1
scopul micșorării temperaturii de ardere și unplerea spațiilor cuprinse între
particulele substanțelor de bază. Pentru micșorarea temperaturii de ardere a
maselor ceramice se folosec: fostatul de potasiu, silicatul de potasiu, carbonatul de
potasiu, boraxul, oxidul de plumb, iar ca umpluturi-carbonatul de calciu și
corindonul (cantitatea exacta a componentelor fondante reprezintă secrete de
firmă). Acest amestec este puțin umezit și introdus prin comprimare în forme
special a cîte 3-5 kg și este ars în cuptoare la temperature de topire, timp de 20 ore.
Procesul de ardere se numește fritare, iar substanța arsă obținută se numește- frită.
Frita este brusc răcită, înlăturată din forme și supusă măcinării pînă la obținerea
unei pudre. În pudra ce nu conține caolin se adaugă substanțe organice, numite
plastificatori (zahăr, dextrină, glicerină, amidon), care îi conferă masei plasticitate
și care arde fără resturi în procesul de ardere a protezelor din ceramică. Pentru
redarea nuanțelor coloristice în componența acestor mase de introduc coloranți
speciali: oxidul de fier de culoare- roșie, oxidul de crom- verde, oxidul de cobalt-
albastru, iridiu- neagră, oxidul de nichel- cenușie, aurul- purpurie, zincul-albă,
titanul-galben-maro.
În funcție de temperatura de ardere masele din porțelan sunt clasificate în: mase
cu punct de topire înalt (1300-1370C); mase cu punct de topire mediu (1090-
1260C); mase cu un punct de topire scăzut (870-1065C). În practică prioritate se
oferă maselor cu un punct de topire scăzut, care se ard în cuptoare speciale cu vid.
Aceste mase au următoarele proprietăți medico-tehnice:
4
5