Fondatã: 1998

Anul XII ELANUL

REVISTÃ DE CULTURÃ EDITATÃ DE ASOCIAÞIA CULTURALÃ „ACADEMIA RURALÃ ELANUL“
DIN GIURCANI, COMUNA GÃGEªTI, JUDEÞUL VASLUI

Rãsfoind prin arhive

Nr. 104
OCTOMBRIE
2010

Stroe Belloescu – victimã a
celor pe care i-a ajutat
(1838-1912)
Ion N. OPREA
Profesorul, profesorul
Stroe Belloescu a fost
omorât în noaptea
aceasta!
Rãspânditã în dimineaþa
zilei de 21 octombrie
1912, vestea cã Stroe
Belloescu ºi servitorul
sãu Nicu Opriºan, au fost
asasinaþi, s-a rãspândit
ca fulgerul nu numai în
oraºul Bârlad, ci ºi în
întreaga þarã.
Regretatul profesor ºi
fãcãtor de bine prea era
cunoscut. În câteva ore,
aveau sã destãinuie sursele informative, n-a rãmas om din
Bârlad, care sã nu alerge la locuinþa profesorului. Sã vadã, la fata
locului, sã se convingã, care era adevãrul.
Indignarea era publicã. Dacã criminalii ar fi fost prinºi imediat,
îndatã dupã producerea faptei, în mod sigur, de indignare, cã
cineva a îndrãznit sã se atingã de acest mare om, lumea i-ar fi
linºat pe fãptaºi.
- continuare în pagina 14 -
MANOLACHE COSTACHE
EPUREANU – OMUL EPOCII SALE
Laurenþiu CHIRIAC
Neamul nostru n-a dus niciodatã lipsã de talente. Tot ce rãmâne
în urma unui om este numele sãu. Suntem un popor norocos, fiindcã
noi, spre deosebire de alte popoare, nu trebuie sã ne nãscocim
strãmoºii. Noi chiar îi avem! De aceea, când dorim sã ne întoarcem
în vremuri, ne vom întâlni sigur ºi cu marele om politic ºi de stat
MANOLACHE COSTACHE EPUREANU. Numai cã la noi marile
figuri ale trecutului stau adesea, bogate de înþeles, dar închise încã
deplinei cunoaºteri. Pentru cã aceastã mare personalitate a epocii
moderne a României nu e atât de uºor de înþeles ºi de cuprins, am
ales sã-i ilustrãm remarcabila sa personalitate, tocmai pentru a
realiza faptul cã, în afarã de memoria colectivã, noi îl cunoaºtem pe
acest om al epocii sale mai mult din documentele vremii ºi mai
puþin din descifrarea cuvintelor ºi faptelor sale pãstrate în luãrile de
cuvânt, în dezbaterile parlamentare, în scrisori, în opiniile
contemporanilor despre el ºi în alte cate ale vremii. Doar
parcurgându-i cu obiectivitate timpul destinului sãu, vom înþelege
limpede cã mãreþia ºi lumina chipului lui Manolache Costache
Epureanu în istorie vor trebui sã fie mult mai bine zugrãvite, cãci ele
îºi au izvorul în frãmântãrile ºi faptele sale deosebite.
Chiar dacã ºi mai înainte din mijlocul neamului nostru au
rãsãrit oameni politici care au atras atenþia asupra lor, cucerindu-ºi
admiraþia ºi stima contemporanilor ºi a urmaºilor, totuºi
MANOLACHE COSTACHE EPUREANU constituie un simbol
reprezentativ al unitãþii elitei politice în realizarea dezideratelor
neamului românesc: libertate, unire, independenþã ºi modernizare.
- continuare în pagina 12 -

Europeana Moldovã*
Dan RAVARU

Trãsãtura esenþialã, definitorie, pentru apartenenþa la spaþiul european a unui

stat a fost, este ºi va fi, ascendenþa spiritualã greco-latinã, plus creºtinismul. Teritoriul
dintre Prut ºi Nistru a cunoscut încã din Antichitate integrarea culturalã în vechea
Europã, mai intens decât multe alte zone româneºti. Existenþa coloniilor greceºti pe
braþul Chilia, pe litoralul Mãrii Negre, la gura Nistrului ºi a Bugului este menþionatã încã
din secolele VI - V î.Hr. ºi, pe aceleaºi cãi deschise, vor pãtrunde mai târziu romanii.
Guvernatorii Moesiei Inferior ºi ai Scythiei Minor ºi-au exercitat autoritatea ºi au
întreprins colonizãri în sudul Basarabiei (de fapt, Basarabia propriu-zisã), între care ºi
Tetius Oppius Sabinus. O serie de descoperiri arheologice - cu toate strâmbele
interpretãri ale unor cercetãtori ruºi sau mankurtiºti - mãrturisesc despre desfãºurarea
unui adevãrat proces de romanizare. De altfel, zona a fost ocrotitã de castre, ale cãror
urme au fost gãsite pe Nistru, ºi de douã valuri între Prut ºi Nistru, a cãror datare ºi
funcþionalitate se aflã încã sub semnul controverselor, în viziunea popularã fiind
atribuite romanilor. Sã adãugãm poziþia europeanã a Moldovei medievale în timpul lui
ªtefan cel Mare, când se bucura de aprecieri din partea suveranilor din Apus, inclusiv a
papilor de la Roma. Nu întâmplãtor, sângele voievodal moldovenesc, prin intermediul
familiilor Wisznowiecki ºi Movilã, a curs ºi în venele regilor Franþei.
- continuare în pagina 17 - Sculpturã de Marin Rotaru.
Nr. 104 - octombrie 2010
Spiritualitatea perenã româneascã
de pe Valea Rãutului ºi cea a Nistrului
Încã din Antichitate în spaþiul Daciei sunt pomenite lãcaºuri de cult
sãpate în stâncã, de o parte ºi de alta a râului Tyras (Nistru) ºi a afluenþilor sãi,
atât în lucrãrile istoricului Herodot cât ºi în cele ale geografului Strabon, în
care îºi duceau viaþa austerã numeroºi pustnici, ce formau o castã
sacerdotalã importantã.
Întruna din expediþiile organizate cu scopul de a carta peºterile din
carstul ºi pseudocarstul dintre Carpaþi ºi Nistru, am fost profund impresionat
de existenþa unor mãnãstiri rupestre în stâncile teraselor înalte a râurilor Rãut
ºi Nistru din Basarabia ºi a unor mici afluenþi ai acestora.
Dupã ce am vizitat Valea râului Rãut de la Orheiul Vechi-Butuceni,
unde am petrecut douã zile cartând ºi cercetând peºterile rupestre, am plecat
spre valea Nistrului, la circa 50-60 km, spre Þâpova ºi Saharna. Mijloacele
de transport sunt pe bucãþi, schimbând astfel patru „rutiere”, iar de la ultima
oprire pe jos încã vreo 4 km. Efortul s-a meritat.
Ajuns pe malul Nistrului la Þâpova (pentru a doua oarã - prima datã
imediat dupã 1990 dupã „Podul de Flori” de la Prut, când am mers la
Dubãsari, la un „pod de flori” peste Nistru, la românii de dincolo de acest râu.
La aceastã manifestare era ºi fostul preºedinte Snegur care a þinut o
alocuþiune fraternã , dupã care la puþin timp s-a declanºat un rãzboi sângeros
între ruºi ºi moldoveni).
Am rãmas mut la frumuseþea locului, la grandoarea râului-fluviu. Are
o asemãnare izbitoare cu albia Dunãrii în zona apropiatã Cazanelor (Clisura
Dunãrii). Diferenþa fiind mãrimea (cam 1/2) ºi faptul cã doar malul drept
abrupt al Nistrului se aseamãnã cu cel deschis al Dunãrii, malul stâng fiind
mult mai domol, dar totuºi nelipsit de relief carstic, deoarece se pot vedea în
Transnistria câteva peºteri cu gura de intrare mare.
Dupã ce am vizitat mãnãstirea nouã de pe terasa înaltã din marginea
sudicã a satului, am coborât treptele spre schitul din piatrã unde ªtefan cel
Mare ºi-a legat viaþa de Maria Voichiþa.
Schitul este etajat: în partea superioarã clopotniþa, la mijloc bisericuþa
ºi chiliile ce plecau din naos, comunicând între ele (9+3 chilii), iar la nivelul
inferior magazie, pivniþã, prescurãrie. La nivelul mijlociu al schitului se vãd
ruinele unei alte bisericuþe mai vechi cu hramul „Înãlþarea Sfintei Cruci”.
Chiliile vechi antice ºi cele medievale pãstreazã laviþe de tip pat, din
piatrã, cu mici ocniþe pentru provizii ºi chiar sobe din lut cu gaurã în stâncã
pentru evacuarea fumului.
La Þâpova complexul mãnãstiresc rupestru este la fel de numeros ºi
bogat spiritual ca ºi cel de la Orheiul Vechi - Butuceni, cu menþiunea cã cel
dintâi este vizitat integral, pe când cel din urmã doar 1/4 este integrat
circuitului turistic, restul fiind vizitat de cercetãtori, alpiniºti sau cãutãtori
spirituali evlavioºi. Vindecãrile miraculoase de la Þâpova atrag numeroºi
bolnavi ºi turiºti care se cazeazã în sat pe la cetãþeni sau la Mãnãstirea
Nouã.
Din cele 36 de peºteri rupestre descoperite aici, 12 se gãsesc pe
nivelul superior (Schitul Vechi), 12 pe nivelul median ºi 12 pe nivelul inferior.
Toate sunt orientate spre est, având ca priveliºte pitorescul Nistru. Faþã de
râul-fluviu, peºterile rupestre sunt poziþionate la peste 200 m faþã de albia
minorã a acestuia.
Schitul din stâncã a fost amenajat probabil prin secolul al XV-lea, pe
vechile ruine antice, deoarece ªtefan cel Mare îl gãseºte aici ºi se cununã cu
Maria. Tot despre acest schit se leagã ºi apariþia la 1666, în mod miraculos, a
2
ELANUL
Vicu Merlan
icoanei Maicii Domnului, în timpul Episcopului Damian, care i-a sãpat o
încãpere mare în etajul mijlociu al abruptului, denumitã biserica Sf. Nicolae
(ANRM, fond 1135, inv. 2, dosar 66-Dosarul parohiei ªtefan cel Mare,
comuna Horodiºtea, judeþul Orhei. Monografia 7.).
Denumirea satului din apropiere Þâpova, se trage de la cetãþuia geticã
de pe promontoriul dintre râpa Blãnãriþei ºi Valea Satului, ce ar fi fost
denumitã TIPAVA sau de la þipãtul pe care îl fac cascadele din apropiere.
Dupã o zi de muncã istovitoare, mi-am permis o baie în râul Nistru, la
confluenþa pârâului Valea Satului cu acesta, ca apoi sã-l rog pe stareþul
Mãnãstirii de pe Deal (Mãnãstirea Noua) arhimandritul Policarp, sã-mi
asigure cazarea pentru acea noapte. Personalul mãnãstirii este alcãtuit din 6
cãlugãri ºi 9 fraþi. Mãrinimia românului nu cunoaºte limite. Bogãþia
sufleteascã ºi altruismul lor nu au frontiere. Aceºtia, nu numai cã mi-au oferit
cazare gratuitã, dar m-au invitat ºi la cinã. Sincer proviziile mele le
consumasem, pe apucate, în chiliile antice, rãgaz de a cugeta la înaintaºii
mei ce s-au desãvârºit în rugãciune pe malul Nistrului getic. Un bol cu orez ºi
legume fierte, nelipsitul compot ºi bucata de pâine neagrã (aºa cum se
gãsea pe vremuri ºi la noi, fãrã E-uri) m-au întãrit pentru încã o zi.
A doua zi, dupã o scurtã discuþie cu monahul Eustafie, mulþumindu-i
pentru ospitalitate, m-am îndreptat spre Valea Satului, din partea de N (pe
unde curge pârâul Þâpova, afluent de dreapta al Nistrului). ªi acesta, ca ºi
Nistru ºi-a croit albia, ferestruind pachetele de roci dure, în urma cãruia au
rãmas umeri de terase, marmote, peºteri, cascade etc., toate constituind un
colþ de rai al acestor locuri.
Legenda locului pomeneºte de marele poet mitologic de origine
traco-geticã Orfeu. Considerat pãrintele poeziei, Orfeu cânta atât de
fermecãtor, încât reuºea prin intermediul lirei sale, sã îmblânzeascã
animalele sãlbatice, vindeca pe cei bolnavi, înmuia orice inimã umanã. În
continuare legenda spune cã Orfeu s-a îndrãgostit de nimfa EURIDICE, dar
nu a avut parte de fericirea ei, deoarece aceasta a fost muºcatã de un ºarpe
veninos, ºi moare. Înduioºat de aceastã pierde, Orfeu se retrage pe aceste
locuri de la Nistru, (probabil în cetãþuia geticã Tipava, din care se trãgea).
Tot legenda pomeneºte de faptul cã femeile getice ale locului, erau
atât de atrase de Orfeu încât, pentru cã poetul nu le împãrtãºea iubirea, l-au
sfâºiat, aruncându-i capul ºi lira în apele Nistrului. Trupul acestuia ar fi fost
gãsit de un pãstor ºi îngropat în peºtera de lângã cascada mare, la poalele
cetãþii geþilor. În acest context mitologic, m-am deplasat pe Valea Satului,
bineînþeles abãtându-mã pe vãile mici secundare, pentru a carta toate
cavernele existente. Dupã ce am urmat poteca spre nord, nord-vest, am
ajuns la o confluenþã dintre douã pârâuri. Intuiþia m-a îndemnat sã-mi urmez
paºii, spre cel vestic, în amonte. Am urcat poteca de urcuº ºi m-am deplasat
pânã spre culmea superioarã, dupã care am urmãrit cursul pârâului, în aval
spre confluenþa celor douã pârâuri de unde plecasem. Pe traseu am
identificat mai multe "praguri" pseudocarstice, cu cascade ce aveau cãderi
de mãrimi variabile, din care una mi s-a pãrut mai interesantã, deoarece în
jurul ei existau cel puþin 5 peºteri, având chiar un prag de cãdere al apei de
peste 8 m. Pe aceasta vale am descoperit 15 peºteri, unele locuite probabil
din paleolitic.
Pe cea de-a doua vale (spre nord) nu apar peºteri, iar drumul este mai
accesibil. Înaintând spre amonte am ajuns, pe cursul mijlociu la o cascadã de
peste 10 m înãlþime, care are în partea dreaptã, o micã niºã de unde þâºnesc
la suprafaþã câteva izvoare foarte reci. Legenda spune ca sunt izvoare cu
"apã vie", care vindecã orice boalã ºi cã aici ar fi fost îngropat trupul lui Orfeu.
Nu am ratat o baie rãcoroasã sub tumultul zgomotos al cascadei
(când temperatura aerului depãºea 350 Celsius), escaladând apoi urcuºul
greoi al versantului stâng, spre platoul cvasiplan dintre Nistru ºi acest
afluent.
Fãcând o introspecþie, dupã ce am vizitat cele douã vãi (vesticã ºi
nordicã), pare mai verosimilã ideea amplasãrii peºterii lui Orfeu, pe afluentul
vestic unde locurile se apropie foarte mult de pitorescul descris de legendele
locului. Mi se pare mai convingãtoare valea vesticã deoarece are un relief
carstic bogat ºi variat, propice unei asemenea "ascunzãtori".
Luând-o pe scurtãturã, am ajuns deasupra satului de la N de Þâpova,
Buciuºca, iar dupã o coborâre prudentã am ajuns în acest sat ( amplasat în
albia majorã ºi prima terasã inferioarã a Nistrului), urmând drumul spre
Saharna, spre nord, nord-vest. Dupã ce am traversat satul Buciuºca ºi apoi
Saharna, pe o distanþã de peste 10 km, am urmat indicatoarele spre
Mãnãstire. Urcând pieptiº stânca din dreapta (la cavernele care sunt vizibile
din vale), am ajuns la "Stânca Maicii Domnului", pe Grimidon. În acest loc a
postit 40 de zile monahul Vartolomeu pentru a primi un mesaj de la
Dumnezeu unde sã construiascã un schit. Maica Domnului s-a arãtat prin
viziune, arãtându-i locul unde trebuie sã fie construitã Mãnãstirea. Locul
apariþiei miraculoase a Maicii Domnului este marcat printr-un mic paraclis,
iar unde au apãrut îngerii sunt amplasate cruci semeþe din lemn. Ca mãrturie
ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010
a prezenþei sale pe stânca Grimidon, Maica Domnului ºi-a lãsat, în piatrã, prin existenþa celor peste 80 de peºteri, din care cel puþin 2/3 au fost locuite
amprenta tãlpii piciorului stâng. Dupã aceastã viziune monahul Vartolomeu din paleolitic pânâ în zilele noastre, fiind adevãrate focare spirituale, cât ºi o
construieºte la 1778 o bisericuþã din lemn cu hramul "Sf. Nicolae". La 1813 se experienþã misticã pe care am trãit-o intrând în acele caverne misterioase,
trece de la denumirea de Schit la cea de mãnãstire. Alãturi de Schit s-a
construit ºi Biserica de varã "Sfânta Treime" în 1818. În 1863 s-a ridicat
Biserica de iarna.
În amonte de cele descrie se gãseºte Mãnãstirea din Scala, unde sunt
ºi chiliile antice, care au fost reamenajate în perioada medievala, iar la
stânga Izvorul Minunilor. Denumit ºi "Izvorul lui Vavilã", apa acestui izvor
vindecã trupeºte ºi sufleteºte pe toþi cei care se scaldã în el. Am vãzut sute de
pelerini care se afundau în bazinul special amenajat. Vindecarea þine în
special de credinþa puternicã a fiecãrui pelerin. Chiliile antice din stâncã au
fost lãrgite, fiind prevãzute cu ferestre ºi horn de evacuare a fumului de la
vetrele de foc.
Pe masivul Grimidon au fost cel puþin câteva peºteri rupestre, însã în
timpul regimul comunist ateu, acestea au fost distruse prin exploatarea
pietrei, prin taiere de bucãþi tip bolþar, folosit cu precãdere în construcþiile
civile (astfel de distrugeri, dar minore, le am întâlnit ºi la Tribujãni ºi Þâpova).
La Mãnãstirea din Scalã (cum este denumit locul cu peºterile rupestre)
sunt vizibile douã aliniamente: -unul superior cu mici caverne, locuite mai
ales vara sau pentru "izolare" ºi nivelul inferior compus din cel puþin trei
peºteri rupestre, modificate ulterior de monahii precreºtini ºi creºtini (epoca
medievalã ºi modernã). În chilia din partea stângã, de gãseºti un moment de
rãgaz ºi singurãtate, eºti teleportat instantaneu cu câteva milenii sau secole
în urmã. Liniºtea, ecoul spiritual adânc înrãdãcinat în aceste stânci te
catapulteazã într-o altã dimensiune spaþio-temporalã, fapt care duce la cugetând adânc la simbolistica ºi rolul lor în susþinerea fenomenului religios,
transformãri uluitoare de ordin afectiv ºi empatic a fiinþei umane, simþind chiar dar ºi o pelegrinare transsubstanþialã a sufletului în dimensiuni ce depãºesc
fizic o anumitã"purificare" mentalã ºi o armonie sufleteascã de nedescris. limitele simþurilor umane obiºnuite.
Dupã vizita efectuata în acest colþ de athos românesc, de pe Valea
Nistrului ºi cea a Rãutului, zile în ºir mi-au rãmas adânc întipãrite în minte ºi Bibliografie selectivã:
suflet aceste imagini imaculate ale momentelor de regãsire spiritualã cu
Sinele meu. Fiecare pelerin în cele câteva minute petrecute în interiorul ANRM, fond 1135, inv.2, dosar 66 - Dosarul parohiei "ªtefan cel Mare"
acestor chilii preistorice este "curãþat" sufleteºte de toate temerile ºi comuna Horodiºtea judeþul Orhei, 1939.
impuritãþile mentale, plecând cu speranþa cã nemurirea existã prin Topa Tudor, Mãnãstirile Moldovei, 1990.
rugãciunea sufletului, prin credinþa puternicã în lumea de dincolo. Trãirile ªtefan Ciobanu, Basarabia, Chisinau, 1993.
spirituale înãlþãtoare pe care le-am experimentat aici, mã cutremurã chiar ºi Vasile Ghimpu, Biserici ºi mãnãstiri medievale în Basarabia, Editura
acum când aºtern pe hârtie aceste rânduri, fapt care m-au determinat sã mã Tyrageþia, Chiºinãu, 2000, p. 175-176.
gândesc la o revenire cât mai grabnicã în acele locuri. Eugen Bâzgu, Mãnãstirile rupestre din bazinul fluviului Nistru, în
Amintindu-mi acestea îmi vine în minte ideea profesorului lingvist "Natura", ian. 2002, p. 7.
bucureºtean Gabriel Gheorghe, cã românul a fost creºtin din vremurile de Ion Griþcu, Ludmila Iftodi, Mãnãstirea Þâpova, Chiºinãu, 2005.
demult, dovadã stând ºi aceste peºteri rupestre precreºtine, care Tatiana Fondoº, Mãnãstirea Saharna, Chiºinãu, Editura Universul,
funcþioneazã ca obiective religioase de peste douã milenii ºi jumãtate. 2009.
De aici m-am îndreptat spre cascadele de pe cursul pârâului Saharna Vicu Merlan, Carst ºi pseudocarst în Podiºul Moldovei între Carpaþi ºi
care însumeazã peste 20 de praguri, mai mari sau mai mici. Nistru, în curs de apariþie.
Spre seara m-am întors la Chiºinãu, la niºte buni prieteni pe care îi am Vicu Merlan, Dacia esotericã. Simboluri, legende ºi tradiþii,
încã de la Podul de Flori din1990, iar a doua zi spre casa la Huºi. manuscris.
Expediþia din Basarabia mi-a oferit atât un bogat material ºtiinþific,

MOªIILE CARE DUPÃ 15 OCTOMBRIE 1491 AU

CONSTITUIT NOUL OCOL AL TÂRGULUI VASLUI
- continuare din numãrul 100 -
Viorel ÞIBULEAC

E. Satele de pe Valea Vasluiului: 12) BRUDUREªTII; 13)

SELIªTEA LUI FUNDEA
Analizând documentele ºi generaþiile, apreciez cã ”moºul
Brudur” al portarului Oanã dãruit de Alexandru cel Bun ºi întãrit de
voievozii Ilie ºi ªtefan la 24 august 1436.1 La 9 februarie 1469, ªtefan cel
Mare întãreºte aceeaºi proprietate urmaºilor acestuia: Petrea, Onea ºi
Duma (la cel din urmã fiind posibilã o greºealã de traducere a numelui
sau purtarea cognomenului ”Dobrul cel Bun”).2 Fiicele lui Duma-Dobrul
Brudur vând domeniul la 1491 pentru 100 de zloþi. Hotarele moºiei au
fost urmãtoarele: movila aflatã la sud de dealul Chicerea - pârâul Sãrãþii
- ruptura dealului (actual Moara Domneascã) - malul Vasluiului - pârâul
Vaslui spre sud pânã în dreptul gurii vãii Diaconului (un pãr) - spre vest
pânã în fundul vãii Diaconului - spre nord, pe creasta dealului Morii,
pânã la dealul Chicerea.
Hotarele prezentate sunt relevate de urmãtoarele
documente:
- 15 octombrie 1491: uricul Vasluiului.3
- 11 august 1746: uricul moºiei Mãrãºeni.4
- 5 iunie 1758: alegerea daniei fãcutã de Antonie Vodã cãtre
M-rea Fâstâci.5
14) MÃRÃÞEII
Satul a aparþinut lui ”...Ionaºcu, feciorul Jorãi, nepot Giurgii
Rãspop... ocinã din uricul ce l-au avut moºul lui Giurgea Rãspop,
(probabil de la Alexandru cel Bun - n.n.) un sat anume Mãrãþãii, iar
numele acelui sat din vechiu a fost Pîrþãnoºii, ºi l-au vândutu-l domnii
meale dreptu ºaptezãci zlo?i.”6
Hotarele cunoscute ale moºiei sunt: movila de sub ”dealul cel
mare” (dealul Grumãzeºtilor) - creasta dealului pânã la drumul Huºilor
de pe creasta dealul Bahnarilor - prisaca Burgheleºtilor din valea
Orzeºtilor - groapa nebunului de pe dealul Bahnarilor - drumul vechi
(drumul sãpat, drumul Huºilor ) pânã în Rãioare - botul de deal spre
nord-vest - ºesul pânã la pârâul Vaslui - pârâul Vaslui pânã în dreptul
actualului sat Moara Domneascã.
Documentele avute în vedere la determinarea acestor hotare
sunt:
- 15 octombrie 1491: uricul Târgului Vaslui.7
- 24 ianuarie 1635: actul de vânzare a unei pãrþi din Pîrþãnoºi
(Mãrãþei) în care apar ca martori cãlugãrii de la M-rea Zugravi (posesori
de terenuri la fântâna Raiei ºi obârºia vãii Bustei).8

3
Nr. 104 - octombrie 2010 ELANUL
- 5 iunie 1768: foaia hotarnicã de alegere a hotarelor daniei considera cã ”Tãtãraºii” derivã din baskari - bascaci - balosini -
cãtre M-rea Fâstâci.9 balosinãuþi, justificând astfel apariþia în mijlocul ocolului a unei moºii
prezentã în fapt, dar neatestatã documentar.
F. Satele dintre Bârlad ºi Crasna: 15) FILIPEªTII; 16) Hotarele Tãtãraºilor - ”Balosinãuþilor” erau urmãtoarele:
SELIªTEA SECUIENILOR; 17) MUNTENII (?) Cetãþuia - fântâna Corcii - ”movila unde a descãlecat sfânta” (colþul de
În fapt, poziþia domeniului nu atinge pârâul Crasna, el sud-est al vetrei Târgului Vaslui) - capul Topilelor - fântâna Raiei - piscul
desfãºurându-se între râul Bîrlad ºi zarea dealului Dobârcenilor. Satele Cornilor din capul dealului Viilor - zarea dealului Bahnari, la groapa
au aparþinut lui Ioan Curui, iar nepoata sa, Nastea, fiica Anuºcãi, i le nebunului - spre est, pe drumul Huºilor pânã deasupra izvoarelor din
vinde lui ªtefan cel Mare cu 60 de zloþi. În acest perimetru apare, valea Orzeºtilor - spre sud, la movila lui Ciuteº - spre vest la movila de
începând cu anul 166810, satul Munteni. lîngã Dobârceni - peste obârºia vãii Negrei, peste pârâul Muntenilor -
Nu avem date referitoare la încadrarea acestui sat în dealul spre sud, pânã la râul Bârlad - în jos pe râu, pânã la mori - partea
domeniul familiei Curui. Totodatã, nu avem date suficiente pentru a-l de sud a poienii lui Rãntunici - creasta dealului Timoftei, pânã în
identifica cu satul de sub Vaslui dat ºi hotãrnicit personal de ªtefan ”prihodiºte” (dealul Paiului) - zarea dealului Racovei, în drumul
Vodã, fratele lui Iliaº Vodã, lui Gherghe Heregiul, acesta - la rândul sãu - Bogdanei - spre nord, la movila lui Secarã - fântâna Prunilor - partea de
pierzându-l în folosul lui Coste
pârcãlab în 1449.11 Nu cunoaºtem
nici apartenenþa heregarului
Gherghe sau a pîrcãlabului Coste
la familia Curui sau Jumãtate
pentru a putea formula o pãrere
coerentã asupra numelui iniþial al
satului sau al stãpânilor acestuia.
Referirea la familia Jumãtate este
legatã de moºiile despre care vom
vorbi în urmãtoarele rânduri.
Despre satele noastre se poate
accepta doar faptul cã cele ale lui
Ioan Curui au fost dãruite de
Alexandru cel Bun. Hotarele
acestor sate (cu tot cu Munteni)
sunt: movila de deasupra
Dobârcenilor - zarea dealului
Dobârcenilor spre sud, pânã la
movila de deasupra Filipeºtilor - în
continuare pe deal, pânã la movila
cea mare (movila Maua) - spre
sud, pânã la apa Bârladului - râul
Bârlad în sus, la gura pârâului
Muntenilor - pârâul Munteni pânã
în dreptul obârºiei Negrii - spre est
pânã lângã Dobârceni.

G. Satele de pe Bârlad
(sub Vaslui): 18) SATUL UNDE AU
FOST BALOSINÃUÞII
Uricul Vasluiului aratã cã
acest sat a aparþinut marelui boier
Ion Jumãtate, numai cã, la
împãrþirea averii lãsate între fiii sãi
- Giurgiu, ªteful ºi Mândrea - prin
actul din 7 iulie 143012, în zona
Vasluiului nu era pomenitã nici o
proprietate.
Faptul cã în 1491 satul
era vândut de urmaºii tuturor celor
trei fraþi demonstreazã cã el a fost,
totuºi, o proprietate comunã de
familie, cu drepturi decurgând din
uricul primit de la Alexandru cel
Bun de cãtre moºul comun.
Valoarea satului (500 de zloþi)
aratã ºi faptul cã era o moºie mare,
desemnând mai degrabã Tãtãraºii
(Bahnarii) decât Muntenii de care
am vorbit.
Tãtãraºii nu mai erau o
moºie de vale, ci un adevãrat
domeniu ce se desfãºura între
zarea dealului Bahnari ºi zarea
dealului Racova, despicând toatã
depresiunea Vasluiului. La nivel
speculativ (dacã putem accepta cã
Balosinãuþii din uric, printr-o eroare
de redactare sau traducere, ar
putea fi ”balosinãuþii”), putem
Harta ocolului domnesc al târgului Vaslui

4
ELANUL
nord a runcului de pe dealul Timoftei - Cetãþuia. Ca documente
doveditoare ale hotarelor satului citez urmãtoarele hotarnice succesive:
- 17 iunie 1668: mãrturie hotarnicã a satului Tãtãraºi, ridicatã
de Ilie Sturza ºi Gavril Costachi.13
- 17 mai 1691: Constantin vodã Cantemir întãreºte
postelnicului Milescu moºia Tãtãraºii.14
- 15 decembrie 1725: alegerea hotarelor dintre Vaslui ºi
Tãtãraºi.15
19) LIPOVÃÞ
Satul nu este enumerat în uric, dar a fost înglobat în ocolul
târgului ca achiziþie mai veche a domnului. În fapt, satul apare
documentar la 24 februarie 1437.16, fiind întãrit lui ªteful Jumãtate de
cãtre voievozii Ilie ºi ªtefan. Nu cunoaºtem dacã a fost o moºtenire, o
cumpãrãturã sau o danie (puþin probabil, deoarece satul a fost dat numai
lui Mândrea ºi a fost trecut în uric pentru alt sat). La 6 iunie 1469 satul era
întãrit fraþilor Oanã ºi Ivaºcu Pascu, cu precizarea, importantã pentru
noi, cã avea o moarã, deci cu un hotar pe râul Bârlad.17 Nu ºtim cum a
ajuns Lipovãþul în posesia fraþilor Paºcu (cumpãrare, schimb sau
vâslujenie) ºi nici nu avem date asupra modului în care voievodul ªtefan
cel Mare a intrat în posesia certã a moºiei pe care, de altfel, în 1491, o va
îngloba în ocolul Vasluiului.
În orice caz, hotarele moºiei sunt urmãtoarele: runcul de pe
dealul Timoftei - zarea dealului Timoftei pânã la drumul cel mare (drumul
Galaþi - Râmnic - Tecuci - Bârlad - Vaslui), peste Vlamnic, de la partea de
sud a poienii lui Rãntunici ºi pânã la râul Bârlad - apa Bârladului pânã la
gura pârâului Secuilor, iar de aici la stâlpul Oprii - vârful dealului Osoiu -
zarea dealurilor, pe deasupra vãii Bilavãi - vârful dealului Orgoieºtilor -
capul de jos al runcului de pe dealul Racovei - drumul Bogdanei (loc de
joncþiune cu moºiile Tãtãraºilor ºi Vasluiului) - spre nord, prin gura vãii lui
Spanache, la runcul din dealul Timoftei. Documentele cu ajutorul cãrora
am stabilit aceste hotare apar în revista ”Elanul”, nr. 90/2009, pag. 4-9.
Referitor la ultimele trei sate, considerãm necesarã
adãugarea urmãtoarelor comentarii (care vor constitui tematica
obligatorie pentru cercetãrile ulterioare, în scopul finalizãrii studiului):
1. ispisocul din septembrie 1635 - care stabilea, parþial,
hotarele mãnãstirii noi de la Corbu pânã în hotarele Hârsovenilor (în
fapt, Hãoºeºtilor) - evidenþia hotarele sudice: poiana lui Rãntunici -
Vlamnic - râul Bârlad - gura pârâului Secuilor - stâlpul Oprii din teritoriul
Lipovãþului.
2. semnalarea calitãþii lui ªtefan cel Mare de ctitor al uneia
din ºirul de mãnãstiri succesive (vezi revista ”Elanul”, nr.90 din 2009),
fapt ce poate arãta achiziþionarea mult anterioarã a Lipovãþului de cãtre
acesta.
3. analiza uricului de la 12 iulie 141518 - prin care se relevã o
situaþie demnã de o mai insistentã verificare: aceea cã dania lui Cârstea
Negrea (comunã cu dania lui Alexandru cel Bun ºi a lui Oanã Jumãtate)
cãtre M-rea Bistriþa se referã cu certitudine ºi la satele de pe Racova, iar
Lipovãþul este aºezat geografic în vecinãtatea ºi în prelungirea spre sud
a satelor lui Cârstea Negrea. De altfel, toate aceste sate donate provin
din ”vâslujenie” ºi pare normal ca Oanã Jumãtate sã-ºi fi stabilit casa
(neidentificatã datoritã deteriorãrii actului citat) în satul nou atribuit de
Alexandru cel Bun (posibil Lipovãþul), alãturi de ”Balosinãuþii” - primit tot
de la acesta, dar în altã zonã decât celelalte posesiuni ale familiei
Jumãtate. Astfel, înstrãinarea celor douã sate ar justifica lipsa lor de la
împãrþirea averii rãmase ºi ulterioara lor recuperare.
III. Vechiul ocol al Vasluiului
Nr. 104 - octombrie 2010
vecinãtatea lor directã cu Vasluiul).
4. Lipovãþului nu i se cunoaºte proprietarul anterior lui ªteful
Jumãtate.
5. Urmare a celor arãtate, rezultã faptul cã vechiul ocol al
Vasluiului ar fi cuprins între: valea lui Bejan de sub rediul lui Vodã de pe
dealul Bârladului - drumul de pe zarea dealului Morii, în dreptul obârºiei
vãii Diaconului - piscul dealului Bustei de deasupra Rãioarei - vechiul
drum al Huºilor pânã la groapa nebunului de pe dealul Bahnari - zarea
dealului pânã în fundul Viiºoarei - dealul Viilor pânã la piscul Cornilor -
peste gura Bustei în dealul Bustei - fântâna Raiei - capul Topilelor -
”movila unde a descãlecat sfânta” - fântâna Corcii - gura Racovei - zarea
dealului Gheorghiþoaiei pânã la vâlceaua Pãºcoaiei - pârâul Ulmilor (?) -
rediul lui Vodã de pe dealul Bârladului.
IV. Concluzii
La începutul materialului, afirmam cã dezvoltarea ocoalelor
reflectã în anumite momente istorice creºterea sau descreºterea puterii
domneºti. În cazul Vasluiului, am putut arãta instituþionalizarea ocolului
ºi extinderea lui sub un conducãtor mai mult legiuitor ºi reformator decât
luptãtor - Alexandru cel Bun. Am reuºit sã arãtãm ºi fãrâmiþarea
moºtenirii acestuia sub urmaºii sãi, prinºi mai degrabã în pãguboase
lupte dinastice. ªi, cel mai important lucru, am demonstrat semnificativ
creºterea de 4-5 ori a feudei domneºti sub ªtefan cel Mare.
Minimalizând, am putea spune cã este opera unui conducãtor chibzuit ºi
gospodar. Dacã integrãm realizarea în contextul general - numãrul
cetãþilor þãrii, numãrul luptãtorilor (de calitate) ai oºtirii sale, raportul
dintre numãrul jupanilor ºi al ”panilor slujitori” din sfatul domnesc - vom
realiza cu adevãrat mãreþia momentului.
Nu extindem analiza (deºi ar fi atât de necesarã), ci mai
arãtãm doar faptul cã, dupã 1490, începe o epocã nouã în istoria þãrii ºi
în activitatea voievodului. Averea uriaºã acumulatã de un voievod
rãzboinic (ºi aici simt aproape dureros necesitatea unei analize reale) a
stat la baza nivelului maxim de dezvoltare economicã, militarã ºi
culturalã pe care l-a atins Moldova ºi care, cu excepþia ultimei, a durat
pânã la stingerea dinastiei Bogdãneºtilor.
Note:
1. DIR, veacul XIV-XV, A. Moldova, p. 133-134.
2. Gh. Ghibãnescu, op. cit., p. 27. DIR, veacul XIV-XV, A. Moldova,
p. 365-366.
3. Ibidem, p. 28 - Uricul Vasluiului.
4. Ibidem, p. 134-136.
5. Ibidem, p. 142.
6. Ibidem, p. 28 - Uricul Vasluiului.
7. Ibidem.
8. D.R.H., veacul XVII, A. Moldova, p. 264
9. Ibidem, p. 142.
10. Ibidem, p. 96-98 - Hotarele Tãtãraºilor.
11. DIR, veacul XIV-XV, A. Moldova, p. 241-242.
12. Ibidem, p. 89-90.
13. Gh.Ghibãnescu, op. cit., p. 99-101.
14. Ibidem, p. 130-133.
15. DIR, veacul XIV-XV, A. Moldova, p. 141-143.
16. Ibidem, p. 142-143.
17. Ibidem, p. 366-367.
18. Ibidem, p. 38-39.

Plasarea de cãtre cronicarul Grigore Ureche a formãrii Gheorghiþã ªTIRBU EPIGRAME

ocoalelor târgurilor în perioada lui Iuga Vodã face posibilã în fapt, aºa
cum am arãtat, derularea ei fie în perioada de coregenþã, fie în perioada
de început a domniei lui Alexandru cel Bun. Satele adãugate de ªtefan UNUI MINCINOS UNUI FUSTANGIU
cel Mare ocolului Vasluiului se grupeazã astfel: Douã vorbe-ai spus în grabã Mergi pe stradã ºi-o zvârlugã
1. Crãstoaie, Bilcarii, Curteºtii, Bãltenii cu Delenii ºi seliºtea Aerul s-a condensat; S-a oprit în faþa ta:
Micleºtilor, Mãrãºenii, Brudureºtii cu seliºtea Fundei, Filipeºtii cu
Ai dus fraza pân' la capãt, – Nene, eu am fusta lungã,
seliºtea Secuilor, satul unde au fost Balosinãuþii (?) au acte de
Apa a ºi îngheþat. Da-þi simt ochii pe sub ea.
proprietate de la Alexandru cel Bun, dovedind neapartenenþa lor la
vechiul ocol.
2. Feereºtii, Rohaþii ºi Câteºtii sunt danii iniþiale ale lui UNUI ELEV TRANSFERAT UNUI „GENTLEMAN”
Alexandru cel Bun, pierdute de posesori ºi recuperate de fiii lor în timpul Te-ai mutat la altã ºcoalã, – Mulþumesc cã mi-ai dat locul,
domniei lui Iliaº ºi ªtefan, fiind puþin probabilã apartenenþa lor la vechiul N-ai mai stat cã nu mai vrei, Am varici ºi-o gutã rea.
ocol. Þi-ai luat transferu'n grabã, – Pentru-n pic, rãspunse tipul;
3. Pãuceºtii ºi ”satul lui Gherghe heregiul” au fost date de Dar nãravul, nu þi-l iei? Sunt un domn... ce pana mea!
ªtefan vodã ºi ele ar fi putut aparþine vechiului ocol (avem în vedere ºi

5
Nr. 104 - octombrie 2010
Ecaterina Cerchez, soþia lui Vasile Lupu
O altã domnie, un alt grup ce cerchezi adus în Þara Moldovei
Cel dintâi eveniment din secolul al XVII-lea care i-a pus în
centrul atenþiei pe cerchezii statorniciþi în Þara Moldovei a fost cea de-a
doua cãsãtorie a lui Vasile Lupu voievod1. La scurt timp dupã sfinþirea
mãnãstirii Trei Ierarhi, petrecutã la 6 mai 1639, cea dintâi soþie a
domnului, Tudosca, fata boierului Coste Bucioc a încetat din viaþã2. În
vara aceluiaºi an, Vasile Lupu l-a trimis pe boierul Nicolae Catargi cu
solie în Circazia pentru peþirea unei noi neveste3. Dupã moartea
doamnei, spune cronica, „au trimis Vasilie vodã pre Nicolae Catargiul în
Þara Cerchijeascã”4.
Traseul parcurs ºi dificultãþile cãrora a trebuit sã le facã faþã
solia moldoveneascã, mai ales la întoarcere, au fost plastic descrise de
cãlugãrul italian Niccolo Barsi da Lucca. Acesta, aflându-se în Crimeea,
când Ecaterina, vistiernicul Catargi ºi însoþitoriii lor veneau spre
Moldova, a aflat cã „având învoire de la han pentru a trece prin pãrþile
acelea, dupã ce strãbãtu Circasia în lung ºi în lat, (solul moldovean n.n.)
gãsi o fatã de o frumuseþe neobiºnuitã pe care o luã cu el, dupã ce a dat
o mie de ducaþi tatãlui fetei, cinci sute mamei ºi o mie hanului”5.
Pãrãsind Circazia, au trecut prin Baccisarai ºi cu învoirea hanului au
plecat la 19 august spre Moldova6. Convoiul, alcãtuit din 60 de
moldoveni, aproximativ 150 de tãtari7 ºi câþiva cerchezi, compatrioþi ai
tinerei doamne ºi supuºi ai hanului crâmlean8, a ajuns în Moldova o lunã
mai târziu, în jurul datei de 28 septembrie 16399, dupã ce a trecut cu greu
de paºa de la Silistra, cel care susþinea cã legile islamului nu permit
circazienilor musulmani sã se cãsãtoreascã cu creºtini10.
La curtea domneascã de la Iaºi solia postelnicului Nicolae
Catargi va fi fost primitã de domnul Moldovei probabil cu mult fast. Totul
pare sã fi fost pus la punct din timp întrucât membri ai noului grup de
cerchezi veniþi cu Ecaterina au fost duºi sã locuiascã pe Uliþa Fierbinte a
oraºului, unde domnul le-a cumpãrat câteva case de la „Chira cojocariul
ºi de la Ursul feciorul Bernoaiei ºãlariul ºi de la alþi vecini de prin prejur”11.
La intrarea convoiului în capitala Moldovei privirile vor fi fost îndreptate
cãtre Ecaterina însã ºi cãtre noul grup de cerchezi. Acesta alcãtuit din
persoane de diferite stãri sociale, începând cu nobili, rude ale Ecaterinei
ºi terminându-se cu robi12, oameni care-i erau credincioºi13, a fost de
ajutor domnului moldovean pe parcursul ºederii sale pe tronul de la Iaºi
întrucât i-a folosit ca ostaºi de încredere.
Fratele minor al doamnei, „un bãieþel de o frumuseþe
desãvârºitã”, precum ºi „o altã tânãrã (roabã), nu mai puþin frumoasã”
decât doamna însãºi, au atras atenþia de-a lungul timpului nu numai
cãlãtorului italian Niccolo Barsi da Lucca, venit o datã cu convoiul în
Iaºi14, dar ºi viitorilor cercetãrori ai istoriei cerchezilor întrucât, dupã cum
s-a putut citi deja într-un articol pe care l-am publicat cu ceva timp în
urmã, Andronic Cerchez a ajuns capuchehaie la Constantinopol ºi mare
vornic al Þãrii de sus dupã ce a deþinut ºi alte dregãtorii15.
Tabloul votiv al mãnãstirii Hlincea
(Vasile Lupu, ªtefãniþã Lupu ºi Ecaterina Cerchez)
6
ELANUL
Drd. Ciprian-Gicã TODERAªCU
(Facultatea de Istorie Iaºi)
Importanþa politicã a cãsãtoriei lui Vasile Lupu cu
Ecaterina Cerchez
Nunta lui Vasile Lupu cu Ecaterina Cerchez nu a fost o „nuntã
cu publicitate”16. Ea nu a beneficiat de o atenþie specialã din partea
cronicarilor, iar ecouri ale acestui eveniment nu s-au fãcut auzite nici în
alte surse de epocã. Bunãoarã, în ceea ce priveºte cea de a doua
cãsãtorie a lui lui Vasile Lupu, cronicarul Miron Costin aminteºte numai
de plecarea lui Enache Catargiul în Þara Cerchijeascã, însã nimic
despre evenimentele ulterioare revenirii acestuia în þarã17. Se remarcã
faptul cã nici însemnãrile cãlãtorilor strãini care au vizitat Moldova pe
parcursul secolului al XVII-lea nu aduc un plus de informaþii în ceea ce
priveºte cununia religioasã a domnului Moldovei cu circaziana ºi, cu atât
mai puþin, alte surse. Care va fi fost motivul acestei tãceri e greu de
precizat. Evenimentul va fi fost cu siguranþã unul important pentru acea
vreme dar, nu-mi pot închipui de ce izvoarele totuºi „tac”. Având în
vedere cã mare parte din cãsãtoriile principilor din Evului Mediu s-au
încheiat cu mare fast ºi mai mult din raþiuni politice decât din trãiri
sentimentale18, cronicarii puteau aminti acest lucru fãrã a þine seamã de
alte aspecte legate de eveniment. Dar sã nu-i judecãm pe ei, ci sã
încercãm acum, dacã atunci nu a nu a fost timp, sã explicãm motivul
care a stat la baza acestei cãsãtorii dintre Vasile Lupu ºi Ecaterina.
Înainte de a merge mai departe cu aceastã idee, sã facem cunoºtinþã cu
Ecaterina, cãci pe Vasile Lupu voievod îl ºtie toatã lumea.
Ecaterina era „fiica surorii lui Derviº Mehmed paºa, fost mare
vizir”19 ºi cumnata tãtarului Vazir-Alk Han, numit ªerif Bei20. Dupã unele
surse care o prezintã, aceasta era ca un înger în mometul venirii în
Moldova, fapt care ne îngãduie sã bãnuim cã s-a nãscut pe la 1620:
„avea toate calitãþile pe care Afrodita le dã unei femei pentru a o numi
frumoasã. Ochii negri, mâinile lungi ºi subþiri, dar pline, mijlocul mlãdios,
gura micã cu buze nu prea mari, ºi albã cu totul, astfel se pãrea cã toate
graþiile îºi aºezarã reºedinþa în chipul ei frumos”21.
Era o femeie ce provenea, dupã cum s-a putut citi ºi mai sus,
dintr-o familie de nobili22 al cãror nume nu ne este cunoscut, însã, care
se aflau cu siguranþã în relaþii bune cu hanul tãtãr23, cãruia îi erau supuºi
cerchezii.
Cãlugãrul italian, Niccolo Barsi da Lucca, referindu-se la
momentul în care Ecaterina a fost sechestratã de paºa de la Silistra, a
evindenþiat, în ceea ce priveºte religia femeii, faptul cã circaziana era
creºtinã ºi „fu datã în grija unui hogea sã o converteascã la credinþa
mahomedanã” numai cã „ori de câte ori venea (acesta) la ºedinþa
convertirii o gãsea la masã mâncând carne de porc ceea ce l-a
determinat pe turc sã o ia la goanã, ºi astfel scãpa circaziana de cursa
diavolului”24.
Descrierile cãlãtorilor strãini ºi tablourile votive pãstrate de-a
lungul timpului ne-o aratã pe Ecaterina drept o femeie cochetã, demnã
de a fi soþie de domn. În timpul cãsãtoriei Mariei, una din fiicele lui Vasile
Lupu, cu prinþul Janusz Radziwill, din 1645, apãrea astfel în ochii unui
cãlãtor strãin: „Doamna purta un gugiuman maro de jder pe care
strãlucea o diademã regalã de diamant. Rochia ei din stofã albã cu
poalele lungi, piept scurt ºi mâneci strâmte se prinde la cingãtoare cu
niºte paftale de rubin. Deasupra era aruncatã o manta de stofã verde
presãratã cu aur, mânecile erau lungi, cãptuºite cu stofã mohorâtã ºi
garnisitã cu soboli, mantia sa cobora mai jos de genunchi. O salbã de
mãrgãritare invrestatã ºerpuia în jurul gâtului ei alb ca de lebãdã,
smaraldele erau împrãºtiate cu îmbelºugare”25.
În tabloul votiv al mãnãstirii Golia din Iaºi, Ecaterina apare
alãturi de Vasile Lupu ºi fiul ei ªtefãniþã la fel de frumos pictatã. Ea
poartã pe cap o pãlãrie de modã polonã, surguciu din pietre preþioase, în
care sunt prinse pene de cocor. Faþa îi apare rotundã, cu sprâncenele
groase ºi arcuite, ochii vioi ºi pãtrunzãtori, exprimând o fire energicã. Ca
podoabe, ea poartã cercei mari, cu pietre scumpe, un colier de perle ºi
trandafiri prinºi în pãr, deasupra urechilor. Haina, confecþionatã din
brocart cu flori mari, are mâneci scurte mai sus de cot ºi margini din
blanã de samur. Rochia sa cu mâneci lungi are o dantelã la gât. Peste
îmbrãcãminte poartã un lung ºi gros colier din fire de aur împletit,
petrecut de douã ori pe dupã gât, ca apoi sã coboare pânã la jumãtatea
ELANUL
26
corpului; în mânã are o nãframã , ceea ce dovedeºte încã o datã cât de
elegantã era.
Lãsând în urmã frumuseþea Ecaterinei, revin asupra ideii de
la care am plecat, anume cã, în perioada medievalã, cãsãtoriile erau
încheiate mai mult din raþiuni politice. Cazul Ecaterinei ºi a lui Vasile
Lupu pare sã corespundã întru-totul ideii anterioare întrucât mariajul
celor doi poate fi privit ca un pas important în vederea întãririi relaþiilor de
într-ajutorarea militare, economice ºi politice dintre
moldoveni ºi tãtari.
Sigiliul Ecaterinei Cerchez
Din câte se cunosc, pe parcursul
doamna lui Vasile Lupu
secolului al XVI-lea, în condiþiile în care atât ruºii
cât ºi cazacii au tulburat liniºtea Hanatului Crimeei,
1 martie 1666
stat cu acelaºi statut juridic în cadrul „Semilunei” ca
ºi Þãrile Române27, Poarta a fãcut apel la domnii
Þãrilor Române în vederea restabilirii ordinii din
Est. Participarea armatelor moldoveneºti la
evenimente, ca urmare a ordinului dat de cãtre
sultan ºi a strânselor relaþii politice ºi economice
care se stabilesc între hanii tãtari ºi domnii
Moldovei pe parcursul secolului al XVI-lea28, au
deschis perspectiva stabilirii unor relaþii ºi mai bune
ca pânã atunci între moldoveni, tãtari ºi otomani.
În prima jumãtate a secolului urmãtor,
„perfecta colaborare” dintre tãtari ºi „vasalii Înaltei
Porþi Otomane din spaþiul carpato-danubiano-
pontic”29 este ºi mai evidentã în actele vremii. Vasile
Lupu, doritor de a asigura o perioadã de
prosperitate þãrii sale, de a-i lãrgi graniþele30 ºi de a
feri teritoriul acesteia de eventuale conflicte
armate, a recurs la încheierea unei alianþe matrimoniale cu hanul tãtar31,
a intervenit în 1641, pentru restabilirea liniºtii pe care cazacii ºi ruºii o
32
tulburaserã în Hanatul Crimeii ºi a încheiat cu principele Gheorghe
Rakoczy al Ardealului „un tratat din cele mai priincioase”33.
Bunãoarã, în 1637, din partea
sultanului Murad al IV-lea, a primit poruncã
sã obþinã informaþii sigure în legãturã cu Femeie din familia lui Vasile Lupu
tulburãrile din Hanatul Crimeei ºi sã intesifice (poate doamna Ecaterina Cerchez)
pregãtirile cu privire la aplanarea viitoarelor
conflicte militare din zonã34. Participarea
Moldovei la medierea conflicutului iscat a fost
un real succes35. Favorizat nu numai de
legãturile strânse ce le avea cu hanul tãtar, ci
ºi de politica timidã a Rusiei faþã de Poartã,
Vasile Lupu, în vara anului 1642, a reuºit sã
închidã breºa ce se ivise în monopolul
otoman asupra Mãrii Negre, fãcându-i pe
cazaci sã pãrãseascã Azovul36, nu prin rãzboi
ci prin diplomaþie.
La începutul anului 1642, Vasile
Lupu, dându-ºi seama cã prin dãrãbanii ºi
oºtile lui de þarã nu ar putea obþine birunþa în
faþa cazacilor ce stãpâneau Azovul, a intrat în
negocieri cu þarul (Mihail Romanov <1613-
1645>). Astfel se face cã în martie 1642, el a
trimis printr-o scrisoare veste bunã spre
Constantinopol, cum cã a venit la el un sol
muscãlesc, ce nu ar fi altul decât
guvernatorul cetãþii gata s-o dea oºtilor
împãrãteºti37, fapt care s-a ºi întâmplat fãrã a
mai fi nevoie de intervenþia armatã a lui
Mehmet paºa de la Silistra38.
Prietenia stabilitã cu tãtarii prin
cãsãtoria cu Ecaterina Cerchez avea sã-l
facã pe Vasile Lupu sã emitã pretenþii la
tronul Þãrii Româneºti. Cu ajutorul tãtarilor,
„mãnat de împrejurãrile care erau cum nu se
puteau mai favorabile pentru el”, Vasile Lupu,
în noiembrie 1639, a pornit campania de
cucerire a Þãrii Româneºti. Oastea de þarã,
lefegii ºi tãtarii hanului, al cãror steag flutura înaintea oºtirii, nu i-au putut
asigura victoria. Soarta i-a fost potrivnicã în confruntarea cu Matei
Basarab (1632-1654) întrucât a gustat la Ojogeni din amarul
39
înfrângerii . Dorinþa rãzbunãrii a fost pe mãsurã, dar o datã cu trecerea
anilor ea s-a stins. Chiar dacã la scurt timp de la înfrângerea suferitã
„tãtarii rudei sale hanul se aflau lângã Iaºi în tabãrã” ºi aºteptau
Nr. 104 - octombrie 2010
semnalul unui nou rãzboi40, Vasile Lupu s-a împãcat cu domnul Þãrii
Româneºti, a pãrãsit alianþa cu tãtarii ºi s-a îndreptat cãtre alte
prietenii41.
Toate aceste evenimente tensionate dintre domnul Moldovei
ºi vecinii sãi au avut loc în mai multe etape. Unul din momentele care a
dus la tensionarea relaþiilor dintre Vasile Lupu ºi veciinii sãi de peste
Nistru a fost cãsãtoria fiicei sale Maria cu magnatul polonez Janusz
Radziwill din februarie 164542. Aceast eveniment,
vãzut de cãtre tãtari ºi turci ca o alianþã a domnului
Molodovei cu polonii, l-a determinat pe sultan sã-l
cheme pe Vasile Lupu la Poartã. Refuzul acestuia
de a se prezenta în capitala imperiului a fãcut ca, în
iarnã aceluiaºi an, domnului sã i sã cearã un zãlog
din neamul sãu: doamna ºi fetele. Voievodul nu a
luat în considerare nici acest lucru43 astfel cã
relaþiile cu Poarta s-au înrãutãþit. Soarta pare sã-i fi
fost hotãrâtã în acest punct, însã Vasile Lupu ºi-a
jucat ºansa pânã la capãt.
Folosindu-se de mijloace diplomatice
domnul Moldovei a reuºit pentru o vreme sã-i þinã
departe pe cei care doreau a se înfrupta din roadele
teritoriului sãu. Dar, cum vremurile sunt
schimbãtoare aºa ºi politica. La mijlocul secolului al
XVII-lea, raportul juridic existent între Vasile Lupu ºi
tãtari s-a schimbat întrucât, în toamna anului
165044, pe fondul îmbunãtãþirii relaþiilor dintre
Moldova ºi Polinia, cazacii ºi tãtarii au atacat
Moldova45.
Deranjat de faptul cã Vasile Lupu
prindea „pentru poloni, corespondenþa cu Poarta, chiar cu Rákóczy ºi
alþi vecini” ºi cã nu a vrut sã-i dea fata de norã, Bogdan Hmelniþki46, prin
multe daruri ºi promisiuni fãcute cãtre hanul tãtar, l-a determinat pe
crâmlean sã ordone atacarea Moldovei47.
Cu toate cã Vasile Lupu era rudã
prin alianþã cu ªirãm-bei, iar cu hanul
întreþinu-se corespondenþã diplomaticã
multã vreme, nu a putut împiedica dezastru
care avea sã se producã. Profitând de
situaþia dificilã prin care trecea Imperiul de la
Constantinopol, douãzeci de mii de tãtari ºi
ºaisprezece mii de cazaci zaporojeni au
atacat Moldova prefãcând Iaºul în cenuºã48.
Tragedia abãtutã asupra capitalei Moldovei,
în contextul prezentat, scoate la ivealã
politica defectuoasã dusã de Vasile Lupu în
ultimii sãi ani de domnie. Deºi a avut relaþii
strânse cu demnitarii tãtari, nu a ºtiut sã le
gestioneze. Apropierea faþã de Polonia
stabilitã prin cãsãtoria Mariei cu Janusz
Radziwill ºi indiferenþa arãtatã cererii lui
Bogdan Hmelniþki a costat scump Moldova49.
Hatmanul cazacilor zaporojeni a ºtiut cum sã
anihileze punctul forte a lui Vasile Lupu astfel
cã politica diplomaticã a acestuia faþã de
tãtari a eºuat. Cãsãtoria lui Vasile Lupu cu
Ecaterina Cerchez, „fata unui mârzac de al
lor”, nu a mai avut nici o importanþã pentru
hanul tãtar în urma promisiunilor fãcute
acestuia de hatmanul cazacilor zaporojeni,
iar pãcatele politice ale domnului Moldovei s-
au rãsfrânt nu numai asupra familiei sale, ci ºi
asupra populaþiei þãrii sale.
Ecaterina Cerchez la curtea lui Vasile
Lupu
Dupã ce a devenit doamna
Moldovei50, Ecaterina Cerchez l-a secondat
pe domn tot timpul. L-a însoþit la primirea
soliilor, la serbãrile date la curte, la ospeþe, la
nunþile celor douã fiice ale sale, la slujbele sãptãmânale. A fãcut unele
danii, a desfãºurat diferite activitãþi la curte, s-a implicat la nevoie în
unele probleme militare51 ºi, nu în ultimul rând, s-a strãduit sã scape din
captivitatea lui Gheorghe ªtefan pentru a putea merge la
Constantinopol sã cearã sultanului a repara nedreptatea ce i s-a fãcut
soþului ei52.
7
Nr. 104 - octombrie 2010 ELANUL
Cele dintâi fapte mãreþe ale Ecaterinei Cerchez, petrecute la aici se pregãtea intens înlãturarea lui Vasile Lupu de la domnie66 ºi
scurt timp dupã venirea sa în Moldova, ne sunt relatate de însoþitorul înlocuirea lui cu logofãtul Gheorghe ªtefan. Dar, dacã tot am amintit de
patriahului Macarie, Paul de Alep, care a vizitat Moldova în mai multe aceastã înlocuire de domn, produsã în Moldova la 1653, am sã mã abat
rânduri începând cu 165353. Acesta spune cã, la un an dupã nunta cu pentru moment de la evidenþierea activitãþilor desfãºurate de Ecaterinei
Vasile Lupu, Ecaterina „cheltui mult în cinstea icoanii” Maicii Domnului Cerchez la curtea lui Vasile Lupu, pentru a mã referi momentul în care
de la Mãnãstirea Golia (mãnãstirea Doamnei)54. Motivul era miraculoasa Vasile Lupu, alungat de logofãtul Gheorghe ªtefan, ºi-a recãpãtat tronul.
vindecare a bolii fiului ei, botezat ªtefan. Acesta, „cãzând greu bolnav, a
fost dus de mama sa la icoana Maicii domnului din Biserica Goliei ºi pe Cerchezii ºi lupta de la Popricani din 20/30 aprilie 1653
loc se însãnãtoºi copilul”55. În semn de recunoºtinþã, doamna a îmbrãcat Cronicarul Miron Costin ºi Paul de Alep au descris foarte bine
icoana fãcãtoare de minuni în aur curat ºi a împodobit-o cu pietre situaþia care a dus la confruntarea militarã de pe malul drept al Jijiei,
scumpe de mãrgãritar56. Aceasta danie de mulþumire nu este singura pe dintre oastea lui Vasile Lupu ºi Gheorghe ªtefan. Bunãoarã, spune Paul
care circaziana a fãcut-o cãtre Mãnãstirea Goliei. În postura de ctitor- de Alep, „În a cincea duminicã a postului am fãcut rugãciuni în biserica
donator, doamna a fost ºi în momentul în care a adus mãnãstirii jilþuri mãnãstirii, iar mãria sa domnul a pus // pe domnul nostru patriarh sã
confecþionate la Constantinopol57. Alãturi de Vasile Lupu ºi fiul lor fãgãduiascã cã va sluji liturghia la mãnãstirea Aron Vodã, afara oraºului.
ªtefãniþã, Ecaterina apare ºi în tabloul votiv al mãnãstirii Hlincea. Acesta Dar, în dimineaþa acelei zile era tare supãrat ºi noi nu ºtian de ce”.
fiind o prefacere de secol XVIII sau chiar XIX, a stârnit în rândul Motivul astãzi este simplu de depistat. În vara anului 1653, logofãtul
cercetãtorilor numeroase controverse. Bunãoarã, spun unii istorici, ea a Gheorghe ªtefan, sprijinit de oºtile lui Rákóczy conduse de Ioan
fost pictatã þinând în mânã o pungã, fapt ce ar demonstra cã doamna a Kemeny ºi de cele ale lui Matei Basab, conduse de Diicu Buicescu, a
susþinut cu bani proprii lucrãrile de restaurare ale biseriicii58. Cã lucrãrile pãtruns în Moldova. Vasile Lupu a aflat despre invazia logofãtului
de restaurare ale bisericii au fost rãzvrãtit în timpul slujbei de la
susþinute ºi de Ecaterina e posibil, mãnãstirea Aroneanu, la care
însã cu siguranþã aceasta ]n tabloul Tabloul votiv al mãnãstirii Golia din Iaºi asista67. Paul de Alep spune cã,
votiv nu are în mânã o pungã, ci o - de la dreapta la stânga: Vasile Lupu, Ecaterina Cerchez, printr-o scrisoare, domnul a aflat
nãframã. ªtefãniþã Lupu, Ruxandra „cã boierii þãrii sale l-au trãdat68.
Paul de Alep ne-o aratã pe Aceºtia se înþeleseserã cu marele
Ecaterina în camera ei de la curtea logofãt ca sã-l omoare”69, iar vestea
domneascã. Aceasta, povesteºte l-a determinat sã pãrãseascã în
cãlãtorul, l-a aºteptat în 1653 pe grabã Iaºul nu înainte de „a osândi
patriarhul Macarie în camera sa de la moarte pe trei dintre cãpeteniile
recepþie „stând pe un jilþ, purtând pe oºtirii sale” implicate în complot:
cap cu un calpac de catifea roºie, ªtefan serdariul, Constantin
îmbrãcatã într-o hainã blãnitã de Ciogolea mare spãtar ºi Pãtraºco
samur; chehaiaua ei a intrat întâi la Ciogolea mare stolnic70.
ea ºi i-a luat încuviinþarea, apoi am Calea pe care a urmat-o
intrat ºi noi”. Când a intrat patriarhul pentru a cere ajutor a fost „drumul
ea s-a ridicat în picioare ºi s-a arãtat cãzãcesc” la capãtul cãruia Vasile
mulþumitã de venirea lui ºi de Lupu avea ca ginere pe Timuº, fiul
59
darurile aduse . lui Bogdan Hmelniþki 7 1 . La
În contextul cãsãtoriei chemarea domnului, acesta a
fiicei sale vitrege Maria cu Janusz rãspuns cu 8000 de cazaci cu
Radziwill, pe parcursul anului 1645, ajutorul cãrora ºi-a redobândit
marele vizir a invitat-o pe Ecaterina tronul la 21 aprilie / 1 mai 165372.
sã meargã împreunã cu cele douã Bucuria lui nu avea sã dureze însã
fiice ale lui Vasile Lupu la prea mult întrucât a fost, în cele din
Constantinopol60. Domnul Moldovei, urmã, detronat de logofãtul
intuind cã acestea urmeazã sã rãzvrãtit73.
rãmânã ostatece, a refuzat sã le Rãmânând puþinã
trimitã61. vreme asupra evenimentelor din
La 11 noiembrie 1647, cu data de 20/30 aprilie 1653, sã
prilejul trimiterii în Transilvania a încercãm a explica, în cele ce
marelui stolnic Gheorghe Ghica, urmeazã, cine erau acei cerchezi
care urma sã discute cu Ioan din oastea lui Vasile Lupu care au
Kemeny despre niºte pedestraºi luptau la vadul Jijiei, sub dealul
doriþi de Vasile Lupu, domna Popricanilor, contra lui Gheorghe
Ecaterina a trimis principesei ªtefan74.
Susana Lorántffy câteva bucãþi de Cerchezii amintiþi de
mãtase62. Miron Costin în letopiseþul sãu75, cu ocazia confruntãrii militare de la
Dupã atacul cazaco-tãtar din 1650 asupra Iaºilor, Ecaterina a Popricani dintre oastea lui Gheorghe ªtefan ºi cea a lui Vasile Lupu, nu
fost trimisã de cãtre Vasile Lupu în cetatea de la Neamþ întrucât, o datã pot fi decât un grup de ostaºi care au sosit în Moldova o datã cu alaiul
cu nenorocirea provocatã de tãtari ºi cazaci, a izbucnit în Iaºi o ciumã doamnei Ecaterina ºi nici decum descendenþi de ai lui Cerchez cel
care însuºi pe domn l-a determinat sã-ºi mute scaunul domnesc, pentru Bãtrân de pe vremea lui Petru ªchiopul76.
scurtã vreme, în Codri Cãpoteºtilor63. Existã, credem, câteva argumente în favoarea ipotezei pe
În anul urmãtor, dat fiind faptul cã polonii i-au bãtut pe cazaci care am formulat-o. Cel dintâi, ar fi cã prezenþa lui Ioniþã Cerchez este
ºi pe tãtari la Beresteczko, lui Vasile Lupu nu-i mai surâdea ideea de a-ºi ºtearsã în cadrul aparatului de guvernare a lui Vasile Lupu, el apãrând
mãrita fata cu Þimuº, fiul lui Bogdan Hmelniþki. Însã în anul 1652, la menþionat în numai câteva acte77. Cel de-al doilea, ar fi cã, tocmai rivalul
Batow, polonii au fost înfrânþi de cazaci, iar Vasile Lupu, în urma lui Vasile Lupu, Gheorghe ªtefan, a fost cel care a întãrit lui ªtefan
ameninþãrilor lui Bogdan Hmelniþki, a trebuit sã accepte cãsãtoria dintre Cerchez ºi mamei sale niºte þigani78 ºi cel care a contribuit la ridicarea lui
Ruxandra ºi Timuº64. Nunta s-a fãcut în 1652, iar în cadrul evenimentului ªtefan Cerchez în dregãtoria de medelnicer79. Ori, în asemenea
o aflãm ºi pe Ecaterina Cerchez în calitate de soacrã micã ºi mamã împrejurãri, se poate crede cã ascendenþii lui ªtefan Cerchez nu au
vitregã. Aceasta, mai tot timpul, a stat în preajma soþului ei alãturi de participat alãturi de Vasile Lupu la lupta de la Popricani. Cel mult ei
65
care a asistat, cu durere în suflet, la cununia dintre Ruxandra ºi Timuº . puteau participa de partea lui Gheorghe ªtefan, însã în nici într-un caz
La începutul anului 1653, Ecaterina a fost pomenitã cu de partea lui Vasile Lupu. Atitudinea pe care a manifestat-o Gheorghe
prilejul primirii unor flori de la Safta în numele soþiei lui Gheorghe ªtefan faþã de acest grup de cerchezi cãrora le întãreºte pãmânturi80 ºi le
Rákóczy. Acestea împreunã cu vinul trimis lui Vasile Lupu aveau rolul de oferã posibilitatea de a avea dregãtorii81, în timp ce pe doamna Moldovei
„a adormi casa domnului moldovean”, adicã de a nu lãsa impresia cã de (o circazianã) ºi pe fiul ei îi þinea sechestraþi la Buciuleºti, aratã cã cei ce

8
ELANUL
se aflau de partea lui Vasile Lupu erau rudele, slugile ºi apropiaþii
cerchezi cu care a sosit din Caucaz în Moldova, Ecaterina, cea de-a
doua soþie a sa. Dacã nu ar fi fost aºa, oare ar fi cutezat Gheorghe
ªtefan sã cruþe viaþa prietenilor propriului duºman? Oare ar fi cutezat sã-
i lase în liberate, ba mai mult sã-i ridice în dregãtorii? E greu sã ne
imaginãm cã ar fi putut face asemenea favoruri de vreme ce însãºi pe
fosta doamnã Moldovei a ºi pe fiul ei i-a sechestrat la Buciuleºti82.
Asediul cetãþii Suceava din 1653
În timpul crizei politice din primãvara anului 1653 Ecaterina a
luat calea pribegiei în Polonia împreunã cu întreaga familie, ajungând
pânã la Cameniþa83. În toamna aceluiaºi an, se afla în cetatea Sucevei,
asediatã de trupele lui Gheorghe ªtefan ºi aliaþii acestuia din
Transilvania ºi Polonia. O scrisoare din Lemberg, din perioada asediului
(6 august), relateazã refuzul Ecaterinei doamna de a accepta
capitularea ºi de a preda tezaurul domniei84. Interesantã pare a fi
atitudinea doamnei în protejarea familiei ºi a oºtenilor sãi întrucât însãºi
„împãrþea oºtenilor fãinã, carne, bãuturã, apã ºi vãrsa asupra cazacilor
bani”85. Toate acestea au avut însã ºi sfârºit. Lipsa hranei a declanºat
haosul în tabãra asediaþilor. Foamea i-a fãcut pe cei din cetate sã
mãnânce pieile cailor morþi, curelele de la harnaºament, ba chiar ºi
iarbã86.
Ecaterina, „ºeful” celor din cetate. Dupã moartea lui Timuº
Hmelniþki, cel care conducea apãrarea cetãþii, din septembrie 1653,
Ecaterina a devenit „ºeful” celor din cetate. Ea a trebuit sã caute alte
metode în vederea motivãrii soldaþilor cazaci rãmaºi fãrã conducãtor87.
Panicatã de situaþia care se ivise, doamna a recurs la vãrsarea unei
cantitãþi de aur peste ºanþurile cazacilor88, care aveau moralul puternic
zdruncinat89. Cu toate cã aceºtia nu au abandonat lupta, ci au rãmas pe
poziþii, Ecaterina a fost nevoitã sã înceapã negocierile în vederea
obþinerii unei eliberãri condiþionate90, fiindcã ajutorul din partea soþului
nu mai apãrea, deºi acesta îi promisese print-o scrisoare cã va ajunge la
Suceava în scurtã vreme91.
Înainte de toate însã, a încercat sã-ºi punã în valoare
calitãþile sale diplomatico-politice în vederea dezbinãrii aliaþilor.
Promiþându-le polonilor, ceea ce le promiseserã ºi Gheorghe ªtefan,
tezaurul lui Vasile Lupu, ea a încercat sã speculeze neînþelegerile dintre
aliaþi (evidente în timpul asediului) ºi s-a adresat, la 27 septembrie/7
octombrie, polonilor. Aceºtia erau interesaþi de „comorile pe care le are,
imense, cu ea”, dar îi mãcina întrebarea: „în mâna cui vor ajunge
acestea, în cea a muntenilor, a ungurilor, sau a polonilor?”92. Situaþia
dificilã cu care se confruntau cei din cetate a dus în cele din urmã la
capitulare93. Condiþiile impuse pentru acest pas de cãtre cei din cetate au
fost acceptate de asediatori94, însã, membrii familiei lui Vasile Lupu,
împreunã cu mai mulþi boieri, au fost duºi în captivitate în satul Buciuleºti
pe Bistriþa (Neamþ), unde au fost puºi sub pazã95. Cuceritorilor, doamna
Ecaterina a fost nevoitã sã le predea „o comoarã frumoasã ºi
giuvaierurile, precum ºi cinci dintre caii cei mai frumoºi ai lui Lupu,
socotiþi foarte scumpi96.
Soarta Ecaterinei de la capitulare pânã în 1658 este de greu
de urmãrit din lipsa informaþiilor. Se ºtie cã o parte a banilor lui Vasile
Lupu doamna i-a folosit pentru niºte odoare bisericeºti rãpite de cazaci.
La 28 septembrie 1653, un liturghier de la mãnãstirea Dragomirna,
ferecat în aur ºi argint, furat de cazacii lui Hmelniþki, a fost rãscumpãrat
pentru ca apoi sã fie dãruit din nou mãnãstirii97. În aceeaºi zi, doamna a
mai rãscumpãrat ºi o „Psaltire” ale cãrei coperþi, ferecate în argint aurit,
fuseserã rupte de cazaci98.
În 1658, dupã ce Gheorghe ªtefan a fost mazilit, Ecaterina
Cerchez ºi ªtefãniþã Lupu au scãpat din captivitatea de la Buciuleºti99.
Ambii, dupã lungi negocieri duse fie cu Ioan Kemeny, fie cu hanul
tãtarilor crâmleni, au fost eliberaþi100. Noul domn, Gheorghe Ghica
(1658-1659), fost mai înainte vornic în Þara de Jos, le-a permis sã plece
l-a Constantinopol, unde au ajuns în vara aceluiaºi an. La cei 18 ani pe
care-i avea, ªtefãniþã a avut ocazia alãturi de mama sa sã-ºi viziteze
tatãl la închisoare de la Edikule101. Cu sprijinul acestuia ºi a mamei sale,
el a obþinut în cele din urmã tronul Moldovei, numai cã moartea sa (la
numai 21 de ani), în septembrie 1661, a reuºit sã creeze din nou
momente de grea cumpãnã pentru doamna Moldovei. O datã cu venirea
lui Eustratie Dabija (septembrie 1661-septembrie 1665) pe tron, în
septembrie 1661, Ecaterina a fost nevoitã sã ia calea pribegiei. Ea a
gãsit ospitalitate la Constantinopol, la palatul construit de Vasile Lupu pe
malurile Bosforului, în faþa Arsenalului102, aºa cum se relateazã într-un
raport austriac103. Aici a stat înconjuratã de câþiva prieteni greci, câþiva
însoþitori din neamul ei ºi de unii moldoveni legaþi de dânsa prin interese
Nr. 104 - octombrie 2010
104
sau recunoºtinþe . Dupã aproximativ 4 ani de pribegie, o datã cu
venirea lui Gheorghe Duca pe tronul Moldovei, în anul 1665, Ecaterina
Cerchez s-a reîntors în Moldova. Ea a revenit aproape în acelaºi timp cu
domniþa Ruxanda, fiica lui Vasile Lupu cu cea dintâi soþie. La 1 martie
1666 o gãsim la Iaºi dând fostei sale roabe Hapca ºi lui Iane stolnicul „un
loc de casã pe uliþa Herbinte, din zãplazii caselor ce au ºezut
cerchezii”105. De aici înainte ºtiri despre Ecaterina nu mai avem. Care va
fi fost sfârºitul ei nu ºtim momentan. O altã cercetare a izvoarelor, mult
mai amãnunþitã decât cea de faþã, sper sã scoatã la ivealã alte ºtiri în
legãturã cu aceastã doamnã.
Câteva consideraþii
Dacã ceva mai sus am putut descoperi care au fost cãrãrile
urmate de Vasile Lupu în politica externã în urma cãsãtoriei cu Ecaterina
Cerchez, aici e momentul sã închei acest periplu. Câteva concluzii
meritã a fi evidenþiate.
Ecaterina Cerchez, cea de a doua soþie a lui Vasile Lupu, a
fost cu siguranþã de origine circazianã. A fost reprezentanta celui de-al
doilea grup de cerchezi care a cãlcat pe pãmânt moldovenesc în
perioada secolelor XVI-XVII ºi totodatã doamnã a Moldovei.
Cãsãtoria lui sa cu Vasile Lupu a deschis, din punct de vedere
politic, perspectiva unor relaþii mai bune între Moldova, Imperiul Otoman
ºi tãtari, întrucât consoarta domnului a fost adusã în Moldova din
Circazia cu voia sultanului ºi acordul hanului. Prietenia care a stabilit-o
cu tãtarii prin aceastã cãsãtorie avea sã-i aducã voievodului moldovean
liniºte în þara vreme de aproximativ zece ani, numai cã, apropierea
politicii sale de politica marilor familii poloneze a dus la schimbarea
raportului juridic existent între Moldova ºi tãtari. Bunele relaþii stabilite
între tãtari ºi moldoveni prin intermediul cãsãtoriei lui Vasile Lupu cu
Ecaterina nu au putut schimba decizia hanului de a ataca Moldova în
1650.
În cariera politicã a lui Vasile Lupu, Ecaterina Cerchez nu a
putut aduce decât puþinã strãlucire. În comparaþie cu alte soþii de domni
care se înrudeau cu numeroase familii de renume în Europa106,
Ecaterina nu a fost decât rudã a lui Derviº Mehmed paºa, fost mare vizir,
ºi a tãtarului Vazir-Alk Han, numit ªerif Bei.
Este adevãrat poate cã, circaziana, doamnã a Moldovei, l-a
ajutat uneori cu sfaturi importante pe Vasile Lupu în diferite probleme cu
care se confrunta acesta, dar documentele nu consemneazã nimic în
acest sens. Ele o aratã mai degrabã pe Ecaterina ca pe o doamnã care
s-a implicat rareori în viaþa politicã, o doamnã care a apãrut în viaþa
publicã numai când protocolul de la curte o cerut-o. Era o persoanã
preocupatã mai mult de educaþia copiilor lui Vasile Lupu ºi mai puþin de
politica pe care o ducea voievodul. Ea se îngrijea liniºtitã de „cuibul ei de
la curte” ºi prefera sã nu se implice în activitãþi de ordin decizional. N-am
gãsit-o niciodatã dând porunci în calitate de doamnã precum alte soþii
ale domnilor români107. De vreme ce era strãinã pe pãmânt moldovenesc
mã gândesc la faptul cã era aproape imposibil ca situaþia ei sã fi fost
altfel.
Înainte de a pune punct final acestui articol voi evoca un ultim
episod istoric în centrul cãruia se aflã Ecaterina ºi Vasile Lupu, episod
din care se poate deduce, pe de o parte, importanþa cãsãtoriei lor, iar pe
de altã parte, care era garanþia unei prietenii între Moldova ºi marile
puteri ale vremii.
Dupã bãtãlia de la Sârca din 6 iulie 1653, Vasile Lupu înfrânt
de oastea lui Gheorghe ªtefan nu a mai putut ajunge la Suceava unde
erau soþia ºi copilul astfel cã „a alergat spre Nistru la cazaci”. Fostul
domn, ajuns la Raºkov, greu a adunat oºteni cazaci sub steagurile sale.
Bogdan Hmelniþki, cuscrul sãu, avea cu totul alte interese decât sã-ºi
elibereze fiul asediat. În aceste condiþii, Vasile Lupu ºi-a pus „oarecare
speranþã în hoarda de la Cetatea Albã”, dar nici tãtarii de aici nu puteau
sã treacã peste porunca lui Islam Ghiray. Hanul a poruncit tãtarilor sã nu-
l ajute pe Vasile Lupu, deoarece noul domn îi promisese toate comorile
aflate la Suceava108. Totuºi, încet, încet, Vasile Lupu a reuºit sã adune
oºteni în solda sa109 ºi în octombrie 1653 acesta a ajuns cu „cu ordele
tãtãrãºti la Prut, la ªtefãneºti”. De aici nu au mai înaintat întrucât a aflat
cã cetatea Sucevei cãzuse în mâinile lui Gheoeghe ªtefan. Tãtarii,
conduºi de ªirãm-bei, cumnatul fostului domn, au fãcut cale întoarsã din
douã motive. În primul rând pentru cã ºi-au dat seama de faptul cã o datã
ce i-au fost luate averile Vasile Lupu nu avea cum sã-i mai plãteascã, iar,
în al doilea rând, pentru cã au primit poruncã de la han cã a treia zi vor
avea rãzboi cu craiul leºesc110.
Din contextul prezentat mai sus se observã foarte clar
garanþia care oferea liniºte ºi ajutor din exterior unei þãri precum
Moldova. Sumele foarte mari de bani oferite atât sultanilor cât ºi hanilor
9
Nr. 104 - octombrie 2010
asigurau liniºte, iar rareori ajutor. Fiindcã în oastea tãtãrascã cu care
venea Vasile Lupu sã o salveze pe Ecaterina se afla ªirãm-bei, cel care
o luase în cãsãtorie pe sora Ecaterinei, putem considera cã ajutorul
oferit fostului domn de tãtari s-a datorat ºi cãsãtoriei acestuia cu
Ecaterina Cerchez. ªi dacã nu va fi fost aºa, atunci cum? Generaþiile
viitoare de istorici sperãm sã aducã o altã razã de luminã în umbra
documentelor încã prãfuite.
* Textul de faþã face parte dintr-o lucrare mai amplã, nepublicatã,
intitulatã Cerchezii ºi rolul lor politic în Þara Moldovei. (sec. XVI-XVII)
Note:
1. Gheorghe ªincai, Hronica românilor, tom. III, ediþie îngrijitã de Florea
Fugariu, prefaþã ºi note de Manole Neagoe, Bucureºti, Editura Pentru
Literaturã, 1969, p. 51; Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide,
ªtefãniþã Lupu, domn al Moldovei (1659-1661), Bucureºti, Editura
Fundaþiei „Regele Carol I”, 1938, p. 27; Constantin ªerban, Vasile
Lupu, domn al Moldovei: 1634-1653, Bucureºti, Editura Academiei
Române, 1991, pp. 27-33.
2. Gheorghe Bãileanu, Iaºul în secolul al XVII-lea, partea a II-a,
Evenimentele, bisericile, cultura ºi arta în timpul lui Vasile Lupu, extras
din „Mitropoliei Moldovei ºi Sucevei” (în continuare se va cita MMS), nr.
2, 1968, p. 75.
3. Constantin ªerban, op. cit., p. 36.
4. Miron Costin, Letopiseþul Þãrii Moldovei de la Aron Vodã încoace, în
idem, Opere, ediþie criticã cu un studiu introductiv, note, comentarii,
variante, indice ºi glosar de P. P. Panaitescu, Bucureºti, 1958, p. 119.
5. Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol V, îngrijit de Maria Holban
(redactor responsabil), M. M. Alexandrescu Dersca Bulgaru, Paul
Cernovodeanu, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1973, p.
8.
6. Oltea Nistor, O circazianã pe tronul Moldovei, Cernãuþi, 1928, p. 14.
7. Cãlãtori strãini…, vol V, p. 87. Constantin C. Giurescu susþine cã tãtarii
erau 500. De acceaºi pãrere sunt ºi Constantin I. Andreescu,
Constantin A. Stoide. A sevedea: Constantin C. Giurescu, Le voyage
de Niccolo Barsi en Moldavie -1663-, în „Melanges de l'Ecole
roumaine en France”, 1925, I, Paris, p. 319; Constantin I. Andreescu,
Constantin A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 27.
8. Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtiri despre petrecerea
în Moldova a doamnei Ecaterina Cercheza dupã moartea lui ªtefan
Vodã Lupu, extras din „Arhiva”, nr. 1-2, 1937, p. 36.
9. Idem, ªtefãniþã Lupu..., p. 27.
10. Oltea Nistor, op. cit. p. 21. Pentru sosirea convoiului în Moldova a fost
nevoie de intervenþia personalã a lui Vasile Lupu care a trimis 3.000 de
galbeni paºei de Silistra. Din alte surse aflãm cã suma trimisã paºei
era de 50.000 de reali (Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide,
ªtefãniþã Lupu..., p. 27.)
11. Ioan Caproºu, Documente privitoare la istoria oraºului Iaºi, vol. II, acte
interne (1661-1690), Iaºi, Editura „Dosoftei”, 2000, p. 100, nr. 105. A se
vedea ºi planul oraºului Iaºi din secolul al XVII-lea de la sfârºitul
lucrãrii.
12. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, traducere dupã originalul latin
de Gheorghe Guþu, introducere de Maria Holban, comentariu istoric de
N. Stoicescu, studiu cartografic de Vintilã Mihãilescu, indice de Ioana
Constantinescu, cu o notã asupra ediþiei de D. M. Pippidi, Bucureºti,
Editura Academiei, 1973, p. 281. Autorul menþioneazã cã în „veacul
cest trecut, începu-se a se trimite de la Þarigrad domni în Moldova,
care-ºi cumpãrau robi cerchezi ºi abãzeºti ºi dupã ce-i slujea pe dânºii
(în vremea când nu erau încã domni ºi se aflau la Þarigrad) cu multã
credinþã, îi puneau mai întâi pe la slujbele curþii Domneºti, iar pe urmã îi
ridicau ºi în rândul boierilor”.
13. Sergiu Bacalov, Boierimea Þãrii Moldovei la mijlocul secolului al XVII-
lea-începutul secolului al XVIII-lea (studio istorico-genealogic), tezã
de doctorat în manuscris, conducãtor ºtiinþific Demir Dragnev,
Chiºinãu, 2007, p. 113.
14. Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. VI, partea I, îngrijit de Maria
Holban (redactor responsabil), M. M. Alexandrescu Dersca Bulgaru,
partea a II-a, îngrijitã de Mustafa Ali Mehmet, Bucureºti, Editura
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1976, p. 88.
15. Ciprian-Gicã Toderaºcu, Andronic cerchez tatãl ºi Andronic Cerchez
fiul. Rolul lor pe plan politic în Þarã ºi la Poartã, în „Elanul”, nr. 101,
iulie 2010, pp. 7-9.
16. Expresia aparþine lui Dan Horia Mazilu, Voievodul dincolo de sala
tronului, Iaºi, Editura Polirom, 2003, p. 478.
17. Miron Costin, op. cit., p. 119.
18. Gheorghe David, Petru ªchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1582-
1591), Bucureºti, Editura Militarã, 1984, p. 136.
10
ELANUL
19. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 482. Nicolae Iorga, Femeile în viaþa
neamului nostru. Chipuri, datine, fapte, mãrturii, Vãlenii de Munte,
1911, p. 35.
20. ªerif –bei a avut ca soþie pe sora doamnei lui Vasile Lupu ºi ea de
origine circazianã. A se vedea Oltea Nistor, op. cit., p. 44; Petronel
Zahariuc, Þara Moldovei în vremea lui Gheorghe ªtefan voievod
(1653-1658), Iaºi, Editura Univeristãþii „Alexandru Ioan Cuza”, 2003,
p. 179.
21. Constantin ªerban, Vasile Lupu..., p. 36; Oltea Nistor, op. cit., p. 18.
22. Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. IV,
partea II, 1600-1650, Bucureºti, 1884, p. 64, nr. DLXXXVII. A se vedea
Raportul lui Aloisiu Contarini cãtrã Dogele despre o circasianã dusã de
Vasile Vodã Lupu în Moldova.
23. Nicolae Iorga, Femeile..., p. 35.
24. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 482. A se vedea ºi Constantin Gane,
Trecute vieþi de doamne ºi domniþe, vol. I, Bucureºti, Editura
Orizonturi, f.a., p. 250.
25. George Missail, Epoca lui Vasile Lupu ºi Matei Basarab, domnii
M o l d o v e i º i a i Þ ã r i i R o m â n e º t i
(1632-1634), Bucureºti, 1868, pp. 124-125; Oltea Nistor, op. cit., pp.
20-22.
26. Constantin ªerban, Vasile Lupu..., pp. 38-39. A se vedea Fig. 17.
27. Idem, Tãtarii în politica externã a Moldovei în vremea lui Vasile Lupu
(1634-1653), în Originea tãtarilor. Locul lor în România ºi lumea turcã,
coord. Gemil Tahsim, Bucureºti, Editura Kriterion, 1997, p. 178.
28. Ibidem.
29. Ibidem. A se vedea ºi Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 335.
30. Mã refer aici la neostenita idee a lui Vasile Lupu de a fi domn ºi peste
Þara Româneascã.
31. Este vorba despre cãsãtoria lui cu Ecaterina Cerchez, fiica surorii lui
Derviº Mehmed paºa, fost mare vizir ºi cumnata hanului tãtar Vazir-
Alk, numit ºi ªerif Bei. A se vedea Nicolae Iorga, Studii ºi documente
cu privire la istoria românilor, vol. IV, Legãturile Principatelor române
cu Ardealul de la 1601 pânã la 1699. Povestire ºi izvoare, Bucureºti,
Editura Ministerului de Instrucþie, 1902, p. CXCVIII din prefaþã.
32. Gemil Tahsin, Poarta Otomanã…, 1975, p. 83. A se vedea ºi Eudoxiu
Hurmuzaki, Fragmente din istoria românilor, tom. III, Bucureºti, 1900,
p.153.
33. Nicolae Iorga, Studii…, vol. IV, p. CXCVIII din prefaþã.
34. Gemil Tahsin, Relaþiile Þãrilor Române..., pp. 237-238, nr. 103.
35. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 335; Gheorghe ªincai, op. cit, p. 53: „În
anul acesta (1642) au luat turcii îndãrãpt cetatea Assovului de la
cozacii mucãceºti, la a cãriia batere, precum scrie Bisaccioni, de la
munteni ºi de la moldoveni eu fost mers întru ajutoriu turcilor 20000 de
ostaºi; iar Sagredo tare vinãþuieºte pe Vasilie Lupu, domnul Molodvei
pentru luarea cetãþei aceiia”.
36. Gemil Tahsin, Poarta Otomanã…, pp. 83-85. Paul de Alep povesteºte
ºi el cã „Astfel, mulþumitã lui Alah, cetatea Azovului a trecut fãrã luptã în
stãpânirea casei otomane… Îndatã dupã aceea, serdarul Mehmed
paºa, alãturând trupele valahe, moldoveneºti, tãtare, cercheze ºi
osmane, a zidit din temelie, în ºapte luni , cetatea Azovului, încât în
prezent este o cetate întãritã, servind ca loc de pedepsire <a
duºmanilor>” (Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 335).
37. Nicolae Iorga, Studii..., vol. IV, p. CCV.
38. Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente…, pp. 154-155.Mehmed paºa avea o
armatã de peste 100 de mii de ostaºi care aºteptau sã intre în luptã.
39. Nicolae Iorga, Studii…, vol. IV, p. CXCIX, din prefaþã.
40. Ibidem, p. CCII.
41. Ibidem, p. CCXI: „În contextul internaþional politic din 1645, Vasile Lupu
nu se mai putea gândi la înlãturarea vecinului sãu creºtin. Ca sã-ºi
arate trãinicia schimbãrii faþã de Matei Basarab a înãlþat o bisericã de
mulþumire cãtre Dumnezeu pe pamântul fratelui sãu atâta timp
duºman”.
42. Ibidem, p. CCX.
43. Ibidem, p. CCXI.
44. Gheorghe ªincai, op. cit., p. 71.
45. Ibidem, pp. 71-73: „Tãtarii ºi cazacii s-au sculat cu arme asupra lui
Vasilie, despotul Moldovei; iarã polonii l-au apãrat ºi l-au îndemnat / sã
facã pace, precum au ºi fãcut”. Lucrurile în au fost puþin mai
complicate în realitate. Tot aceastã cronicã ne povesteºte cã Vasile
Lupu era nedecis în ceea ce priveºte viitorul fiicei sale ºi din acest
motiv tãtarii ºi cazacii au nãvãlit în 1650. În anul urmãtor, polonii i-au
bãtut pe cazaci ºi pe tãtari la Beresteczko. În urma acestei înfrângeri,
Vasile Lupu nu mai vroia sã-ºi dea fata lui Þimuº, fiul lui Hmelniþki. Însã
în anul 1652, la Batow, polonii au fost înfrânþi de cazaci, ºi Vasile Lupu,
la ameninþãrile lui Bogdan Hmelniþki, a acceptat cãsãtoria dintre
Ruxandra ºi Timuº, nunta fãcându-se în acest an, 1652.
46. Constantin ªerban, Tãtarii în politica..., p. 180.
ELANUL
47. Nicolae Iorga, Studii..., vol. IV, p. CCXXXII din prefaþã.
48. George Bãileanu, op. cit., p. 70.
49. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 538. Vasile Lupu ºi-a ºubrezit singur
domnia refuzând prietenia lui Bogdan Hmelniþki ºi rãmânând findel
Poloniei.
50. Gheorghe ªincai, op. cit., pp. 71: „Vasile Lupu s-ar fi cununat în anul de
acuma (1639) cu o turcoaicã din Þicassia. A se vedea ºi Constantin I.
Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 29. Dupã aceºti
istorici, nunta a avut loc spre sfârºitul anului 1639.
51. Mã refer aici la anul 1653 când a trebuit sã apere cetatea Suceavei în
faþã asediului lui Gheorghe ªtefan.
52. Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 38.
53. Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 3.
54. D. Constantinescu, Lucruri noui despre arhitectura þi picture mãnãstirii
Golia. Dicuþii fãrã cliºee, extras din „Cercetãri istorice”, an XIII, Iaºi,
1937, pp. 20-21. A se vedea ºi Radu Popa, Mãnãstirea Golia,
Bucureºti, Editura Meridiane, 1966, p. 33. A se vedea tabloul votiv ºi
imaginea mãnãstirii (Fig. 17; 18).
55. Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 41. A se vedea ºi Sever Zotta, Mãnãstirea
Golia. Schiþã istoricã, f. l., f. e., f. a., p. 5.
56. Constantin Gane, op. cit., p. 250.
57. Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 40.
58. N. Grigoraº, D. Miron, Biserica mãnãstirii Hlincea, extras din
„Mitropolia Molodvei ºi Sucevei”, anul XLI, nr. 1-2, ianuarie –februarie,
1965, p. 89. A se vedea tabloul votiv de la finele lucrãrii (Fig.13).
59. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 38.
60. Nicolae Iorga, Studii..., vol IV, p. CCXI din prefaþã; Eudoxiu
Hurmuzachi, Fragmente..., tom. III, p. 178: „cu tot consimþãmântul
formal pentru încuscrirea lui Lupu cu Radziwil, Marele vizir a invitat pe
soþia domnului din Moldova ºi pe ambele fiice ale lui la Constantinopol
– fãcându-le daruri politicoase; dar precautul Lupu nu intrã în cursã, ci
refusã cuviincios invitaþiunea”.
61. Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtefãniþã..., p. 29.
Vasile Lupu a fost nevoit totuºi ca la 12 iulie 1645 sã trimitã la Poartã pe
fiica Ruxandra. Într-o primã fazã a refuzat dorinþa sultanului. A se
vedea Raportul misionarului Lainieri cãtre ducele de Modena, din Iaºi
14 iulie 1645, în Nicolae Iorga, Studii..., vol. IV, pp. 230-231, nr. LXVIII.
62. Andrei Veress, Documente..., vol. X, Bucureºti, 1938, p. 207; Petronel
Zahariuc, op. cit., p. 46.
63. George Bãileanu, op. cit., p. 70.
64. Gheorghe ªincai, op. cit, p. 73.
65. Cãlãtori strãini…, vol. VI, pp. 471-478; Nicolae Iorga, Istoria românilor
prin cãlãtori, ediþia a II-a adãugitã, vol. I, Bucureºti, 1928, pp. 361-366:
„Când a fost sã plece, domniþa (Ruxandra) s-a prins cu mâinile de gâtul
Doamnei, care nu era decât mama ei vitregã, iar Vasile a rãmas cu
capul gol multã vreme, vãzând cum se duce în þarã barbarã”.
66. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 121.
67. George Bãileanu, op. cit., pp. 73-74.
68. Din conspiraþie mai fãceau parte, în afarã de logofãtul Gheorghe
ªtefan: Pãtraºco Ciogolea mare stolnic (1650-1653), Constantin
Ciogolea mare spãtar (1651-1653) ºi ªtefan serdarul (1651-1653). A
se vedea Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 73 ºi Miron Costin, op. cit., pp.
135-140.
69. Cãlãtori strãini...,p. 73.
70. Ibidem, p. 75.
71. Ibidem, pp. 80-81.
72. Petronel Zahariuc, op. cit., pp. 125. Prima domnie a lui Gheorghe
ªtefan (4/14 aprilie - 21 aprilie/1mai 1653).
73. Ibidem, p. 141. A doua domnie a lui Vasile Lupu (21 aprilie/1 mai 1653 -
6/16 iunie 1653).
74. Ibidem, p. 136.
75. Miron Costin, Letopiseþul..., pp. 145-146: „ªi era ai noºtri care þinea cu
Vasile Vodã, pe lângã ªtefãniþã paharnicul, den Hânceºti ºi den
Hânþeºti o samã ºi câþiva cercheji de ai lui Vasile vodã”.
76. Sergiu Bacalov, op. cit., pp. 133-135.
77. George Bezviconi, op. cit., pp. 190-191.
78. Ibidem, p. 191, nr. 1. A se vedea ºi Petronel Zahariuc, op. cit., p. 444.
79. Gheorghe Ghibãnescu, Surete ºi izvoade, vol. XI, Iaºi, 1922, pp. 51-
52; Ioan Caproºu, Petronel Zahariuc, Documente privitoare la istoria
oraºului Iaºi, vol. I, acte interne (1408-1660), Iaºi, Editura Dosoftei,
1999, p. 480, nr. 419.
80. George Bezviconi, op. cit., p. 190-191. Se poate crede cã prin întãrirea
de pãmânt sau oferirea unor dregãtorii Gheorghe ªtefan ar fi putut sã
ridice condiþia socialã a unor cerchezi care, foarte bine, ar fi putut
încerca sã lupte pentru înlãturarea sa în scopul eliberarea Ecaterinei ºi
a fiului ei. Întrucât nu exista nici o legãturã între fosta doamnã a
Moldovei ºi grupul de cerchezi din care fãceau parte urmaºii lui Ioniþã
Nr. 104 - octombrie 2010
Cerchez, acesta nu s-a ferit în a le întãri condiþia socialã ultimilor, ci
dimpotrivã i-a sprijinit cu gândul cã la rândul lor îi vor arãta credinþã.
81. Ioan Caproºu, Petronel Zahariuc, op. cit., vol. I, p. 480, nr. 419. ªtefan
Cerchez este atestat în dregãtoria de medelnicer. A se vedea ºi
Petronel Zahariuc, op. cit., p. 444.
82. Eudoxiu de Hurmuzaki, op. cit, vol. IX, partea a II-a, p. 43; Constantin
ªerban, Vasile Lupu…, p. 212.
83. Constantin ªerban, Vasile Lupu..., p. 39.
84. Nicolae Iorga, Acte ºi fragmente privitoare la istoria românilor, vol. I,
Bucureºti, 1893, p. 228.
85. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 178.
86. Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 1608-1665, editatã de G.
Duzinchievici, Bucureºti, 1965, pp. 167; Cãlãtori strãini…, VI, p. 100;
Constantin ªerban, op. cit., p. 209.
87. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 177.
88. Ibidem, p. 174; A se vedea ºi Georg Krauss, op. cit., p. 165.
89. Nicolae Iorga, Legãturile românilor cu ruºii apuseni ºi cu teritoriul zis
„ucrainean”, Extras din AARMSI, s. II, XXVIII, 1916, p. 55, nr. XXXVII.
90. Constantin ªerban, Asediul Sucevei din 1653, în „Suceava. Anuarul
muzeului judeþean”, 1983, p. 24; Idem, Vasile Lupu…, p. 210.
91. Petrone Zahariuc, op. cit., p. 177; Nicolae Iorga, Maiolino Bissaccioni
ºi „Rãzboaiele civile din Moldova”, în „Arhiva”, III, 10-11, 1982, p. 719-
720.
92. Petrone Zahariuc, op. cit., p. 178; Ilie Corfus, Noi informaþii despre
români în vechi ediþii polone de documente, în „Revista de Istorie”,
XXXI, nr. 3, 1978, p. 495.
93. Georg Krauss, op. cit., p. 168.
94. Constantin ªerban, Vasile Lupu…, pp. 210-212: Capitularea
condiþionatã a avut loc dupã ce un împuternicit din partea aliaþilor,
cãpitanul Ioan Mikes, a primit jurãmântul din partea asediaþilor cã vor
respecta actul încheiat în care se prevedea cã japorojenii vor da
ascultare asediaþilor ºi nu vor fi duºmanii lor niciodatã, ci dimpotrivã
aliaþii lor în orice acþiune îndreptata împotriva duºmanilor lor, pe care-i
socotesc drept proprii lor duºmani.
95. Ibidem, p. 212.
96. Georg Krauss, op. cit., p. 168; Petronel Zahariuc, op. cit., p. 181.
97. V. A. Urechia, Biserica din cetatea Neamþu ºi documentele relative la
Vasile Lupu ºi domniþa Ruxandra, Bucureºti, 1890, p. 22: Aceastã
carte de cult, danie de la Constantin Movilã în 1610, ferecatã în aur ºi
argint, fusese furatã de cazacii lui Hmelniþki. A se vedea ºi Emil
Turdeanu, Manuscrisele robite de cazaci, la 1653, în „Fiinþa
româneascã”, nr. 4, 1966, Paris, pp. 130-131.
98. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 178; ªtefan S. Gorovei, Anastasie
Crimca. Noi contribuþii, în MMS, LV, 1-2, 1979, pp. 155-156.
99. Cãlãtori strãini..., VI, p. 101; Constantin ªerban, Vasile Lupu…, p. 211.
100. Constantin ªerban, Vasile Lupu…, p. 212.
101. Ibidem, p. 218.
102. Paul de Alep descrie palatul în felul urmãtor: „palat minunat, aºezat în
mijlocul mãrii, clãdit pe pilaºtri mari potrivit sistemului folosit la clãdirile
din Istambul. Înãuntru sunt lacuri ºi castele ce încântã uimirea, o baie
din marmorã, grãdini plãcute la vedere, o conductã de apã din mozaic
de felurite culori, ºi de asemenea o bisericã, ºi toate acestea se înalþã
deasupra mrii”(Cãlãtori strãini, VI, p. 209; Constantin ªerban, Vasile
Lupu…, p. 219).
103. Nicolae Iorga, Studii..., vol. IV, p. CCCIX ºi nota 8.
104. C. I. Andreescu, C. A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 33.
105. Ioan Caproºu, Documente…, vol. II, p. 100, nr. 105. În legãturã cu
aceast loc de casã este o întreagã poveste întrucât parte din el pare
sã-l fi dat Ecaterina mãnãstirii Hlincea la un moment dat. Mai mult de
cât atât, între 1666 ºi 1669 Iani stolnicul a trecut în nefiinþã. Acesta, în
1666, încã nu era cãsãtorit cu Hapca, roaba doamnei Ecaterina, ci
urma sã o ia de soþie. Întrucât la scurt timp de la încheierea actului a
survenit moartea lui Iani stolnicul, Hapca s-a mãritat cu Anastasie.
Împreunã cu acesta, la 23 septembrie 1669, a vândut pãmântul dat de
Ecaterina Cerchez. Beneficiarul vânzãrii a fost mãnãstirea Hlincea,
care prin egumenul ei Teofan a plãtit vânzãtorilor suma de 150 de lei. În
aceste condiþii, mãnãstirea, sus menþionatã, avea, dupã 1669, atât
dughene cãlugãreºti pe uliþa Fierbinte cât ºi partea de pãmânt dãruitã
de Ecaterina Hapcãi în aceeaºi uliþã (ibidem, p. 262, nr. 186; p. 267, nr.
291).
106. A se vedea cazul Elenei Brancovici, cea de a doua soþie a lui Petru
Rareº, în ªtefan Sorin Gorovei, Petru Rareº…, p. 76.
107. A se vedea spre exemplu cazul Dafinei Dabija în Constantin Gane, op.
cit., p. 240.
108. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 174.
109. Ibidem, p. 175.
110. Ibidem, p. 179.
11
Nr. 104 - octombrie 2010
MANOLACHE COSTACHE EPUREANU – OMUL EPOCII SALE
- continuare în pagina 1 -
Prezenþa lui Manolache Epureanu pe scena politicã româneascã a
constituit, astfel, începutul garantãrii puterilor în stat ºi impunerea
autoritãþii ºi legimitãþii actului politic ºi juridic. În Manolache
Costache s-au întrupat atunci nu numai tradiþiile unei culturi paºoptiste
ºi geniul unei naþiuni, ci ºi eterna aspiraþie a fiinþei umane spre
cunoaºtere ºi înþelegere. Gloria sa îºi are desigur explicaþia ºi în destinul
lui uman, care s-a împletit în mod fericit cu al altor
iluºtri contemporani - Alexandru Ioan Cuza, Mihail
Kogãlniceanu, prinþul Carol I, I. C. Brãtianu,
Lascãr Catargiu etc., dar mai ales îºi are sorgintea
în forþa exemplului personal ºi în admirabila sa
chibzuinþã ºi înþelepciune politicã.
Se poate vorbi despre MANOLACHE
COSTACHE EPUREANU ca despre cel dintâi
model politic românesc de a fi în civilizaþia
eutropeanã. Însã, pentru noi, el a fost, înainte de
toate, cel ce a rezumat în faptele sale o istorie, o
þarã, un popor, o culturã politicã, aducându-ºi
importante contribuþii care au meritat sã fie
consemnate ºi cunoscute de noi. Epureanu
reprezenta la vremea sa personalitatea de
excepþionalã complexitate, în stare sã refacã în
dezvoltarea sa individualã drumul de secole ºi
tipologia intelectualã a unei elite politice româneºti,
aflatã între Lumea Veche ºi Lumea Nouã.
În fine, nepreþuita dragoste a bârlãdenilor
pentru acest mare concetãþean al lor ºi pentru
apãrarea valorilor tradiþionale tutovene, ne-au
determinat sã purcedem la o revalorizare a trecutului sãu, conºtienþi
fiind cã bârlãdenii pot oricând sã-ºi aducã piosul lor omagiu faþã de
MANOLACHE COSTACHE EPUREANU, cel care le-a îmbogãþit istoria
cu a sa prezenþã.
1. Familia ºi viaþa privatã
Manolache Costache Epureanu s-a nãscut la 22 august 1820, la
Iaºi, probabil în “casele din mahalaua Sf. Andrei, cu mult loc ºi
acareturi”.1 Totuºi, existã ºi ideea cã el s-ar fi nãscut la 19 septembrie
1824, la Iaºi sau la Bârlad. Descendent al unei familii boiereºti cu
strãmoºi pomeniþi încã din vremea lui ªtefan cel Mare (cum ar fi familia
boiereacã a marelui vornic Boldur), Manolache era fiul vornicului Ioan
Epureanu ºi al Catincãi Costache Negel (fiica spãtarului Costachi
Negre), cu proprietãþi în þinutul Tutova. Din aceastã familie s-a ridicat ºi
renumitul cãrturar Veniamin Costache, mitropolit al Moldovei. Se ºtie
sigur cã familia lor a avut "rãdãcini" în comuna Epureni ºi în "târgul"
Bârlad, unde aveau numeroase pãmânturi ºi case.2
Tatãl lui Manolache - Ioan Costache Epureanu - era fiul cel mai
mare al lui Grigoraº Epureanu ºi al Mariei Caragea. Ioan Epureanu s-a
nãscut la Epureni, probabil în 1771 ºi a deþinut mai multe ranguri: stolnic,
spãtar, postelnic ºi vornic. El a locuit la Borosãºti (moºie ce o deþinea
dintr-o moºtenire pãrinteascã) ºi la Bârlad - unde îºi fãcuse case pe un
loc de 236 de stânjeni în “Mahalaua din gios de Cacaina” (loc situat
astãzi pe strada Gh. Emandi, nr. 2).3 Pentru cã era energic ºi
întreprinzãtor ºi pentru a-ºi suplimenta veniturile, Ioan Costache a
înfiinþat târguºorul Borosãºti pe vechiul drum medieval Vaslui-Scânteia-
Iaºi (atestat ca rateº în 1815 ºi recunoscut ca târg permanent în 1845).
Mai târziu, fiul sãu - Manolache Costache - a vândut aceastã moºie care
s-a mai numit ºi Rateºul Epureanu, azi fiind satul Lunca-Rateº, com.
Scânteia, jud. Iaºi.4 Mai mult, în calitate de epitrop al averii lui Gheorghe
Roºca Codreanu (nepotul sãu de vãr primar, prin alianþã), Ioan
Epureanu trebuia sã dea 700 de galbeni logofãtului Costache Conachi,
cel care urma sã se îngrijeascã de moºia Vãleni ºi sã înfiinþeze aici o
ºcoalã. Pentru cã abia peste doi ani i-a dat banii, lui Ioan Costache i s-a
luat epitropia ºi i s-a imputat folosirea bunurilor moºiei Vãleni în interes
personal.5 Totodatã, Ioan Epureanu a locuit ºi la Iaºi, în casele din
mahalaua Sf. Andrei - case pe care le-a lãsat prin testament soþiei sale
Ecaterina (nãscutã Negre).6
Mama lui Manolache - Catinca Costache Negre (Negel) - era
fiica spãtarului Costachi Negre (devenit apoi ispravnic de Tutova la
12
ELANUL
finele veacului al XVIII-lea) ºi a Mariei Luca (strãnepoata Tofanei Luca -
care era bunica de pe tatã a lui Ioan Epureanu). Deºi erau oarecum
rude, Catinca Negre ºi Ioan Epureanu s-au cunoscut la Bârlad, când ea
venea în vizitã la sora ei, comisoaia Safta Negre, care îºi avea casele pe
actuala stradã N. Bãlcescu, nr. 40. Pentru cã Safta Negre nu a avut
urmaºi, aceste case i-au fost lãsate ca donaþie în 1839 lui Catinca, sora
ei.7 Dupã ce s-au cãsãtorit, Ioan Epureanu ºi
Catinca Costache au stat un timp la Bârlad, unde în
aprilie ºi iulie 1819 fãceau împrumuturi de la Casa
Obºtii Târgului Bârlad.8 Dupã aceea, cei doi s-au
mutat la Iaºi, unde Ioan Epureanu a comandat unui
pictor din ªcoala lui Eustatie Altini douã portrete
pictate în ulei pe pânzã. Unul de bãrbat, îmbrãcat în
costumul boieresc de modã veche, cu caftan din
stofã ºi cu guler de blanã ºi iºlic, presupus ca fiind
portretul sãu, iar celãlalt înfãþiºând o doamnã cu
þinutã occidentalã, îmbrãcatã dupã moda francezã,
cu rochia-mantou de catifea roºie-cãrãmizie, cu
guler ºi bonetã din dantelã (brodate cu fir), probabil
al Catincãi Costache.9
Fiul lor, Manolache Costache Epureanu,
dupã ce s-a reîntors în þarã în august 1849, a locuit
alternativ la Bârlad ºi la Iaºi. În Bârlad a cunoscut-o
ºi a admirat-o pe frumoasa Maria (fiica lui Alexandru
Sturza ºi a Smarandei Sturza Bârlãdeanul, nãscutã
Costandachi), de care s-a îndrãgostit ºi cu care s-a
cãsãtorit în 1851. Iniþial, împotriva cãsãtoriei lor a
fost chiar logofeteasa Smaranda Sturza, care ºi-l
dorea ca ginere pe Lascãr Rosetti (fost coleg de facultate ºi prieten cu
Manolache Costache). Numai cã Maria a fugit cu Epureanu în timpul
unui bal de la Casa Sturza din Bârlad, cununându-se a doua zi, în
prezenþa prietenilor care îi însoþiserã, la biserica schitului din satul
Borosãºti (ctitoria din piatrã a familiei Epureanu din comuna Epureni,
jud. Vaslui).10 Cãsnicia celor doi a fost una din cele mai fericite, noua
familie locuind fie la Bârlad, fie în conacul de la Epureni (moºie care a
trecut în proprietatea lui Manolache, dupã moartea unchiului sãu -
Iordache Costache). Dupã 1854, ei au trebuit sã locuiascã la Iaºi, unde
Manolache primise o funcþie. Copiii lor au fost: Catinca (1854-1911),
principesa Elena (1855-1902) ºi Ioan (1856-1897).11
Prima lor fiicã - Catinca (Ecaterina) - a primit o aleasã educaþie în
pensioanele de la Heidelberg, Mainheim ºi Viena, unde a studiat pianul.
La 20 de ani s-a cãsãtorit cu diplomatul în drept Alexandru Exarcu
(descendent al unei familii greceºti românizate). Ei au locuit la conacul
de la Epureni, unde s-a nãscut fiica lor Maria Magdalena, dar ºi în casa
lui Manolache Costache din Bucureºti. Catinca semãna mai mult cu
mama ei ºi a fost doamna de onoare a reginei Elisabeta, participând
deseori la seratele muzicale de la Palatul Regal din Bucureºti sau de la
12
Castelul Peleº. A murit în 1911, suferind de cancer.
Al doilea copil - principesa Elena - a fost o renumitã personalitate
artisticã de nivel european, studiind pianul la Epureni ºi la Bucureºti cu
Anette Boscoff, dar ºi la Viena, unde l-a avut profesor pe celebrul
compozitor Anton Rubinstein. De altfel, în ianuarie 1873, ea a câºtigat
premiul I ºi medalia de aur la concursul de pian de la Conserrvatorul din
Viena, iar în februarie a susþinut un concert de binefacere la Teatrul
Naþional din Bucureºti, unde prinþul Alexandru Gh. Bibescu a cunoscut-
o. A doua zi, îndrãgostit de tânara pianistã, prinþul Bibescu a cerut-o în
cãsãtorie de la tatãl ei, iar apoi tinerii cãsãtoriþi s-au stabilit la Paris. Aici,
timp de peste 30 de ani, principesa Elena Bibescu a patronat un salon
literar ºi artistic, frecventat de scriitori, artiºti ºi muzicieni francezi
(Anatole France, Vuillard, Bonnard, Gaugain, Maillot, Saint-Saens), iar
talentul ei de pianistã a fost apreciat de Wagner ºi Liszt. De multe ori,
principesa concerta pentru cei sãraci la Bucureºti, Sinaia ºi Bârlad, iar
de numele ei se leagã recitalul de muzicã clasicã a lui Paderevwski de la
Ateneul Român (1899) ºi, mai ales, ascensiunea lui George Enescu la
Paris (pe care l-a luat sub protecþia sa ºi l-a ajutat sã-ºi susþinã aici suita
simfonicã “Poema românã”). Principesa a murit la 18 octombrie 1902, la
Iaºi, fiind apoi înmormântatã la Bârlad.13
Singurul bãiat al lui Costache Epureanu - Ion - ºi-a început studiile
în Germania ºi le-a terminat la Paris, unde a absolvit ªcoala de ªtiinþe
Morale ºi Politice. Deºi era înalt, robust ºi avea statura unei persoane
ELANUL
puternice, Ion era în realitate un om blând, timid ºi nesigur chiar, amabil
ºi gentil. Prestigiul tatãlui sãu l-a propulsat pe Ion ca deputat conservator
al judeþului Tutova de patru ori, iar din aceastã calitate s-a implicat în
construirea cãii ferate Bârlad-Fãlciu. Nu s-a cãsãtorit, poate pentru cã
era bolnav de tuberculozã, maladie care l-a rãpus la vârsta de 38 de ani.
A murit la Odessa (12 noiembrie 1894) ºi a fost înmormântat la Bârlad,
alãturi de tatãl sãu.14
Prin origine ºi mentalitate, Manolache Costache Epureanu a
rãmas mereu un boier de viþã veche, iar comportamentul sãu ezitant ºi
inconsecvent l-au determinat sã-ºi piardã în timp mulþi prieteni. Cu toate
acestea, contemporanii sãi i-au recunoscut “cinstea ºi onorabilitatea
exemplarã”. Totuºi, a trãit mai mereu încurcat în datorii, asta ºi pentru cã
socrii sãi - Alecu Sturza Bârlãdeanul ºi soþia sa, Smaranda - nu i-au dat
nimic ºi nici nu l-au lãsat sã vinã în casa lor de la Bârlad. În aceste
condiþii, pentru a-ºi achita împrumuturile fãcute în perioada exilului ºi
cheltuielile necesare întreþinerii familiei, Epureanu ºi-a vândut moºia
Borosãºti (1855), casele Catincãi Costache de pe actuala stradã
Nicolae Bãlcescu, nr. 40 din Bârlad (februarie 1859) ºi casele sale din
acelaºi oraº (în 1859 ºi 1868).15
Începând din 1861, Epureanu a fãcut din nou împrumuturi,
cheltuind enorm pentru întreþinerea la ºcolile din Germania ºi de la Viena
a copiilor sãi Catinca, Elena ºi Ioan. Ultimul împrumut de 29000 de
galbeni l-a luat în 1866 de la logofãtul Anastase Baºotã. Nedorind sã-i
rãmînã acestuia dator, Manolache a reuºit sã obþinã achitarea aproape
integralã de cãtre stat a bonurilor lui Baºotã în valoare de 2000000 lei
aur (pentru þiganii dezrobiþi ºi pentru pãmântul expropiat). Mai mult, în
1868, la sugestia lui Epureanu, Baºotã s-a asociat cu bancherul Leiba
Cahana, pentru a o salva de la faliment pe Ruxandra Rosetti-
Roznovanu. Tot atunci, Manolache ºi Eudoxiu Hurmuzaki au susþinut
ideea logofãtului Baºotã de a lãsa, prin testament, jumãtate din avere
unei ºcoli româneºti din Pomârla. Totuºi, dupã moartea logofãtului, la
deschiderea testamentului acestuia, Epureanu a aflat cã nu e exclus
dintre datornicii lui, deºi îl considerase un bun prieten. Probabil cã
logofãtul nu-l iertase pe Epureanu pentru faptul cã a încercat sã o ajute
pe fiica renegatã a acestuia (Elena Cantacuzino) în a obþine toatã
averea de la tatãl ei.16
Manolache Costache Epureanu avea în casã una din cele mai
mari biblioteci din Moldovca, era pasionat de lecturã ºi de muzica
clasicã, preferându-l pe Beethoven. Ca semn al rafinatei sale
inteligenþe, prefera sã joace ºah, iar în timpul unei cãlãtorii la Londra a
cãºtigat o partidã de ºah jucatã cu un ministru englez. Acesta a venit
apoi pânã la Epureni pentru a-ºi lua revanºa, iar Epureanu l-a lãsat sã
câºtige, de teamã sã nu i se facã rãu politicianului englez. Oricum
Epureanu a rãmas mereu o fire capricioasã ºi imprevizibilã, dar
moderatã ºi onestã, considerând cã “extremele sunt periculoase ºi
ostile þãrii”.17
Însã, cea mai bunã caracterizare a omului Manolache Costache
Epureanu ºi a sensibilitãþii firii sale a fãcut-o concetãþeanul sãu
bârlãdean N. G. Rãdulescu, cel care l-a cunoscut îndeaprope ºi l-a
descris astfel în 1885, la cinci ani de la moartea sa: “... Pe lângã
identitatea ºi spiritul pus totdeauna la locul lui, era de observat încã la
Manolaki Kostaki o particularitate a inteligenþii sale: intuiþiunea. Îi era
de ajuns sã asculte adeseori numai câteva fraze ale unui discurs, pentru
a-l pãtrunde pânã la sfârºit. Când citea împreunã cu cineva vreo carte,
acesta rãmânea surprins, uimit, vãzând pe Epureanu cã ghicea la
citirea primelor pagini restul cãrþii aproape în întregime. Acest dar firesc
surprinsese foarte mult ºi pe faimosul Crawley, care zise chiar fiului lui
Epureanu: <<Tatãl Dvs. are numai un singur cusur... înþelege prea
iute!>>. ... În privinþa activitãþii era neobosit. Cu activitatea fizicã, era în
stare sã meargã pe drum în puterea iernii pe gerul cel mai aspru, fãrã
blanã chiar, aproape douãsprezece ceasuri; ºi sã doarmã nopþi întregi,
când împrejurarea cerea aºa, numai pe un scaun; ori sã petreacã citind,
studiind pânã la lumina albã a zilei fãrã a resimþi oboseala. Ca activitate
intelectualã, a probat destul de mult în toatã viaþa-i politicã. Manolaki
Kostaki era de o simplitate rarã, cãci fugea de alaiuri ºi parade
pompoase, dispreþuia luxul ºi tot ce de aproape sau de departe
formeazã plãcerile omului materialist. Din contra, tot ce privea ºtiinþa ºi
arta, frumuseþile naturii chiar, îl încântau, îl înduioºau pânã la lacrimi.
Citirea unei tragedii de Shakespeare, ascultarea unei melodii de
Beethoven, privirea unui tablou frumos, gãseau în Manolaki Kostaki un
admirator profund ; ºi cât trãi, spiritul sãu nu pierdu niciodatã focul
tinereþii pentru toate simþirile nobile ºi mãreþe. Marele bãrbat nu putea
suferi ºi nu voia iarãºi nimic sã se petreacã în afarã de patria lui care ar fi
putut da altã faþã aspirãrilor ei ºi poziþiei ce ocupa. Nu suferea ca strãinii
sã înþeleagã într-alt fel de cum era þara ºi locuitorii sãi, de orice clasã.”18
Nr. 104 - octombrie 2010
Cu toate acestea, Epureanu avea o fire copilãroasã. Astfel, dintr-o
scrisoare din 8 martie 1847 a lui Alecu Cuza cãtre cumnatul sãu
Iordachi Lambrino, aflãm cã “pe Manolachi Epureanu l-am iertat ºi
aceasta ca urmare a copilãriei sale, cãci în ochii mei Manolachi ar trebui
sã fie încã pe bãncile unui colegiu, supus pedepselor corporale ºi poziþia
sa prezentã i-o cred uzurpatã, probã fiindu-mi purtarea sa în toate
afacerile, purtare de copil îndãrãtnic.” Totodatã, Epureanu era bun
prieten cu Al. I. Cuza, pe care-l ruga deseori sã-i facã diferite comisioane
ºi de la care se mai ºi împrumuta cu bani, dar ºi cu Vasile Alecsandri,
Mihail Kogãlniceanu, Alecu Russo, Costache Negri ºi Lascãr Rosetti.19
Mai mult, iatã ce spunea scriitorul Nicu Gane despre Manolache
Costache Epureanu: "Manolaki Kostaki era un om bun, cinstit, dar fãrã
mare statornicie ºi, ca toate naturile de artist, uºor se entuziasma ºi uºor
se descuraja. La cea mai micã dificultate el se da înlãturi, pãrãsind
situaþiuni excelente, care ar fi putut sã le pãstreze."20
Încã din februarie 1875, soþia lui Epureanu - Maria - era bolnavã
de cancer ºi, astfel, a fost internatã într-un sanatoriu din Austria. La 27
septembrie 1875, în vârstã de numai 45 de ani, ea moare la Voslau
(Austria) ºi este adusã în þarã, unde este înmormântatã la Biserica “Sf.
Spiridon” din Bârlad - ctitoria familiei bârlãdene Sturdza. Osemintele ei
de sub podeaua bisericii nu au fost gãsite încã.21
Când ºi-a dat demisia din funcþia de prim-ministru al guvernului
liberal în iulie 1876, ca urmare a acuzãrii cabinetului foºtilor sãi colegi
conservatori, Epureanu nu numai cã a dat dovadã de onoare ºi
cavalerism, dar atitudinea lui a fost una demnã, cãci el a afirmat cã îºi
asumã responsabilitatea pentru perioada cât a fost ministru conservator
al Justiþiei ºi cã se va supune legilor dacã se vor gãsi fapte care sã-l
incrimineze. Gestul sãu de solidaritate i-a miºcat chiar ºi pe adversari, I.
C. Brãtianu apreciindu-l prin cuvinte elogioase, iar deputatul Nicolae
Fleva (care propusese judecarea foºtilor miniºtri conservatori) ºi-a
exprimat recunoºtinþa faþã de poziþia lui Epureanu: „Noi vom considera
totdeauna în Manolaki Kostaki acea personalitate francã ºi loialã, care,
când întinde mâna, e gata sã rãspundã la obligaþiunile ce a luat. Poate
cã noi nu avem aceleeaºi vederi politice ca D-sa, dar sperãm cã ne vom
reuni totdeauna pe acelaºi tãrâm când va fi vorba de libertãþile publice,
iar atunci cu toþii ne vom da mâna cu siguranþã ºi vom face sã domine
sistemul constituþional în aceastã þarã.”22
Din aprilie 1880, când bolnav de tuberculozã, organismul i-a
slãbit, Epureanu a fost nevoit sã se retragã din viaþa publicã ºi sã
întoarcã la moºia sa de la Epureni. De aici, a plecat la un sanatoriu din
Viena, dupã care - la recomandarea medicilor - a trebuit sã se interneze
la un spital din Wiesbaden (Germania). Apoi, ultimile sãptãmâni le-a
petrecut la Schlangenbad (lãngã Nassau, acum în Germania), unde,
“învins de boalã ºi de timpurie bãtrâneþe, ºi-a dat obºtescul sfârºit” în
ziua de 7 septembrie 1880.23
Deºi iniþial familia sa a dorit ca el sã fie înmormântat în biserica de
la Epureni (ctitoria neamului sãu), totuºi peste 200 de fruntaºi bârlãdeni
i-au scris o scrisoare lui Alexandru Exarcu (ginerele urmaº care s-a
ocupat de funeraliile lui Epureanu) ºi l-au rugat ca trupul marelui om
politic sã fie înhumat în Cimitirul "Eternitatea" din Bârlad. Din ordinul
primului ministru Ion C. Brãtianu, autoritãþile i-au organizat lui
Manolache Costache funeralii naþionale, vagonul mortuar, intrat în þarã
pe la Iþcani, fiind însoþit pânã la Bârlad. La înmormântare au participat
reprezentanþii Casei Regale, ai Parlamentului, ai Guvernului, ai
partidelor politice, ai armatei ºi ai autoritãþilor locale. Toþi cei care au
susþinut discursuri panegerice au evidenþiat patriotismul lui Manolache
Epureanu ºi enorma sa contribuþie la crearea ºi modernizarea statului
naþional român. De altfel, în presa vremii au apãrut atunci ample
comentarii despre remarcabila personalitate a acestui reputat om politic
al epocii sale.24
În fine, iatã cum l-a schiþat principesa Elena Alexandra Bibescu pe
tatãl ei, Manolache Costache Epureanu, într-o notã destinatã, probabil,
Marii Enciclopedii Franceze: "Ceea ce l-a caracterizat cel mai mult,
era simþul datoriei, a împins acest simþãmânt pânã la ideal. El a trecut
prin lume cu inima ºi fruntea nepãtate, urmãrind fãrã preget acel
înãlþãtor scop al datoriei, atât în politicã, cât ºi în viaþa publicã ºi de
familie. Elocvenþa sa limpede, naturalã, curgãtoare, puternicã mergea
pânã la entuziasmul vibrator atunci când vorbea de viitorul þãrii sale, de
marile destine ce el le întrevedea pentru þarã. Arzãtoarea lui dragoste
pentru þarã ºi devotamentul sãu pentru naþiune ºi Tron au fos
dominantele existenþei sale. Nici un sacrificiu nu-i pãrea prea greu
pentru progresul ºi gloria României."25
- continuare în numãrul urmãtor -
13
Nr. 104 - octombrie 2010 ELANUL
Stroe Belloescu – victimã a celor pe care i-a ajutat
- urmare din pagina 1 -
Groaza domina târgul, împrejurimile. Criminaliºtii, specialiºtii în noapte cercetãri iar populaþia înspãimântatã, a tot vorbit. De toate.
citirea „presupunerilor” erau încurcaþi. Nu numai cã de pe urma Presupuneri ºi vinovaþi, de tot felul.
criminalilor nu se gãsiserã urme certe, dar mai ales pentru cã timpul Au fost cercetaþi, anchetaþi, urmãriþi, suspectaþi, sute ºi sute de
fugea ºi probele, destul de puþine, se pierdeau. oameni. Posibili vinovaþi erau mulþi. De pildã, se ºtia cã profesorul
Cine îi putea împiedica pe curioºii sosiþi sã nu umble efectiv peste fusese proprietarul moºiei de la Talaºmani, pe care o vânduse mai de
tot? Aºa, urmele faptelor criminalilor se „îmbrãþiºau” cu cele rãscolite de mult unui frate al sãu Gheorghe Belloianu. Când a murit acesta, moºia
mulþimea adunatã. Unde sã descopere acul în carul cu fân? – era le-a rãmas celor douã fiice ale sale. Una mãritatã cu un procuror Aslan,
întrebarea nedescurcatã. alta cu un militar – cãpitanul Anastasiu. Nici unul nu se ocupa de moºie.
* κi puseserã administrator pe ªtefan Dobreþin. Cum Stroe Belloescu era
Bãtrânul Stroe Belloescu, fost profesor de matematicã la liceu, un argint viu, deºi nu mai era proprietar, continua sã meargã la
acum pensionar onorabil, preºedinte al Ligii Culturale din oraºul Bârlad, Talaºmani, la moºie, ºi-l controla pe administrator. Îl admonesta. Ba, se
era cunoscut ca un mare patriot. Un filantrop ºi în genere – om de bine. spunea, cã Dobreþin era pe cale sã fie demis. Deci între cei doi era un
Era ºtiut în întreaga þarã, fusese senator în Parlamentul României, încât conflict, pe faþã. De notorietate, cum se spunea ºi atunci. ªi cum chiar a
vestea cã acest mare român a cãzut victimã celui mai odios ºi miºelesc doua zi dupã crimã, Dobreþin a fost vãzut cu o zgârieturã pe obraz,
asasinat, s-a rãspândit fulgerãtor. ipoteza materializãrii conflictului nu lipsea.
Nota caracteristicã a celui rãpus, imprimatã în toate acþiunile vieþii A fost chemat, iscodit de jandarmi, procurori. De oameni chiar!
sale, era dragostea de neam ºi mila de cei nenorociþi ºi nevoiaºi. Apoi, unii socoteau cã nici doamna Raluca, soþia lui Belloescu nu
Observând el cã toatã mizeria vieþii ºi necazurile putea fi strãinã de faptã. Dânsa trebuia sã cunoascã
sãrãcimii se datorau neºtiinþei de a gândi ºi fãptui a pe criminali, e chiar complicea lor – susþineau unii.
mulþimii, dar ºi din lipsa sentimentului religios care, Dar, la un moment dat, se rãspândise zvonul cã
dupã convingerea lui era – este ºi rãmâne, fãclia ºi doamna chiar fusese arestatã.
pârghia moralitãþii sociale, permanent s-a gândit ºi i-a Deci instrucþia cazului era nu numai dificilã, ci
ajutat pe cei „oropsiþi ai soartei”. foarte grea!
ªi, meditând el, ca un mare matematician ce era, Descinderea de la domiciliul defunctului a
dar ºi ca om de suflet, a gãsit cã cel mai bun lucru reliefat existenþa unor picãturi de sânge pe locul unde
folositor atât pentru muncitori, cât ºi pentru sãtenii au umblat ºi cãutat criminalii. Însemna cã cel puþin
sãraci - pentru om în general – este a-i învãþa carte, a-i unul din ei a fost rãnit în lupta cu victima. De aici ºi
lumina, a le întãri sentimentul religios ºi moralizator… întrebarea cu zgârâietura de pe obrazul
El a vãzut în ºcoalã ºi în bisericã leacul cel mare pentru administratorului…
ameliorarea stãrii deplorabile a mulþimii. De aici – Îndatã s-a emis o circularã care cerea: „Rog
spunea presa – când s-a difuzat vestea asasinãrii, pe cercetaþi pe toþi indivizii certaþi cu justiþia, dacã au
care o duceau ºi ºoaptele – pornirea lui entuziastã de a leziuni pe mâini ºi faþã. Acei care vor avea leziuni, sã
face ºcoli ºi biserici, de a le înzestra ºi dãrui nu atât justifice provinenþa lor ºi sã explice întrebuinþarea
instituþiilor în cauzã, cât oamenilor. timpului în ziua ºi noaptea de sâmbãtã 20 octombrie a.c.
Pe foaia testamentului sãu, dupã ce zidise ºcoli ºi biserici la Acei care nu pot justifica ce au fãcut la data arãtatã, sã fie înaintaþi
Griviþa ºi Palermo, fãcuse donaþii la spitale ºi înãlþase bârlãdenilor acestui cabinet” – scria circulara nr.43/1912, octombrie 26.
instituþia de culturã „Casa Naþionalã” cu mai multe sãli pentru bibliotecã, Pânã la urmã, cercul suspecþilor s-a îngustat ºi profesionalismul
pentru un muzeu artistic ºi sediu al Ligii Culturale, preºedintele acesteia, anchetatorilor s-a oprit asupra urmãtorilor care ºi-au recunoscut faptele:
dorise doar atât: „Îndatã ce corpul meu va fi scãldat, sã fiu aºezat în
Casa Naþionalã, de unde, într-un car cu doi boi, sã fiu dus ºi îngropat în
biserica din comuna Griviþa ºi carul cu boi sã fie dat unor însurãþei
sãteni…
Averea mea este astãzi, 9 iunie 1912 – când data ºi testamentul –
de 15.000 lei, în trei înscrisuri funciare rurale 5%, în casa mea de fier ºi
8.500 lei la Banca Moldovei de Jos. Total 23.500 lei.
Las 800 lei pentru ºcoala comunei Palermo, 3000 lei fiind la Casa
ªcoalelor din Bucureºti, cu al cãrui venit sã se ajute la întreþinerea
ºcoalei din Griviþa; 2000 lei fond la Casa bisericii din Bucureºti, din al
cãrui venit sã se ajute întreþinerea bisericii din Griviþa; 3000 lei plata
domnului Lãzãrescu pentru atelierul din Griviþa; 5000 lei zestrea copilei
Marieta, fiica nepoatei mele Mariþa I. Terþescu. Cu restul sã se cumpere
carul cu boi ºi înmormântarea mea.
Doresc ca la înmormântarea mea sã nu se þie cuvântãri, nici
coroane – de se poate cor vocal ºi nici cum instrumental.” Stelian Iosep, de 36 de ani, grãdinar, domiciliat în oraºul Bârlad, fost
Era scris, datat ºi subscris de Stroe Belloescu. condamnat în anul 1897 de cãtre Tribunalul Tutova, la doi ani închisoare
Testamentul a fost gãsit în odaia în care profesorul fusese pentru furt, dar acum arestat. Ion Iosep, zis Nica, de 33 ani, grãdinar,
asasinat, scos din casa de fier, aruncat jos printre alte hârtii, ca nimic domiciliat in Birlad, numai cercetat, dar acum arestat; Vasile Chirica, de
trebuitor. Ca ºi astãzi, atunci, aproape 100 de ani în urmã, gazetele 31 ani, ghiocer, nãscut ºi domiciliat în Bîrlad, fost condamnat în 15
vesteau des despre crimele sãvârºite în þarã…
În noaptea de 17 spre 18 noiembrie 1911, mai mulþi indivizi
mascaþi ºi multã vreme necunoscuþi, sosiserã cãlãri pânã în apropierea
satului Ciureºti, din judeþul Tutova, s-au dus la locuinþa preotului ªtefan
Balaban, i-au omorât unul din servitori, iar pe preot l-au bãtut straºnic ºi
i-au furat banii ºi mai multe obiecte din casã. Apoi, au dispãrut…
În dimineaþa zilei de 18 noiembrie, acelaºi an, a fost gãsit
strangulat, cu mâinile ºi picioarele legate în sfori, ªtefan Udrea,
concubina lui – Ioana Ene din strada Cananului nr.6 din Galaþi.
Faptã tot a unor indivizi necunoscuþi.
Acum, în dimineaþa zilei de 21 octombrie 1912, când s-a dat de
veste despre asasinarea profesorului de la Bârlad ºi pânã în noaptea de
24 noiembrie, când s-a aflat numele criminalilor, autoritãþile au fãcut zi ºi

14
ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010
rânduri pentru diferite furturi, arestat ºi el; Alecu Dima, de 56 ani, plugar, sufragerie. Aici, Stroe Belloescu ºi doamna sa Raluca stãteau la masã.
domiciliat în comuna Bereºti, cotuna Aldeºti, judeþul Covurlui, fost Domnul – pe scaun, doamna – în capul mesei, pe pat. Ion Peleneagra,
condamnat de Tribunalul Brãila, la doi ani închisoare pentru furt, acum ºi cum a intrat, a ºi slobozit un foc de armã, sã-i intimideze. Lampa s-a
el arestat; stins, iar el punându-ºi revolverul în buzunar, s-a repezit asupra
Ioan I. Peleneagrã, zis Butuc, de 33 profesorului. L-a prins cu mâna ºi i-a astupat gura, l-a trântit jos cu scaun
ani, muncitor din Bereºti, cu alte condamnãri cu tot.
ºi arestãri; Manole Chiriloi, de 26 ani, Alecu Dima s-a repezit asupra doamnei, i-a smuncit pelerina de
muncitor din Bereºti, numai cercetat, dar pe spate, i-a acoperit faþa cu ea, a trântit-o pe pat, a legat-o cu mâinile de
arestat în cazul de faþã; Manolache Popa, de bara crivatului ºi i s-a adresat poruncitor:
44 ani, plugar din Bereºti, nici el cercetat - Unde e câºtigul moºiei? Ce bani mai ai în casã? Scoate-i! De nu,
vreodatã. moartea!
Cum s-au constituit în bandã, nu ªi în timp ce Alecu Dima lupta cu doamna, Ion Peleneagra lovea
relatãm, ca sã nu dãm lecþii, deºi ºcoliþii de cu pumnii pe Stroe Belloescu. L-a cotrobãit prin buzunare, i-a luat
astãzi au devenit perfecþioniºti. Dar iatã cum ceasul, iar Ion Iosep, dupã ce i-a legat mâinile la spate, i-a smuls din
s-au desfãºurat faptele, în rezumat: buzunar cheia de la casa de fier ºi a dat s-o deschidã.
Prima descindere la casa Belloescu a - Ce zice boierul? – l-a întrebat Manolache Popa pe Ion
avut loc la 27 septembrie. Stelian Iosep se Peleneagra, iar Alecu Dima a adãugat:
duce la Bereºti dupã Peleneagrã, Alecu - Lãsaþi-l pe mâna mea!
Dima ºi Manole Chiriloi, vin împreunã la ªi în vreme ce profesorul se ruga, „lãsaþi-mã, nu mã omorâþi, cã
Bârlad, iar seara se duc la locuinþa sunt creºtin ºi eu ca ºi voi, ºi am fãcut mult bine pentru þarã!”, cum a pus
profesorului. Intrã în curte, se ascund într-o ºurã din faþa bucãtãriei. ªi în mâna Manolache Popa pe Belloescu, acesta n-a mai vorbit.
timp ce Vasile Chirica umblã prin curte ºi se uitã în casã, sã vadã ce face O datã cu sfârºitul profesorului, petrecut în chinuri, Vasile Chirica
gazda, îl simte câinele ºi în lãtratul lui, „oaspeþii” se fac nevãzuþi. Cei doi deschidea casa de fier, din care au luat ce au mai gãsit de valoare: câþiva
fraþi Iosep se duc la casele lor, iar cei patru din Bereºti, merg ºi dorm la bani de argint ºi cei 511 lei, pensia pe care profesorul o încasase joi, 18
Vasile Chirica. octombrie, 1912.
A doua zi, seara, pe 28 septembrie, se La plecare, când au ieºit din casã, au aruncat o saltea peste
duc din nou. Intrã în curte, ajung la ºurã, vãd doamna Raluca, dupã care s-au oprit la Vasile Chirica. Au intrat în grajd,
pe Stroe Belloescu stând la masã, dupã care au aprins o lumânare, au aºternut jos un sac pe care au pus toate
îºi împart rolurile: Manolache Chiriloi, Stelian lucrurile furate din casa lui Stroe Belloescu. ªi-au împãrþit banii care îi
Iosep ºi Vasile Berescu intrã în bucãtãrie, apoi luaserã: câte 21 de lei de fiecare! Iar celelalte lucruri: bijuterii, bonuri de
la boer, dar cum câinele stãtea de strajã, valoare le-a luat ºeful – Alecu Dima.
acþiunea lor eºueazã din nou. Rãufãcãtorii se Printre hârtiile scoase din casa de fier ºi împrãºtiate s-a gãsit ºi un
duc ºi dorm la Vasile Chirica. alt document împãturit. Un testament fãcut de ªtefan Belloiu din Brãila,
A treia searã – 29 septembrie – se duc fratele lui Stroe Belloescu, care-i lãsa o avere de 693.000 lei.
iarãºi la Stroe Belloescu, dar câinele era la Dacã Stroe Belloescu ar fi trait ºi ar fi intrat în posesia averii lãsate
post. lui, câte ºcoli, câte biserici, câte ajutoare n-ar fi împãrþit profesorul, care,
- Iosipe – îi zice Vasile Chirica lui Ion: dupã ani îndelungaþi de muncã, reuºise sã aibã o pensie de 511 lei pe
eºti grãdinar. Fãþi de treabã la Belloescu. Zi-i lunã!
cã vrei sã-i iei în arendã grãdina din faþa casei ºi dã niºte hapuri câinelui
ãsta!
La sfatul lui Vasile Chirica, Ion obþine câteva hapuri de stricninã de
la sergentul de stradã Petrache Cruceanu ºi punând unul într-o bucatã
de carne, trece chiar în seara aceea pe lângã poarta lui Belloescu ºi-i
aruncã câinelui hapul.
În seara urmãtoare revine pe lângã casa pensionarului sã vadã
dacã câinele mai trãieºte. ªi vãzându-l în curte, îºi trimite fratele, pe
Stelian Iosep – sã otrãveascã ºi el câinele. ªi chiar reuºeºte.
Timpul trece ºi bandiþii lucreazã. Sâmbãtã seara, 20 octombrie
1912, zi fatalã pentru Stroe Belloescu, criminalii sunt în acþiune. Pe la
ºase ºi jumãtate seara, au intrat în curtea gospodarului, pe portiþa
dinspre casele lui Lascãr Costin, avocat, sar apoi gardul din grãdinã în
curte ºi stau tupilaþi. Nicu Opriºan, servitorul profesorului, înhama calul
la trãsurã.
- Se duce la garã cu trãsura sã aducã profesorul, comunicã Vasile
Chirica, celorlalþi.
Pe la ora opt, opt ºi jumãtate, pe întuneric, când Belloescu s-a
întors de la garã – acasã, tâlharii vãd servitoarea intrând cu mâncarea în
casã. Manole Chiriloi, Manolache Popa ºi Stelian Iosep intrã ºi ei în
bucãtãrie. Aici, vizitiul Nicu Opriºan, tocmai stãtea pe un scaun, dintre
cele mici, în faþa focului, iar bucãtãreasa, la o masã, stând cu spatele
spre uºã, tãia friptura pentru profesor.
Bunã seara moº Nicolae – i se adreseazã Manole Chiriloi lui Nicu
Opriºan, ºi, înaintând, apucã bucãtãreasa pe la spate, o trage mai la
Dar cum ªtefan Belloiu a murit la 31 ianuarie 1913, deci dupã
dos, stinge lampa ºi apoi o trânteºte pe pat atenþionând-o:
Stroe Belloescu, acesta ºi-a schimbat testamentul. A fãcut altul!
- Sã nu þipi! – ºi o leagã cu sfori de mâini ºi de picioare,
*
imobilizând-o total.
În afara petelor de sânge, ce a gãsit ancheta la faþa locului,
- În timpul acesta, Manolache Popa, care a intrat ºi el imediat dupã
în casa lui Stroe Belloescu? Sosiþi la domiciliu profesorului, procurorii
Manolache Chiriloi, îl prinde pe Nicu Opriºan de mâni, i le duce la spate,
l-au gãsit pe acesta în antretul din faþã, culcat jos, cu faþa în sus, legat
Stelian le leagã cu sfori, dupã care tot Stelian i-a legat ºi picioarele. Ion
la gurã cu un ºervet, plin de sânge, deschis la hainã ºi vestã, un
Manolache Popa l-a îmbrâncit de a cãzut cu faþa la pãmânt. Dar cum
nasture de la hainã ºi doi de la vestã rupþi, iar buzunarul stâng de la
Opriºan scoate þipete, Manolache scoate din buzunar o cârpã roºie,
palton scos în afarã. Fusese buzunãrit!
ruptã dintr-o obialã încã de acasa, i-o îndeasã pânã i-a intrat toatã în
- Era cu faþa în jos ºi crezându-l în viaþã, l-am întors cu faþa în sus ºi
gurã.
i-am pus ºi douã perne sub cap. Dar degeaba! – a explicat doamna
În timp ce cei numiþi „lucrau” în bucãtãrie, Ioan Peleneagra , Alecu
Raluca investigatorilor.
Dima ºi Ion Iosep intrã într-un coridor, sar printr-un geamlâc în
În bucatarie era cadavrul vizitiului Nicu Opriºan. „Culcat cu faþa la

15
Nr. 104 - octombrie 2010
pãmânt, cu mâinile ºi picioarele legate cu sfori, la gurã legat cu un
prosop, tot plin de sânge.” Tot ce a fost socotit corpuri delicte, ajutãtoare
anchetei, au fost împachetate profesionist ºi luate de anchetatori pentru
alte ºi alte aprofundãri.
S-a reþinut cã Raluca Belloescu ºi
servitoarea din casã fuseserã ºi ele grav
maltratate. Ulterior, autopsia cadavrelor
stabilea: moartea celor doi a fost violentã.
Cauza morþii – asfixierea prin sufocare.
Descoperite ºi alte fapte ale grupului
infracþional, instrucþia a declarat cã existau
suficiente dovezi la dosar pentru a socoti
faptele criminalilor crimã de tâlhãrie prin
întrebuinþarea de violenþã, bãtãi ºi cazne
producãtoare a morþii profesorului ºi
servitorului.
* Deliberând în numele legii, curtea a
Judecarea procesului a început în ziua
de 21 martie 1913 ºi a durat 5 zile. Curtea a
fost prezidatã de I. Zãhãrescu, consilier la
Curtea de Apel Iaºi, asistat de A.P. Rãdulescu
– ca judecãtor instructor ºi N. Vernescu,
judecãtor de sedinþã. Acuzarea a fost susþinutã
de procurorul general C.Toneanu ºi
G.Petrescu Dâmboviþa, judecãtor de ºedinþã,
delegat în locul lui Lascãr Davidoglu, care cu Sterian Iosep, Vasile Chirica,
câteva zile înainte de a se deschide Curtea cu Manolache Tufescu, zis Guzu, Ion Iosep.
Juraþi, a fost grav rãnit într-un accident de
automobil.
Din comisia juraþilor au fãcut parte: Gh. Neºtian, G. Paladi, Geneti
Constantin, Lascãr Borº, Iorgu Radu, Ion Roºeanu, Gh. Neacºu,
Dobrovici Matei, Petrachi Dinu, Teodor Ion, Emil Palade, Dimitri Vladicol
iar ca juraþi suplinitori-Ion Corciovã ºi Petrachi Paretiu.
Lucrãrile procesului, ocupându-se de memoria mãrinimosului
bãtrân patriot Stroe Belloescu (nãscut 1838) au subliniat cã acesta „a
avut nenorocul sã fie trimis în lumea celor morþi, de cãtre nelegiuiþii care
George-Felix Taºcã. Un cercetãtor nu numai pasionat
Un cercetãtor, George-Felix Taºcã, scria în „Acta Moldaviae
Meridionalis XXV – XXVII, 2004- 2006 – Anuarul muzeului judeþean
Vaslui „ªtefan cel Mare” , vol. I, p. 180, Editura Fundaþiei Academice
AXIS, 2007: „În anul 1975, fãcând cercetare la Arhivele Statului de
la Iaºi, am dat întâmplãtor peste trei volume – manuscrise ale
protoereului Ioan Antonovici ºi mi-am notat cotele lor: 127,128 ºi
1564, catalogate cu titlul „Note istorice ºi tradiþionale privitoare la
bisericile din þinutul Tutova”.
Domnia sa, în continuare, arata cã a intervenit pentru trecerea
lor în paginã de carte publicã, dar fãrã succes, ºi regreta cã
manuscrisele lui Antonovici au „rãmas uitate în Arhivele Statului”, la
Iaºi. Preluând informaþia, ajutat de Serviciul judeþean Iaºi al
Arhivelor Naþionale ale României, manuscrisele citate, cu
comentarii suplimentare, urmeazã sã devinã sub semnãtura de
autor a subsemnatului, nu prea târziu, cãrþi de uz public.
Cum din scrierea d-lui Taºcã am înþeles cã din ceea ce a
îndosariat viitorul episcop de Huºi, Iacov Antonovici, domnia-sa a
valorificat doar partea manuscriselor referitoare la preoþii ºi
bisericile din Bãlãbãneºti, interesul de a afla cum a fãcut-o, nu mi-a
dat pace.
Urmare, din interes public ºi pentru informarea confraþilor de
condei ºi manuscris arhivistic, nerãbdãtori de a gãsi surse de
informare pentru punerea lor în volume, deconspir total
dezinteresat material ºi pe rãspundere personalã, poate spre
surprinderea ºi a autorului lor, neobosita realizare a cercetãtorului
care pe mine, dupã cum spuneam, m-a ajutat.
Dupã activitatea sa de la Iaºi, în 1975, astãzi inventarul
Serviciului Arhivelor Statului de aici s-a îmbogãþit cu urmãtoarele
titluri ale cercetãtorului George – Felix Taºcã, cifrele din paranteze
16
ELANUL
au rãsãrit tocmai din mijlocul pãturii þãrãneºti pentru care sãrmanul
Belloescu ºi-a sacrificat timpul ºi tot avutul sãu, oferindu-l ºcolii, bisericii
ºi instituþiilor de binefacere”.
În ce priveºte crima, s-a arãtat cã
aceastã grupare constituitã de a face rãu, a
fost pornitã de la bandiþii Vasile Chirica, Stelian
Iosep ºi Nica Iosif, care au atras ºi pe ceilalþi la
fãptuirea crimei, în cauzã.
Cunoscându-se nesfârºitul ºir de fapte
bune a lui Belloescu, s-a cerut îndepãrtarea
oricãrui sentiment de milã, iar avocaþii, pentru
acuzaþi, au solicitat pedeapsa cea mai
energicã, nu din spirit de rãzbunare, ci pentru
educaþia acelora de felul asasinilor lui Stroe
Belloescu, dacã vor mai fi existând dintre
aceºtia.
condamnat majoritatea acuzaþilor la muncã
silnicã pe toatã viaþa ºi numai pe Vasile
Berescu la 5 ani închisoare, Neculai Cuþitaru,
Ghiþã Cuþitaru, ªtefan Cuþitaru, Iacob
Maxineanu, Constantin Ilie Cuþitaru ºi
Gheorghe Grecu la doi ani de închisoare; pe
Ion N. Costache la un an închisoare.
Data in ºedinþa publica la data de 27
martie 1913, Decizia Curþii a fost supusã
recursului Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie,
care, sub preºedinþia lui El.G. Economu,
consilier, deliberând în ziua de 31 mai 1913, în
numele legii, Curtea a respins recursul.
Detalii mai aprofundate se pot culege din lucrarea lui V.I.
Stamatopol, judecãtor de instrucþie, „Ordonanþã definitivã datã în crima
de tâlhãrie cu omor sãvârºitã asupra lui Stroe Belloescu din Bârlad ºi a
vizitiului sãu Nicu Opriºan”, Bucureºti, Atelierele grafice SOCEC, 1913,
91 p., (B.C.U.III B – 39895, Iaºi).
indicând cotele de inventariere:
1. „Întinse rãdãcini adânci – un lung filon genealogic, 1270 –
1984,”manuscris dactilografiat, 24 file (2637);
2. „Bãlãbãneºti – Tutova”, minimonografie, 55 file, manuscris
dactilografiat ( 2640 );
3. „Unele documente inedite privind biserica Sfintul Nicolae
din Bãlãbãneºti”, manuscris dactilografiat, 38 file (2641);
4. „Rãzeºii de Bãlãbãneºti”, manuscris dactilografiat, 510 file
(2642 );
5. „Neamul nostru Tãºculesc”, manuscris dactilografiat, vol. I
ºi II, 361 + 395 file ( 2643 );
6. Strãmoºii noºtri îndepãrtaþi, generaþiile secolelor VI – XXI”,
305 file (2649 );
7. „Un proces civil în Moldova care a durat 150 ani”, conferinþã
þinutã la Asociaþia pentru istoria comparatã a dreptului”, 27
file (2650);
8. „Prestigioasa ascendenþã maternã a chirurgului oncolog
clujean Ion T. Chiricuþã”. Reghin, 1989. Manuscris
xerografiat, 58 file (2653 );
9. „Un tribun al rãzeºilor din Bãlãbãneºti – vel Cãpitanul
Constantin Balaban”, 38 file (2656);
10. „Gheorghe ºi Maria Taºcã”, cuvântare rostitã la ºcoala din
Bãlãbãneºti, manuscris xerox, 4 file (2661).
Dupã cum am spus, le-am cules titlurile din registrul-
inventar al prestigioasei instituþii ieºene ºi le nominalizez spre
cunoaºtere generalã.
Poate la cartea notatã – ies alte cãrþi.
Dã, Doamne!
ELANUL
Europeana Moldovã*
- urmare din pagina 1 -
Sã mai adãugãm cã în perioada interbelicã, atunci când
România avea Nistrul drept hotar, ea a fost una dintre þãrile
fondatoare ale Ligii Naþiunilor, la a cãrei tribunã au strãlucit Nicolae
Titulescu ºi Martha Bibescu.
Dupã înstrãinarea ruseascã, Moldova dintre Prut ºi Nistru se
întoarce iarãºi la originile sale. Tocmai aceasta rezultã din cartea
domnilor Iulian Sînzianu, ªtefan Plugaru ºi Viorel Mãtãsaru, intitulatã
„Republica Moldova, România ºi Uniunea Europeanã”, cu subtitlul
„Douã decenii de colaborare. Bilanþ ºi perspective”.
Lucrare ºtiinþificã, în primul rând, dar ºi mãrturisire de suflet,
este structuratã în cinci ample capitole, urmate de o bibliografie la
obiect, consideratã a fi, în primul rând, de mare utilitate.
Domnul Iulian Sînzianu trateazã mai întâi subiectul Uniunea
Europeanã, din douã puncte de vedere. Mai întâi ne prezintã un scurt,
dar foarte dens istoric al acestei entitãþi, apoi trece la
o monografiere a structurilor sale instituþionale ºi a
politicilor comunitare. De la bun început este
subliniat faptul cã ideea Comunitãþii Europene a
apãrut în circumstanþele încheierii celui de al doilea
Rãzboi Mondial, cu toate ororile sale. Starea
psihologicã a europenilor înclina tot mai mult spre
crearea unui climat de cooperare ºi spre ºtergerea
rãnilor dureroase ale trecutului, în primul rând
ostilitatea franco-germanã, care a generat atâtea
conflicte militare de-a lungul istoriei.
Iniþial, în prim plan s-au situat structurile
economice. Încã din 1948 se instituie o organizaþie
europeanã de cooperare, care avea în vedere
gestionarea Planului Marschal, prin care Statele
Unite au sprijinit redresarea economicã a
continentului. A urmat o adevãratã cascadã de
organizaþii superstatale, cu caracter economic
iniþial, apoi ºi politic, legislativ, social etc. Totul
culmineazã cu Uniunea Europeanã care, în concepþia autorului, este
o construcþie ce se bazeazã pe trei piloni: comunitatea economicã
întemeiatã pe integrare, piaþa comunã, moneda unicã, eliminarea
barierelor vamale ºi libera circulaþie a persoanelor ºi capitalurilor;
politica externã ºi de securitate comunã; politicile de justiþie ºi de
poliþie. în continuare, printr-o documentaþie exhaustivã, Iulian
Sînzianu ne pune la dispoziþie structurile externe de ramificaþie ale
tuturor instituþiilor europene.
Cu aceeaºi minuþiozitate ne sunt prezentate relaþiile bilaterale
dintre Republica Moldova ºi Uniunea Europeanã, pe parcursul a douã
decenii. O cale îndelungatã, sinuoasã, cu urcuºuri ºi coborâºuri, dar
cu o statornicie ºi tenacitate remarcabile, apropierea de punctul final,
respectiv integrarea Moldovei de peste Prut ºi Nistru pare sã se fi
apropiat mult dupã eliminarea comuniºtilor de la putere ºi orientarea
actualului guvern.
Prof. dr. Iulian Sînzianu urmãreºte cu mare acuitate raporturile
dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului, în sensul doritei
integrãri, aportul românesc fiind tot mai important, mai ales dupã anul
2007. Un rol determinant revine proiectelor comune Moldova -
România - Ucraina, în multe dintre acestea fiind implicat judeþul Vaslui
ca unitate administrativã, dar ºi numeroase localitãþi de pe cuprinsul
acestuia, aflate în relaþii de parteneriat cu localitãþi din stânga
Prutului.
Viorel Mãtãsaru se transpune în postura simplului cetãþean
care se întreabã care sunt oportunitãþile ºi avantajele cuvenite ºi
îndeplinite pentru Republica Moldova în cazul aderãrii sale la
Uniunea Europeanã. în prealabil se impune, însã, aºa cum face
autorul, o analizã obiectivã a stãrii de fapt a Moldovei, a evoluþiei sale
în ultimele douã decenii, pentru a se putea cunoaºte posibila sa
armonizare economicã în raport cu realitãþile din Uniunea
Europeanã. Perspectivele nu par deloc scãldate în roz dar, ca o
contrapondere la o eventualã viziune pesimistã, Viorel Mãtãsaru ºi
Iulian Sînzianu ne prezintã într-un mod realist „poveºtile de succes”
ale Spaniei, Italiei ºi Þãrilor Baltice. Existenþa unui plan de acþiune,
Nr. 104 - octombrie 2010
Dan RAVARU
relaþiile benefice de pânã în prezent, dar mai ales noua atitudine
politicã a autoritãþilor de la Chiºinãu, constituie premise dintre cele
mai îmbucurãtoare. Cel mai important aspect constã, însã, în
realizarea abia acum a autenticei desprinderi de spaþiul fost sovietic,
de Rusia în primul rând, eliberarea de clauze economice ºi politice
impuse de aceasta, mai ales în context energetic. Se sperã, de
asemenea, libertatea de miºcare în cadrul Uniunii Europene, un
climat de stabilitate în relaþiile externe, subvenþii agricole, cunoaºtere
aprofundatã a teritoriului dintre Prut ºi Nistru, datoritã specialiºtilor
moldoveni prezenþi la Bruxelles.
ªtefan Plugaru îmi este mai cunoscut datoritã activitãþilor sale
publicistice, editeazã revista „Maluri de Prut”, colaboreazã în presa
judeþeanã cu ample articole bazate adeseori pe documente inedite
din arhive. Totodatã, este sufletul filialei „Mihail Kogãlniceanu” - Huºi
a Asociaþiei Culturale „Pro Basarabia ºi Bucovina”,
fiind vicepreºedintele acesteia pe plan naþional. In
studiul sãu aminteºte mai întâi frumuseþea
entuziasmului de acum 20 de ani, când podurile de
flori - ironizate de cei ce se temeau de posibilitatea
Unirii - pãreau sã prefigureze dispariþia nedreptãþilor
istorice. Nu a fost sã fie aºa, românii nu au fost pe
mãsurã sã rãspundã aºa cum se cuvenea
deschiderii sufleteºti a basarabenilor. Nu am avut
atunci conducãtorii care ar fi trebuit, s-a pierdut
momentul esenþial legat de complotul nostalgicilor
comuniºti de la Moscova. Treptat, pe de o parte cei
interesaþi au creat în Republica Moldova mitul unei
agresiuni româneºti care ar strivi identitatea
naþionalã a moldovenilor (!), pe de alta, dincoace de
Prut s-a instituit un climat de indiferenþã, aproape
generalizat. ªi, un fapt care meritã calificarea de
grotesc. Dacã putem înþelege pânã la un punct
mercenariatul unor Vasile Staþi sau Vasile Vieru în
stupidul lor efort de a susþine existenþa unei „limbi moldoveneºti", cu
totul absurdã ni s-a pãrut atitudinea lui Leonard Orban, despre care,
din fericire, nu se mai aude nimic. în calitate de comisar european din
partea României, în probleme de lingvism, a acceptat din prostie sau
din obscure interese sintagma de „limba moldoveneascã”. Între
observaþiile pertinente ale lui ªtefan Plugaru se înscrie ºi aceea cã,
prin plecarea la muncã în strãinãtate a basarabenilor, au avut
schimbãri de naturã etnicã în teritoriul dintre Prut ºi Nistru. Desigur, în
favoarea minoritarilor care, având o mai bunã situaþie materialã, au
fost mai puþin tentaþi sã emigreze. Integrarea în Uniunea Europeanã
ar reglementa o serie de raporturi de muncã, posibilitatea unor
investiþii ar aduce înapoi acasã pe unii dintre cei plecaþi, mai ales cei
care lucreazã în Rusia. O altã observaþie se referã la aprecierile celor
de peste Prut privind unele progrese ale României „europene”. Într-
adevãr, discutând cu un primar din Republica Moldova, îi povesteam
cã pânã în anul 1989, fãcând teren pe Valea Prutului, stãteam uneori
în întuneric ºi priveam luminile de peste râu. Primarul mi-a dat replica:
acum este invers! ªtefan Plugaru are în vedere mai ales aspectele
culturale, morale ºi psihologice ale intrãrii în Uniunea Europeanã,
ceea ce ar echivala undeva cu revenirea în România. Ceea ce ignorã
mulþi români, ºi autorul a scos în evidenþã, este trauma psihologicã pe
care au suferit-o basarabenii pãrãsiþi de noi în 1940, teama ºi de
acum a unei noi invazii ruseºti când, oarecum legal, efectivele din
armata a XIV - a s-ar însuti peste noapte.
Totul s-ar vindeca atunci când Republica Moldova, statul
românesc dintre Prut ºi Nistru, ar deveni membru deplin în drepturi al
Uniunii Europene. Cartea are marele merit de a fi un ghid competent
pentru aceastã cale.
_____________________
*Prefaþã la Republica Moldova, România ºi Uniunea Europeanã.
Douã decenii de colaborare. Bilanþ ºi perspective. Autori: Iulian Sînzianu
(coord.), ªtefan Plugaru, Viorel Mãtãsaru. Editura PIM, Iaºi, 2010, 108 p.
17
Nr. 104 - octombrie 2010
Al.I.Cuza în filatelia româneascã
Figura lui Cuza este una din cele mai cunoscute din istoria noastrã
ºi a inspirat în cei 150 de ani multiple abordãri istorice, artistice sau de
altã naturã (medalisticã, numismaticã, literaturã etc.) În filatelie figura lui
Cuza nu a ocupat un spaþiu prea larg, în parte datoritã condiþiilor
obiective (domnie scurtã, perioadã de adaptare etc.) cât ºi a celor
subiective (domnie încãrcatã de conotaþii politice, anturaj controversat,
viaþã aventuroasã etc.).
Primele emisiuni filatelice româneºti sunt arhicunoscutele „Cap
de bour”, legendare,1 ºi în acelaºi timp cele mai preþioase produse
filatelice româneºti.2 Acestea circulã în Moldova pânã la unire, iar apoi în
principate pânã la 5 mai 1862, când este înlocuitã cu emisiunea
„Principatele Unite”. Aceste emisiuni grupeazã împreunã vulturul valah,
capul de bour moldav, cornul poºtal ºi valoarea timbrului, 3, 6 ºi 30 de
parale. Emiterea acestor emisiuni este strâns legatã de evenimentele
de la începutul anului ºi se încadreazã în ansamblul mãrcilor luate dupã
recunoaºterea unirii Principatelor de la Conferinþa de la Paris din
decembrie 1861.3 Interesant este cã ºi proiectele de monedã ale lui
Cuza, blocate de puterea otomanã, au în perioada 1859-1860, pe avers,
stema Principatelor,4 ºi nu efigia domnitorului, dupã cum se vede de pe
proba monedei de 5 parale, datatã 1860.5
Lovitura de stat din 2 mai 1864 modificã viziunea ºi atitudinea lui
Cuza: proiectul monedei este reluat, ºi chiar se bate o probã de argint de
5 sutimi, se pare cã ºi una de 10 sutimi, dar ea nu a fost descoperitã
niciodatã.6 Proba are pe avers efigia lui Cuza, profil, spre stânga
heraldicã, iar pe revers milesimul ºi valoarea nominalã.
Filatelic, Cuza a dorit repede o marcã poºtalã cu efigia sa. A fost
contactatã imprimeria Waneberg din Bucureºti, care tipãreºte
aproximativ 200 000 de exemplare, dar nu sunt puse în circulaþie pentru
cã, anterior, Ministerul de Finanþe încheiase un contract cu imprimeria
Socec.7 În ianuarie apar emisiunile contractate la Socec, în tiraj de
aproape 2 milioane de exemplare; portretul lui Cuza e acelaºi cu cel din
proba monetarã, diferã restul elementelor: emisiunea din 1864 are efigia
lui Cuza încadratã într-un dublu cerc, unul simplu, celãlalt perlat, în cea
din 1865 e încadratã într-un oval; legenda este în prima emisiune „Poºta
Românã” sus ºi valoarea jos, în a doua emisiune „Poºta Românã” apare
pe ambele laturi, sus valoarea în litere, iar jos „Franco”.8
Portretul din cele 2 emisiuni filatelice are acelaºi caracteristici
majore cu cel care apare pe proba monetarã din 1864: efigia înclinatã
spre stânga heraldicã, portret cu barbã, tãieturã accentuatã a bustului la
gât etc. elemente ce pot conduce ideea cã este vorba de acelaºi portret,
preferat evident de domnitor.
Venirea lui Carol I a adus schimbãri importante ºi imediate,
inclusiv în emiterea de monede ºi mãrci poºtale. Primele emise sunt
mãrcile poºtale cu aºa – zisa emisiune „Carol I cu favoriþi”,9 în care efigia
regelui e înclinatã spre dreapta heraldicã într-un cerc dublat de un cerc
perlat. Urmeazã apoi alte emisiuni avându-l în centru pe Carol I, apoi
emisiuni de binefacere ca „Torcãtoarea”, „Þesãtoarea”,10 altele de
celebrare ca emisiunile „Carol I, 40 de ani de domnie”, „Încoronarea
regelui Ferdinand la Alba – Iulia”, „50 de ani de la Independenþã”,
„Dobrogea. 50 de ni de la Unire”, „Unirea Transilvaniei”, „Centenarul
Armatei Române”, „Semicentenarul Marinei Române”, „Trei Regi”, „500
de ani de la moartea lui Alexandru cel Bun”, „Centenarul oraºului Turnu
Severin” (important pentru cã pe aici a intrat în România Carol I în 1866),
„Semicentenarul Castelului Peleº”, „Horia Cloºca ºi Criºan” º.a.
Prima emisiune filatelicã care-l înfãþiºeazã pe Cuza în perioada
regalã va fi în 1938; Cuza face parte din seria „Straja Þãrii”, serie de 11
mãrci, primele 7 mãrci reprezentând „voievozii”: D.Cantemir, Maria de
Mangop, Mircea cel Bãtrân, C.Brâncoveanu, ªtefan cel Mare, Al.I.Cuza
ºi M.Viteazul, iar ultimile 4 casa regalã: Regina Elisabeta, Carol II,
Ferdinand I ºi Carol I. Surprinde alegerea Mariei de Mangop, dar se pare
cã alegerea e motivatã, credem noi, de panteonul feminin sãrac al
românilor, ºi de necesitatea de a contrapune o imagine femininã reginei
Elisabeta. Este singura emisiune regalã în care apare figura lui Cuza,
dar nu este o emisiune dedicatã în totlitate lui Cuza sau Unirii din 1859.11
Venirea guvernului P.Groza pe 6 martie 1945 s-a resimþit ºi în
filatelie: emisiunea „Apãrarea patrioticã”cu 6 mãrci înfãþiºeazã ºi 3 figuri
ale mitologiei comuniste: Ilie Pintilie, Bernath Andrei ºi Filimon Sârbu.
Recuperarea lui Cuza, vãzut ca o contrapondere a regalitãþii de
cãtre noul regim, se face rapid în „noua lume” comunistã: încã din 1948
Cuza apare pe o emisiune celebrând „Centenarul Revoluþiei de la
1848”,12 în marca dedicatã revoluþiei moldovene. Personajul central
este însã N.Bãlcescu, prezent în toate mãrcile dedicate provinciilor,
beneficiind în plus ºi de o marcã individualã. Reþinerile faþã de
domnitorul Unirii se vãd în 1949 cu ocazia centenarului Unirii: un singur
timbru ºi atât,13 adicã mult mai puþin decât cea de anul trecut dedicatã
revoluþiei, serie ce cuprindea 5 valori. În 1959 este celebratã, din nou,
Unirea cu o emisiune ce-l înfãþiºeazã pe Cuza, într-un oval, între cele 2
18
ELANUL
Sorin LANGU
steme ale Principatelor, în colþurile de sus fiind notate datele 1859 ºi
1959.14 Centenarul universitãþii ieºene din 1860 este celebrat filatelic de
o emisiune în care nu apare portretul lui Cuza ci doar clãdirea
universitãþii.15
În 1964, cu prilejul centenarului universitãþii bucureºtene, Cuza
apare într-o emisiune dedicatã celebrãrii mai multor evenimente.
Portretul lui Cuza este în stânga heraldicã, în dreapta fiind clãdirea
universitãþii.16 În 1968 cu ocazia a 120 de ani de la revoluþia paºoptistã
Cuza nu mai apare, emisiunea de 3 valori având portretele lui Bãlcescu,
Iancu ºi Alecsandri,17 pentru ca în 1969 sã nu mai fie nicio emisiune
dedicatã unirii din 1859.
Neapariþia lui Cuza în 1969 s-a datorat, probabil, ºi preconizatei
emisiuni din 1970, emisiune care a celebrat 150 de ani de la nºterea lui
Cuza, ºi a constat într-o marcã ce înfãþiºeazã portretul lui Cuza, pictat de
C.Popp de Szatmary. În 1973 lui Cuza i se dedicã o altã emisiune
comemorând 100 de ani de la moartea sa, cu efigia lui Cuza în costum
militar într-un oval, iar pe margini este scris numele domnitorului,
intervalul temporal ºi evenimentul comemorat.18
Faptul cã nici în 1969 ºi nici în 1979 nu au apãrut emisiuni despre
Unirea Principatelor determinã autoritãþile sã scoatã o emisiune
specialã în 1984 la 125 de ani de la evenimente, emisiune care a
constat într-un bloc cu marca în centru, Cuza în stânga heraldicã a
mãrcii, iar sub marcã cuvintele lui M.Kogãlniceanu: „Unirea e actul
energic al întregii naþiuni române”.19 Este ultima emisiune ce-l
înfãþiºeazã pe Cuza, pentru cã suntem în plina epocã „dacicã”,
Burebista ºi Decebal fiind mult mai ofertanþi, propagandistic, decât
domnitorul Unirii.
Revenirea la democraþie nu a adus o reevaluare a imaginii lui
Cuza: prima emisiune este în 1994, cu prilejul a 130 de ani de la
înfiinþarea Curþii de Conturi.20 Marca îl are pe Cuza într-un oval,
dedesubtul lui este scris „Curtea de Conturi a României 1864-1964”.21 În
2008 Cuza apare pe o emisiune dedicatã oraºului Iaºi, la 600 de ani de
atestare documentarã, pe a 4-a marcã, alãturi de Muzeul Unirii din Iaºi.22
În acelaºi stil apare Cuza ºi pe emisiunea din 2009 celebrând 150 de ani
de la înfiinþarea Facultãþii de Drept a Universitãþii Bucureºti.23 În schimb
pe o emisiune similarã, din acelaºi an, dedicatã împlinirii a 150 de ani de
la înfiinþarea Armatei Române Cuza nu mai apare, blocul fiind încadrat
de figuri religioase (Fecioara Maria, Sf.Ilie, Sf.Gheorghe). Spre sfârºitul
anului apare un bloc având ca subiect 150 de ani de Unire, în stânga
heraldicã fiind 3 strofe din poezia „Hora Unirii” de V.Alecsandri, restul
blocului fiind ocupat de o hartã a Principatelor Unite, în stânga hãrþii fiind
efigia lui Cuza, iar în dreapta stema Principatelor.24
Concluzionând, prezenþa lui Cuza în filatelia româneascã are
câteva faze: prima în care emisiunile îi aparþineau domnitorului, o lungã
tãcere în perioada regalã (singura excepþie în 1938), perioada
comunistã, neunitarã însã, majoritatea apariþiilor fiind între 1948 ºi 1973,
centrate pe Unire ºi universitãþi, dupã 1973 înregistrându-se doar o
singurã apariþie pânã în 1989. Perioada de dupã 1989 a adus doar în
ultimii emisiuni ceva mai consistente privitoare la Cuza.
Cuza nu a fost o personalitate comodã ºi acest lucru este reflectat
ºi în filatelie, regalitatea l-a privit ca pe un rival la glorie, Carol I a avut,
probabil, un complex cuzist; perioada comunistã s-a folosit de el în primii
20 de ani, pânã când puterea ºi-a gãsit predecesori mai puþin expuºi
controverselor (regii geto-daci, voievozii medievali, revoluþionarii
paºoptiºti etc.), pentru ca dupã 1990 sã aparã strict cu emisiuni
sporadice ºi dedicate unor evenimente. Destinul sinuos dupã 1866
continuã.
Note:
1. Vezi cunoscuta povestire a lui V.Voiculescu, Capul de zimbru, în
vol.Capul de zimbru – Povestiri, I, 1982
2. Conform cataloagelor valoarea unei mãrci, emisiunea I, se situeazã
între 10000 ºi 67000 RON (uzate), vezi Lista preþurilor mãrcilor
poºtale (în continuare LPMP), Bucureºti, 2008, p.3
3. C.Popescu, Marca poºtalã – mesaj controlat politic, Philatelica, 3
(8), mai-iunie 2010, p.1
4. O.Iliescu, Moneda în România, Bucureºti, 1970, p.55
5. C.Kiriþescu, Sistemul bãnesc al leului ºi precursorii lui, I,
Bucureºti, 1997, p.127 ºi planºa XII, foto 1-3
6. Ibidem, p.125
7. Catalogul mãrcilor poºtale româneºti (în continuare CMPR), I,
Bucureºti, 1984, p.11
8. Ibidem, p.11-12
9. Ibidem, p.13-14
10. LPMP, p.9-10
11. CMPR, I, p.102-103
12. Michel Europa – Katalog, 4, 2004-2005, (în continuare Michel)
p.368
ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010
13. Ibidem, p.370
14. Ibidem, p.398; Standard Postage Stamp Catalogue
2008, Scott Publishing Co., vol.5, 2007, (în
continuare Scott), p.484
15. Scott, p.485
16. Michel, p.426
17. Scott, p.496
18. Ibidem, p.500
19. Ibidem, p.511
20. Michel, p.588
21. Scott, p.523
22. www.romfilatelia.ro/marci/colectia.php?year=2008
23. Ibidem, anul 2009
24. Ibidem

Foto 3: timbru omagial din 1970

Contul Asociaþiei Culturale

“ACADEMIA RURALÃ ELANUL”
2511.1-6065.1/ROL deschis la B.C.R. Bârlad
Foto 1: probe monetare din timpul lui Cuza (dupã ce C.Kiriþescu)
e-mail: revistaelanul@gmail.com

Redacþia (tel.: 0235-436100)

Redactor ºef: Marin Rotaru
Redactor-ºef adjunct: Cristian Onel
Redactori corespondenþi:
Vlad Codrea, Univ. “Babeº Bolyai”, Cluj-Napoca
Laurenþiu Chiriac, Vaslui
Dan Ravaru, Vaslui
Ion N. Oprea, Iaºi
Simion Bogdãnescu, Bârlad
Serghei Coloºenco, Bârlad
Mircea Coloºenco, Bucureºti
Laurenþiu Ursachi, Bârlad
Teodor Hardon, Rânzeºti
Florin Varvara, Sãrãþeni
Sorin Langu, Galaþi Foto 2: mãrci de 2 ºi 5 parale, emise în 1865.

Tehnoredactare: Bogdan Artene

Tipar: SC Irimpex SRL Bârlad Numãr apãrut cu sprijinul Centrului Judeþean pentru
ISSN: 1583-3593 Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Vaslui
Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor aparþine, în exclusivitate, autorilor.

19
Nr. 104 - octombrie 2010 ELANUL
Poeme, mai ales, necomune
Simion BOGDÃNESCU

Aflat în „þara Vaslui” la constituirea Reprezentanþei USR –
Filiala Iaºi, poetul Mihai Apostu (din ale cãrui versuri citisem la
întîmplare prin revistele judeþene) mi-a înmînat antologia de autor
„Poemele auguste” (Ed. Pim, Iaºi, 2010), frumos adunatã în coperþi
negre, cartonate, ce inspirã severitate ca roba de tribunal. Prefaþa,
cu judicioase idei critice, este semnatã de Theodor Codreanu, unul
dintre cei mai avizaþi critici literari actuali.
Aceastã crestomaþie liricã, dupã se cum precizeazã,
reuneºte, selectiv, poezii din volumele anterioare („Atentat la
poezie”, Editura Macarie, Tîrgoviºte, 1995, avînd girul regretatului
poet Cezar Ivãnescu, „Vocile”, Editura Cronica, Iaºi, 1997, titlu care
ar fi trebuit, la vremea respectivã, schimbat, deoarece un volum la
fel botezat „Vocile” a editat cu mult înainte poetul Lucian Valea, „A
cincea stare”, Editura Junimea, Iaºi, 2000, însoþit de generoasele
aprecieri ale lui Daniel Corbu ºi Dan Ravaru, „Dialoguri
perpendiculare”, Editura Panfilius, Iaºi, 2001, prefaþat de
Constantin Dram) ºi ultima secþiune, „Poemele auguste”, alcãtuitã
din versuri inedite.
Cine este atent la „Cuprins” observã cã Mihai Apostu ºi-a
gîndit riguros structura cãrþii, cãci, cu excepþia a trei poeme („153 de
cuvinte”, p.46, „24 de ore”, p.212 ºi „Cercul nostru nu mai e rotund”,
p.144), toate celelalte sînt înregistrate alfabetic, precum într-un
dicþionar. De aici, dificultatea de a putea aplica metoda diacronicã ºi
chiar biografist psihocriticã, de a urmãri, aºadar, toate reþelele
fenomenologice ale demersului liric în raport cu starea genuinã a
inspiraþiei. Însã cum debutãm arghezian cu fiecare nouã poezie pe
care o scriem, conteazã mai ales ºi mai acum rezultatul. ªi mai
conteazã crearea unui uni-vers liric, pentru cã imperiul spiritului se
închide ºi se deschide la infinit.
„Poemele auguste” (împãrãteºti, preamãrite,
maiestuoase?) nu vor sã fie modeste, titlul este preþios ºi
hiperbolizant ºi atrage imediat atenþia. Poetul ne propune poezia ca
biografie a unei nopþi necomune: „Noaptea aceasta e o altfel de
noapte/ nu are nimic comun cu tot ce-i comun,/ e noaptea în care pe
strãzi umblã sfinþii –/ prin ceruri, eu umblu nebun.// Noaptea aceasta
e o noapte prea sfîntã/ nu e o noapte trecutã-n hrisoave –/ e noaptea
în care tãcerea cîntã/ alãturi de zeii din Ceruri – Ave!”.
La o privire generalã, statutul eului liric pare îm-
pãunescian, chiar dacã autorul nu acceptã nici ocazionalul, nici
conceptualizarea lui – ermetismul: „Eu nu sunt un poet în cod cifrat,/
Texte de romanþe de Corneliu VÃLEANU
X
cînd mamã spun, eu mamã-am vrut sã spun/ sã fac sã cînte graiul
meu strãbun/ am vers ºi adjectiv îndestulat.// Nu cred cã-n toatã
naþia românã/ cultura se împarte din buget.../ ºi nu pot astãzi sã îi fac
portret/ sau poate din buget sã-i pun cununã”. ªi, mai evident:
„Iubita mea din alte constelaþii,/ am sã-þi transmit imaginea-napoi/ ºi
cred cã peste ºapte generaþii/ vom face dragoste în actul doi”.
Ferindu-se ºi de „croitoria” dadaistã, ºi de aglomerarea
modernistã a obiectualului, Mihai Apostu recurge ironic,
postmodernist, la fabricarea poemului ºi se încrede mai mult în
grupul verbal, nãscãtor de versuri cezarice, comune uneori ºi
necomune: „Poemul suferã de claustrofobie/ evadînd deodatã/ în
toate punctele cardinale/ volatilizîndu-se.// Eu dezbrac salopeta de
pe creierul mic,/ mã afund în mulþime/ ºi cumpãr garoafe / într-o
searã de luni” (Fabrica de poeme). ªi astfel, multe texte lirice devin
pretexte de poezie sau poezie de poezie. Nimic rãu în aceasta,
întrucît, în ultimã instanþã, autoscopia limbajului trimite, implicit, la
autoreferenþialitate. În mitologia sa personalã, atît cît se întrevede
pînã acum, poezia devine o misterioasã Atlantidã, continent fãrã
structurã geograficã precisã, ºi poetul un X atlant care pãrãseºte
forma fixã a sonetului tradiþional, ºi inventeazã „Sonetul verde”,
intenþionat destructurat pentru a mãri libertatea inspiraþiei: „Mi se
pare cã ninge verde/ dar toþi din jurul meu/ mã condamnã/ ªi atunci
am sã exist verde,/ am sã mor verde”. Destinul autorului în viitor, în
lipsa manuscriselor ºi în prezenþa calculatoarelor, va fi bizar: „În
lipsã de hîrtie/ voi scrie pe asfalt poezie”, conchide scriitorul.
În secþiunea de inedite „auguste”, existã cîteva în care eul
liric regretã dispariþia sentimentului patriotic la români, ºi pe drept.
Tonul confesiv este miºcãtor autentic ºi umanizeazã parcã pagina
cãrþii. Jocul de cuvinte dispare, gratuitatea se preschimbã în
gravitate, ca în aceastã „Addendã” a iremediabilei pierderi de sine:
„Atîta suferinþã ºi atîta dor mã cheamã,/ am devenit nostalgic fãrã sã
vreau ºi cred/ cã sîmburele þãrii încet mi se destramã/ ºi tot
patriotismul încep, încet sã-l pierd. (...)// Cum pot sã-i spun eu oare
bunicului aceste/ deziderate prinse în sufletu-mi rebel/ ºi cum pot sã
îl mint cã abundenþã este –/ ar însemna sã-mi mint strãmoºii, nu pe
el”. X
Lãsînd la o parte unele declarativisme lejere, comune,
„Poemele auguste” ca poezie despre poezie impun încã un bun
poet din Þara Vaslui!
Neculai I. ONEL

Ne-am cunoscut... De ce-ai venit ?... E TOAMNÃ

Ne-am cunoscut din întâmplare Te-am visat, iubito-n zori, Din dealul Nucãrie
ªi ne-am plãcut de la-nceput, Când roua cade peste flori Privesc sãtucul meu cel drag,
Þi-am oferit în dar o floare, ªi steaua încã n-a murit: Ce îmi aminteºte de copilãrie,
Tu m-ai vrãjit cu un sãrut. De ce-ai venit? De ce-ai venit?... De mama ce mã aºtepta în prag.

Apoi, de mânã pe alee, Cu pasul mic, cu pas uºor, Privesc grãdinile îngãlbenite
Am mers sub cerul înstelat, Plutind pe-aripile de dor, ªi frunzele ce cad ºi mor.
Tu m-ai sedus ca o femeie, La patul meu tu te-ai oprit: În depãrtare piscuri neclintite
Eu nici nu ºtiu ce þi-am jurat. De ce-ai venit? De ce-ai venit?... Spre care se îndreaptã pãsãrile în zbor.

La nuntã nici nu ºtiu ce-a fost,
Cãci am fost beat de fericire,
În viaþã ne-am fãcut un rost
Þesut din vise ºi iubire.
X
Ce fericiþi suntem ca soþi,
Cu bucurii viaþa se umple,
Avem copii, avem nepoþi
ªi-argint în pãrul de la tâmple.
ªi ca un înger adorat, Satul doarme, apãsarea-i grea,
La capul meu te-ai aplecat, Îmi amintesc de dragostea uitatã.
Cu glasul dulce mi-ai ºoptit: Eu privesc cu nostalgie la cãsuþa mea,
Iubirea mea, de ce-ai venit? La poarta care este încuiatã.
De þi-am rãspuns sau am tãcut, O, câte amintiri îmi trec prin cap acum,
Nu ºtiu nimic, cã-n somn eºti mut, Iar inima nãvalnic bate.
Iar dacã, totuºi, þi-am vorbit, Alene merg pe vechiul drum
M-ai dezmierdat ºi m-ai iubit?... Cuprins X de dor ºi de pãcate.

Acum, ajunºi la bãtrâneþe, Când ochii larg eu i-am deschis, ªtiu cã e toamnã pentru mine,
Îi mulþumim lui Dumnezeu, M-am întrebat dac-a fost vis – Dar satul meu îl voi avea în vis mereu.
Cã ne-a dat pilde ºi poveþe ªi vraja-atunci s-a destrãmat: Târziu, în nopþile senine,
ªi ne-ajutat când ne-a fost greu. Dac-ai venit? De ce-ai plecat?... Voi medita la tot ce a fost greu.

20