Sunteți pe pagina 1din 125

Anna-Maria Boldescu

anna.boldescu@bcucluj.ro
boldiro@yahoo.co.uk
CATALOGAREA
 este descrierea bibliografică a documentelor,
conform unui ansamblu de reguli şi norme, numit
ISBD – International Standard Bibliographic
Description (descrierea bibliografică standard
internaţională)

 ISBD stabileşte o ordine fixă a elementelor ce


compun fişa descriptivă şi un sistem de simboluri
 A fost elaborat de un grup de lucru al IFLA
(International Federation of Library Associations,
Haga, Olanda) între 1969-1974, pe baza tradiţiilor
de catalogare ale diferitelor ţări

 În România a fost publicat prima dată în 1974,


într-o ediţie prescurtată, apoi revizuit şi publicat în
varianta integrală în 1976

Este revizuit periodic, în funcţie de schimbările din


tehnologia informaţiei
 ISBD (ER) – pentru resurse în continuare: reviste, ziare, în variantă tipărită sau
electronică)

 ISBD (M) – pentru monografii (cărţi)

 ISBD (A) – pentru publicaţii rare şi preţioase

 ISBD (N. B. M.) – materiale non-book: discuri, casete audio, casete video,
microfilme, microfişe, diapozitive, diafilme, afişe, reproduceri de artă, jocuri etc.

 ISBD (E. R.) – resurse electronice

 ISBD (P. M.) – pentru partituri muzicale

 ISBD (C. M.) – materiale cartografice: hărţi, globuri, altase etc.

 ISBD (C. P.) – părţi componente (descrieri analitice)

 ISBD (G) – general – cuprinde regulile de catalogare a tuturor tipurilor de


documente
 Indică principala cheie de regăsire a înregistrării
bibliografice în catalogul pe fişe sau în cel informatizat
(online)

 În catalogul pe fişe (tradiţional), dar şi în cel


informatizat (online), punctele de acces se numesc
vedete (autori, titluri şi subiecte)

 În catalogul sistematic tradiţional al subiectelor


punctele de acces sunt notaţiile sistemelor de
clasificare
1. Vedeta

2. Corpul descrierii (cele şapte zone ISBD)

3. Cota topografică – indică locul în care se află


publicaţia în depozitul bibliotecii sau pe raft

4. Notaţiile sistemelor de clasificare şi vedetele


de subiect, când este aplicată metoda
indexării
Reprezintă un cuvânt sau un grup de cuvinte
(situat la începutul unei descrieri) şi care
determină locul în care fişa respectivă va fi
intercalată

1.1 Autorul

 persoană fizică (unul, doi sau trei autori)

 colectivitate
 cu caracter temporar - congres, conferinţă, seminar,
simpozion, sesiune de comunicări ştiinţifice etc.
 cu caracter permanent - instituţii guvernamentale,
administrative, legislative etc.
 Vedeta uniformă este o formă unitară a unui
nume, totdeauna aceeaşi (indiferent de modul în
care apare tipărit pe document) pentru lucrările
autorului respectiv, indiferent de limba sau
scrierea utilizată în document.

 Principiul vedetei uniforme a fost stabilit la


Conferinţa Internaţională de Catalogare de
la Paris, în 1961
 Stabilirea vedetei uniforme se face de către
bibliotecar, în urma documentării, în funcţie de
naţionalitatea sau cetăţeniea autorului şi de limba în
care a scris.

Documentarea se face în cadrul publicaţiei (coperţi,


pagina de titlu, prefaţă, postfaţă) sau în surse externe
(enciclopedii, lexicoane, cataloage de bibliotecă on-
line, Internet)
 Vedeta este compusă din:
 numele autorului (simplu sau compus), scris integral cu
majuscule, urmat de virgulă, spaţiu “, “
 Prenume

Ex.: EMINESCU, Mihai


PAPADAT-BENGESCU, Hortensia

 Elemente de individualizare – papă, sfântul, rege al...,


conte etc. (Ex. MIHAI. I. REGE AL ROMÂNIEI)
 Întrucât, uneori, stabilirea vedetei uniforme nu
este un lucru facil, există un set de reguli

Exemple:

Autori maghiari
Pe carte: Arany János
Vedeta: ARANY, János

 Autoare maghiare căsătorite

Pe carte: Pocsi Lajosné Munkacsi Gabriella


Vedeta: POCSI, Lajosné Munkacsi Gabriella
 Autoare anglo-saxone căsătorite

Pe carte: Barbara Taylor Bradford


Vedeta: BRADFORD, Barbara Taylor
 Autorii ruşi
Pe carte: Lev Tolstoi (română)
L. N. Tolstoj (maghiară)
Leo Tolstoy (engl.)
Vedeta:
TOLSTOJ, Lev Nikolaevič
 Autorii latini

Pe carte: Virgiliu
Vedeta: Publius Vergilius Maro

Pe carte: Cicero
Vedeta: MARCUS, Tullius Cicero

(praenomen – prenume, nomen – nume de familie,


cognomen - porecla)
Autori italieni
Pe carte: Giuseppe D’Amico
În vedetă: D’AMICO, Giuseppe

Autori francezi
Pe carte: Arnaud D’Abouville
În vedetă: ABOUVILLE, Arnaud d’
 Pe carte: Mitzura şi Tudor Arghezi
Vedeta: ARGHEZI, Mitzura ; ARGHEZI, Tudor

 Pe carte: Cioran
Vedeta: CIORAN, Emil M.

 Pe carte: M. Eminescu
Vedeta: EMINESCU, Mihai

 Pe carte: ion minulescu


Vedeta: MINULESCU, Ion
Descrierea principală – conţine descrierea completă
a unui document, poate fi introdusă în orice tip de
catalog, urmând a i se adăuga doar vedeta, în
funcţie de tipul catalogului

 Se întocmeşte la - numele autorului – fişa


începe de la verticala a II-a şi continuă pe
rândurile următoare de la verticala I.
- titlul lucrării – fişa
începe de la verticala I, iar restul
rândurilor continuă de la verticala a
II-a = fişă cu rând suspendat
Descrieri auxiliare (secundare) – repetă, sub alte
vedete, toate sau numai o parte din informaţiile
fişei principale. Permit regăsirea unui document
şi după alte criterii decât intrarea principală

Pot fi: - complementare – pentru coautori,


traducători, post- / prefaţatori, editori, redactori,
ilustratori, coordonatori, colectivitatea sau
regiunea geografică studiată în lucrare etc.
- pentru titlu (cazul
dicţionarelor)
Trimiterile

Îndrumă cititiorul spre alt punct de acces al catalogului


decât cel la care el a mers iniţial
 conduc de la formele neacceptate de vedete (care apar pe carte, în funcţie de
limba publicaţiei şi care pot fi oricâte la număr), la cele acceptate (care sunt
unice).

Ex.: SFÂNTUL TOMA D’AQUINO


Vezi: THOMAS AQUINAS, Sfântul

D’AQUINO, Toma, sfântul


Vezi THOMAS AQUINAS, Sfântul

TOMA DIN AQUINO


Vezi: THOMAS AQUINAS, Sfântul

Sau DOSTOIEVSCHI, F. M.
Vezi: DOSTOEVSKIJ, Fedor Mihajlovič

DOSZTOEVSZKI, F. M.
Vezi: DOSTOEVSKIJ, Fedor Mihajlovič
Sau MIHAI Regele României
Vezi: MIHAI I, REGE AL ROMÂNIEI

MIHAI I
Vezi: MIHAI I, REGE AL ROMÂNIEI

Sau REGINA MARIA


Vezi: MARIA, REGINĂ A ROMÂNIEI

MARIA, regina României


Vezi: MARIA, REGINĂ A ROMÂNIEI
IOAN GURĂ DE AUR, sfântul
Vezi: IOANNES CHRYSOSTOMUS,
Sfântul

IONESCU, Eugen
Vezi: IONESCO, Eugène
TOPÂRCEANU, George
Vezi: TOPÎRCEANU, George
Pseudonime:

BEYLE, Henri
Vezi: STENDHAL

POQUELIN, Jean Baptiste


Vezi: MOLIÈRE

ROSENSTOCK, Samuel
Vezi: Tzara, Tristan

DODGSON, Charles Lutwidge


Vezi: CARROLL, Lewis
 Trimiterile speciale / încrucişate

Indică utilizatorului că informaţia căutată de el la o


anumită vedeta mai poate fi găsită şi la o altă formă de
vedetă. Ambele forme sunt forme acceptate ca vedete.

Ex.: BARBU, Ion


Vezi şi: BARBILIAN, Dan

BARBILIAN, Dan
Vezi şi: BARBU, Ion

CARMEN SYLVA
Vezi şi: ELISABETA, REGINĂ A ROMÂNIEI

ELISABETA, REGINĂ A ROMÂNIEI


Vezi şi: CARMEN SYLVA
Descrierile informative – informează că anumite
documente, care poartă denumiri generice
(hotărâri, rapoarte, ordine, decizii, dări de seamă,
legi, decrete) se găsesc în catalog la denumirea
instiuţiei care le-a emis.

Descrierile analitice – se întocmesc pentru a


descrie un capitol dintr-o lucrare, un studiu
cuprins într-o culegere, un articol dintr-o
publicaţie periodică, un titlu dintr-o antologie
 Completitudinea – să cuprindă toate elementele necesare
pentru identificarea publicaţiei respective. Unele sunt obligatorii
pentru toate bibliotecile, altele sunt facultative, în funcţie de
necesităţile bibliotecii sau de mărimea fondului

 Uniformitatea – înregistrările trebuie să se realizeze conform


normelor ISBD

 Exactitatea – informaţiile cuprinse trebuie să fie exacte, orice


greşeală sau inexactitate poate duce la pierderea informaţiei

 Claritatea – informaţiile să fie clare şi inteligibile (informaţiile


suplimentare pe care catalogatorul simte nevoia să le dea, trebuie
introduse în limba textului sau a catalogului, în funcţie de zona
ISBD la care se referă)
 Informaţiile cuprinse în toate zonele, exceptând zona
descrierii fizice, pe cea a notelor şi pe cea a ISBN şi
preţ, se scriu în limba publicaţiei, nu a catalogului
 Alfabetul utilizat este cel latin. Orice alt alfabet
(chirilic, grecesc, ebraic, gotic în lb. germană) va fi
transliterat conform stasurilor). Se va da o notă:
Tipărit cu caractere gotice / Scriere chirilică în lb.
rusă
 Pentru cărţile în lb. română scrise cu caractere
chirilice sau cu alfabet de tranziţie (cărţile vechi sau
cele tipărite în Basarabia) se face transcriere
fonetică a cuvintelor, în conformitate cu pronunţia
limbii române. Nota va arăta astfel: Scriere chirilică în
lb. română
 Pentru titlurile în limba engleză nu se aplică regula
de scriere conform căreia toate cuvintele încep cu
iniţială majusculă

 Pentru limba germană se păstreaza regula de limbă


şi se scriu toate substantivele cu iniţială majusculă

 Pentru restul limbilor se aplică aceeaşi regulă ca la


limba română: se vor scrie cu majuscule numai
substantivele proprii
 Se reproduc în descriere întocmai ca pe carte, urmate
de latinescul [sic] sau [i.e. + varianta corectă] (i.e. =
id est = aşa este corect)
1. Zona titlului şi a menţiunilor de
responsabilitate
1.1 Titlul propriu-zis
1.2 Titlul paralel =
1.3 informaţii despre titlu :
1.4 Menţiuni de responsabilitate /
1.4.1 prima menţiune
1.4.2 a doua şi următoarele
menţiuni ;
2.1 menţiunea de ediţie
2.2 menţiunea de responsabilitate la ediţie /
2.2.1 prima menţiune
2.2.2 a doua şi următoarele menţiuni de
responsabilitate referitoare la ediţie ;
3.1 Locul de publicare
3.1.1 Primul loc de publicare
3.1.2 Următoarele locuri de publicare ;
3.2 Editura (denumirea ei) :
3.3 Anul publicării ,
4.1 Paginaţie
4.2 menţionarea ilustraţiilor :
4.3 formatul ;
4.4 menţionarea materialului însoţitor +
5.1 Titlul propriu-zis al seriei
5.2 Numărul ISSN al seriei ,
5.3 Numărul în cadrul seriei ;
5.4 Subseria .
7. Zona ISBN şi preţ
7.1 ISBN
7.2 Preţ :
Catalogatorul studiază părţile componente ale publicaţiei în următoarea
ordine:

 Pagina de titlu – este plasată în general la începutul publicaţiei şi


cuprinde informaţii complete despre titlu, menţiuni de responsabilitate,
date de publicare. Dacă aceste elemente sunt repartizate, fără a se repeta,
pe două pagini aflate faţă în faţă, cele două pagini sunt considerate o
singură pagină de titlu şi poartă denumirea de pagină de titlu
desfăşurată

- Substituentul paginii de titlu – orice altă parte a publicaţiei (cotor,


căsuţa tipografică, copertă etc) care oferă informaţiile ce în mod normal s-
ar afla pe pagina de titlu, atunci când ea lipseşte
- Dacă publicaţia are mai multe pagini de titlu, în mai multe limbi, dar
textul este într-o singura limbă, luăm drept pagină de titlu fie pe prima, fie
pe cea a limbii textului;
- dacă textul este în mai multe limbi, socotim drept pagină de titlu pe aceea
în limba majorităţii textului;
- dacă există două pagini de titlu aşezate faţă în faţă, identice, fiecare în altă
limbă, socotim drept pagina de titlu pe cea aflată în partea dreaptă
Alte pagini de titlu, verso-ul fiecărei pagini de
titlu, coperta, pagina de gardă (pagina aflată
înaintea paginii de titlu propriu-zise şi care nu
conţine decât câteva elemente bibliografice
mai importante), căsuţa tipografică

Restul publicaţiei (cotorul, prefaţa, postfaţa,


cuprinsul, textul, anexele etc.)
 Lucrări de referinţă (bibliografii, enciclopedii
tradiţionale sau on-line)
 Cataloage de editură, liste editoriale
 Cataloagele proprii, cataloage on-line ale altor
biblioteci
 Internetul
1. Zona titlului şi a menţiunilor de responsabilitate – pag. de titlu
sau substituentul ei

2. Zona ediţiei - pag. de titlu sau substituentul ei

3. Zona datelor de publicare – publicaţia în totalitate

4. Zona caracterizării cantitative - publicaţia în totalitate

5. Zona seriei - publicaţia în totalitate

6. Zona notelor – orice sursă

7. Zona ISBN, preţ – orice sursă


 Toate cele 7 zone încep cu iniţială majusculă
 Toate cele 7 zone au între ele semnul (. –)
 Toate semnele de punctuaţie ISBD au atât înainte,
cât şi după ele, un spaţiu, excepţie fac doar punctul
(.) şi virgula (,)
 Informaţiile obţinute din alte surse decât cele
principale se redau în descriere între paranteze pătrate
[ ]
 Pentru publicaţiile cu unul până la trei autori se vor
evidenţia în vedeta toţi trei autorii, separaţi prin
simbolul „ ; ”
În vedetă PELE, Maria ; NICULIŢĂ, Petru ; STĂNESCU, Emil
După bara oblică: Maria Pele, Petru Niculiţă, Emil Stănescu

 Pentru publicaţiile cu patru autori vedeta va fi


titlul, iar dupa bara oblica vor fi înscrişi pe toţi
patru

 Pentru publicaţiile cu mai mult de patru autori


vedeta va fi titlul, iar după bara oblică se trec primii
trei, urmaţi de virgulă şi trei puncte “,...”
Autori pe Vedeta Autori după
carte bara oblică
1 autor A1 / A1

2 autori A1 ; A2 / A1, A2

3 autori A1 ; A2 ; A3 / A1, A2, A3

4 autori Titlul / A1, A2, A3,


A4

Mai mult de 4 Titlul / A1, A2, A3,…


autori
Cuprinde:
 Titlul propriu-zis (dat de autor)
 Titlul paralel =
 Informaţii despre titlu (şi informaţii despre titlul
paralel) :
 Menţiuni de responsabilitate /
 Prima menţiune de responsabilitate (autorul/ autorii)
 A doua menţiune de responsabilitate şi următoarele (pre-/
postfaţatorul, traducătorul, ilustratorul, coordonatorul,
editorul etc.) ;
 Se înregistrează aşa cum figurează pe pagina de titlu, fără prescurtări, dar
daca titlul dat de autor conţine prescurtări sau abrevieri, acestea se
reproduc întocmai

 În cazuri excepţionale, dacă titlul este extrem de lung, se pot omite fie
partea de mijloc, fie partea finală, dar niciodată primele 5 cuvinte,
încercându să nu se denatureze înţelesul, să nu se piardă informaţie
esenţială şi să nu fie afectate din punct de vedere gramatical. Omisiunea
se face folosind semnul “...”
 Este titlul unei lucrări într-o altă limbă decât cea a titlului propriu-zis

 Figurează întotdeauna pe pagina de titlu

 Pentru a fi înregistrat în zona titlului, este obligatoriu ca lucrarea să


conţină şi text în cea de-a doua limbă sau cel puţin un rezumat

 Cel mai frecvent se întâlneşte în cazul lucrărilor bilingve sau multilingve

 El se înregistrează în zona 1, după titlul propriu-zis, precedat de semnul


egal, dar se dă şi o notă de genul: Text paralel în limbile... şi ...
WHITMAN, Walt
Leaves of grass = Fire de iarbă / Walt
Whitman ; traducere de Mihnea Gheorghiu
. – Târgovişte : Pandora-M, 2000. – 421 p. ;
18 cm.
Text paralel în lb. engleză şi română.
ISBN 973-99356-3-X
 Dacă lucrarea nu conţine şi text în limba originală, titlul
original se va menţiona într-o notă de genul: Titlul
original în lb. ...: ....
 Este foarte uşor de recunoscut, deoarece indicatorul său este
conjuncţia sau în limba textului (oder – lb. germană, or – lb.
engleză, ou – lb. franceză etc), apare pe pagina de titlu, în
continuarea titlului principal
 Este un al doilea titlu atribuit de autor aceleiaşi lucrări
 Se introduce cu iniţială majusculă

Ex.: Ciocoii vechi şi noi sau Ce naşte din pisică, şoareci


mănâncă
 Se introduc prin semnul “ : ” precedat şi urmat de spaţii

 Precizează, explică sau completează titlul, indică natura sau conţinutul ei,
publicul căruia se adresează, semnalează ocazia sau motivul lucrării

 Pe pagina de titlu pot figura după (sub) titlul propriu-zis, mai rar deasupra
lui. Indiferent de locul unde se află, sunt uşor de recunoscut, ele au sensul
logic de explicaţie, de informaţie suplimentară

 Se întâlnesc cel mai adesea pe pagina de titlu. Dacă sunt preluate dintr-o
sursă de informare secundară,vor fi introduse prin [ ]
 Orice autor persoană fizică sau colectivitate care au
contribuit la elaborarea conţinutului intelectual sau artistic
al lucrării: autorul textului, prefaţatorul, postfaţatorul,
traducătorul, ilustratorul etc.
 Prima menţiune de responsabilitate de introduce
prin “ / ”, precedată şi urmată de spaţiu
 Menţiunile cu acelaşi grad de responsabilitate sunt
despărţite prin virgulă, spaţiu “, ”
 Menţiunile de responsabilitate secundare se
introduc prin “ ; ”
/ Autor ; prefaţă de A, B, C ; postfaţă de X ; ilustraţii
de Y şi Z
 Dacă la vedetă se face inversiunea „NUME, Prenume”, după
bara oblică se înscriu menţiunile aşa cum apar pe carte

Ex. Pe pag. de titlu: Lev Tolstoi,


În vedetă: TOLSTOJ, Lev Nikolaevič
După bara oblică: Lev Tolstoi

Pe carte: Mitzura şi Tudor Arghezi,


În vedetă: ARGHEZI, Tudor ; ARGHEZI, Mitzura
După bara oblică: Mitzura şi Tudor Arghezi

Pe carte M. Eminescu
În vedetă: EMINESCU, Mihai
După bara oblică: M. Eminescu
Toate exemplarele unui document, imprimate sau
reproduse, pornind de la acelaşi original şi editate din
nou, având diferenţe semnificative de conţinut
(intelectual sau artistic) faţă de alte exemplare, inclusiv
adăugiri sau omisiuni
 Menţiunea de ediţie
 Menţiuni de responsabilitate referitoare la ediţie
 Prima menţiune de responsabilitate /
 A doua şi următoarele ;
 Cel mai des este utilizat ca sinonim al cuvântului lucrare

 Este considerată menţiune de ediţie orice expresie care


apare pe pagina de titlu şi cuprinde cuvântul ediţie sau
echivalentul lui în altă limbă

Întotdeauna vom înscrie menţiunea de ediţie cu cifre arabe,


indiferent dacă pe pagina de titlu ea apare notată cu cifre
romane sau cu litere

Pe carte: Ediţia a II-a -> Ediţia a 2-a


Pe carte: Ediţia a doua -> Ediţia a 2-a
 Se indică ori de câte ori figurează pe publicaţie
 Se referă la numele autorilor persoane fizice care au
contribuit la apariţia ediţiei respective (editor, redactor,
prefaţator, ilustrator etc. al unei ediţii noi)

 Prima menţiune de responsabilitate referitoare la ediţia


descrisă “ / “
 Următoarele menţiuni de responsabilitate “ ; “
BLAGA, Lucian
Din activitatea diplomatică : rapoarte,
articole, scrisori, cereri, telegrame / Lucian
Blaga. – Ediţia a 2-a / îngrijită, cuvânt înainte,
note şi indici de nume de Pavel Ţugui ; prefaţată
de Dumitru Verdeş. -

Următoarea
Prima menţiune
menţiune de
de
responsabilitate
responsabilitate
privind ediţia
. - Ediţia a 2-a. -
. - Ediţia a 2-a, revăzută (revizuită, adăugită etc.). -
. - Ediţia a 2-a / revăzută de... -
. - Ediţia a 2-a / revăzută de... ; ilustrată de... –
. - Ediţie / îngrijită de... –
 Locul de publicare sau difuzare
 Editura, difuzorul :
 Data publicării ,

 Fiecare loc de publicare, cu excepţia primului, se


introduce prin ;
 Fiecare editură, chiar dacă sunt mai multe, se introduce
prin :
 Primul an de apariţie se introduce prin virgulă ,
 dacă este vorba despre un interval de timp (pt. publicaţiile în mai
multe volume), vom folosi cratima -
Când editura are sedii în mai multe localităţi şi acestea
sunt indicate pe publicaţie, se va menţiona doar primul,
urmat de expresia [etc.]

. – Berlin [etc.] : Springer Verlag, 1995


Dacă două sau mai multe edituri dintr-o singură
localitate contribuie la editarea unui document,
numele localităţii va fi redat o singură dată,
fiecare editură fiind introdusă prin :

. – Bucureşti : Saeculum : Vestala


Când există mai multe edituri şi fiecare dintre ele îşi are
sediul în altă localitate, se va menţiona mai întâi prima
localitate cu editura care îi corespunde, apoi a doua
localitate cu editura sa. Semnul de punctuaţie înaintea
fiecărei localităţi, cu excepţia primei, este “ ; “. Înaintea
fiecărei edituri se va folosi simbolul “ : “

. – Bucureşti : Saeculum ; Cluj-Napoca : Dacia


 Dacă denumirea localităţii nu poate fi
stabilită, se va recurge la formularea [S.l.]
(sine loco)
 Dacă pe publicaţie apar mai mult de trei edituri, în
descriere o vom menţiona numai pe prima, urmată de
[etc.]
. – Bucureşti : Saeculum [etc.], 2005
 Se exclud din denumirile editurilor menţiunile de
tipul: S.A., SRL, Cie, Co., Et Co., & Co., LTD, GmbH
etc.

 Toate cuvintele din componenţa denumirii editurii se


scriu cu iniţiale majuscule, conform regulii limbii
române privind denumirile instituţiilor
Ex.: Editura pentru Literatură şi Artă
1. Dacă editura are denumire de sine stătătoare
(Polirom, Humanitas, Teora, Junimea)
1. Dacă denumirea editurii este omonimă cu numele
uneipersoane

Editura Eminescu
Editura Ion Creangă
Editura Anastasia

2. Dacă există acord în gen, număr şi caz între cuvântul


editură si denumirea ei

Editura Didactică şi Pedagogică


Editura Tineretului
Editura Tehnică
 Dacă numele editurii nu poate fi stabilit, se va recurge la
formularea [s.n.] (sine nomine)

Dacă nu se pot depista nici localitatea, nici editura, se va


folosi câte o pereche de paranteze drepte pentru fiecare
informaţie
. - [S. l.] : [s. n.], 2004
 Data publicării înseamnă anul în care o editură publică
un document
 Dacă anul de apariţie este exprimat pe pagina de titlu
în cifre romane, se va înscrie ca atare, urmat de
transcrierea în cifre arabe, între paranteze drepte
. – Leipzig : Insel, MMVII [2007]

Dacă în publicaţie nu este indicat anul publicării, ci doar


anul dreptului de autor sau anul tipăririi lucrării, în
descriere se va indica acesta, precedat de expresia cop.
. – Leipzig : Insel, cop. 2007
 Anul real, depistat din alte surse decât cele indicate
drept principale pentru această zonă, se va indica
între paranteze drepte

Ex.: . – Bucureşti : Aldo Press, [1993]


Dacă nu se poate stabili nici anul publicării, nici anul
dreptului de autor, în descriere se va nota un an
aproximativ, între [ ], însoţit de semnul întrebării

 An probabil - [1995?]
 An necunoscut - [199?]
 Deceniu sigur - [199-]
 Deceniu probabil - [199-?]
 Secol sigur - [19--]
 Secol probabil - [19-?]
 Paginaţia şi/sau numărul de volume

 Menţionarea ilustraţiilor :

 Formatul ;

 Menţionarea materialului însoţitor +


Întâlnim două situaţii:

1. Lucrări într-un singur volum – se va


indica numărul total de pagini, foi sau
coloane

2. Lucrări în mai multe volume – se va


indica numărul total de volume al
publicaţiei respective
 Pentru a obţine numărul total de pagini, se recomandă
să se numere paginile până la căsuţa tipografică, chiar
dacă numerotarea paginilor cu text a încetat. În cazul
în care casuţa tipografică se află la începutul
publicaţiei, catalogatorul continuă numerotarea
paginilor până la sfârşitul textului propriu-zis, inclusiv
bibliografia şi anexele
 Dacă foile unei publicaţii sunt numerotate pe ambele feţe,
ele se înregistrează ca pagini (p.)

 Dacă foile sunt imprimate pe o singură faţă numerotată, în


descriere se vor nota ca foi (f.) (cazul lucrărilor de diplomă,
al tezelor de doctorat)
 Una, două, până la trei suite de paginaţie vor fi redate în
ordinea de pe publicaţie, exact aşa cum sunt tipărite,
folosindu-se prescurtarea p. singură dată, la sfârşit:
. – XXII, 1520, A-L p.

 Mai mult de trei suite - catalogatorul numără paginile şi se


foloseşte expresia în paginaţie diferită
. – [387] p. în paginaţie diferită : il.
 Dacă o lucrare conţine extrem de multe pagini, toate
nenumerotate, catalogatorul adună numărul total de
pagini şi se foloseşte expresia în paginaţie multiplă

. - [387] p. în paginaţie multiplă : il.


 În loc de numărul total de pagini, se indică numărul total
de volume pe care biblioteca îl deţine
 Ex.: 2 vol. în loc de 234 p.
 Întotdeauna se vor folosi cifre arabe pt. indicarea
numărului total de volume
 Întotdeauna se va utiliza prescurtarea vol.
 Se va folosi vol. indiferent de limba textului, deoarece
datele din această zonă se înscriu în limba catalogului
 Pe carte: Kötet 1 / Band 1 – pe fişă 1 vol.
 Aici se va menţiona dacă paginile din interiorul textului au
material ilustrativ
 Se utilizează prescurtări standard: fig., tab., h., il., sch.,
graf., facs., n. muz.
sau se poate utiliza, pentru oricare categorie de mai sus, forma
generică il., cu excepţia hărţilor, care sunt semnificative
pentru publicaţiile geografice
 Dacă ilustraţiile sunt color se va reda: il. color, iar dacă ele
sunt parţial color, il. parţial color
 Dacă există mai multe tipuri de material ilustrativ, între ele se
pune virgulă (ca semn gramatical)
. – 425 p. : il., tab., graf.
 În această subzonă se va menţiona dimensiunea
cărţii, măsurată la cotor, exprimată în centimetri.
Surplusul de centimetri se va rotunji la valoarea
superioară
 Pentru publicaţiile cu format neconvenţional, se vor
reda ambele dimensiuni, cu semnul “ X ” între ele,
dar prima va fi tot înălţimea şi apoi lăţimea:

14x28 cm
21x21 cm
Format
neconvenţional
(înălţimea mai mică
decât lăţimea):
14 x 28 cm

Format neconvenţional
(înălţimea egală cu
Format clasic (înălţimea mai lăţimea):
mare decât lăţimea): 21 x 21 cm
21 cm
 Indică orice fel de material al publicaţiei descrise, care este
publicat în acelaşi timp cu lucrarea, fiind destinat a se folosi
ca anexă a ei. Nu poate fi consultat sau comercializat fără
lucrarea respectivă. Poate fi imprimat pe alt tip de suport
decât lucrarea

 A nu se confunda cu materialul ilustrativ (care este legat cu


paginile cărţii, pe când materialul însoţitor este, fizic,
detaşabil)
 Se introduce prin simbolul “ + “

 casete audio, video, CD, DVD, dischete, (mape cu) hărţi,


rezumatul unei teze de doctorat

Ex.:
21 cm + 1 CD

24 cm + 1 f. h.
 Cuprinde elementele descriptive care înfăţişează un grup de
publicaţii separate, având, în afară de titlul lor propriu, şi un
titlu colectiv, care se referă la întregul grup în cadrul căruia
publicaţiile respective, de obicei, sunt numerotate. Aceste
elemente descriptive sunt numite, în mod curent, serie sau
colecţie.

Ex.: Colecţia de literatură universală. Seria Roman


 Titlul propriu-zis al seriei (
 ISSN ,
 Numerotarea în cadrul seriei ;
 Subseria .

Elementele zonei se înscriu într-o pereche de partanteze


rotunde care, dacă există şi alte subzone, se închid după
înscrierea tuturor elementelor
 Termenul de serie sau colecţie se va reda în descriere
numai dacă face parte integrantă din titlul propriu-zis. Cel
mai frecvent caz este acordul gramatical dintre cei doi
termeni şi cuvintele următoare
Ex.: Seria de literatură universală

 Titlul propriu-zis al seriei se menţionează aşa cum apare


pe publicaţie
 Indică apartenenţa publicaţiei la o serie. Iniţialele ISSN se trec în
fişă, urmate de cifre, cu liniuţa dintre cifra a 4-a şi a 5-a. Este
obligatoriu să se indice, atunci când apare pe carte.
 Dacă o publicaţie este numerotată în cadrul seriei, se
va indica numărul în termenii folosiţi pe publicaţie, cu
cifre arabe
Ex.: . – (Romanul de dragoste ; nr. 3)
 Atunci când o colecţie (serie) este divizată în subcolecţii
(subserii), în descriere se menţionează mai întâi titlul
seriei, numerotarea acesteia şi abia apoi titlul subseriei,
precedat de punct spaţiu (. )
Ex.: (Biblioteca de artă ; 506. Arte şi civilizaţii)
(Collegium. Afaceri)
(Collegium. Asistenţă socială)
(Collegium. Filosofie)
(Collegium. Litere)
(Collegium. Management)
 Notele sunt informaţii suplimentare despre elementele
descrierii

 Ele se introduc în zona 6, atunci când regulile ISBD


interzic introducerea lor în corpul notiţei descriptive,
adică în zonele anterioare

 Se pot referi la orice detaliu fizic al publicaţiei sau aduc


lămuriri suplimentare referitoare la conţinutul
publicaţiei.
 Ordinea notelor este dată de ordinea elementelor
(zonelor) ISBD la care se referă

 Cu excepţia cazurilor pentru care se dau indicaţii


speciale, notele sunt facultative.
 Dacă totuşi ele se dau, se recomandă să fie cât mai
succinte, mai exacte şi mai folositoare atât
utilizatorului, cât şi bibliotecarului
 Fiecare notă se introduce cu paragrafare (individual, de la
verticala a 2-a). Se indică marcarea sfârşitului fiecărei note
printr-un punct

 În cadrul notelor, pe cât posibil, se va respecta punctuaţia


aferentă zonei la care se referă nota
 În descrierea unei traduceri, prima notă care se dă este cea
referitoare la titlul original al lucrării traduse
Titlul original în lb. ...: ...

 Atunci când titlul de pe foaia de titlu diferă de cel de pe


copertă, nota se va formula:
Pe copertă titlul: ... / Titlul pe copertă: ...

Ex: pe foaia de titlu: Legislaţia mediului


Pe copertă: Legislaţie privind protecţia mediului
 Dacă avem o lucrare al cărei conţinut este într-o
singură limbă, dar pe pagina de titlu el figurează în
mai multe limbi, nu este vorba despre un titlu paralel.
În acest caz, se va da o nota: Titlul şi în limba:...
 Autorul depistat din surse exterioare publicaţiei
 Pe copertă numele autorului: ...
 Textul în limba germană sau rusă - când există
texte diferite în cele două limbi

 Text paralel în limbile germană şi rusă – când


acelaşi text este în ambele limbi
Scriere chirilică în limba rusă (carte într-o limbă
slavă)
Tipărit cu caractere chirilice (carte nouă în limba
română, tipărită cu alfabet chirilic)
Scriere chirilică în limba română (carte veche, în
limba română, cu chirilice)
Tipărit cu caractere gotice
 Antetitlu: Ministerul Educaţiei şi Cercetării
 Antetitlu: Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-
Napoca. Facultatea de Istorie şi Filosofie
Reproducere în facsimil a ediţiei apărute
la Iaşi : Junimea, 1910.
Ediţie bilingvă româno-germană
Ediţie bibliofilă
Lucrare publicată şi în: Ziarul ieşeanului, 12
septembrie 1982
 Privesc informaţiile suplimentare despre aspectul fizic
al publicaţiei, despre unele aspecte sau caracteristici
neobişnuite ale publicaţiei
Ex.: Text tipărit pe două coloane
Verso-ul paginilor alb
 Seria Peter Norton subsidiată de ONU
 Notele care nu se referă la nici una din zonele ISBD
vor fi incluse ultimele în şirul notelor

Ex.:
 Cu bibliogr.
 Rezumat(e) în lb. ... (când lucrarea conţine
rezumate în alte limbi decât limba titlului)
 Lipsă foaia de titlu, datele luate de pe copertă
 Lipsă pag. ...-...
 Exemplarul face parte dintr-un tiraj de 200 de
exemplare, purtând toate semnătura autorului
 Este un număr unic, standard, cu valoare universală
(internaţională), aplicat unei monografii

 Este format din 10 sau 13 cifre, repartizate în 4 sau 5


grupe distincte, fiecare fiind despărţită de o cratimă
(liniuţă)
 Prefix - 978
 Identificatorul de grup – se aplică fiecărei ţări
sau unui grup de ţări sau grupe de limbi de către
Agenţia Internaţională de ISBN
 Identificatorul pentru editor – alocat de agenţia
naţională sau regională (în România – Biblioteca
Naţională a României)
 Identificator de titlu - alocat de editor
 Cifră de control
 Se înregistrează o lucrare în mai multe volume, fiecare
dintre ele având propriul ISBN (+/- unul comun)
 Un document este publicat de mai multe edituri şi fiecare
editură are un ISBN propriu
 Există un ISBN din 10 cifre şi unul din 13
 O lucrare cu mai multe legături (copertată sau broşată)
sau formate fizice (dimensiuni), fiecare avâd propriul
ISBN şi se recurge la întocmirea unei singure descrieri
bibliografice
 O lucrare apare în format tipărit şi în varianta electronică
şi se recurge la întocmirea unei singure descrieri
bibliografice
 Dacă exista mai multe ISBN-uri, iniţialelele se repetă
înaintea fiecăruia
 Se redă în cifre, însoţit de simbolul monetar
corespunzător
 Se introduce prin simbolul “ : ”

 Ex.: 23 lei