenţa în planificare şi

execuţie
Despre realizarea acestei etape în adevăratul sens al cuvântului,

putem vorbi abia în a doua jumătate a clasei a IV-a. Obişnuinţa
de a-şi planifica propria activitate, consemnată într-un plan de
acţiune, se însuşeşte progresiv.4 Primele lucrări practice se execută
cu ajutorul dascălului, care este partener în învăţare. Acesta nu îşi
expune şi nici impune punctele de vedere, ci facilitează şi
intermediază învăţarea.
Abia după ce copilul a dobândit o oarecare experienţă legată de
efectuarea unor lucrări asemănătoare, el poate să-şi ia zborul spre
creaţie.
O problemă ce s-ar putea ridica aici ar fi cea legată de subiectul

„imitaţiei” (copiii sunt tentaţi să realizeze toţi acelaşi produs, mai ales
dacă li se prezintă un model).
Ca principiu general, nici o activitate nu trebuie iniţiată prin imitaţie.
Punctul de plecare trebuie să vină de la copil; apoi se poate
prezenta un exemplu, pentru a-l ajuta pe acesta să-şi imagineze mai
exact ceea ce doreşte, (facilitarea procesului de conştientizare).
Prezentarea unui exemplu nu înseamnă prezentarea unui model
care să fie copiat în acţiune, ci aceea a unui ghid pentru clarificarea
şi adecvarea concepţiei. Imitaţia intervine deci, pentru a întări şi
ajuta.
3.4 Evaluare şi autoevaluare
Capacitatea de autocontrol se formează şi ea treptat, la fel ca

independenţa în planificare şi execuţie. Evaluarea şi autoevaluarea
rezultatelor obţinute presupun stabilirea anumitor standarde de
performanţă, pe care copiii le conştientizează în timp.
Când realizează evaluarea, orice cadru didactic ar trebui să
cunoască răspunsul la următoarele întrebări:5
• Care sunt obiectivele-cadru şi obiectivele de referinţă ale

programei şcolare, pe care trebuie să le atingă elevii?
• Care sunt performanţele minime, medii şi superioare prin care

elevii pot demonstra că au atins aceste obiective?
• Care este specificul colectivului de elevi pentru care îmi propun

evaluarea?
• Când şi în ce scop evaluez?
• Pentru ce tipuri de evaluare optez?
• Cu ce instrumente voi realiza evaluarea?
• Cum voi proceda pentru ca fiecare elev să fie evaluat prin tipuri
de probe cât mai variate, astfel încât evaluarea să fie cât mai
obiectivă?
• Cum voi folosi datele oferite de instrumentele de evaluare

administrate, pentru a elimina eventualele blocaje constatate în
formarea elevilor şi pentru a asigura progresul şcolar al
fiecăruia dintre ei?
În evaluare ar trebui să ţinem seama de faptul că şcolarii mici simt

nevoia să fie încurajaţi mai mult în cadrul efortului pe care îl fac
pentru a-şi forma anumite deprinderi.
Nu este foarte uşor să trasezi şi să decupezi după un contur, să tai

drept, să lipeşti fără să murdăreşti totul în jurul tău, să coşi fără să te
înţepi sau să încurci aţa etc. Toate acestea înseamnă răbdare,
meticulozitate, precizie, conştiinciozitate, calităţi care se dobândesc
după multe, multe exerciţii.
Acasă, copiii nu au voie să mânuiască foarfeca, acul, aracetul,

plastilina etc. din diverse motive, prea bine cunoscute de adulţi.
În clasă, orele de Abilităţi - Educaţie tehnologică se desfăşoară

sporadic. Şi atunci când se desfăşoară, cerem perfecţiune...

3.5 Aplicaţii
• Studiaţi obiectivele-cadru ale programei şcolare

pentru clasa a III-a, Educaţie tehnologică, 2004.
Explicaţi obiectivul nr.4.
• Acordaţi o perioadă cât mai mare de timp (la început

de an şcolar şi nu numai) cunoaşterii colectivului de
elevi pe care îl îndrumaţi.
Identificaţi dorinţele şi hobby-urile copiilor. Afişaţi în
clasă, într-un loc vizibil, temele generale care îi
interesează pe copii, produsele pe care doresc să le
realizeze, proiectele la care doresc să participe etc.
Cultivaţi o legătură sinceră cu familia. Descoperiţi
împreună cu aceasta, ceea ce îl motivează pe fiecare
elev în parte, cu ce se ocupă în timpul liber etc.
Scrieţi un scurt eseu despre atuurile cunoaşterii
colectivului de elevi.
• Închipuiţi-vă că sunteţi elevă/ elev. Alegeţi o unitate

tematică interesantă pentru dvs. Listaţi produsele
practice pe care aţi dori să le realizaţi pe parcursul
sau la sfârşitul unităţii.
• Realizaţi o „masă rotundă” la care să participe şi

profesorul de educaţie plastică, pe tema „Obiecte
kitsch în viaţa de zi cu zi”. Identificaţi materiale şi
combinaţii de materiale şi tehnici prin care se
realizează obiecte de prost gust.
4. Repere pentru rezolvarea aplicaţiilor
• Solicitaţi elevilor dumneavoastră să ordoneze în funcţie de preferinţe, disciplinele

de studiu. Realizaţi un top al acestor preferinţe. Ce observaţi? Păstraţi
concluziile în portofoliu (aplicaţii pag.5).
REPERE ÎN ELABORAREA RĂSPUNSULUI
Cea mai uşoară şi mai rapidă cale de rezolvare a acestei aplicaţii este sub forma
unui grafic din postituri de culori diferite. Fiecare disciplină poate fi reprezentată
printr-o culoare. După ce elevii îşi aleg disciplina preferată, graficul poate arăta
astfel:

Educaţie fizică
Educaţie fizică
Educaţie fizică Educaţie plastică Matematică
Educaţie fizică Educaţie plastică Matematică Abil.pract.

fi i ă
Educaţie fizică Educaţie plastică Matematică Abil.pract.
fi i ă
Concluzii posibile:
- la această vârstă copiii preferă mişcarea ( jocul în general)
- disciplina Limbă şi comunicare este cel mai puţin îndrăgită etc.
• Listaţi minim cinci competenţe pe care le obţin elevii, confecţionând un obiect

practic şi estetic: de exemplu - o cutie, o ramă foto, un suport de şerveţele
etc.(aplicaţii pag.5)
Pentru a putea realiza o ramă foto, elevii vor învăţa să-şi facă un plan, să-şi
selecteze materialele şi instrumentele cele mai potrivite, în funcţie de fotografia pe
care doresc să o înrămeze, să măsoare, să traseze linii, să decupeze după un
contur trasat, să decoreze respectând criterii estetice, să manifeste răbdare şi
perseverenţă în atingerea scopului propus.
• Studiaţi obiectivele-cadru ale programei şcolare pentru clasa a III-a, Educaţie

tehnologică, 2004. Explicaţi obiectivul nr.4 (aplicaţii pag.11).
Obiectivul-cadru nr.4 prevăzut în programa şcolară Educaţie tehnologică

clasa a III-a este: Dezvoltarea simţului practic, a celui estetic şi a
responsabilităţii pentru modificarea mediului natural, ca răspuns la
nevoile şi dorinţele oamenilor.
Introducerea acestui obiectiv este legitimă având în vedere că în viaţa de

zi cu zi suntem invadaţi de produse kitsch, de produse de proastă calitate,
cu care poluăm mediul după un timp foarte scurt de folosinţă.
Este nevoie de educaţie timpurie integrată prin care copiii de azi, viitorii
adulţi să vină cu idei practice dar şi responsabile în acelaşi timp de
modificare a mediului. Resursele naturale sunt epuizabile ...
• Închipuiţi-vă că sunteţi elevă/ elev. Alegeţi o unitate tematică interesantă pentru

dvs. Listaţi produsele practice pe care aţi dori să le realizaţi pe parcursul sau la
sfârşitul unităţii (aplicaţii pag.11).

Dac-aş fi elevă, mi-ar plăcea să studiez mai mult despre flori. Formele,
culorile, miresmele lor sunt impresionante.
Mi-ar plăcea:
- să învăţ cum să îngrijesc florile de apartament
- să învăţ să obţin forme florale cât mai aproape de realitate, prin tehnica Origami
- să realizez felicitări cu flori şi frunze presate
- să-mi fac un ierbar
- să învăţ să împletesc coroniţe din flori
- să învăţ să fac aranjamente florale pentru diverse evenimente
" 5. Lucrare de verificare (10 puncte)
Realizaţi un eseu structurat în care să argumentaţi necesitatea

unei noi abordări a procesului de învăţare, în cadrul disciplinei
Abilităţi practice- Educaţie tehnologică.
În realizarea lucrării trebuie să răspundeţi următoarelor cerinţe:

• să prezentaţi succint locul şi rolul acestei discipline în cadrul
disciplinelor ciclului primar;
• să enumeraţi obiectivele-cadru pe care trebuie să le atingă
elevii;
• să explicaţi de ce face parte din rândul disciplinelor prin care
se formează competenţe-cheie;
• să descrieţi cadrul psiho-pedagogic care impune noua
abordare;
• să explicaţi care sunt paşii ce trebuie făcuţi în direcţia unei
adevărate schimbări;
• să exprimaţi un punct de vedere personal, referitor la tema
dată.
Se recomandă ca eseul să se încadreze în 2-3 pagini. Ordinea

integrării cerinţelor în cuprinsul lucrării este la alegere.

Barem de corectare şi de notare a eseului
Fiind un eseu structurat, se va realiza o evaluare analitică (punct cu punct).

Punctajul va fi repartizat astfel:
Conţinutul lucrării - 6 puncte (câte 1 punct pentru fiecare reper corect

rezolvat).
Se vor aprecia valoarea ştiinţifică a ideilor exprimate şi prelucrarea şi
interpretarea personală a ideilor de bază.
Redactarea lucrării - 4 puncte pentru

- organizarea ideilor în scris (1 punct)
- utilizarea limbajului de specialitate (1 punct)
- ortografie şi punctuaţie (1 punct)
- aşezare corectă în pagină (1 punct)
- lizibilitate (1 punct)
6. Bibliografie
¾ Anexa 1 la OMECT nr. 5723/23.12.2003 cu privire la

aprobarea Planurilor-cadru de învăţământ pentru clasele
a IX-a şi a X-a
¾ Ciolan L., Dincolo de discipline; Ghid pentru învăţarea
integrată/cross-curriculară, Editura Humanitas
Educational, Bucureşti, 2003, pag.21,22
¾ Cerghit I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare, Editura Aramis, Bucureşti, 2002, pag.9
¾ C.N.C., Metodologia aplicării noului curriculum/ Noi
abordări în proiectarea demersului didactic, în Ghid
metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi
practice şi Educaţie tehnologică, pag.1
¾ Filoteanu N., Marian D., Desen artistic şi educaţie
plastică, manual pentru clasa a V-a, All Educational,
Bucureşti, 1998 , pag.5
¾ Învăţare interculturală, T-Kit nr.1, Council of Europe, 2000
¾ Programe şcolare revizuite; Abilităţi practice clasele I, a II-a,
Aprobate prin Ordin al Ministrului nr. 4686/ 05.08.2003, Bucureşti,
2003
¾ Programe şcolare pentru clasa a III-a; Educaţie
tehnologică, Aprobată prin Ordin al Ministrului nr.
5198/ 01.11.2004, Bucureşti, 2004
¾ Programe şcolare pentru clasa a IV-a; Educaţie
3919/ 20.04.2005, Bucureşti, 2005

Materiale şi tehnici specifice disciplinei
MATERIALE ŞI TEHNICI SPECIFICE DISCIPLINEI
CUPRINS

2. Materiale şi instrumente specifice disciplinei Abilităţi practice - Educaţie tehnologică... 14
2.1 Aplicaţii .................................................................................................................... 16
3. Tehnici specifice disciplinei Abilităţi practice - Educaţie tehnologică ............................. 17
4. Etape de lucru ............................................................................................................... 21
5. Expunerea produselor elevilor ...................................................................................... 23
5.1 Aplicaţii .................................................................................................................... 27
6. Repere pentru rezolvarea temelor practice şi aplicaţiilor ............................................... 27
7. Bibliografie..................................................................................................................... 29
Pe parcursul şi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare,

cursanţii/ studenţii vor fi capabili:
• să definească principalele concepte teoretice: materiale de

lucru, instrumente de lucru, tehnici de lucru, etape de
lucru;
• să facă corespondenţa între materiale şi instrumentele
necesare pentru prelucrare;
• să utilizeze în practica şcolară tehnici variate pentru
obţinerea de produse utile şi estetice;
• să identifice variante pentru realizarea aceluiaşi produs
din diferite materiale şi cu ajutorul diferitelor instrumente şi
tehnici;
• să enumere normele standard de expunere ale unui
produs;
• să aducă argumente în favoarea avantajelor obţinute prin
expunerea lucrărilor copiilor;
• să justifice nevoia de educare a atitudinilor responsabile
faţă de modificările pe care le aducem mediului.

2. Materiale şi instrumente specifice disciplinei Abilităţi practice-

Educaţie tehnologică
Prin realizarea lucrărilor practice, se aplică cunoştinţe şi se

formează deprinderi în scopul transformării, într-un
oarecare mod, a realităţii, a stării de existenţă a lucrurilor
şi fenomenelor, în scopuri utile omului şi colectivităţii.
De aceea, elevii trebuie îndrumaţi să observe cu atenţie

natura şi să sesizeze legătura dintre tot ceea ce facem şi
spaţiul care ne înconjoară.
Prima distincţie care ar trebui făcută, ar fi clasificarea:

¾ materiale din natură
¾ materiale obţinute prin prelucrarea materialelor din
natură (hârtia, plasticul, sticla, fire textile etc.)
¾ instrumente folosite în prelucrare
Dacă materialele din natură nu sunt greu de identificat, ele

fiind la îndemâna oricui, în orice zonă a ţării, nu acelaşi
lucru se poate spune despre materialele obţinute prin
prelucrare. Tehnologiile de ultimă oră au dus la apariţia
unor produse din ce în ce mai rafinate şi în egală măsură
mai puţin cunoscute şi accesibile pe piaţa românească.
În alte şcoli europene (şi mai puţin în şcolile din România)

se lucrează şi cu altceva în afară de hârtia glasată,
creponată, coji de ouă, mălai, globuri pisate (ultimele
considerate elemente kitsch). Iată câteva exemple de
materiale noi (fig. 2.1-2.10):
Fig. 2.1 - sfere din material textil Fig. 2.2 - fire pe suport metalic

Fig. 2.3 - hârtie glasată cu lipici Fig. 2.4 - carton ondulat
Fig. 2.5 - hârtie cerată Fig. 2.6 – foto-carton
Fig. 2.7 - hârtie de mototolit Fig. 2.8 – mărgele de plastic şi lemn
Fig. 2.9 - hârtie fagure Fig. 2.10 - material gumat (Eva)
Dintre instrumentele de lucru, cele mai frecvent folosite

sunt: creionul, rigla, foarfecele cu tăietură dreaptă sau cu
model, cutterul, acul, andrelele, croşeta etc.

2.1 Aplicaţii
• Realizaţi o excursie în localitate. Identificaţi

materialele din natură. Selectaţi-le pe cele care pot fi
utilizate în activitatea şcolară, pentru a obţine obiecte
utile şi estetice. Alcătuiţi o listă cu acestea.
• Observaţi ocupaţiile locuitorilor din zona în care

locuiţi. Identificaţi materialele şi instrumentele
folosite, pentru obţinerea diverselor produse,
necesare în viaţa de zi cu zi.
Faceţi corespondenţe între materiale şi instrumentele
cu care se prelucrează acestea. Selectaţi-le pe cele
care pot fi utilizate în activitatea şcolară.
• Identificaţi teme la care să se poată realiza un produs

în mai multe variante (din diferite materiale şi cu
diferite instrumente).
• Dacă ar fi să apreciaţi sub forma unei metafore

activitatea desfăşurată concret la clasă, în timpul unei
ore de abilităţi practice/ educaţie tehnologică, ce
formulare aţi alege? Alcătuiţi un scurt eseu pornind
de la această temă.
Pentru a da un răspuns cât mai aproape de adevăr
gândiţi-vă dacă:
• aţi permite elevilor să-şi exprime dorinţele,
punctele de vedere şi să facă alegeri;
• aţi crea condiţii pentru un permanent schimb
de idei;
• aţi organiza colectivul astfel încât să facilitaţi
cooperarea în rezolvarea sarcinilor sau aţi
prefera lucrul individual, pentru a evita
dezordinea şi gălăgia.

3. Tehnici specifice disciplinei Abilităţi practice - Educaţie tehnologică
Programele de Abilităţi practice - Educaţie tehnologică pentru clasele

I-IV prevăd însuşirea graduală a tehnicilor de lucru, respectând în
primul rând particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor.
Pentru o mai uşoară trecere în revistă a acestor tehnici, vom folosi
asocierea cu materialele ce urmează a fi prelucrate:
• Materiale din natură: colectare, curăţare, depozitare,

presarea frunzelor şi a florilor, prelucrarea lemnului, vopsire
• Plastilina: modelaj
• Hârtia: îndoire, pliere, rupere liberă, rupere pe contur,
trasarea unui contur, decupare după conturul trasat, tăiere,
tehnica Origami, tehnica Tangram, tehnica Şerveţelului,
lipire, vopsire, ţesere cu benzi etc.
• Plasticul: construcţii din mase plastice etc.
• Fire şi materiale textile: împletituri, înnodări, cusături
simple şi decorative, tehnici simple de croitorie, tricotat, croşetat etc.
• Tehnici simple de cultivare şi îngrijire a plantelor
• Tehnici simple de îngrijire a animalelor
• Tehnici simple folosite în gospodărie - prepararea
salatelor de fructe şi legume, pregătirea pentru o călătorie
O exemplificare a tuturor tehnicilor enumerate ar presupune un curs

de sute de pagini, fără a avea pretenţia că am epuizat toate
variantele, de aceea vom face trimitere doar la câteva, ca modele de
abordare.
Esenţial este ca, în timp, elevii să observe că se poate ajunge la

acelaşi rezultat prin mai multe tehnici şi să înveţe să facă alegeri
optime.
Iată ca exemplu jocul „Secretul cercului” (fig. 2.11).

Pentru a construi un cerc, există mai multe soluţii:
- se poate merge cu creionul de jur-împrejurul unui obiect
care are ca faţă un cerc
- se poate folosi compasul
- se poate împături în patru un pătrat de hârtie, tăindu-se colţurile
rotund.
Fig. 2.11 – Cum se construieşte un cerc

Deoarece nu întotdeauna avem la dispoziţie compas sau un obiect de

dimensiunea dorită, cea mai simplă modalitate de a tăia cercuri este
cea în care plecăm de la pătrat.
Următorul pas important ar fi să-i învăţăm pe elevi să
folosească cercul şi părţile lui (jumătate, sfert, optime). Cu
ajutorul acestor părţi se pot obţine numeroase forme, care,
în mod obişnuit ar fi dificil de realizat (vezi fig. 2.12, 2.13,
2.14, 2.15).
Fig. 2.12 - Cum se construieşte un brad Fig. 2.13 – Buburuza, Fluturele
Fig. 2.14 – Pisica, Vulpea, Clovnul Fig. 2.15 – Peştele, Puişorul
O tehnică destul de asemănătoare cu cea demonstrată mai

sus, utilizată în construirea colajelor, este tehnica
TANGRAM (fig. 2.16). Aceasta apare în programă doar la
clasa a IV-a, pentru că presupune operaţii superioare ale
gândirii.
Tangram este supranumit şi Jocul pătratului magic.
Seamănă cu un puzzle, singura deosebire fiind aceea că se
pot construi cu ajutorul lui peste 1 600 imagini.
Regulile ce trebuie respectate în construcţia imaginilor, prin

această tehnică, sunt următoarele:
• se folosesc toate figurile geometrice componente
• acestea au voie să se atingă, dar nu să se suprapună.

Fig. 2.16 – TANGRAM, pătratul magic
Temă practică
Listaţi pe o fişă subiectele realizate prin tehnica Tangram

(fig. 2.17 şi 2.18). Creaţi şi păstraţi în portofoliu cel puţin 5
exemple noi, folosind această tehnică de lucru.
Fig. 2.17 Fig. 2.18

Considerată în egală măsură joc dar şi artă a plierii hârtiei,

Origami (din japoneză 折り紙 origami, hârtie pliată)
constituie o provocare prin care o minte iscusită şi două
mâini abile pot da naştere creaturilor vii, obiectelor
neînsufleţite sau formelor decorative abstracte.
Fig. 2.19 Elefant realizat prin tehnica Origami,

dintr-o bancnotă pliată
„Etimologic, cuvântul Origami, de origine japoneză, este format din

oru care are sensul de “a îndoi” şi kami cu sensul de “hârtie”, deci
“hârtie îndoită”. Numele de Origami a fost adoptat în anul 1880, până
atunci arta plierii hârtiei fiind denumită orikata. Formele care pot fi
realizate prin această artă sunt legate de imaginaţia celui care pliază
hârtia, dar există şi categorii de forme tradiţionale care includ flora şi
fauna. Arta Origami din zilele noastre acoperă o zonă largă de forme,
de la ceasuri cu cuc şi dragoni, până la forme simple care exprimă
mai degrabă spiritul decât forma unei imagini.
Există multe stiluri de Origami, acestea pornind de la cele

mai simple compoziţii, până la compoziţii extraordinar de
complexe, alcătuite din mai multe unităţi Origami pentru a
forma un poliedru, precum şi reprezentări formate din două
sau mai multe coli de hârtie. Cu toate aceste multe forme de
abordare, cele mai simple forme Origami sunt cele formate
dintr-un pătrat de hârtie, fără a utiliza lipiciul. Se pot folosi diferite feluri
de hârtie, de la cea subţire la cea groasă, precum şi hârtia velină a
revistelor sau hârtia de împachetat.
Arta plierii hârtiei a fost şi este folosită ca metodă educaţională în

grădiniţele şi şcolile din Japonia. Prin învăţarea formelor de bază ale
acestei arte se ajunge la o anumită rafinare a gândurilor copiilor în
direcţia înţelegerii relaţiei existente între un corp solid, concret, viu şi
reprezentarea sa din hârtie, prin intermediul culorii şi a structurii liniilor
sale de pliere.” (Internet, Wikipedia)

Practica artei Origami stimulează gândirea şi fantezia, dezvoltă simţul

tactil, adânceşte intuiţia despre forma esenţială conţinută într-un
obiect, acesta fiind simplificat până la esenţă.
Temă practică
Realizaţi minim două subiecte prin tehnica Origami, detaliaţi prin

desen etapele obţinerii subiectelor propuse; păstraţi-le în portofolii.
4. Etape de lucru
În cadrul Unităţii de învăţare nr.1 vorbeam despre necesitatea
elaborării unui plan şi independenţa în execuţie. Până să atingem
acest obiectiv, trebuie să-i învăţăm pe copii semnificaţia etapelor de
lucru.
În spatele unui produs finit se află o succesiune logică de operaţii,
care trebuie identificate şi respectate. A obţine un obiect nu
înseamnă, de exemplu, acelaşi lucru cu a obţine o compunere. E
adevărat că ambele au la bază un plan. Dar cuvintele pot fi şterse, pe
când materialele, odată ce au fost tăiate şi lipite greşit, înseamnă că
au fost risipite inutil.
Reflectaţi! Hârtiile prezente peste tot în jurul nostru şi materialele plastice care
bântuie prin comunităţi de fiecare dată când vântul îşi face de cap,
arată că nu am atins încă acel grad de responsabilitate necesar
protejării mediului în care trăim.
Grija faţă de mediu se construieşte ca o casă, cărămidă cu cărămidă,
începând cu primul moment în care copilul pune mâna pe foarfece.
Prezenţa în sălile de curs a unor recipiente pentru reciclare ar fi
benefică. În procesul deprinderii diferitelor tehnici de lucru, exerciţiul
pe astfel de resurse este cel mai bun exemplu pe care îl dăm, fără a
folosi prea multe cuvinte.
În figurile 2.20 - 2.25 - este prezentată succesiunea etapelor de lucru

şi a tehnicilor, pentru obţinerea unui „Suport de şerveţele”:
Fig. 2.20 Fig. 2.21

Fig. 2.20- se identifică nevoia de a realiza un suport; se selectează

materialele necesare: coală A3 de bloc de desen, foarfece, lipici,
tempera, pensule, suport pentru tempera, creioane colorate; se face
un plan de lucru; se desenează suportul desfăşurat şi se creează
elemente pentru decorare;
Fig. 2.21 – se decupează suportul desfăşurat;
Fig. 2.22 Fig. 2.23
Fig. 2.22 – se colorează elementele cu care va fi decorată baza

suportului;
Fig. 2.23 – în timp ce ciupercuţele şi frunzele se usucă, se

asamblează baza suportului, prin îndoire spre interior, pe liniile
punctate şi prin lipire la capete;
Fig. 2.24 Fig. 2.25
Fig. 2.24 – se decupează după contur elementele pentru decor şi se

lipesc astfel încât să formeze pereţii suportului şi să poată susţine
şerveţelele;
Fig. 2.25 – se aşează şerveţelele în suportul care fi element de decor.
Notă: nu se vor alege elemente pentru decor mai joase decât

suportul; fiind confecţionat din coală de bloc de desen, nu va avea
stabilitate. Pentru a ajunge la această concluzie, copiii pot fi lăsaţi să
experimenteze.

5. Expunerea produselor realizate de elevi

Înainte de a ajunge în portofolii, lucrările copiilor ar trebui expuse.
Acesta este un aspect foarte important, de care nu se ţine seama de
regulă, în multe clase şi şcoli.
Multe cadre didactice uită că şcoala există pentru şi prin copii.
Argumente PRO expunere:
o lucrările învăluie copiii cu frumuseţea pe care ei înşişi au creat-

o; creaţiile vorbesc despre interesele şi nevoile copiilor, despre tipuri
de inteligenţă specifice;
o modalităţile de exprimare, oricât ar fi de stângace sau naive,

dacă sunt apreciate, vor influenţa sentimentele copiilor despre propria
persoană;
o când copiii ştiu că ideile şi munca lor este valorizată, se afirmă;

ei ştiu că pot învăţa, că e loc pentru mai bine;
o informaţiile obţinute prin proiecte şi explorări, sub forma

colajelor de tot felul sau a diverselor obiecte realizate, îi motivează pe
copii să înveţe mai mult;
o prin expunerea lucrărilor, familia şi ceilalţi membri ai comunităţii

au o imagine clară asupra procesului instructiv-educativ care se
desfăşoară în şcoală;
o afişând rezultatele activităţii desfăşurate, le oferim copiilor

oportunitatea de a vorbi şi gândi despre munca lor în trecut şi de a
face planuri pentru ceea ce doresc să facă în viitor.
Orice obiect expus ar trebui să respecte anumite standarde (vezi

figurile 2.26 - 2.33):
¾ să fie înrămat (dacă permite);

¾ să conţină o etichetă cu prenumele şi/ sau numele
autorului;
¾ să conţină informaţii despre tematica abordată şi
eventual despre data când a fost realizată;
¾ dacă este posibil, să ofere interpretarea în cuvinte de
către copil a rezultatului muncii sale.

Fig. 2.26 - Modalităţi de expunere a lucrărilor elevilor
Ramele şi panourile de afişaj se vor confecţiona împreună cu copiii,

pentru a spori valoarea muncii lor. Tehnicile şi materialele din care pot
fi obţinute acestea sunt multiple, de aceea se va ţine seama
întotdeauna de caracterul practic şi estetic al produsului finit.
Fig. 2.27- Rame obţinute cu materiale din natură

Fig. 2.29 - Ramă în ramă- printr-un joc

atractiv de forme şi mai ales de culori, pot fi puse în lumină
părţi sau întregul produs realizat de copii; acest tip de
expunere vine în întâmpinarea tematicii abordate
Fig. 2.28 - Variantă de expunere
a lucrărilor aceluiaşi elev
Nu toate lucrările copiilor pot fi înrămate de aceea trebuie să

identificăm alte modalităţi de a le expune. În exemplele de mai jos
sunt prezentate câteva idei utile, aflate la îndemâna oricărui dascăl,
pentru orice tematică, în orice anotimp.
Fig. 2.30 - Creangă - suport Fig. 2.31- Umeraşe - suport

Fig. 2.32 - Expunerea lucrărilor pe sfoară sau sârmă, cu cârlige
Ideal ar fi dacă în fiecare sală de clasă am putea amenaja un colţ

special de artă, în care să desfăşurăm cu copiii activităţi specifice
(vezi fig. 2.33). Într-un astfel de colţ am putea depozita mult mai bine
resursele şi am putea expune cu uşurinţă orice fel de produs al
copiilor.
Fig. 2.33- Colţ de artă

5.1 Aplicaţii
• Realizaţi mai multe forme, din hârtie reciclabilă,

folosind atât părţile unui cerc, cât şi tehnica Tangram.
Comparaţi rezultatele. Listaţi pe două coloane
asemănări şi deosebiri privind competenţele ce se
dezvoltă la elevi prin exersarea celor două tehnici.
• Listaţi minim cinci argumente în favoarea folosirii

tehnicii Origami la orele de Abilităţi practice/ Educaţie
tehnologică.
• Alegeţi un produs pe care aţi dori să-l realizaţi cu

elevii. Enumeraţi materialele necesare,
instrumentele, tehnicile de lucru şi etapele ce trebuie
respectate pentru obţinerea acestuia.
• Alcătuiţi un eseu argumentativ cu subiectul

„Importanţa expunerii lucrărilor elevilor”.
• Realizaţi planul unei clase ideale, în care, printre alte

zone de lucru, se va regăsi şi Colţul de artă.
6. Repere pentru realizarea temelor practice şi aplicaţiilor
• Identificaţi teme la care să se poată realiza un produs în mai multe variante

(din diferite materiale şi cu diferite instrumente)- aplicaţii pag.20.
Tema Produsul Materiale Instrumente

Daruri pentru Ramă foto- Carton colorat, Cutter, creion,
cei dragi varianta 1 forme ştanţate, foarfece, lipici,
forme din acuarele,
material Eva pensule
Daruri pentru Ramă foto- Mucava, flori şi Cutter, creion,
cei dragi varianta 2 frunze presate, aracet
scoici
Daruri pentru Ramă foto- Ramă de lemn Aracet, lac de
cei dragi varianta 3 cu geam, lemn, pensule
şerveţele

• Creaţi şi păstraţi în portofoliu cel puţin 5 exemple noi, folosind

tehnica Tangram (temă practică pag.24).
Fig. 2.34 – Exemple realizate prin Tangram
• Alegeţi un produs pe care aţi dori să-l realizaţi cu elevii.

Enumeraţi materialele necesare, instrumentele, tehnicile de lucru şi
etapele ce trebuie respectate pentru obţinerea acestuia.
Produs: Stea pentru pomul de iarnă
Fig. 2.35 - Coală colorată, foarfece, lipici Fig. 2.36- Îndoire pe diagonală
Fig. 2.37- Îndoire pe ambele diagonale Fig. 2.38- Îndoiri: jumătăţile pătratului şi
jumătăţile jumătăţilor pătratului
Fig. 2.39- Crestarea unui sfert pe fiecare Fig. 2.40- Lipirea celor două jumătăţi
latură a pătratului, îndoire către diagonale, de stea
lipirea prin suprapunere a părţilor îndoite
6. Bibliografie
¾ Carol Seefeldt, Creating Rooms of Wonder, Valuing and

Displaying Children s Work to Enhance the Learning Process,
Beltsville, MD 20704, 2002, pag. 20,21,22
¾ Emberley E., Emberley’s Picture Pie, Little, Brown and

Company USA, 2000, pag 6,7
¾ Internet, Wikipedia

2003

5198/ 01.11.2004, Bucureşti, 2004

3919/ 20.04.2005, Bucureşti, 2005

Abordarea integrată
ABORDAREA INTEGRATĂ
CUPRINS

2. De la teorie la practică în abordarea integrată ...............................................................31
2.1 Aplicaţii.....................................................................................................................36
3. Învăţarea pe bază de proiecte........................................................................................36
3.1 Aplicaţii.....................................................................................................................41
5. Lucrare de verificare nr.2 ..............................................................................................45
6. Bibliografie .....................................................................................................................46

• să definească noţiunea de „abordare integrată”;

• să enumere paşii ce trebuie respectaţi în abordarea integrată;
• să proiecteze un demers integrat, în care să valorifice
competenţe formate în cadrul disciplinei Abilităţi practice-
Educaţie tehnologică;
• să formuleze judecăţi de valoare privind necesitatea completării
modelului învăţământului tradiţional, cu educaţia de dincolo de
discipline;
• să definească noţiunea de „proiect”;
• să propună un proiect, a cărui desfăşurare să urmeze paşii pe
care îi parcurg elevii în ciclul gimnazial, în cadrul disciplinei
educaţie tehnologică;
perspectivă proprie, astfel încât să se poată vorbi de eficienţă a
demersului didactic.

2. De la teorie la practică în abordarea integrată
„Cel mai puternic argument pentru integrarea disciplinelor

este însuşi faptul că viaţa nu este împărţită pe discipline.”
(J. Moffet)
Criza prin care trec copiii din societatea contemporană a

declanşat multe semne de întrebare în rândul specialiştilor în
educaţie. Una din concluziile formulate este aceea că ar trebui să se
treacă dincolo de graniţele disciplinelor şcolare clasice, formale şi să
se formeze competenţe şi/sau valori fundamentale pentru viaţa de zi
cu zi.
Trăim într-o lume caracterizată prin dinamism şi complexitate, suntem

puşi în faţa unor situaţii problemă cu caracter integrat, pe care trebuie
să fim capabili să le soluţionăm şi care nu pot fi încadrate în contextul
strict al unui obiect de studiu.
Limitele instruirii pe discipline pot fi depăşite cu uşurinţă prin

abordările integrate ale curriculumului.
Ce înseamnă de fapt, integrare?
¾ În sens larg, integrarea reprezintă acţiunea de a face să

interrelaţioneze diverse elemente pentru a construi un tot
armonios, de nivel superior.
¾ În sens restrâns, integrarea este procesul şi rezultatul

procesului prin care un element nou devine parte a unui ansamblu
deja existent.
¾ „Curriculumul integrat presupune crearea de conexiuni

semnificative între teme sau competenţe care sunt de regulă formate
disparat, în interiorul diferitelor discipline. Aceste teme sau
competenţe au o puternică legătură cu viaţa cotidiană a elevilor şi îşi
propun, direct sau indirect, să contribuie la formarea unor valori şi
atitudini.”
(Lucian Ciolan)
Argumente în favoarea abordării integrate a curriculumului au fost

formulate extrem de convingător de către K. Bergstrom:
¾ se asigură condiţii optime de dezvoltare pentru toţi elevii,

indiferent de stilul de învăţare, de tipul de inteligenţă
predominant sau de diversele abilităţi;
¾ se promovează colaborarea, atât între profesori cât şi

între elevi;

¾ se reflectă lumea reală care este interactivă, ceea ce

duce la creşterea interesului şi a motivaţiei pentru
învăţare;
¾ se evită rigiditatea şi unilateralitatea în gândire, prin

crearea de conexiuni între discipline;
¾ se valorifică resursele comunităţii prin participarea părinţilor şi

nu numai, la proiectele derulate.
Pentru a avea succes în abordarea integrată, trebuie să ne asigurăm

că parcurgem următorii paşi:
• identificăm şi selectăm o temă care îi interesează pe copii;
• definim rezultatele aşteptate (obiective/ competenţe/ valori/

atitudini) pe care elevii le vor dobândi la finalul studierii temei;
• stabilim timpul necesar studiului;
• colectăm resursele utile (literatură scrisă, resurse audio-

vizuale, mass-media, internet, obiecte, materiale informative/
promoţionale etc.);
• mobilizăm persoanele –resursă;
• proiectăm activităţile de învăţare cu termenele necesare;
• desfăşurăm activităţile propuse;
• realizăm evaluarea finală a temei (evaluarea se poate face prin

portofolii sau prin realizarea unui proiect final).
Obiectivul suprem al unui astfel de demers este să

descoperim ceea ce are mai bun fiecare elev şi să
valorificăm, respectiv să construim învăţarea în raport cu
punctele tari ale fiecăruia.
Iată un exemplu concret de depăşire a graniţelor dintre disciplinele

Limba şi literatura română şi Educaţie tehnologică, la clasa a III-a.
Unitatea tematică a fost „De vorbă cu Făt-Frumos”.

Punctul de plecare l-au constituit textele literare din cărţile uriaşe (Fig.
nr. 3.1).

Fig. 3.1- Cărţi uriaşe Fig. 3.2- „Sarea în bucate”
În urma analizei textului prelucrat după Petre Ispirescu – „Sarea în

bucate”, impresionaţi nu numai de conţinut dar şi de imagini (Fig.
nr.3.2), elevii şi-au exprimat dorinţa de a învăţa cum se face o
coroană, lucru care s-a şi întâmplat, de altfel.
Memorând fragmente din text şi „înarmându-se” cu pelerine şi

coroane confecţionate prin propriile puteri, cei care au dorit, au fost :
împăraţi, regine, prinţi sau prinţese (Fig. 3.3).
S-a organizat un Carnaval al Poveştilor la care fiecare elev
şi-a pus în valoare tipurile de inteligenţă predominante.
Fig. 3.3- Coroniţă de prinţesă
La o altă unitate tematică, tot la clasa a III-a, unitate intitulată

sugestiv „Din lumea celor care nu cuvântă”, una dintre poeziile
selectate pentru studiu a fost „Stupul lor” de Tudor Arghezi.
Lectura acestui text literar a dat naştere multor întrebări.

Copiii au dorit să afle despre:
felul în care arată o albină (mulţi nu au studiat-o îndeaproape, chiar
dacă şi-au dorit, deoarece se tem de acul ei);
felul în care arată un stup;
activitatea care se desfăşoară în stup;
modul în care se obţine mierea;
compoziţia acesteia (de ce toată lumea foloseşte mierea ca
medicament) etc.
Fig. 3.4 - Albină din argilă Fig.3.5-Albine-desen
Cadrul didactic a venit în întâmpinarea intereselor elevilor, realizând

o abordare integrată. La disciplina Ştiinţe-clasa a III-a, pe lista
conţinuturilor se află „Principalele grupe la animale - mamifere, păsări,
peşti, reptile, insecte- caracteristici generale”.
Dincolo de ceea ce au aflat la Ştiinţe, după studiul alcătuirii, copiii au

desenat albine şi stupul lor, le-au colorat, au realizat tablouri sub
formă de colaj şi chiar şi-au creat albine din plastilină, argilă sau
polistiren (Fig. 3.4 - 3.7)
Fig. 3.6 – Colaj Fig. 3.7 - Colaj
Abordarea integrată deschide un univers nelimitat al

tematicii. Astfel, elevii pot realiza de-a lungul ciclului primar
obiecte utile, care au o anumită semnificaţie pentru ei:
obiecte de design interior: rame, tablouri, panouri decorative,

colaje pentru sala de clasă, şcoală sau camera proprie etc.;
obiecte de design vestimentar: batic, cravată, cordon, bentiţă,
fular etc.;
obiecte specifice sărbătorilor, în funcţie de anotimpuri: Crăciun,
Paşti, 8 Martie, 1 Iunie etc. (de regulă se urmăresc şi se
valorifică tradiţiile locale);
obiecte de uz personal: suport pentru creioane, cutii de diferite
forme şi mărimi, clasor, semn de carte, ramă orar;
jocuri şi jucării, mini-machete etc.;

mecanisme simple realizate din LEGO;

construcţii din mase plastice şi nu numai;
obiecte din materiale refolosibile (resturi textile, plastice etc.).
Iată câteva exemple de produse (+ materialele şi tehnicile folosite):
Fig. 3.8 Fig. 3.9

Vase de ceramică Tablou „ Coş cu flori”
Materiale: argilă, tempera Materiale: carton colorat
Tehnică: modelaj, pictură Tehnici: trasare după şablon,
decupare, asamblare
Fig. 3.10 Fig.3.11

Gentuţă Măşti pentru carnaval
Materiale: forme Eva ştanţate, Materiale: material Eva, material textil
material Eva, şiret colorat carton colorat, ochi mobili
Tehnici: asamblare prin şnuruire Tehnici: trasare după contur, decupare,
lipire, coasere
Fig. 3.12 - Ramă foto Fig. 3.13- Felicitări

2.1 Aplicaţii
• Listaţi minim cinci argumente în favoarea abordării

integrate a curriculumului la ciclul primar.
• Revedeţi cunoştinţele referitoare la nivelurile

integrării curriculare:
- monodisciplinaritatea
- pluridisciplinaritatea
- interdisciplinaritatea
- transdisciplinaritatea
Ce diferenţe există între acestea?
• Daţi exemple de alte teme care pot fi abordate în
manieră integrată.
• Identificaţi probleme din viaţa de zi cu zi pe care le
consideraţi importante pentru dezvoltarea elevilor şi
care nu sunt suficient abordate în cadrul diverselor
discipline şcolare din planul de învăţământ. Cum ar
putea fi ele introduse în programul elevilor?
3. Învăţarea pe bază de proiecte
Proiectul, metodă iniţiată de J. Dewey- „Project method”- a fost

fundamentată pe principiul învăţării prin acţiunea practică, cu finalitate
reală „learning by doing”, ceea ce îi conferea şi motivaţia necesară.
Practic, „materia de studiu era împărţită într-un ansamblu de proiecte,
apropiate centrelor de interes, pe care elevii urmau să le realizeze
efectiv, într-un termen determinat, ajungând astfel să rezolve
probleme autentice, din lumea reală, să dobândească cunoştinţe şi
abilităţi practice utile.”(I. Cerghit)
Astăzi, proiectul este înţeles ca „o temă de cercetare orientată spre

atingerea unui scop bine precizat şi care urmează să fie realizată, pe
cât posibil, prin îmbinarea cunoştinţelor teoretice cu activitatea
practică.”
Proiectul este şi acţiune de cercetare şi acţiune practică, subordonată

îndeplinirii unor sarcini concrete de instrucţie şi educaţie.
Proiectul este activitatea cel mai pregnant centrată pe elevi.
Efortul depus de aceştia se materializează de fiecare dată într-o

„lucrare” (proiectul este ceva), cum ar fi: o broşură, un pliant, un
poster, o machetă, revista clasei, a şcolii, a Clubului, o carte,
monografia şcolii, a localităţii, o piesă de teatru dramatizată, o jucărie
cu instrucţiuni de folosire, o reclamă, un studiu de caz, materiale
didactice, un obiect de decor etc.
Cu cât reuşim să venim în întâmpinarea intereselor elevilor şi îi

îndrumăm să aleagă materialele şi instrumentele cele mai potrivite în
funcţie de scopul urmărit, să-şi planifice activitatea, să execute ceea
ce şi-au propus, să se autoevalueze în funcţii de criterii date, cu atât
vom uşura trecerea la ciclul gimnazial, unde, la disciplina Educaţie
tehnologică învăţarea se realizează predominant prin proiecte.
Spre sfârşitul clasei a IV-a, în cadrul disciplinei Educaţie

tehnologică, ar fi de dorit să iniţiem proiecte, parcurgând următorii
paşi:
Iniţierea unei probleme care să evidenţieze un

necesar tehnologic
Descrierea produselor necesare pentru

rezolvarea problemei
Stabilirea sarcinilor de lucru
Stabilirea necesarului de materiale şi

ustensile
Formularea sugestiilor de soluţionare
Alegerea soluţiei
Realizarea produselor
Evaluarea produselor
Prezentarea produselor
Valorificarea produselor

Exemplu de proiect: „Colţ de vis”.

Proiectul este realizat de elevii claselor a IV-a şi a V-a, prin colaborare
(cele două clase funcţionând împreună în aceeaşi sală de clasă).
a) Iniţierea unei probleme care să evidenţieze un nece-

sar tehnologic
Amenajarea unui colţ special în sala de clasă, în care să se expună

lucrările realizate la Cercul de creaţie artistică din şcoală (proiectul se
derulează de la începutul anului şcolar).
b) Descrierea produselor necesare pentru rezolvarea

problemei:
• rame de culori şi dimensiuni diferite

• „crengi de salcie”
• „pod”(simbolic)
• „lac”
• „stânci”
• nuferi
c) Stabilirea sarcinilor de lucru
• Realizarea unui plan pentru colţul ce urmează a fi amenajat- se

stabilesc criterii funcţionale şi estetice.
• Realizarea unor schiţe ale produselor care urmează a fi
executate.
• Alegerea produselor care vor fi realizate de elevii clasei a
IV-a şi a celor care vor fi realizate de elevii clasei a V-a.
• Împărţirea fiecărui colectiv pe grupe, în funcţie de interesul
manifestat pentru anumite produse (sau în funcţie de alte criterii).
• Împărţirea sarcinilor în cadrul grupului şi stabilirea rolului
fiecărui elev.
• Stabilirea graficului de lucru cu termene precise.
d) Stabilirea necesarului de materiale şi ustensile
Clasa a IV-a foloseşte: hârtie de mototolit, carton colorat, carton

ondulat, hârtie cerată, foarfece, lipici, pentru „crengi de salcie”, nuferi
şi lac.
Clasa a V-a foloseşte: mucava, carton colorat, carton ondulat, hârtie
de mototolit, riglă, foarfece, cutter, aracet pentru rame, „pod” şi
„stânci”.
e) Formularea sugestiilor de soluţionare
Elevii clasei a IV-a propun modele de frunze pentru crengile

de salcie şi pentru nuferi precum şi soluţii de reprezentare a
lacului.

Elevii clasei a V-a propun variante pentru executarea ramelor (număr,

dimensiuni, culori), pentru realizarea simbolică a podului (inventează
un model de prindere a podului între cei doi pereţi), pentru
reprezentarea stâncilor.
f) Alegerea soluţiei
Fiecare grupă îşi alege produsul dorit şi soluţia cea mai

bună pentru realizarea acestuia.
Succesiunea logică a operaţiilor de executare a produselor va fi
stabilită înainte de începerea lucrului. Pot exista mai multe variante de
lucru. Se va alege acea variantă care convine din punct de vedere al
economiei de material sau /şi al economiei de timp sau /şi al
posibilităţilor de prelucrare.
g) Realizarea produselor
Aceasta este etapa de execuţie. Se poate lucra astfel:

• o grupă la un singur produs;
• o grupă la mai multe produse diferite;
• mai multe grupe la acelaşi produs.
În acest moment fiecare ştie ce are de făcut, în cât timp, când, cu ce
materiale şi ustensile, unde îşi desfăşoară activitatea, cu cine
colaborează, deci fiecare elev poate executa produsul după procesul
tehnologic stabilit.
h) Evaluarea produselor
Fiecare grupă se va autoevalua, urmând să fie alese acele

produse care corespund criteriilor stabilite iniţial.
i) Prezentarea produselor
Expoziţia cu desene, creaţii literare, colaje etc. poate fi deschisă într-

un cadru festiv. Pot participa elevi din şcoală, cadre didactice, părinţi
etc.
j) Valorificarea produselor

„Colţul de vis” poate arăta ca în figura de mai jos:
Fig.3.8
Aproape fiecare a avut ocazia să privească retrospectiv viaţa şcolară

şi să se întrebe ce s-a întâmplat cu cunoştinţele pe care se presupune
că le-a acumulat în cursul anilor de şcolarizare şi de ce priceperile
tehnice pe care le-a dobândit au trebuit să fie din nou învăţate într-o
formă schimbată, pentru a-i fi de folos.
Este norocos acela care nu descoperă că, pentru a avea succes în
viaţă, nu a trebuit să uite multe din ceea ce a învăţat în şcoală.
Este momentul să deschidem ferestrele şcolilor, să nu mai privim

izolat obiectele de învăţământ şi să nu mai închidem informaţia în
compartimente ermetice.
„Educaţia, pentru a-şi realiza scopurile, atât pentru elev cât şi pentru
societate, trebuie să se bazeze pe experienţă- care totdeauna este
experienţa de viaţă reală a unui individ.”(John Dewey)

3.1 Aplicaţii
• Enumeraţi notele definitorii ale învăţării bazate pe

proiect.
• I. Cerghit afirmă că învăţarea pe bază de proiect se

poate realiza cu adevărat doar la liceu. Comentaţi
această afirmaţie.
• Care consideraţi că sunt rolurile cadrului didactic în

cadrul învăţării bazate pe proiect?
• Proiectaţi desfăşurarea unui proiect, trecând prin

următorii paşi:
- identificarea necesităţii
- obiective urmărite
- grup de participanţi
- resurse
- distribuirea responsabilităţilor
- activităţi planificate
- analiza datelor obţinute
- prezentarea rezultatelor acţiunii
- evaluarea acţiunii
- follow-up- posibilităţi de a continua acţiunea
• Proiectaţi desfăşurarea unui proiect, trecând prin următorii paşi

(aplicaţii pag.50):
- identificarea necesităţii
- obiective urmărite
- grup de participanţi
- resurse
- distribuirea responsabilităţilor
- activităţi planificate
- analiza datelor obţinute
- prezentarea rezultatelor acţiunii
- evaluarea acţiunii
- follow-up- posibilităţi de a continua acţiunea

Numele proiectului: „Personaje dragi, din cărţi dragi”

Clasa a IV-a
Discipline vizate: Limba şi literatura română, Ed. civică, Ed. plastică,
Ed. tehnologică, Ed. muzicală)
Durata- ultimele 4 săptămâni ale anului şcolar
Obiective de referinţă vizate:
- l. română- 1.5; 1.6; 2.1; 2.5; 2.7;
- educaţie civică- 3.2
- ed. plastică- 1.1
- ed. tehnologică- 1.2; 3.1; 4.1;
- ed. muzicală- 3.4
Etape:
• stabilirea unor criterii de apreciere a proiectului (I) –
1 oră (prima săpt.)
• lecturi din cele mai îndrăgite opere literare scrise
pentru copii; selectarea fragmentelor care pot fi dramatizate;
împărţirea pe grupuri; împărţirea rolurilor şi a sarcinilor în grup (II) - 5
ore (prima săptămână a proiectului)
• vizionarea unui spectacol de teatru pentru copii (live
sau pe casetă video; ideal ar fi ca acesta să aibă la bază o operă
literară studiată)(III) -1,5 ore (la sfârşitul primei săptămâni)
• dramatizarea fragmentelor literare selectate (IV) –

8 ore (săpt. II şi III)
• realizarea invitaţiilor şi afişelor pentru serbare- (V) –
3 ore (săptămâna a III-a)
• prezentarea proiectului în cadrul serbării de sfârşit de
an şcolar (VI)– 2 ore (ultima săptămână)
Organizarea clasei: individual, frontal, în grup
Cerinţe pentru elevi:
I. Am hotărât împreună ca, la sfârşitul ultimei unităţi tematice

din acest an şcolar să realizăm o serbare, prin dramatizarea
fragmentelor literare, care vă sunt foarte dragi.
Pentru a aprecia dacă vom reuşi să punem în scenă ceea ce ne
propunem, trebuie să stabilim nişte criterii, în funcţie de care vom
discuta la sfârşitul proiectului. Care ar trebui să fie acestea?
II. a) Realizaţi o listă cu autorii şi titlurile operelor literare studiate în

ultima perioadă (I. L. Caragiale- D-l Goe..., Un pedagog de şcoală
nouă, Bubico; Anton Pann- Negustorul şi nerodul; O. Pancu-Iaşi- Nu
numai la şcoală; Mircea Sântimbreanu- Un băiat citit, Un şmecher la
lecţie, O poveste plicticoasă, Portretul colegei de bancă; Petre Dulfu-
Păcală şi Tândală).
b) Recitiţi fragmentele literare care v-au impresionat cel mai mult.
c) Selectaţi „piesa” în care doriţi să jucaţi şi personajul pe

care doriţi să-l interpretaţi (gândiţi-vă să argumentaţi alegerea făcută).

Poate fi vorba despre un monolog, un dialog între două persoane sau
un dialog între mai multe persoane.
d) Formaţi grupurile necesare, în urma conversaţiilor cu

colegii.
e) Vom citi împreună textele alese, vom discuta şi vom

negocia, pentru a fixa grupurile finale şi pentru a face distribuţia
potrivită în fiecare grup; trebuie să demonstraţi că vă cunoaşteţi bine
colegii şi că veţi ţine seama de posibilităţile şi dorinţa fiecăruia de a
interpreta personajul ales.
III. a) În timp ce vizionaţi piesa de teatru, să observaţi:

- modul în care actorii reuşesc „să intre în pielea personajelor” pe care
le interpretează; dacă redau calităţile sau defectele sugerate de autor;
- cât de „adevărat” pare totul, dacă legătura dintre personaje te duce cu
gândul la viaţa reală sau totul pare fals;
- ritmul în care se desfăşoară spectacolul (o reprezentaţie lentă
plictiseşte);
- legătura dintre text şi costume;
- decorul;
- alte elemente care ajută la transmiterea emoţiei artistice (fondul
muzical).
b) La sfârşitul piesei, comentaţi cu colegii mesajul şi aspectele

observate; evidenţiaţi lucrurile ce vă vor fi utile în montarea propriului
spectacol.
IV. Cerinţe pentru grupuri:
a) Adaptaţi textul ales (replicile foarte lungi vor fi aduse la esenţă,

pentru a fi mai uşor memorate). În funcţie de mesajul pe care doriţi
să-l transmiteţi, puteţi modifica şi intervenţiile anumitor personaje,
păstrând însă coerenţa şi frumuseţea textului.
b) Transcrieţi pe coli (pentru fiecare membru al grupului) textul
modificat, astfel încât să puteţi urmări derularea întregului
fragment; marcaţi ceea ce aveţi personal de memorat. Puteţi folosi
scrisul de mână sau vă puteţi ajuta de un PC.
c) Citiţi pe roluri, de mai multe ori, folosind intonaţia potrivită.
d) Memoraţi replicile în ordinea acestora (se lucrează individual/în
grup, atunci când este posibil- în clasă sau acasă).
e) Repetaţi în grup, în spaţiul în care se va desfăşura serbarea.
Însoţiţi replicile de mişcarea scenică şi gesturile adecvate.
f) Luaţi hotărâri asupra decorului în care se va monta piesa, asupra
costumelor şi eventual asupra fondului muzical.
g) Confecţionaţi (cu ajutorul familiei sau cu colegii, în grup) costumul
necesar.
h) Realizaţi în clasă, în timpul orelor de Educaţie plastică şi Educaţie
tehnologică, decorul necesar, lucrând individual sau în echipă.

V. Cerinţe pentru elevi:
a) Dintr-o coală de desen, realizaţi partea exterioară a invitaţiei-

program pentru serbare; puteţi folosi orice instrument de lucru
doriţi (creioane colorate, pixuri colorate, carioca, acuarele,
tempera, cărbune, foarfecă şi lipici etc.) precum şi orice tehnică
deprinsă în cadrul disciplinelor Educaţie plastică şi Educaţie
tehnologică.
Criterii ce ar trebui urmărite:
- legătura cu conţinutul serbării
- originalitatea subiectului ales şi a tehnicilor folosite
- armonia culorilor/materialelor
- acurateţea lucrării
b) În interior veţi scrie într-o formulare originală, atractivă (lucruri care

se stabilesc de comun acord, prin dezbatere):
- data
- locul desfăşurării
- ora de începere
- ordinea desfăşurării/ timpul orientativ, prevăzut
pentru fiecare piesă
c) Veţi înmâna invitaţiile familiei voastre. Realizaţi mai multe invitaţii,

dacă doriţi să-i aveţi alături pe bunici, prieteni, colegi de la alte
clase etc. Puteţi face schimb de invitaţii între voi.
d) Fiecare grup va realiza pe o coală mare (A 0) un afiş, folosind

instrumente de lucru şi tehnici variate. Lucrările obţinute vor fi
expuse la intrările din şcoală, pe exteriorul uşii clasei, la panoul cu
ştiri destinate părinţilor etc. Se va ţine seamă de aceleaşi criterii
prezentate la punctul a.
VI. Se prezintă proiectul în public, în ultima săptămână a

semestrului al II-lea.
În timpul serbării, pe perioada pauzelor necesare schimbării
decorurilor, se va asigura un fond muzical adecvat.
După serbare, feed-back:

- de la public;
- de la învăţător;
- de la colegi
- autoevaluare.

" 5. Lucrare de verificare (10 puncte)
Realizaţi planul unui proiect cu titlul „O, brad frumos!”
În realizarea planului trebuie să ţineţi seama de următoarele

etape:
• stabilirea unor criterii de apreciere a proiectului (I) – 1 oră

(prima săptămână)
• excursie la pepinieră, în pădure sau în oricare altă zonă

unde poate fi observat bradul (II)- (în prima săptămână,
activitate desfăşurată în afara clasei)
• stabilirea asemănărilor şi deosebirilor dintre brad şi alţi

arbori- din familia coniferelor sau din familia foioaselor;
observarea modificărilor ce au loc în viaţa arborilor, în
funcţie de succesiunea anotimpurilor; acţiuni concrete de
protejare a pădurii (III)- (în prima săptămână)
• lecturi reprezentative privind legenda bradului/

semnificaţia acestuia la români dar şi la alte popoare (IV)
– 2-3 ore (în a doua săptămână a proiectului; act.
desfăşurată în clasă)
• întâlnire cu unul dintre bătrânii satului/ comunei/oraşului;

conversaţii despre obiceiurile locale care însoţesc
momentul împodobirii bradului (V)- 1-2 ore (în a doua
săptămână a proiectului; activitate desfăşurată în clasă
sau în afara clasei)
• învăţarea după auz a cântecului „O, brad frumos!” (VI)- 1

oră (în a doua săptămână)
• realizarea podoabelor pentru brad (VII)- 4 ore (în a doua

şi a treia săptămână )
• împodobirea bradului şcolii (VIII)- în ultima săptămână a

proiectului, înaintea serbării de iarnă, activitate
desfăşurată în şcoală.

Barem de corectare şi de notare a proiectului
Punctajul va fi repartizat astfel:
Conţinutul lucrării- 8 puncte -câte 1 punct pentru fiecare set

de cerinţe formulate la cele 8 etape ale proiectului (vezi repere de
rezolvare pag. 51-54).
Se vor aprecia corectitudinea şi claritatea enunţurilor formulate.
Redactarea lucrării- 2 puncte pentru

- organizarea ideilor în scris (0,5 puncte)
- ortografie şi punctuaţie (0,5 puncte)
- aşezare corectă în pagină (0,5 puncte)
- lizibilitate (0,5 puncte)
6. Bibliografie
¾ Ciolan L., Dincolo de discipline, Ghid pentru învăţarea integrată/

crosscurriculară, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003
¾ Clarke, J.H., Agne, R.M., Interdisciplinary High School Teaching,
Strategies for integrated learning, Nedham Heights, Allyn&Bacon,
1977
¾ Delors, J., Comoara lăuntrică, Polirom, Iaşi
¾ Faure, E., A învăţa să fii, EDP, Bucureşti, 1974
¾ Ionescu M., Managementul clasei. Un pas mai departe...Învăţarea
bazată pe proiect, Colecţia Şanse Egale, Humanitas Educational,
Bucureşti 2003
¾ Tyler J., What shall I do today?, Usborne Publishing
¾ MEC, CNC, Ghid metodologic de aplicare a programelor de
abilităţi practice şi educaţie tehnologică, primar-gimnaziu,
Bucureşti, 2001, pag.42
2003
5198/ 01.11.2004, Bucureşti, 2004
3919/ 20.04.2005, Bucureşti, 2005

Proiectarea demersului didactic
Unitatea de învăţare nr. 4
PROIECTAREA DEMERSULUI DIDACTIC
CUPRINS

2. Ce înseamnă proiectare didactică? ............................................................................... 48
2.1 Programa şcolară .................................................................................................... 49
2.2 Unităţile tematice ..................................................................................................... 49
2.3 Planificarea calendaristică ....................................................................................... 50
2.4 Proiectarea unităţii de învăţare ................................................................................ 50
2.5 Proiectarea activităţii de evaluare............................................................................ 51
2.6 De la teorie la practică în proiectare ........................................................................ 51
2.7 Aplicaţii .................................................................................................................... 54
3. Repere pentru rezolvarea aplicaţiilor ............................................................................. 55
4. Evaluarea finală a portofoliului ...................................................................................... 57
5. Bibliografie..................................................................................................................... 59

• să explice sintagma „Proiectarea demersului didactic”;
• să definească termenul unitate de învăţare;
• să alcătuiască o planificare calendaristică orientativă şi o

proiectare a unei unităţi de învăţare la disciplina Abilităţi
practice-Educaţie tehnologică;
• să identifice întrebările cheie la care trebuie să răspundă

atunci când proiectează activitatea de evaluare;
• să utilizeze/ opereze cu noile concepte în diverse contexte de

instruire, metodice etc.;

perspectivă proprie, astfel încât să se poată vorbi de calitate a
proiectării demersului didactic.

2. Ce înseamnă proiectare didactică?
Reflectaţi! „Proiectarea demersului didactic este acea activitate

desfăşurată de învăţător/profesor care constă în anticiparea
etapelor şi a acţiunilor concrete de realizare a predării.
Proiectarea demersului didactic presupune:

• lectura personalizată a programelor şcolare;
• planificarea calendaristică;
• proiectarea secvenţială (a unităţilor de învăţare sau a
lecţiilor).
Pentru a vorbi de o învăţare eficientă, este necesar ca
învăţătorul/profesorul să aibă o imagine de ansamblu bine
conturată asupra întregului curriculum alocat unui an de
studiu.
Identificarea unor teme majore şi organizarea conţinuturilor în

jurul acestora oferă o imagine mult mai clară decât
enumerarea unei succesiuni de lecţii. De aici, opţiunea pentru
organizarea procesului de învăţământ în unităţi de învăţare.”
(Ligia Sarivan)
Specialiştii în domeniu au optat pentru termenul unitate de

învăţare urmărind să accentueze necesitatea unui demers
didactic centrat pe elev.
Unitatea de învăţare este o structură didactică deschisă şi

flexibilă care:
¾ determină formarea la elevi a unui comportament

specific, generat prin integrarea unor obiective de
referinţă;
¾ este unitară din punct de vedere tematic;
¾ se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o
perioadă de timp;
¾ se finalizează prin evaluare.
Este important de reţinut faptul că proiectarea didactică este

un demers personalizat. Cadrul didactic este cel care ia
deciziile asupra modalităţilor pe care le consideră optime
privind creşterea calităţii procesului de învăţământ. Pentru
aceste decizii el îşi asumă răspundere personală.
Elementul central în realizarea proiectării didactice este

programa şcolară. Aceasta nu trebuie privită ca „tabla de
materii” sau ca un element de îngrădire al profesorului, ci este
un document reglator, prin care se stabilesc obiective ce
urmează a fi atinse prin intermediul activităţii didactice.
Nu exisă reţete perfecte în elaborarea documentelor după

care se ghidează fiecare cadru didactic în parte, dar, de

regulă, se parcurg următorii paşi:
a. se citeşte programa şcolară;

b. se stabilesc temele care prezintă interes pentru
elevi, de preferat, cu ajutorul acestora;
c. se realizează planificarea calendaristică anuală;
d. se proiectează primele unităţi de învăţare ale
fiecărei discipline;
e. se proiectează ativitatea de evaluare.
2.1 Programa şcolară
În programă, fiecărui obiectiv cadru îi sunt asociate obiective

de referinţă. Atingerea acestor obiective se face cu ajutorul
conţinuturilor. Cadrul didactic poate alege să folosească
activităţile de învăţare sau poate propune alte activităţi, care
se potrivesc mai bine colectivului pe care îl îndrumă.
Citirea programei se face în plan orizontal, astfel:
Obiectiv Obiective Conţinuturi Activităţi

cadru de de
referinţă învăţare
2.2 Unităţile tematice
La începutul fiecărui an şcolar este necesar şi util să aflăm ce

aşteaptă copiii de la şcoală (ar trebui să renunţăm la practica
de a alege manuale şi de a merge fără abatere pe firul lor,
neglijând interesele copiilor).
Lista obţinută o reorganizăm în teme largi (cel mai uşor se
realizează acest lucru pornind de la disciplina cunoaşterea
mediului, ştiinţe; curiozitatea copiilor de ciclu primar este
legată predominant de acest domeniu).
Precizăm încă o dată că este vorba de „teme- pretext-

nerelevante în sine, dar utilizate ca platformă, pentru a crea
conexiuni (lianţi creaţi în mintea copiilor cu scopul de a aduce
împreună cunoştinţe şi deprinderi învăţate separat; punţi de
legătură)” - Lucian Ciolan
În unitatea de învăţare nr.1 am exemplificat o astfel de

planificare tematică anuală, însoţită de repere de timp:
I. Cu toamna în ghiozdan (sept., octombrie- 4 săpt.)

II. În Împărăţia Apei (octombrie, noiembrie- 4 săpt.)
III. Bătrânul An şi fiicele lui (noiembrie, decembr.- 4 săpt.)
IV. De vorbă cu Făt-Frumos (ianuarie- 3 săpt.)
V. Cea de-a zecea planetă (februarie- 3 săpt.)

VI. Doctorii cu frunze verzi (martie- 3săpt.)

VII. Eu şi familia mea (martie, aprilie- 4 săpt.)
VIII. Mijloace de transport (aprilie, mai- 4 săpt.)
IX. Calculatorul, colegul meu de bancă ( mai- 3 săpt.)
X. În lumea desenului animat (iunie-2 săpt.)
Aceste unităţi tematice ne pot ajuta să abordăm integrat

conţinuturile şi pot facilita deschiderea procesului de învăţare
care are loc în şcoală, către ceea ce se întâmplă în afara
şcolii şi mai ales către ceea ce are semnificaţie pentru elevi.
2.3 Planificarea calendaristică
Planificarea este un document în a cărui elaborare se parcurg

următoarele etape:
• realizarea asocierilor dintre obiectivele de referinţă şi
conţinuturi;
• împărţirea în unităţi de învăţare;
• stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de
învăţare;
• alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare
unitate de învăţare, în concordanţă cu obiectivele de referinţă
şi conţinuturile vizate.
În general, planificarea este schematică şi se gândeşte pe

întregul an şcolar dar cuprinsul ei are valoare orientativă.
Modificările determinate de situaţiile reale de la clasă pot fi
consemnate într-o rubrică specială intitulată Observaţii.
O planificare anuală corect întocmită trebuie să acopere
integral programa şcolară la nivel de obiective de referinţă şi
conţinuturi.
2.4 Proiectarea unităţii de învăţare
Unitatea de învăţare exprimă cel mai bine conceptul de

demers didactic personalizat. Aici se vede experienţa fiecărui
cadru didactic, ce trebuie să ştie să răspundă la următoarele
întrebări:
¾ De ce voi face? (identificarea obiectivelor)

¾ Ce voi face? (selectarea conţinuturilor)
¾ Cu ce voi face? (analiza resurselor)
¾ Cum voi face? (determinarea activităţilor de învăţare)
¾ Cât s-a realizat? (stabilirea instrumentelor de
evaluare)
Deşi denumirea unităţilor de învăţare şi alocarea timpului

pentru fiecare în parte se face în cadrul planificării, la început
de an şcolar, se recomandă ca proiectarea în sine să se
completeze periodic, pe parcursul anului, pentru a reflecta cât
mai bine realitatea.

2.5 Proiectarea activităţii de evaluare
Prin evaluare ar trebui „să se evidenţieze progresul înregistrat

de elev în raport cu sine însuşi pe drumul atingerii obiectivelor
prevăzute în programă. Este important să fie evaluată nu
numai cantitatea de informaţie de care dispune elevul, ci, mai
ales, ceea ce poate el să facă utilizând ceea ce ştie sau ceea
ce intuieşte.” (Ligia Sarivan)
În proiectarea instrumentelor de evaluare de un real folos

este răspunsul la următoarele întrebări:
• care sunt obiectivele cadru şi obiectivele de referinţă

din programă, pe care trebuie să le realizeze elevii?
• care sunt performanţele minime, medii şi superioare pe
care le pot atinge elevii, pentru a demonstra că sunt pe
drumul cel bun în dobândirea competenţelor vizate?
• care este specificul colectivului de elevi pentru care se
propune evaluarea?
• când şi în ce scop evaluăm?
• pentru ce tipuri de evaluare optăm?
• cu ce instrumente vom realiza evaluarea?
• cum vom proceda pentru ca fiecare elev să fie evaluat
prin tipuri de probe cât mai variate, astfel încât
evaluarea să fie cât mai obiectivă?
• cum vom folosi datele oferite de instrumentele de
evaluare administrate, pentru a elimina eventualele
blocaje constatate în formarea elevilor şi pentru a
asigura progresul şcolar al fiecăruia dintre ei?
Vorbind despre evaluare, nu putem omite aspectele asupra

cărora se doresc modificări, în sensul:
- modificării raportului dintre evaluarea sumativă şi cea

formativă; cea de-a doua formă este considerată mult
mai valoroasă deoarece valorifică potenţialul de care
dispun elevii şi duce la perfecţionarea continuă a
stilului şi a metodelor proprii de învăţare;
- realizării unui echilibru optim între evaluarea scrisă şi
evaluarea orală; prin evaluarea orală creşte
interacţiunea dintre elevi şi cadrul didactic;
- folosirii cu o mai mare frecvenţă a metodelor de
autoevaluare şi de evaluare prin consultare, în
grupuri mici.
2.6 De la teorie la practică în proiectare
Dacă proiectarea demersului didactic se realizează cu

uşurinţă atunci când cadrul didactic îndrumă un colectiv de
elevi aflaţi cu aprox. pe acelaşi palier de vârstă, nu acelaşi
lucru se întâmplă în condiţiile învăţământului simultan, care
este încă prezent în multe zone ale ţării.

Pentru a avea un demers eficient, propunem abordarea
realizată cu unităţi tematice (aceleaşi pentru întregul colectiv).
Prezentăm ca variantă orientativă, „tabloul” conţinuturilor şi

obiectivelor de referinţă vizate, de la o unitate tematică,
pentru un colectiv format din elevi de clasa a II-a şi a IV-a.
Acesta oferă o privire de ansamblu asupra a ceea ce se
poate face în prima lună de şcoală (de exemplu).
„Cu toamna în ghiozdan”
Cunoaşterea mediului clasa a II-a Abilităţi practice clasa a II-a

O.R.-1.1; 1.3; 2.3
• Toamna la munte. O.R.- 1.1; 1.2; 2.2; 3.2; 4.1
• Toamna la câmpie. • Activităţi cu materiale din
• Activităţi ale omului specifice natură.
anotimpului toamna.
Abilităţi practice clasa a IV-a
Cunoaşterea mediului clasa a IV-a
O.R.- 3.1; 3.2; 4.1 O.R.- 1.2, 3.1
• Dinamica proceselor şi fenomenelor • Activităţi cu materiale din
în mediul înconjurător. natură.
Limba română clasa a II-a

O.R.- 1.1; 1.4; 1.5; 2.4; 2.5; 3.1; 3.3; 4.1; 4.4; 4.5
• Cartea (actualizare: cuprinsul unei cărţi). Aşezarea textului în pagină.
• Textul. Titlul. Autorul.
• Alfabetul (actualizare)
• Sunetul şi litera- corespondenţa dintre ele. Vocalele şi consoanele. Silaba. Despărţirea
cuvintelor în silabe-despărţire la capăt de rând.
• Componentele comunicării dialogate (actualizare)
• Scrierea de mână şi prezentarea textului. Scrierea caligrafică. Aşezarea corectă în
pagina de caiet: plasarea titlului, folosirea alineatelor, respectarea spaţiului dintre
cuvinte.
• Scrierea corectă a cuvintelor care conţin diftongii oa, ea, ia, ie, ua şi uă.
• Copieri/transcrieri de texte (aproximativ 50 de cuvinte)
Limba română clasa a IV-a
O.R.- 1.1; 1.5; 1.6; 2.1; 2.7; 3.1; 4.4
• Cartea (actualizare). Rolul ilustraţiilor.
• Textul narativ (al cărui conţinut vizează unitatea tematică). Delimitarea textului în
fragmente logice. Formularea ideilor principale (numai în propoziţii). Recunoaşterea
determinanţilor spaţiali şi temporali ai acţiunii.
• Sunetul şi litera. Vocalele şi consoanele. Diftongii.
• Componentele comunicării dialogate (actualizare)
• Organizarea textului scris. Planul iniţial al compunerii. Compuneri după o ilustraţie sau
după un şir de ilustraţii.

Educaţie plastică clasa a II-a Educaţie muzicală clasa a II-a

O.R.- 1.1, 3.1 O.R.- 1.3; 1.7; 2.6
• Materiale de lucru şi folosirea lor. • Cântarea vocală.
Educaţie plastică clasa a II-a Educaţie muzicală clasa a IV-a

O.R. – 1.1 O.R.- 1.1; 1.3; 3.4
• Materiale şi tehnici de lucru. • Cântarea vocală.
Geografie clasa a IV-a Istorie clasa a IV-a

O.R.- 1.1; 1.2; 2.1; 3.2 O.R.- 1.1; 1.2; 1.3
• Poziţia geografică a României. • Cum cunoaştem trecutul
• Relieful. • Omul şi mediul geografic
Printr-o astfel de structură se evită şablonizarea-stereotipizarea

mentală şi se stimulează mobilitatea şi creativitatea. Elevii pot
conştientiza că unul şi acelaşi fenomen poate fi abordat din unghiuri şi
sub aspecte diferite şi că noţiunile dobândite în cadrul diferitelor
discipline şcolare nu se exclud, ci se întregesc şi se susţin reciproc,
creează acea libertate interioară care le conferă încredere în
capacităţile intelectuale şi independenţă în abordarea sarcinilor de
învăţare.
Următorul pas după realizarea unui astfel de tablou este selectarea

textelor-suport, a repertoriului de cântece şi a subiectelor pentru
disciplinele Educaţie plastică şi Abilităţi practice, ţinând seama de
interesele colectivului.
Nu este obligatoriu ca textele literare să facă parte dintr-un singur

manual. Se pot multiplica fragmente literare din cărţile aflate în
biblioteca şcolii sau a clasei. Important este ca ele să reflecte
preocupările copiilor şi să fie accesibile atât pentru clasa a II-a cât şi
pentru clasa a IV-a.
Texte orientative selectate pentru unitatea „Cu

toamna în ghiozdan”:
- „ Ziua când toţi au şapte ani”, „O vizită”- Iuliu Raţiu
-„Păcălici la şcoală”- Nicolae Labiş
- „Cum se face o carte”- Grigore Vieru
-„Însemnări de cititor”- Mircea Sântimbreanu
-„Cuvintele vrăjite”- Pierre Gamarra
- „Fiind băiet păduri cutreieram”- Mihai Eminescu
-„ A murit Luchi”- Otilia Cazimir
-„Mai e mult până diseară?”- Octav Pancu-Iaşi
Sugestii pentru repertoriul de cântece:

- Noul an de şcoală- Ion Potolea
- La pădure- din folclorul copiilor
- Culesul viilor- Ion Potolea
- Ploaia- C. Mereş
- A ruginit frunza din vii- D.G. Kiriac

Subiectele pentru Educaţie plastică şi Abilităţi

practice vor fi în legătură directă cu textele literare studiate:
- „Covorul Toamnei”, „Peisaj de toamnă”- realizat prin tehnici
variate - pete de culoare pe suport uscat, pete de culoare pe suport
umed, pete create prin presarea unor frunze încărcate de culoare etc.
Lucrările pot fi obţinute prin lucru în grup şi pot fi folosite ca elemente
de design interior în sala de clasă.
- „Orarul meu”, „Calendarul zilelor de naştere”, „Rame foto”,
„Lampioane”, „Semn de carte”, „- cu elemente decorative din natură
sau obţinute prin diverse tehnici specifice Educaţiei plastice.
Subteme posibil de abordat în cadrul activităţilor

integrate:
- şcoala- drumul spre şcoală (traseu, comportament), colegii mei,
regulile clasei, planuri pentru acest an şcolar, o zi la şcoală, rechizitele
şcolarului, cartea;
- anotimpurile- caracteristicile anotimpului toamna, activităţi specifice
omului în acest anotimp.
Proiecte care se pot realiza în cadrul acestei unităţi

tematice:
- Şcoala mea, Clasa mea, Prima mea carte, Toamna
2.7 Aplicaţii
• Realizaţi o planificare anuală precum şi proiectarea

unei unităţi de învăţare (tematice) la disciplina
Abilităţi practice- Educaţie tehnologică.
• Ce credeţi că reprezintă imaginea de mai jos?

Dezvoltaţi răspunsul.


• Realizaţi o planificare anuală precum şi proiectarea unei unităţi
de învăţare (tematice) la disciplina Abilităţi practice- Educaţie
tehnologică (aplicaţii pag.68).
PLANIFICARE
EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ
CLASA a IV-a
Nr Unităţi O.R Conţinuturi Nr. Săpt.

crt tematice ore
1.1 Elemente de proiectare a
1. “SECRETUL 3.1 activităţii: 3 1-3
CĂRŢILOR” -planul de lucru pentru
realizarea unui produs - 15.09
reguli de protecţia muncii şi 08.10
de igienă a muncii
-desenul / schiţa produsului
Activităţi cu materiale
2. “CU TOAMNA 1.2 obţinute prin prelucrare 3 4-6
SUB 2.1
UMBRELĂ” 2.2 Hârtia 09.10
4.3 Tehnici combinate aplicate 29.10
pentru obţinerea de produse
utile
3. “DIN LUMEA 2.2 obţinute prin prelucrare 4 7-10
CELOR CARE Hârtia
NU Tehnica Tangram 06.11
CUVÂNTĂ” (construirea figurilor folosind 03.12
pătratul împărţit în şapte
figuri geometrice)
4. “ŢINE BABA 3.1 Activităţi cu materiale 3 11-13

IARNA SFAT” 3.2 obţinute prin prelucrare
Hârtia 04.12
Tehnica Origami 22.12
5. “LA GURA 1.2 naturale şi/ sau prelucrate 4 14-17
SOBEI 2.1
ASCULTĂM Tehnici combinate aplicate 08.01
POVEŞTI “ pentru obţinerea de produse 02.02
utile

Gospodărie 18-20
6. “FAMILIA, 3.1 3
COPACUL 3.2 Reţete simple 12.02
VIEŢII” 11.03
Fire şi materiale textile 21-23

7. “PE ARIPI DE 2.1 3
LEGENDĂ” Cusături decorative – la 12.03
alegere 01.04
Activităţi cu materiale 24-27

8. “LA BRAŢ CU 1.1 naturale şi/ sau prelucrate 4
PRIMĂVARA” 4.1 Tehnici de prelucrare a 02.04
lemnului 06.05
Cultura plantelor- tehnici
simple de cultivare şi
îngrijire
Mase plastice 28-30

“COPILĂRIE, 1.2 3
9 HAI LA JOC!” 4.3 Tehnici combinate aplicate 07.05
pentru obţinerea de produse 27.05
utile
“CALCULA- Mase plastice 31-33

10. TORUL, 4.1 3
COLEGUL 4.3 Construcţii din mase 28.05
MEU DE plastice 15.06
VACANŢĂ”

" 4. Evaluarea finală a portofoliului
Cu toţii am trecut în experienţele noastre anterioare de învăţare printr-

un moment de final.
Aţi calculat vreodată câte teze, examene, teste sau probe practice s-
au adunat până acum în parcursul dumneavoastră personal sau
profesional?
Ca orice parcurs de învăţare, şi acest curs se finalizează cu o lucrare.

Ea nu este o un referat, o lucrare de licenţă, o teză de master sau de
doctorat. De aceasta dată vorbim despre PORTOFOLIUL de
ÎNVĂŢARE, ca o alternativă la lucrările de final cu care ne-am
obişnuit. Spre deosebire de o lucrare ştiinţifică, un referat sau un
eseu, portofoliul este special pentru ca se bazează atât pe temele
realizate în fiecare săptămână de curs, cât şi pe reflecţiile noastre
personale asupra a ceea ce am învăţat în acest curs realizând
aplicaţiile şi temele practice recomandate şi comunicând cu colegii.
Îl putem numi final, dar nu uitaţi că portofoliul, ca orice final, nu e

decât un nou început!
Portofoliul poate conţine următoarele elemente:

• sarcini de lucru, exerciţii, teme de reflecţie rezolvate;
• mostre ale aplicaţiilor derulate cu elevii, colegii, părinţii etc (sau
orice alte înregistrări ale unor experienţe relevante din afara
acestui curs);
• enunţuri de autoevaluare;
• feedback primit de la colegi;
• reflecţii personale asupra procesului de învăţare;
• alte resurse identificate în activităţile de învăţare (de exemplu,
bibliografii, articole, site-uri web relevante etc.)
• orice alte materiale pe care le consideraţi relevante din
perspectiva acestui curs (fotografii, înregistrări, prezentări
powerpoint, rezumate etc.)
Portofoliul ar putea avea o introducere prin care să comunicaţi ceva

despre dvs. şi despre aşteptările cu privire la acest curs.
Apoi, structura poate fi alcătuită pe capitole, teme relevante sugerate
în unităţile de învăţare sub formă de întrebări, afirmaţii sau citate
reprezentative.

Ca încheiere, aţi putea utiliza câteva reflecţii finale la care puteţi

adăuga o serie de întrebări cu care aţi rămas în urma acestui curs şi
la care doriţi să vă gândiţi în viitor.
Oricum, nu lăsaţi aceste sugestii să vă limiteze creativitatea!
Barem de corectare şi de notare a portofoliului
Pentru a primi cele 10 puncte este necesară completarea

portofoliului personal cu minim două aplicaţii din fiecare set
de aplicaţii prezent de-a lungul celor patru unităţi de învăţare
precum şi cu rezolvarea temelor practice.
Conţinutul portofoliului- 8 puncte.
Vor fi apreciate:
- relevanţa pieselor din portofoliu
- originalitatea acestora
- valorificarea experienţelor de învăţare în clasă/ şcoală/
comunitate
- utilizarea creativă a resurselor puse la dispoziţie prin acest curs
dar şi a altor resurse identificate pe parcurs
Redactarea lucrărilor din portofoliu- 2 puncte.
- organizarea ideilor în scris (0,5 puncte)

- utilizarea limbajului de specialitate (0,5 puncte)
- ortografie şi punctuaţie (0,5 puncte)
- aşezare corectă în pagină (0,5 puncte)

5. Bibliografie

practice şi Educaţie tehnologică, pag. 16
¾ Materiale selectate din MEC-CNC, Ghid metodologic, Aria

curriculară Limbă şi comunicare, liceu, Ed. Aramis, 2002, pag. 29-
36
¾ Păcurari O., Târcă A., Sarivan L., Strategii didactice inovative-

suport de curs, Centrul Educaţia 2000+, Bucureşti 2003

2003, pag.77-81

5198/ 01.11.2004, Bucureşti, 2004

3919/ 20.04.2005, Bucureşti, 2005

Bibliografie
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
¾ Anexa 1 la OMECT nr. 5723/23.12.2003 cu privire la

aprobarea Planurilor-cadru de învăţământ pentru clasele
a IX-a şi a X-a
¾ Carol Seefeldt, Creating Rooms of Wonder, Valuing and

Displaying Children s Work to Enhance the Learning Process,
Beltsville, MD 20704, 2002, pag. 20,21,22
¾ Cerghit I., Sisteme de instruire alternative şi

complementare, Editura Aramis, Bucureşti, 2002, pag.9
¾ Ciolan L., Dincolo de discipline; Ghid pentru învăţarea

integrată/cross-curriculară, Editura Humanitas
Educational, Bucureşti, 2003, pag.21,22
¾ Clarke, J.H., Agne, R.M., Interdisciplinary High School Teaching,

Strategies for integrated learning, Nedham Heights, Allyn&Bacon,
1977, pag.6

practice şi Educaţie tehnologică, 2001, pag.1, 42
¾ Delors, J., Comoara lăuntrică, Polirom, Iaşi, 2000
¾ Emberley E., Emberley’s Picture Pie, Little, Brown and

Company USA, 2000, pag 6,7
¾ Faure, E., A învăţa să fii, EDP, Bucureşti, 1974
¾ Filoteanu N., Marian D., Desen artistic şi educaţie

plastică, manual pentru clasa a V-a, All Educational,
Bucureşti, 1998, pag.5
¾ Internet, Wikipedia
¾ Ionescu M., Managementul clasei. Un pas mai departe...Învăţarea

bazată pe proiect, Colecţia Şanse Egale, Humanitas Educational,
Bucureşti 2003
¾ Învăţare interculturală, T-Kit nr.1, Council of Europe, 2000

Bibliografie
¾ Materiale selectate din MEC-CNC, Ghid metodologic, Aria

curriculară Limbă şi comunicare, liceu, Ed. Aramis, 2002, pag. 29-
36
¾ Păcurari O., Târcă A., Sarivan L., Strategii didactice inovative-

suport de curs, Centrul Educaţia 2000+, Bucureşti 2003

2003

5198/ 01.11.2004, Bucureşti, 2004

3919/ 20.04.2005, Bucureşti, 2005
¾ Tyler J., What shall I do today?, Usborne Publishing

Daniela Stoicescu Metodica Abiliatilor Practice PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Daniela Stoicescu Metodica Abiliatilor Practice PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Nici o parte a acestei lucrări

Notă de prezentare ............................................................................................................iii

Unitatea de învăţare nr.1

ABILITĂŢI PRACTICE - EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ,

1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1 ................................................................................. 1

Unitatea de învăţare nr.2

MATERIALE ŞI TEHNICI SPECIFICE DISCIPLINEI

1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2 ............................................................................... 13

Proiectul pentru Învăţământul Rural i

Unitatea de învăţare nr.3

1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3................................................................................30

Unitatea de învăţare nr.4

PROIECTAREA DEMERSULUI DIDACTIC

1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4................................................................................47

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ......................................................................................60

ii Proiectul pentru Învăţământul Rural

Astfel, sunt urmărite, în principal:

• familiarizarea cu aspecte specifice disciplinei, care vin în

• conştientizarea atitudinilor ce însoţesc acţiunile practice şi

• dobândirea unor abilităţi practice privind utilizarea la clasă

Pe parcursul şi la sfârşitul cursului, studenţii vor dobândi următoarele competenţe:

1. Competenţe de cunoaştere şi înţelegere:

• determinarea locului şi a importanţei disciplinei Abilităţi practice-

2. Competenţe de explicare şi interpretare:

• descrierea şi interpretarea principalelor noutăţi în

• dobândirea unui set de abilităţi practice specifice

• conştientizarea impactului stereotipurilor personale

Cursul Abilităţi practice-Educaţie tehnologică a fost conceput astfel încât să acopere

a. Grupul materialelor de instruire

¾ 4 unităţi de învăţare, cu o medie de 15-20 pagini pe unitate

¾ reflecţii şi aplicaţii practice în cadrul fiecărei unităţi de învăţare, cu o

¾ 2 lucrări de verificare, la sfârşitul unităţilor de învăţare nr.1 şi nr.3

¾ repere pentru verificarea aplicaţiilor practice dar şi a lucrărilor de

¾ „Bibliografii” inserate la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare

b. Grupul materialelor auxiliare

¾ bonus constând în idei practice de realizare la clasă a unor

c. Grupul serviciilor educaţionale

¾ telefon, adresă poştală, e-mail ale tutorelui la care a fost atribuit

iv Proiectul pentru Învăţământul Rural

Acest curs se doreşte a fi privit ca o călătorie în care fiecare îşi planifică,

Jurnalul scris al călătoriei va fi portofoliul. În el vor fi depozitate

Aplicaţiile aflate pe parcursul şi la la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare

Construirea portofoliului va începe de la primele rânduri ale primei unităţi

Lucrările de verificare sunt plasate la sfârşitul unităţilor de învăţare nr.1

Ponderea dintre evaluarea continuă şi cea finală este următoarea:

Lucrările şi portofoliul vor fi transmise tutorelui la termenele stabilite de

Atât lucrările cât şi portofoliul vor fi restituite cursanţilor, după evaluare.

Proiectul pentru Învăţământul Rural v

Unitatea de învăţare nr. 1

ABILITĂŢI PRACTICE-EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ,

1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1 ................................................................................. 1

1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1

• să explice care este locul şi rolul disciplinei Abilităţi practice -

Proiectul pentru Învăţământul Rural 1

2. De ce o nouă viziune asupra disciplinei?

 Reflectaţi! „Un copil vrea să-şi confecţioneze o cutie. Când încearcă

Viaţa de zi cu zi demonstrează faptul că o mare parte din

Alte instincte naturale, despre care vorbesc specialiştii în

Noua viziune asupra disciplinei Abilităţi practice - Educaţie

Prezentă în planurile-cadru de învăţământ de la grădiniţă şi

2 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Reflectaţi! „Un copil vrea să-şi confecţioneze o cutie. Când încearcă

Reflectaţi! „Revizuirea programelor şcolare pentru clasele a III-a – a IV-a, la

Reflectaţi! Aflându-mă în vizită pe minunatele plaiuri ale Moldovei, mi-am