Sunteți pe pagina 1din 20

Fondatã: 1998

Anul XII ELANUL


REVISTÃ DE CULTURÃ EDITATÃ DE ASOCIAÞIA CULTURALÃ „ACADEMIA RURALÃ ELANUL“
DIN GIURCANI, COMUNA GÃGEªTI, JUDEÞUL VASLUI

Rãsfoind prin arhive


Nr. 104
OCTOMBRIE
2010

MANOLACHE COSTACHE
Stroe Belloescu – victimã a
celor pe care i-a ajutat EPUREANU – OMUL EPOCII SALE
Laurenþiu CHIRIAC
(1838-1912)
Ion N. OPREA Neamul nostru n-a dus niciodatã lipsã de talente. Tot ce rãmâne
în urma unui om este numele sãu. Suntem un popor norocos, fiindcã
Profesorul, profesorul noi, spre deosebire de alte popoare, nu trebuie sã ne nãscocim
Stroe Belloescu a fost strãmoºii. Noi chiar îi avem! De aceea, când dorim sã ne întoarcem
omorât în noaptea în vremuri, ne vom întâlni sigur ºi cu marele om politic ºi de stat
aceasta! MANOLACHE COSTACHE EPUREANU. Numai cã la noi marile
figuri ale trecutului stau adesea, bogate de înþeles, dar închise încã
Rãspânditã în dimineaþa deplinei cunoaºteri. Pentru cã aceastã mare personalitate a epocii
zilei de 21 octombrie moderne a României nu e atât de uºor de înþeles ºi de cuprins, am
1912, vestea cã Stroe ales sã-i ilustrãm remarcabila sa personalitate, tocmai pentru a
Belloescu ºi servitorul realiza faptul cã, în afarã de memoria colectivã, noi îl cunoaºtem pe
sãu Nicu Opriºan, au fost acest om al epocii sale mai mult din documentele vremii ºi mai
asasinaþi, s-a rãspândit puþin din descifrarea cuvintelor ºi faptelor sale pãstrate în luãrile de
ca fulgerul nu numai în cuvânt, în dezbaterile parlamentare, în scrisori, în opiniile
oraºul Bârlad, ci ºi în contemporanilor despre el ºi în alte cate ale vremii. Doar
întreaga þarã. parcurgându-i cu obiectivitate timpul destinului sãu, vom înþelege
Regretatul profesor ºi limpede cã mãreþia ºi lumina chipului lui Manolache Costache
fãcãtor de bine prea era Epureanu în istorie vor trebui sã fie mult mai bine zugrãvite, cãci ele
cunoscut. În câteva ore, îºi au izvorul în frãmântãrile ºi faptele sale deosebite.
aveau sã destãinuie sursele informative, n-a rãmas om din Chiar dacã ºi mai înainte din mijlocul neamului nostru au
Bârlad, care sã nu alerge la locuinþa profesorului. Sã vadã, la fata rãsãrit oameni politici care au atras atenþia asupra lor, cucerindu-ºi
locului, sã se convingã, care era adevãrul. admiraþia ºi stima contemporanilor ºi a urmaºilor, totuºi
MANOLACHE COSTACHE EPUREANU constituie un simbol
Indignarea era publicã. Dacã criminalii ar fi fost prinºi imediat,
reprezentativ al unitãþii elitei politice în realizarea dezideratelor
îndatã dupã producerea faptei, în mod sigur, de indignare, cã
neamului românesc: libertate, unire, independenþã ºi modernizare.
cineva a îndrãznit sã se atingã de acest mare om, lumea i-ar fi
linºat pe fãptaºi. - continuare în pagina 12 -
- continuare în pagina 14 -

Europeana Moldovã*
Dan RAVARU

Trãsãtura esenþialã, definitorie, pentru apartenenþa la spaþiul european a unui


stat a fost, este ºi va fi, ascendenþa spiritualã greco-latinã, plus creºtinismul. Teritoriul
dintre Prut ºi Nistru a cunoscut încã din Antichitate integrarea culturalã în vechea
Europã, mai intens decât multe alte zone româneºti. Existenþa coloniilor greceºti pe
braþul Chilia, pe litoralul Mãrii Negre, la gura Nistrului ºi a Bugului este menþionatã încã
din secolele VI - V î.Hr. ºi, pe aceleaºi cãi deschise, vor pãtrunde mai târziu romanii.
Guvernatorii Moesiei Inferior ºi ai Scythiei Minor ºi-au exercitat autoritatea ºi au
întreprins colonizãri în sudul Basarabiei (de fapt, Basarabia propriu-zisã), între care ºi
Tetius Oppius Sabinus. O serie de descoperiri arheologice - cu toate strâmbele
interpretãri ale unor cercetãtori ruºi sau mankurtiºti - mãrturisesc despre desfãºurarea
unui adevãrat proces de romanizare. De altfel, zona a fost ocrotitã de castre, ale cãror
urme au fost gãsite pe Nistru, ºi de douã valuri între Prut ºi Nistru, a cãror datare ºi
funcþionalitate se aflã încã sub semnul controverselor, în viziunea popularã fiind
atribuite romanilor. Sã adãugãm poziþia europeanã a Moldovei medievale în timpul lui
ªtefan cel Mare, când se bucura de aprecieri din partea suveranilor din Apus, inclusiv a
papilor de la Roma. Nu întâmplãtor, sângele voievodal moldovenesc, prin intermediul
familiilor Wisznowiecki ºi Movilã, a curs ºi în venele regilor Franþei.
- continuare în pagina 17 - Sculpturã de Marin Rotaru.
Nr. 104 - octombrie 2010 ELANUL
Spiritualitatea perenã româneascã
de pe Valea Rãutului ºi cea a Nistrului
Vicu Merlan

Încã din Antichitate în spaþiul Daciei sunt pomenite lãcaºuri de cult icoanei Maicii Domnului, în timpul Episcopului Damian, care i-a sãpat o
sãpate în stâncã, de o parte ºi de alta a râului Tyras (Nistru) ºi a afluenþilor sãi, încãpere mare în etajul mijlociu al abruptului, denumitã biserica Sf. Nicolae
atât în lucrãrile istoricului Herodot cât ºi în cele ale geografului Strabon, în (ANRM, fond 1135, inv. 2, dosar 66-Dosarul parohiei ªtefan cel Mare,
care îºi duceau viaþa austerã numeroºi pustnici, ce formau o castã comuna Horodiºtea, judeþul Orhei. Monografia 7.).
sacerdotalã importantã. Denumirea satului din apropiere Þâpova, se trage de la cetãþuia geticã
Întruna din expediþiile organizate cu scopul de a carta peºterile din de pe promontoriul dintre râpa Blãnãriþei ºi Valea Satului, ce ar fi fost
carstul ºi pseudocarstul dintre Carpaþi ºi Nistru, am fost profund impresionat denumitã TIPAVA sau de la þipãtul pe care îl fac cascadele din apropiere.
de existenþa unor mãnãstiri rupestre în stâncile teraselor înalte a râurilor Rãut Dupã o zi de muncã istovitoare, mi-am permis o baie în râul Nistru, la
ºi Nistru din Basarabia ºi a unor mici afluenþi ai acestora. confluenþa pârâului Valea Satului cu acesta, ca apoi sã-l rog pe stareþul
Dupã ce am vizitat Valea râului Rãut de la Orheiul Vechi-Butuceni, Mãnãstirii de pe Deal (Mãnãstirea Noua) arhimandritul Policarp, sã-mi
unde am petrecut douã zile cartând ºi cercetând peºterile rupestre, am plecat asigure cazarea pentru acea noapte. Personalul mãnãstirii este alcãtuit din 6
cãlugãri ºi 9 fraþi. Mãrinimia românului nu cunoaºte limite. Bogãþia
sufleteascã ºi altruismul lor nu au frontiere. Aceºtia, nu numai cã mi-au oferit
cazare gratuitã, dar m-au invitat ºi la cinã. Sincer proviziile mele le
consumasem, pe apucate, în chiliile antice, rãgaz de a cugeta la înaintaºii
mei ce s-au desãvârºit în rugãciune pe malul Nistrului getic. Un bol cu orez ºi
legume fierte, nelipsitul compot ºi bucata de pâine neagrã (aºa cum se
gãsea pe vremuri ºi la noi, fãrã E-uri) m-au întãrit pentru încã o zi.
A doua zi, dupã o scurtã discuþie cu monahul Eustafie, mulþumindu-i
pentru ospitalitate, m-am îndreptat spre Valea Satului, din partea de N (pe
unde curge pârâul Þâpova, afluent de dreapta al Nistrului). ªi acesta, ca ºi
Nistru ºi-a croit albia, ferestruind pachetele de roci dure, în urma cãruia au
rãmas umeri de terase, marmote, peºteri, cascade etc., toate constituind un
colþ de rai al acestor locuri.
Legenda locului pomeneºte de marele poet mitologic de origine
traco-geticã Orfeu. Considerat pãrintele poeziei, Orfeu cânta atât de
fermecãtor, încât reuºea prin intermediul lirei sale, sã îmblânzeascã
animalele sãlbatice, vindeca pe cei bolnavi, înmuia orice inimã umanã. În
continuare legenda spune cã Orfeu s-a îndrãgostit de nimfa EURIDICE, dar
nu a avut parte de fericirea ei, deoarece aceasta a fost muºcatã de un ºarpe
veninos, ºi moare. Înduioºat de aceastã pierde, Orfeu se retrage pe aceste
locuri de la Nistru, (probabil în cetãþuia geticã Tipava, din care se trãgea).
Tot legenda pomeneºte de faptul cã femeile getice ale locului, erau
atât de atrase de Orfeu încât, pentru cã poetul nu le împãrtãºea iubirea, l-au
spre valea Nistrului, la circa 50-60 km, spre Þâpova ºi Saharna. Mijloacele
sfâºiat, aruncându-i capul ºi lira în apele Nistrului. Trupul acestuia ar fi fost
de transport sunt pe bucãþi, schimbând astfel patru „rutiere”, iar de la ultima
gãsit de un pãstor ºi îngropat în peºtera de lângã cascada mare, la poalele
oprire pe jos încã vreo 4 km. Efortul s-a meritat.
cetãþii geþilor. În acest context mitologic, m-am deplasat pe Valea Satului,
Ajuns pe malul Nistrului la Þâpova (pentru a doua oarã - prima datã
bineînþeles abãtându-mã pe vãile mici secundare, pentru a carta toate
imediat dupã 1990 dupã „Podul de Flori” de la Prut, când am mers la
cavernele existente. Dupã ce am urmat poteca spre nord, nord-vest, am
Dubãsari, la un „pod de flori” peste Nistru, la românii de dincolo de acest râu.
ajuns la o confluenþã dintre douã pârâuri. Intuiþia m-a îndemnat sã-mi urmez
La aceastã manifestare era ºi fostul preºedinte Snegur care a þinut o
paºii, spre cel vestic, în amonte. Am urcat poteca de urcuº ºi m-am deplasat
alocuþiune fraternã , dupã care la puþin timp s-a declanºat un rãzboi sângeros
pânã spre culmea superioarã, dupã care am urmãrit cursul pârâului, în aval
între ruºi ºi moldoveni).
spre confluenþa celor douã pârâuri de unde plecasem. Pe traseu am
Am rãmas mut la frumuseþea locului, la grandoarea râului-fluviu. Are
identificat mai multe "praguri" pseudocarstice, cu cascade ce aveau cãderi
o asemãnare izbitoare cu albia Dunãrii în zona apropiatã Cazanelor (Clisura
de mãrimi variabile, din care una mi s-a pãrut mai interesantã, deoarece în
Dunãrii). Diferenþa fiind mãrimea (cam 1/2) ºi faptul cã doar malul drept
jurul ei existau cel puþin 5 peºteri, având chiar un prag de cãdere al apei de
abrupt al Nistrului se aseamãnã cu cel deschis al Dunãrii, malul stâng fiind
peste 8 m. Pe aceasta vale am descoperit 15 peºteri, unele locuite probabil
mult mai domol, dar totuºi nelipsit de relief carstic, deoarece se pot vedea în
din paleolitic.
Transnistria câteva peºteri cu gura de intrare mare.
Pe cea de-a doua vale (spre nord) nu apar peºteri, iar drumul este mai
Dupã ce am vizitat mãnãstirea nouã de pe terasa înaltã din marginea
accesibil. Înaintând spre amonte am ajuns, pe cursul mijlociu la o cascadã de
sudicã a satului, am coborât treptele spre schitul din piatrã unde ªtefan cel
peste 10 m înãlþime, care are în partea dreaptã, o micã niºã de unde þâºnesc
Mare ºi-a legat viaþa de Maria Voichiþa.
la suprafaþã câteva izvoare foarte reci. Legenda spune ca sunt izvoare cu
Schitul este etajat: în partea superioarã clopotniþa, la mijloc bisericuþa
"apã vie", care vindecã orice boalã ºi cã aici ar fi fost îngropat trupul lui Orfeu.
ºi chiliile ce plecau din naos, comunicând între ele (9+3 chilii), iar la nivelul
Nu am ratat o baie rãcoroasã sub tumultul zgomotos al cascadei
inferior magazie, pivniþã, prescurãrie. La nivelul mijlociu al schitului se vãd
ruinele unei alte bisericuþe mai vechi cu hramul „Înãlþarea Sfintei Cruci”. (când temperatura aerului depãºea 350 Celsius), escaladând apoi urcuºul
Chiliile vechi antice ºi cele medievale pãstreazã laviþe de tip pat, din greoi al versantului stâng, spre platoul cvasiplan dintre Nistru ºi acest
piatrã, cu mici ocniþe pentru provizii ºi chiar sobe din lut cu gaurã în stâncã afluent.
pentru evacuarea fumului. Fãcând o introspecþie, dupã ce am vizitat cele douã vãi (vesticã ºi
La Þâpova complexul mãnãstiresc rupestru este la fel de numeros ºi nordicã), pare mai verosimilã ideea amplasãrii peºterii lui Orfeu, pe afluentul
bogat spiritual ca ºi cel de la Orheiul Vechi - Butuceni, cu menþiunea cã cel vestic unde locurile se apropie foarte mult de pitorescul descris de legendele
dintâi este vizitat integral, pe când cel din urmã doar 1/4 este integrat locului. Mi se pare mai convingãtoare valea vesticã deoarece are un relief
circuitului turistic, restul fiind vizitat de cercetãtori, alpiniºti sau cãutãtori carstic bogat ºi variat, propice unei asemenea "ascunzãtori".
spirituali evlavioºi. Vindecãrile miraculoase de la Þâpova atrag numeroºi Luând-o pe scurtãturã, am ajuns deasupra satului de la N de Þâpova,
bolnavi ºi turiºti care se cazeazã în sat pe la cetãþeni sau la Mãnãstirea Buciuºca, iar dupã o coborâre prudentã am ajuns în acest sat ( amplasat în
Nouã. albia majorã ºi prima terasã inferioarã a Nistrului), urmând drumul spre
Din cele 36 de peºteri rupestre descoperite aici, 12 se gãsesc pe Saharna, spre nord, nord-vest. Dupã ce am traversat satul Buciuºca ºi apoi
nivelul superior (Schitul Vechi), 12 pe nivelul median ºi 12 pe nivelul inferior. Saharna, pe o distanþã de peste 10 km, am urmat indicatoarele spre
Toate sunt orientate spre est, având ca priveliºte pitorescul Nistru. Faþã de Mãnãstire. Urcând pieptiº stânca din dreapta (la cavernele care sunt vizibile
râul-fluviu, peºterile rupestre sunt poziþionate la peste 200 m faþã de albia din vale), am ajuns la "Stânca Maicii Domnului", pe Grimidon. În acest loc a
minorã a acestuia. postit 40 de zile monahul Vartolomeu pentru a primi un mesaj de la
Schitul din stâncã a fost amenajat probabil prin secolul al XV-lea, pe Dumnezeu unde sã construiascã un schit. Maica Domnului s-a arãtat prin
vechile ruine antice, deoarece ªtefan cel Mare îl gãseºte aici ºi se cununã cu viziune, arãtându-i locul unde trebuie sã fie construitã Mãnãstirea. Locul
Maria. Tot despre acest schit se leagã ºi apariþia la 1666, în mod miraculos, a apariþiei miraculoase a Maicii Domnului este marcat printr-un mic paraclis,
iar unde au apãrut îngerii sunt amplasate cruci semeþe din lemn. Ca mãrturie

2
ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010
a prezenþei sale pe stânca Grimidon, Maica Domnului ºi-a lãsat, în piatrã, prin existenþa celor peste 80 de peºteri, din care cel puþin 2/3 au fost locuite
amprenta tãlpii piciorului stâng. Dupã aceastã viziune monahul Vartolomeu din paleolitic pânâ în zilele noastre, fiind adevãrate focare spirituale, cât ºi o
construieºte la 1778 o bisericuþã din lemn cu hramul "Sf. Nicolae". La 1813 se experienþã misticã pe care am trãit-o intrând în acele caverne misterioase,
trece de la denumirea de Schit la cea de mãnãstire. Alãturi de Schit s-a
construit ºi Biserica de varã "Sfânta Treime" în 1818. În 1863 s-a ridicat
Biserica de iarna.
În amonte de cele descrie se gãseºte Mãnãstirea din Scala, unde sunt
ºi chiliile antice, care au fost reamenajate în perioada medievala, iar la
stânga Izvorul Minunilor. Denumit ºi "Izvorul lui Vavilã", apa acestui izvor
vindecã trupeºte ºi sufleteºte pe toþi cei care se scaldã în el. Am vãzut sute de
pelerini care se afundau în bazinul special amenajat. Vindecarea þine în
special de credinþa puternicã a fiecãrui pelerin. Chiliile antice din stâncã au
fost lãrgite, fiind prevãzute cu ferestre ºi horn de evacuare a fumului de la
vetrele de foc.
Pe masivul Grimidon au fost cel puþin câteva peºteri rupestre, însã în
timpul regimul comunist ateu, acestea au fost distruse prin exploatarea
pietrei, prin taiere de bucãþi tip bolþar, folosit cu precãdere în construcþiile
civile (astfel de distrugeri, dar minore, le am întâlnit ºi la Tribujãni ºi Þâpova).
La Mãnãstirea din Scalã (cum este denumit locul cu peºterile rupestre)
sunt vizibile douã aliniamente: -unul superior cu mici caverne, locuite mai
ales vara sau pentru "izolare" ºi nivelul inferior compus din cel puþin trei
peºteri rupestre, modificate ulterior de monahii precreºtini ºi creºtini (epoca
medievalã ºi modernã). În chilia din partea stângã, de gãseºti un moment de
rãgaz ºi singurãtate, eºti teleportat instantaneu cu câteva milenii sau secole
în urmã. Liniºtea, ecoul spiritual adânc înrãdãcinat în aceste stânci te
catapulteazã într-o altã dimensiune spaþio-temporalã, fapt care duce la cugetând adânc la simbolistica ºi rolul lor în susþinerea fenomenului religios,
transformãri uluitoare de ordin afectiv ºi empatic a fiinþei umane, simþind chiar dar ºi o pelegrinare transsubstanþialã a sufletului în dimensiuni ce depãºesc
fizic o anumitã"purificare" mentalã ºi o armonie sufleteascã de nedescris. limitele simþurilor umane obiºnuite.
Dupã vizita efectuata în acest colþ de athos românesc, de pe Valea
Nistrului ºi cea a Rãutului, zile în ºir mi-au rãmas adânc întipãrite în minte ºi Bibliografie selectivã:
suflet aceste imagini imaculate ale momentelor de regãsire spiritualã cu
Sinele meu. Fiecare pelerin în cele câteva minute petrecute în interiorul ANRM, fond 1135, inv.2, dosar 66 - Dosarul parohiei "ªtefan cel Mare"
acestor chilii preistorice este "curãþat" sufleteºte de toate temerile ºi comuna Horodiºtea judeþul Orhei, 1939.
impuritãþile mentale, plecând cu speranþa cã nemurirea existã prin Topa Tudor, Mãnãstirile Moldovei, 1990.
rugãciunea sufletului, prin credinþa puternicã în lumea de dincolo. Trãirile ªtefan Ciobanu, Basarabia, Chisinau, 1993.
spirituale înãlþãtoare pe care le-am experimentat aici, mã cutremurã chiar ºi Vasile Ghimpu, Biserici ºi mãnãstiri medievale în Basarabia, Editura
acum când aºtern pe hârtie aceste rânduri, fapt care m-au determinat sã mã Tyrageþia, Chiºinãu, 2000, p. 175-176.
gândesc la o revenire cât mai grabnicã în acele locuri. Eugen Bâzgu, Mãnãstirile rupestre din bazinul fluviului Nistru, în
Amintindu-mi acestea îmi vine în minte ideea profesorului lingvist "Natura", ian. 2002, p. 7.
bucureºtean Gabriel Gheorghe, cã românul a fost creºtin din vremurile de Ion Griþcu, Ludmila Iftodi, Mãnãstirea Þâpova, Chiºinãu, 2005.
demult, dovadã stând ºi aceste peºteri rupestre precreºtine, care Tatiana Fondoº, Mãnãstirea Saharna, Chiºinãu, Editura Universul,
funcþioneazã ca obiective religioase de peste douã milenii ºi jumãtate. 2009.
De aici m-am îndreptat spre cascadele de pe cursul pârâului Saharna Vicu Merlan, Carst ºi pseudocarst în Podiºul Moldovei între Carpaþi ºi
care însumeazã peste 20 de praguri, mai mari sau mai mici. Nistru, în curs de apariþie.
Spre seara m-am întors la Chiºinãu, la niºte buni prieteni pe care îi am Vicu Merlan, Dacia esotericã. Simboluri, legende ºi tradiþii,
încã de la Podul de Flori din1990, iar a doua zi spre casa la Huºi. manuscris.
Expediþia din Basarabia mi-a oferit atât un bogat material ºtiinþific,

MOªIILE CARE DUPÃ 15 OCTOMBRIE 1491 AU


CONSTITUIT NOUL OCOL AL TÂRGULUI VASLUI
- continuare din numãrul 100 -
Viorel ÞIBULEAC

E. Satele de pe Valea Vasluiului: 12) BRUDUREªTII; 13)


SELIªTEA LUI FUNDEA 14) MÃRÃÞEII
Analizând documentele ºi generaþiile, apreciez cã ”moºul Satul a aparþinut lui ”...Ionaºcu, feciorul Jorãi, nepot Giurgii
Brudur” al portarului Oanã dãruit de Alexandru cel Bun ºi întãrit de Rãspop... ocinã din uricul ce l-au avut moºul lui Giurgea Rãspop,
voievozii Ilie ºi ªtefan la 24 august 1436.1 La 9 februarie 1469, ªtefan cel (probabil de la Alexandru cel Bun - n.n.) un sat anume Mãrãþãii, iar
Mare întãreºte aceeaºi proprietate urmaºilor acestuia: Petrea, Onea ºi numele acelui sat din vechiu a fost Pîrþãnoºii, ºi l-au vândutu-l domnii
Duma (la cel din urmã fiind posibilã o greºealã de traducere a numelui meale dreptu ºaptezãci zlo?i.”6
sau purtarea cognomenului ”Dobrul cel Bun”).2 Fiicele lui Duma-Dobrul
Hotarele cunoscute ale moºiei sunt: movila de sub ”dealul cel
Brudur vând domeniul la 1491 pentru 100 de zloþi. Hotarele moºiei au
mare” (dealul Grumãzeºtilor) - creasta dealului pânã la drumul Huºilor
fost urmãtoarele: movila aflatã la sud de dealul Chicerea - pârâul Sãrãþii
de pe creasta dealul Bahnarilor - prisaca Burgheleºtilor din valea
- ruptura dealului (actual Moara Domneascã) - malul Vasluiului - pârâul
Orzeºtilor - groapa nebunului de pe dealul Bahnarilor - drumul vechi
Vaslui spre sud pânã în dreptul gurii vãii Diaconului (un pãr) - spre vest
(drumul sãpat, drumul Huºilor ) pânã în Rãioare - botul de deal spre
pânã în fundul vãii Diaconului - spre nord, pe creasta dealului Morii,
nord-vest - ºesul pânã la pârâul Vaslui - pârâul Vaslui pânã în dreptul
pânã la dealul Chicerea.
actualului sat Moara Domneascã.
Hotarele prezentate sunt relevate de urmãtoarele
Documentele avute în vedere la determinarea acestor hotare
documente:
sunt:
- 15 octombrie 1491: uricul Vasluiului.3
- 15 octombrie 1491: uricul Târgului Vaslui.7
- 11 august 1746: uricul moºiei Mãrãºeni.4 - 24 ianuarie 1635: actul de vânzare a unei pãrþi din Pîrþãnoºi
- 5 iunie 1758: alegerea daniei fãcutã de Antonie Vodã cãtre (Mãrãþei) în care apar ca martori cãlugãrii de la M-rea Zugravi (posesori
M-rea Fâstâci.5 de terenuri la fântâna Raiei ºi obârºia vãii Bustei).8

3
Nr. 104 - octombrie 2010 ELANUL
- 5 iunie 1768: foaia hotarnicã de alegere a hotarelor daniei considera cã ”Tãtãraºii” derivã din baskari - bascaci - balosini -
cãtre M-rea Fâstâci.9 balosinãuþi, justificând astfel apariþia în mijlocul ocolului a unei moºii
prezentã în fapt, dar neatestatã documentar.
F. Satele dintre Bârlad ºi Crasna: 15) FILIPEªTII; 16) Hotarele Tãtãraºilor - ”Balosinãuþilor” erau urmãtoarele:
SELIªTEA SECUIENILOR; 17) MUNTENII (?) Cetãþuia - fântâna Corcii - ”movila unde a descãlecat sfânta” (colþul de
În fapt, poziþia domeniului nu atinge pârâul Crasna, el sud-est al vetrei Târgului Vaslui) - capul Topilelor - fântâna Raiei - piscul
desfãºurându-se între râul Bîrlad ºi zarea dealului Dobârcenilor. Satele Cornilor din capul dealului Viilor - zarea dealului Bahnari, la groapa
au aparþinut lui Ioan Curui, iar nepoata sa, Nastea, fiica Anuºcãi, i le nebunului - spre est, pe drumul Huºilor pânã deasupra izvoarelor din
vinde lui ªtefan cel Mare cu 60 de zloþi. În acest perimetru apare, valea Orzeºtilor - spre sud, la movila lui Ciuteº - spre vest la movila de
începând cu anul 166810, satul Munteni. lîngã Dobârceni - peste obârºia vãii Negrei, peste pârâul Muntenilor -
Nu avem date referitoare la încadrarea acestui sat în dealul spre sud, pânã la râul Bârlad - în jos pe râu, pânã la mori - partea
domeniul familiei Curui. Totodatã, nu avem date suficiente pentru a-l de sud a poienii lui Rãntunici - creasta dealului Timoftei, pânã în
identifica cu satul de sub Vaslui dat ºi hotãrnicit personal de ªtefan ”prihodiºte” (dealul Paiului) - zarea dealului Racovei, în drumul
Vodã, fratele lui Iliaº Vodã, lui Gherghe Heregiul, acesta - la rândul sãu - Bogdanei - spre nord, la movila lui Secarã - fântâna Prunilor - partea de
pierzându-l în folosul lui Coste
pârcãlab în 1449.11 Nu cunoaºtem
nici apartenenþa heregarului
Gherghe sau a pîrcãlabului Coste
la familia Curui sau Jumãtate
pentru a putea formula o pãrere
coerentã asupra numelui iniþial al
satului sau al stãpânilor acestuia.
Referirea la familia Jumãtate este
legatã de moºiile despre care vom
vorbi în urmãtoarele rânduri.
Despre satele noastre se poate
accepta doar faptul cã cele ale lui
Ioan Curui au fost dãruite de
Alexandru cel Bun. Hotarele
acestor sate (cu tot cu Munteni)
sunt: movila de deasupra
Dobârcenilor - zarea dealului
Dobârcenilor spre sud, pânã la
movila de deasupra Filipeºtilor - în
continuare pe deal, pânã la movila
cea mare (movila Maua) - spre
sud, pânã la apa Bârladului - râul
Bârlad în sus, la gura pârâului
Muntenilor - pârâul Munteni pânã
în dreptul obârºiei Negrii - spre est
pânã lângã Dobârceni.

G. Satele de pe Bârlad
(sub Vaslui): 18) SATUL UNDE AU
FOST BALOSINÃUÞII
Uricul Vasluiului aratã cã
acest sat a aparþinut marelui boier
Ion Jumãtate, numai cã, la
împãrþirea averii lãsate între fiii sãi
- Giurgiu, ªteful ºi Mândrea - prin
actul din 7 iulie 143012, în zona
Vasluiului nu era pomenitã nici o
proprietate.
Faptul cã în 1491 satul
era vândut de urmaºii tuturor celor
trei fraþi demonstreazã cã el a fost,
totuºi, o proprietate comunã de
familie, cu drepturi decurgând din
uricul primit de la Alexandru cel
Bun de cãtre moºul comun.
Valoarea satului (500 de zloþi)
aratã ºi faptul cã era o moºie mare,
desemnând mai degrabã Tãtãraºii
(Bahnarii) decât Muntenii de care
am vorbit.
Tãtãraºii nu mai erau o
moºie de vale, ci un adevãrat
domeniu ce se desfãºura între
zarea dealului Bahnari ºi zarea
dealului Racova, despicând toatã
depresiunea Vasluiului. La nivel
speculativ (dacã putem accepta cã
Balosinãuþii din uric, printr-o eroare
de redactare sau traducere, ar
putea fi ”balosinãuþii”), putem
Harta ocolului domnesc al târgului Vaslui

4
ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010
nord a runcului de pe dealul Timoftei - Cetãþuia. Ca documente vecinãtatea lor directã cu Vasluiul).
doveditoare ale hotarelor satului citez urmãtoarele hotarnice succesive: 4. Lipovãþului nu i se cunoaºte proprietarul anterior lui ªteful
- 17 iunie 1668: mãrturie hotarnicã a satului Tãtãraºi, ridicatã Jumãtate.
de Ilie Sturza ºi Gavril Costachi.13 5. Urmare a celor arãtate, rezultã faptul cã vechiul ocol al
- 17 mai 1691: Constantin vodã Cantemir întãreºte Vasluiului ar fi cuprins între: valea lui Bejan de sub rediul lui Vodã de pe
postelnicului Milescu moºia Tãtãraºii.14 dealul Bârladului - drumul de pe zarea dealului Morii, în dreptul obârºiei
- 15 decembrie 1725: alegerea hotarelor dintre Vaslui ºi vãii Diaconului - piscul dealului Bustei de deasupra Rãioarei - vechiul
Tãtãraºi.15 drum al Huºilor pânã la groapa nebunului de pe dealul Bahnari - zarea
dealului pânã în fundul Viiºoarei - dealul Viilor pânã la piscul Cornilor -
19) LIPOVÃÞ peste gura Bustei în dealul Bustei - fântâna Raiei - capul Topilelor -
Satul nu este enumerat în uric, dar a fost înglobat în ocolul ”movila unde a descãlecat sfânta” - fântâna Corcii - gura Racovei - zarea
târgului ca achiziþie mai veche a domnului. În fapt, satul apare dealului Gheorghiþoaiei pânã la vâlceaua Pãºcoaiei - pârâul Ulmilor (?) -
documentar la 24 februarie 1437.16, fiind întãrit lui ªteful Jumãtate de rediul lui Vodã de pe dealul Bârladului.
cãtre voievozii Ilie ºi ªtefan. Nu cunoaºtem dacã a fost o moºtenire, o
cumpãrãturã sau o danie (puþin probabil, deoarece satul a fost dat numai IV. Concluzii
lui Mândrea ºi a fost trecut în uric pentru alt sat). La 6 iunie 1469 satul era
întãrit fraþilor Oanã ºi Ivaºcu Pascu, cu precizarea, importantã pentru La începutul materialului, afirmam cã dezvoltarea ocoalelor
noi, cã avea o moarã, deci cu un hotar pe râul Bârlad.17 Nu ºtim cum a reflectã în anumite momente istorice creºterea sau descreºterea puterii
ajuns Lipovãþul în posesia fraþilor Paºcu (cumpãrare, schimb sau domneºti. În cazul Vasluiului, am putut arãta instituþionalizarea ocolului
vâslujenie) ºi nici nu avem date asupra modului în care voievodul ªtefan ºi extinderea lui sub un conducãtor mai mult legiuitor ºi reformator decât
cel Mare a intrat în posesia certã a moºiei pe care, de altfel, în 1491, o va luptãtor - Alexandru cel Bun. Am reuºit sã arãtãm ºi fãrâmiþarea
îngloba în ocolul Vasluiului. moºtenirii acestuia sub urmaºii sãi, prinºi mai degrabã în pãguboase
În orice caz, hotarele moºiei sunt urmãtoarele: runcul de pe lupte dinastice. ªi, cel mai important lucru, am demonstrat semnificativ
dealul Timoftei - zarea dealului Timoftei pânã la drumul cel mare (drumul creºterea de 4-5 ori a feudei domneºti sub ªtefan cel Mare.
Galaþi - Râmnic - Tecuci - Bârlad - Vaslui), peste Vlamnic, de la partea de Minimalizând, am putea spune cã este opera unui conducãtor chibzuit ºi
sud a poienii lui Rãntunici ºi pânã la râul Bârlad - apa Bârladului pânã la gospodar. Dacã integrãm realizarea în contextul general - numãrul
gura pârâului Secuilor, iar de aici la stâlpul Oprii - vârful dealului Osoiu - cetãþilor þãrii, numãrul luptãtorilor (de calitate) ai oºtirii sale, raportul
zarea dealurilor, pe deasupra vãii Bilavãi - vârful dealului Orgoieºtilor - dintre numãrul jupanilor ºi al ”panilor slujitori” din sfatul domnesc - vom
capul de jos al runcului de pe dealul Racovei - drumul Bogdanei (loc de realiza cu adevãrat mãreþia momentului.
joncþiune cu moºiile Tãtãraºilor ºi Vasluiului) - spre nord, prin gura vãii lui Nu extindem analiza (deºi ar fi atât de necesarã), ci mai
Spanache, la runcul din dealul Timoftei. Documentele cu ajutorul cãrora arãtãm doar faptul cã, dupã 1490, începe o epocã nouã în istoria þãrii ºi
am stabilit aceste hotare apar în revista ”Elanul”, nr. 90/2009, pag. 4-9. în activitatea voievodului. Averea uriaºã acumulatã de un voievod
Referitor la ultimele trei sate, considerãm necesarã rãzboinic (ºi aici simt aproape dureros necesitatea unei analize reale) a
adãugarea urmãtoarelor comentarii (care vor constitui tematica stat la baza nivelului maxim de dezvoltare economicã, militarã ºi
obligatorie pentru cercetãrile ulterioare, în scopul finalizãrii studiului): culturalã pe care l-a atins Moldova ºi care, cu excepþia ultimei, a durat
1. ispisocul din septembrie 1635 - care stabilea, parþial, pânã la stingerea dinastiei Bogdãneºtilor.
hotarele mãnãstirii noi de la Corbu pânã în hotarele Hârsovenilor (în
fapt, Hãoºeºtilor) - evidenþia hotarele sudice: poiana lui Rãntunici - Note:
Vlamnic - râul Bârlad - gura pârâului Secuilor - stâlpul Oprii din teritoriul 1. DIR, veacul XIV-XV, A. Moldova, p. 133-134.
Lipovãþului. 2. Gh. Ghibãnescu, op. cit., p. 27. DIR, veacul XIV-XV, A. Moldova,
2. semnalarea calitãþii lui ªtefan cel Mare de ctitor al uneia p. 365-366.
din ºirul de mãnãstiri succesive (vezi revista ”Elanul”, nr.90 din 2009), 3. Ibidem, p. 28 - Uricul Vasluiului.
fapt ce poate arãta achiziþionarea mult anterioarã a Lipovãþului de cãtre 4. Ibidem, p. 134-136.
acesta. 5. Ibidem, p. 142.
3. analiza uricului de la 12 iulie 141518 - prin care se relevã o 6. Ibidem, p. 28 - Uricul Vasluiului.
situaþie demnã de o mai insistentã verificare: aceea cã dania lui Cârstea 7. Ibidem.
Negrea (comunã cu dania lui Alexandru cel Bun ºi a lui Oanã Jumãtate) 8. D.R.H., veacul XVII, A. Moldova, p. 264
cãtre M-rea Bistriþa se referã cu certitudine ºi la satele de pe Racova, iar 9. Ibidem, p. 142.
Lipovãþul este aºezat geografic în vecinãtatea ºi în prelungirea spre sud 10. Ibidem, p. 96-98 - Hotarele Tãtãraºilor.
a satelor lui Cârstea Negrea. De altfel, toate aceste sate donate provin 11. DIR, veacul XIV-XV, A. Moldova, p. 241-242.
din ”vâslujenie” ºi pare normal ca Oanã Jumãtate sã-ºi fi stabilit casa 12. Ibidem, p. 89-90.
(neidentificatã datoritã deteriorãrii actului citat) în satul nou atribuit de 13. Gh.Ghibãnescu, op. cit., p. 99-101.
Alexandru cel Bun (posibil Lipovãþul), alãturi de ”Balosinãuþii” - primit tot 14. Ibidem, p. 130-133.
de la acesta, dar în altã zonã decât celelalte posesiuni ale familiei 15. DIR, veacul XIV-XV, A. Moldova, p. 141-143.
Jumãtate. Astfel, înstrãinarea celor douã sate ar justifica lipsa lor de la 16. Ibidem, p. 142-143.
împãrþirea averii rãmase ºi ulterioara lor recuperare. 17. Ibidem, p. 366-367.
18. Ibidem, p. 38-39.
III. Vechiul ocol al Vasluiului

Plasarea de cãtre cronicarul Grigore Ureche a formãrii Gheorghiþã ªTIRBU EPIGRAME


ocoalelor târgurilor în perioada lui Iuga Vodã face posibilã în fapt, aºa
cum am arãtat, derularea ei fie în perioada de coregenþã, fie în perioada
de început a domniei lui Alexandru cel Bun. Satele adãugate de ªtefan UNUI MINCINOS UNUI FUSTANGIU
cel Mare ocolului Vasluiului se grupeazã astfel: Douã vorbe-ai spus în grabã Mergi pe stradã ºi-o zvârlugã
1. Crãstoaie, Bilcarii, Curteºtii, Bãltenii cu Delenii ºi seliºtea Aerul s-a condensat; S-a oprit în faþa ta:
Micleºtilor, Mãrãºenii, Brudureºtii cu seliºtea Fundei, Filipeºtii cu
Ai dus fraza pân' la capãt, – Nene, eu am fusta lungã,
seliºtea Secuilor, satul unde au fost Balosinãuþii (?) au acte de
Apa a ºi îngheþat. Da-þi simt ochii pe sub ea.
proprietate de la Alexandru cel Bun, dovedind neapartenenþa lor la
vechiul ocol.
2. Feereºtii, Rohaþii ºi Câteºtii sunt danii iniþiale ale lui UNUI ELEV TRANSFERAT UNUI „GENTLEMAN”
Alexandru cel Bun, pierdute de posesori ºi recuperate de fiii lor în timpul Te-ai mutat la altã ºcoalã, – Mulþumesc cã mi-ai dat locul,
domniei lui Iliaº ºi ªtefan, fiind puþin probabilã apartenenþa lor la vechiul N-ai mai stat cã nu mai vrei, Am varici ºi-o gutã rea.
ocol. Þi-ai luat transferu'n grabã, – Pentru-n pic, rãspunse tipul;
3. Pãuceºtii ºi ”satul lui Gherghe heregiul” au fost date de Dar nãravul, nu þi-l iei? Sunt un domn... ce pana mea!
ªtefan vodã ºi ele ar fi putut aparþine vechiului ocol (avem în vedere ºi

5
Nr. 104 - octombrie 2010 ELANUL
Ecaterina Cerchez, soþia lui Vasile Lupu
Drd. Ciprian-Gicã TODERAªCU
(Facultatea de Istorie Iaºi)

O altã domnie, un alt grup ce cerchezi adus în Þara Moldovei


Cel dintâi eveniment din secolul al XVII-lea care i-a pus în Importanþa politicã a cãsãtoriei lui Vasile Lupu cu
centrul atenþiei pe cerchezii statorniciþi în Þara Moldovei a fost cea de-a Ecaterina Cerchez
doua cãsãtorie a lui Vasile Lupu voievod1. La scurt timp dupã sfinþirea Nunta lui Vasile Lupu cu Ecaterina Cerchez nu a fost o „nuntã
mãnãstirii Trei Ierarhi, petrecutã la 6 mai 1639, cea dintâi soþie a cu publicitate”16. Ea nu a beneficiat de o atenþie specialã din partea
domnului, Tudosca, fata boierului Coste Bucioc a încetat din viaþã2. În cronicarilor, iar ecouri ale acestui eveniment nu s-au fãcut auzite nici în
vara aceluiaºi an, Vasile Lupu l-a trimis pe boierul Nicolae Catargi cu alte surse de epocã. Bunãoarã, în ceea ce priveºte cea de a doua
solie în Circazia pentru peþirea unei noi neveste3. Dupã moartea cãsãtorie a lui lui Vasile Lupu, cronicarul Miron Costin aminteºte numai
doamnei, spune cronica, „au trimis Vasilie vodã pre Nicolae Catargiul în de plecarea lui Enache Catargiul în Þara Cerchijeascã, însã nimic
Þara Cerchijeascã”4. despre evenimentele ulterioare revenirii acestuia în þarã17. Se remarcã
Traseul parcurs ºi dificultãþile cãrora a trebuit sã le facã faþã faptul cã nici însemnãrile cãlãtorilor strãini care au vizitat Moldova pe
solia moldoveneascã, mai ales la întoarcere, au fost plastic descrise de parcursul secolului al XVII-lea nu aduc un plus de informaþii în ceea ce
cãlugãrul italian Niccolo Barsi da Lucca. Acesta, aflându-se în Crimeea, priveºte cununia religioasã a domnului Moldovei cu circaziana ºi, cu atât
când Ecaterina, vistiernicul Catargi ºi însoþitoriii lor veneau spre mai puþin, alte surse. Care va fi fost motivul acestei tãceri e greu de
Moldova, a aflat cã „având învoire de la han pentru a trece prin pãrþile precizat. Evenimentul va fi fost cu siguranþã unul important pentru acea
acelea, dupã ce strãbãtu Circasia în lung ºi în lat, (solul moldovean n.n.) vreme dar, nu-mi pot închipui de ce izvoarele totuºi „tac”. Având în
gãsi o fatã de o frumuseþe neobiºnuitã pe care o luã cu el, dupã ce a dat vedere cã mare parte din cãsãtoriile principilor din Evului Mediu s-au
o mie de ducaþi tatãlui fetei, cinci sute mamei ºi o mie hanului”5. încheiat cu mare fast ºi mai mult din raþiuni politice decât din trãiri
Pãrãsind Circazia, au trecut prin Baccisarai ºi cu învoirea hanului au sentimentale18, cronicarii puteau aminti acest lucru fãrã a þine seamã de
plecat la 19 august spre Moldova6. Convoiul, alcãtuit din 60 de alte aspecte legate de eveniment. Dar sã nu-i judecãm pe ei, ci sã
moldoveni, aproximativ 150 de tãtari7 ºi câþiva cerchezi, compatrioþi ai încercãm acum, dacã atunci nu a nu a fost timp, sã explicãm motivul
tinerei doamne ºi supuºi ai hanului crâmlean8, a ajuns în Moldova o lunã care a stat la baza acestei cãsãtorii dintre Vasile Lupu ºi Ecaterina.
Înainte de a merge mai departe cu aceastã idee, sã facem cunoºtinþã cu
mai târziu, în jurul datei de 28 septembrie 16399, dupã ce a trecut cu greu
Ecaterina, cãci pe Vasile Lupu voievod îl ºtie toatã lumea.
de paºa de la Silistra, cel care susþinea cã legile islamului nu permit
Ecaterina era „fiica surorii lui Derviº Mehmed paºa, fost mare
circazienilor musulmani sã se cãsãtoreascã cu creºtini10.
vizir”19 ºi cumnata tãtarului Vazir-Alk Han, numit ªerif Bei20. Dupã unele
La curtea domneascã de la Iaºi solia postelnicului Nicolae
surse care o prezintã, aceasta era ca un înger în mometul venirii în
Catargi va fi fost primitã de domnul Moldovei probabil cu mult fast. Totul
Moldova, fapt care ne îngãduie sã bãnuim cã s-a nãscut pe la 1620:
pare sã fi fost pus la punct din timp întrucât membri ai noului grup de
„avea toate calitãþile pe care Afrodita le dã unei femei pentru a o numi
cerchezi veniþi cu Ecaterina au fost duºi sã locuiascã pe Uliþa Fierbinte a
frumoasã. Ochii negri, mâinile lungi ºi subþiri, dar pline, mijlocul mlãdios,
oraºului, unde domnul le-a cumpãrat câteva case de la „Chira cojocariul
gura micã cu buze nu prea mari, ºi albã cu totul, astfel se pãrea cã toate
ºi de la Ursul feciorul Bernoaiei ºãlariul ºi de la alþi vecini de prin prejur”11.
graþiile îºi aºezarã reºedinþa în chipul ei frumos”21.
La intrarea convoiului în capitala Moldovei privirile vor fi fost îndreptate
Era o femeie ce provenea, dupã cum s-a putut citi ºi mai sus,
cãtre Ecaterina însã ºi cãtre noul grup de cerchezi. Acesta alcãtuit din
persoane de diferite stãri sociale, începând cu nobili, rude ale Ecaterinei dintr-o familie de nobili22 al cãror nume nu ne este cunoscut, însã, care
ºi terminându-se cu robi12, oameni care-i erau credincioºi13, a fost de se aflau cu siguranþã în relaþii bune cu hanul tãtãr23, cãruia îi erau supuºi
ajutor domnului moldovean pe parcursul ºederii sale pe tronul de la Iaºi cerchezii.
întrucât i-a folosit ca ostaºi de încredere. Cãlugãrul italian, Niccolo Barsi da Lucca, referindu-se la
Fratele minor al doamnei, „un bãieþel de o frumuseþe momentul în care Ecaterina a fost sechestratã de paºa de la Silistra, a
desãvârºitã”, precum ºi „o altã tânãrã (roabã), nu mai puþin frumoasã” evindenþiat, în ceea ce priveºte religia femeii, faptul cã circaziana era
decât doamna însãºi, au atras atenþia de-a lungul timpului nu numai creºtinã ºi „fu datã în grija unui hogea sã o converteascã la credinþa
cãlãtorului italian Niccolo Barsi da Lucca, venit o datã cu convoiul în mahomedanã” numai cã „ori de câte ori venea (acesta) la ºedinþa
convertirii o gãsea la masã mâncând carne de porc ceea ce l-a
Iaºi14, dar ºi viitorilor cercetãrori ai istoriei cerchezilor întrucât, dupã cum
determinat pe turc sã o ia la goanã, ºi astfel scãpa circaziana de cursa
s-a putut citi deja într-un articol pe care l-am publicat cu ceva timp în
urmã, Andronic Cerchez a ajuns capuchehaie la Constantinopol ºi mare diavolului”24.
Descrierile cãlãtorilor strãini ºi tablourile votive pãstrate de-a
vornic al Þãrii de sus dupã ce a deþinut ºi alte dregãtorii15.
lungul timpului ne-o aratã pe Ecaterina drept o femeie cochetã, demnã
de a fi soþie de domn. În timpul cãsãtoriei Mariei, una din fiicele lui Vasile
Tabloul votiv al mãnãstirii Hlincea
Lupu, cu prinþul Janusz Radziwill, din 1645, apãrea astfel în ochii unui
(Vasile Lupu, ªtefãniþã Lupu ºi Ecaterina Cerchez)
cãlãtor strãin: „Doamna purta un gugiuman maro de jder pe care
strãlucea o diademã regalã de diamant. Rochia ei din stofã albã cu
poalele lungi, piept scurt ºi mâneci strâmte se prinde la cingãtoare cu
niºte paftale de rubin. Deasupra era aruncatã o manta de stofã verde
presãratã cu aur, mânecile erau lungi, cãptuºite cu stofã mohorâtã ºi
garnisitã cu soboli, mantia sa cobora mai jos de genunchi. O salbã de
mãrgãritare invrestatã ºerpuia în jurul gâtului ei alb ca de lebãdã,
smaraldele erau împrãºtiate cu îmbelºugare”25.
În tabloul votiv al mãnãstirii Golia din Iaºi, Ecaterina apare
alãturi de Vasile Lupu ºi fiul ei ªtefãniþã la fel de frumos pictatã. Ea
poartã pe cap o pãlãrie de modã polonã, surguciu din pietre preþioase, în
care sunt prinse pene de cocor. Faþa îi apare rotundã, cu sprâncenele
groase ºi arcuite, ochii vioi ºi pãtrunzãtori, exprimând o fire energicã. Ca
podoabe, ea poartã cercei mari, cu pietre scumpe, un colier de perle ºi
trandafiri prinºi în pãr, deasupra urechilor. Haina, confecþionatã din
brocart cu flori mari, are mâneci scurte mai sus de cot ºi margini din
blanã de samur. Rochia sa cu mâneci lungi are o dantelã la gât. Peste
îmbrãcãminte poartã un lung ºi gros colier din fire de aur împletit,
petrecut de douã ori pe dupã gât, ca apoi sã coboare pânã la jumãtatea

6
ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010
26
corpului; în mânã are o nãframã , ceea ce dovedeºte încã o datã cât de semnalul unui nou rãzboi40, Vasile Lupu s-a împãcat cu domnul Þãrii
elegantã era. Româneºti, a pãrãsit alianþa cu tãtarii ºi s-a îndreptat cãtre alte
Lãsând în urmã frumuseþea Ecaterinei, revin asupra ideii de prietenii41.
la care am plecat, anume cã, în perioada medievalã, cãsãtoriile erau Toate aceste evenimente tensionate dintre domnul Moldovei
încheiate mai mult din raþiuni politice. Cazul Ecaterinei ºi a lui Vasile ºi vecinii sãi au avut loc în mai multe etape. Unul din momentele care a
Lupu pare sã corespundã întru-totul ideii anterioare întrucât mariajul dus la tensionarea relaþiilor dintre Vasile Lupu ºi veciinii sãi de peste
celor doi poate fi privit ca un pas important în vederea întãririi relaþiilor de Nistru a fost cãsãtoria fiicei sale Maria cu magnatul polonez Janusz
într-ajutorarea militare, economice ºi politice dintre Radziwill din februarie 164542. Aceast eveniment,
moldoveni ºi tãtari. vãzut de cãtre tãtari ºi turci ca o alianþã a domnului
Sigiliul Ecaterinei Cerchez
Din câte se cunosc, pe parcursul Molodovei cu polonii, l-a determinat pe sultan sã-l
doamna lui Vasile Lupu
secolului al XVI-lea, în condiþiile în care atât ruºii cheme pe Vasile Lupu la Poartã. Refuzul acestuia
cât ºi cazacii au tulburat liniºtea Hanatului Crimeei,
1 martie 1666
de a se prezenta în capitala imperiului a fãcut ca, în
stat cu acelaºi statut juridic în cadrul „Semilunei” ca iarnã aceluiaºi an, domnului sã i sã cearã un zãlog
ºi Þãrile Române27, Poarta a fãcut apel la domnii din neamul sãu: doamna ºi fetele. Voievodul nu a
Þãrilor Române în vederea restabilirii ordinii din luat în considerare nici acest lucru43 astfel cã
Est. Participarea armatelor moldoveneºti la relaþiile cu Poarta s-au înrãutãþit. Soarta pare sã-i fi
evenimente, ca urmare a ordinului dat de cãtre fost hotãrâtã în acest punct, însã Vasile Lupu ºi-a
sultan ºi a strânselor relaþii politice ºi economice jucat ºansa pânã la capãt.
care se stabilesc între hanii tãtari ºi domnii Folosindu-se de mijloace diplomatice
Moldovei pe parcursul secolului al XVI-lea28, au domnul Moldovei a reuºit pentru o vreme sã-i þinã
deschis perspectiva stabilirii unor relaþii ºi mai bune departe pe cei care doreau a se înfrupta din roadele
ca pânã atunci între moldoveni, tãtari ºi otomani. teritoriului sãu. Dar, cum vremurile sunt
În prima jumãtate a secolului urmãtor, schimbãtoare aºa ºi politica. La mijlocul secolului al
„perfecta colaborare” dintre tãtari ºi „vasalii Înaltei XVII-lea, raportul juridic existent între Vasile Lupu ºi
Porþi Otomane din spaþiul carpato-danubiano- tãtari s-a schimbat întrucât, în toamna anului
pontic”29 este ºi mai evidentã în actele vremii. Vasile 165044, pe fondul îmbunãtãþirii relaþiilor dintre
Lupu, doritor de a asigura o perioadã de Moldova ºi Polinia, cazacii ºi tãtarii au atacat
prosperitate þãrii sale, de a-i lãrgi graniþele30 ºi de a Moldova45.
feri teritoriul acesteia de eventuale conflicte Deranjat de faptul cã Vasile Lupu
armate, a recurs la încheierea unei alianþe matrimoniale cu hanul tãtar31, prindea „pentru poloni, corespondenþa cu Poarta, chiar cu Rákóczy ºi
a intervenit în 1641, pentru restabilirea liniºtii pe care cazacii ºi ruºii o alþi vecini” ºi cã nu a vrut sã-i dea fata de norã, Bogdan Hmelniþki46, prin
32
tulburaserã în Hanatul Crimeii ºi a încheiat cu principele Gheorghe multe daruri ºi promisiuni fãcute cãtre hanul tãtar, l-a determinat pe
Rakoczy al Ardealului „un tratat din cele mai priincioase”33. crâmlean sã ordone atacarea Moldovei47.
Bunãoarã, în 1637, din partea Cu toate cã Vasile Lupu era rudã
sultanului Murad al IV-lea, a primit poruncã prin alianþã cu ªirãm-bei, iar cu hanul
sã obþinã informaþii sigure în legãturã cu Femeie din familia lui Vasile Lupu întreþinu-se corespondenþã diplomaticã
tulburãrile din Hanatul Crimeei ºi sã intesifice (poate doamna Ecaterina Cerchez) multã vreme, nu a putut împiedica dezastru
pregãtirile cu privire la aplanarea viitoarelor care avea sã se producã. Profitând de
conflicte militare din zonã34. Participarea situaþia dificilã prin care trecea Imperiul de la
Moldovei la medierea conflicutului iscat a fost Constantinopol, douãzeci de mii de tãtari ºi
un real succes35. Favorizat nu numai de ºaisprezece mii de cazaci zaporojeni au
legãturile strânse ce le avea cu hanul tãtar, ci atacat Moldova prefãcând Iaºul în cenuºã48.
ºi de politica timidã a Rusiei faþã de Poartã, Tragedia abãtutã asupra capitalei Moldovei,
Vasile Lupu, în vara anului 1642, a reuºit sã în contextul prezentat, scoate la ivealã
închidã breºa ce se ivise în monopolul politica defectuoasã dusã de Vasile Lupu în
otoman asupra Mãrii Negre, fãcându-i pe ultimii sãi ani de domnie. Deºi a avut relaþii
cazaci sã pãrãseascã Azovul36, nu prin rãzboi strânse cu demnitarii tãtari, nu a ºtiut sã le
ci prin diplomaþie. gestioneze. Apropierea faþã de Polonia
La începutul anului 1642, Vasile stabilitã prin cãsãtoria Mariei cu Janusz
Lupu, dându-ºi seama cã prin dãrãbanii ºi Radziwill ºi indiferenþa arãtatã cererii lui
oºtile lui de þarã nu ar putea obþine birunþa în Bogdan Hmelniþki a costat scump Moldova49.
faþa cazacilor ce stãpâneau Azovul, a intrat în Hatmanul cazacilor zaporojeni a ºtiut cum sã
negocieri cu þarul (Mihail Romanov <1613- anihileze punctul forte a lui Vasile Lupu astfel
1645>). Astfel se face cã în martie 1642, el a cã politica diplomaticã a acestuia faþã de
trimis printr-o scrisoare veste bunã spre tãtari a eºuat. Cãsãtoria lui Vasile Lupu cu
Constantinopol, cum cã a venit la el un sol Ecaterina Cerchez, „fata unui mârzac de al
muscãlesc, ce nu ar fi altul decât lor”, nu a mai avut nici o importanþã pentru
guvernatorul cetãþii gata s-o dea oºtilor hanul tãtar în urma promisiunilor fãcute
împãrãteºti37, fapt care s-a ºi întâmplat fãrã a acestuia de hatmanul cazacilor zaporojeni,
mai fi nevoie de intervenþia armatã a lui iar pãcatele politice ale domnului Moldovei s-
Mehmet paºa de la Silistra38. au rãsfrânt nu numai asupra familiei sale, ci ºi
Prietenia stabilitã cu tãtarii prin asupra populaþiei þãrii sale.
cãsãtoria cu Ecaterina Cerchez avea sã-l
facã pe Vasile Lupu sã emitã pretenþii la Ecaterina Cerchez la curtea lui Vasile
tronul Þãrii Româneºti. Cu ajutorul tãtarilor, Lupu
„mãnat de împrejurãrile care erau cum nu se Dupã ce a devenit doamna
puteau mai favorabile pentru el”, Vasile Lupu, Moldovei50, Ecaterina Cerchez l-a secondat
în noiembrie 1639, a pornit campania de pe domn tot timpul. L-a însoþit la primirea
cucerire a Þãrii Româneºti. Oastea de þarã, soliilor, la serbãrile date la curte, la ospeþe, la
lefegii ºi tãtarii hanului, al cãror steag flutura înaintea oºtirii, nu i-au putut nunþile celor douã fiice ale sale, la slujbele sãptãmânale. A fãcut unele
asigura victoria. Soarta i-a fost potrivnicã în confruntarea cu Matei danii, a desfãºurat diferite activitãþi la curte, s-a implicat la nevoie în
Basarab (1632-1654) întrucât a gustat la Ojogeni din amarul unele probleme militare51 ºi, nu în ultimul rând, s-a strãduit sã scape din
39
înfrângerii . Dorinþa rãzbunãrii a fost pe mãsurã, dar o datã cu trecerea captivitatea lui Gheorghe ªtefan pentru a putea merge la
anilor ea s-a stins. Chiar dacã la scurt timp de la înfrângerea suferitã Constantinopol sã cearã sultanului a repara nedreptatea ce i s-a fãcut
„tãtarii rudei sale hanul se aflau lângã Iaºi în tabãrã” ºi aºteptau soþului ei52.

7
Nr. 104 - octombrie 2010 ELANUL
Cele dintâi fapte mãreþe ale Ecaterinei Cerchez, petrecute la aici se pregãtea intens înlãturarea lui Vasile Lupu de la domnie66 ºi
scurt timp dupã venirea sa în Moldova, ne sunt relatate de însoþitorul înlocuirea lui cu logofãtul Gheorghe ªtefan. Dar, dacã tot am amintit de
patriahului Macarie, Paul de Alep, care a vizitat Moldova în mai multe aceastã înlocuire de domn, produsã în Moldova la 1653, am sã mã abat
rânduri începând cu 165353. Acesta spune cã, la un an dupã nunta cu pentru moment de la evidenþierea activitãþilor desfãºurate de Ecaterinei
Vasile Lupu, Ecaterina „cheltui mult în cinstea icoanii” Maicii Domnului Cerchez la curtea lui Vasile Lupu, pentru a mã referi momentul în care
de la Mãnãstirea Golia (mãnãstirea Doamnei)54. Motivul era miraculoasa Vasile Lupu, alungat de logofãtul Gheorghe ªtefan, ºi-a recãpãtat tronul.
vindecare a bolii fiului ei, botezat ªtefan. Acesta, „cãzând greu bolnav, a
fost dus de mama sa la icoana Maicii domnului din Biserica Goliei ºi pe Cerchezii ºi lupta de la Popricani din 20/30 aprilie 1653
loc se însãnãtoºi copilul”55. În semn de recunoºtinþã, doamna a îmbrãcat Cronicarul Miron Costin ºi Paul de Alep au descris foarte bine
icoana fãcãtoare de minuni în aur curat ºi a împodobit-o cu pietre situaþia care a dus la confruntarea militarã de pe malul drept al Jijiei,
scumpe de mãrgãritar56. Aceasta danie de mulþumire nu este singura pe dintre oastea lui Vasile Lupu ºi Gheorghe ªtefan. Bunãoarã, spune Paul
care circaziana a fãcut-o cãtre Mãnãstirea Goliei. În postura de ctitor- de Alep, „În a cincea duminicã a postului am fãcut rugãciuni în biserica
donator, doamna a fost ºi în momentul în care a adus mãnãstirii jilþuri mãnãstirii, iar mãria sa domnul a pus // pe domnul nostru patriarh sã
confecþionate la Constantinopol57. Alãturi de Vasile Lupu ºi fiul lor fãgãduiascã cã va sluji liturghia la mãnãstirea Aron Vodã, afara oraºului.
ªtefãniþã, Ecaterina apare ºi în tabloul votiv al mãnãstirii Hlincea. Acesta Dar, în dimineaþa acelei zile era tare supãrat ºi noi nu ºtian de ce”.
fiind o prefacere de secol XVIII sau chiar XIX, a stârnit în rândul Motivul astãzi este simplu de depistat. În vara anului 1653, logofãtul
cercetãtorilor numeroase controverse. Bunãoarã, spun unii istorici, ea a Gheorghe ªtefan, sprijinit de oºtile lui Rákóczy conduse de Ioan
fost pictatã þinând în mânã o pungã, fapt ce ar demonstra cã doamna a Kemeny ºi de cele ale lui Matei Basab, conduse de Diicu Buicescu, a
susþinut cu bani proprii lucrãrile de restaurare ale biseriicii58. Cã lucrãrile pãtruns în Moldova. Vasile Lupu a aflat despre invazia logofãtului
de restaurare ale bisericii au fost rãzvrãtit în timpul slujbei de la
susþinute ºi de Ecaterina e posibil, mãnãstirea Aroneanu, la care
însã cu siguranþã aceasta ]n tabloul Tabloul votiv al mãnãstirii Golia din Iaºi asista67. Paul de Alep spune cã,
votiv nu are în mânã o pungã, ci o - de la dreapta la stânga: Vasile Lupu, Ecaterina Cerchez, printr-o scrisoare, domnul a aflat
nãframã. ªtefãniþã Lupu, Ruxandra „cã boierii þãrii sale l-au trãdat68.
Paul de Alep ne-o aratã pe Aceºtia se înþeleseserã cu marele
Ecaterina în camera ei de la curtea logofãt ca sã-l omoare”69, iar vestea
domneascã. Aceasta, povesteºte l-a determinat sã pãrãseascã în
cãlãtorul, l-a aºteptat în 1653 pe grabã Iaºul nu înainte de „a osândi
patriarhul Macarie în camera sa de la moarte pe trei dintre cãpeteniile
recepþie „stând pe un jilþ, purtând pe oºtirii sale” implicate în complot:
cap cu un calpac de catifea roºie, ªtefan serdariul, Constantin
îmbrãcatã într-o hainã blãnitã de Ciogolea mare spãtar ºi Pãtraºco
samur; chehaiaua ei a intrat întâi la Ciogolea mare stolnic70.
ea ºi i-a luat încuviinþarea, apoi am Calea pe care a urmat-o
intrat ºi noi”. Când a intrat patriarhul pentru a cere ajutor a fost „drumul
ea s-a ridicat în picioare ºi s-a arãtat cãzãcesc” la capãtul cãruia Vasile
mulþumitã de venirea lui ºi de Lupu avea ca ginere pe Timuº, fiul
59
darurile aduse . lui Bogdan Hmelniþki 7 1 . La
În contextul cãsãtoriei chemarea domnului, acesta a
fiicei sale vitrege Maria cu Janusz rãspuns cu 8000 de cazaci cu
Radziwill, pe parcursul anului 1645, ajutorul cãrora ºi-a redobândit
marele vizir a invitat-o pe Ecaterina tronul la 21 aprilie / 1 mai 165372.
sã meargã împreunã cu cele douã Bucuria lui nu avea sã dureze însã
fiice ale lui Vasile Lupu la prea mult întrucât a fost, în cele din
Constantinopol60. Domnul Moldovei, urmã, detronat de logofãtul
intuind cã acestea urmeazã sã rãzvrãtit73.
rãmânã ostatece, a refuzat sã le Rãmânând puþinã
trimitã61. vreme asupra evenimentelor din
La 11 noiembrie 1647, cu data de 20/30 aprilie 1653, sã
prilejul trimiterii în Transilvania a încercãm a explica, în cele ce
marelui stolnic Gheorghe Ghica, urmeazã, cine erau acei cerchezi
care urma sã discute cu Ioan din oastea lui Vasile Lupu care au
Kemeny despre niºte pedestraºi luptau la vadul Jijiei, sub dealul
doriþi de Vasile Lupu, domna Popricanilor, contra lui Gheorghe
Ecaterina a trimis principesei ªtefan74.
Susana Lorántffy câteva bucãþi de Cerchezii amintiþi de
mãtase62. Miron Costin în letopiseþul sãu75, cu ocazia confruntãrii militare de la
Dupã atacul cazaco-tãtar din 1650 asupra Iaºilor, Ecaterina a Popricani dintre oastea lui Gheorghe ªtefan ºi cea a lui Vasile Lupu, nu
fost trimisã de cãtre Vasile Lupu în cetatea de la Neamþ întrucât, o datã pot fi decât un grup de ostaºi care au sosit în Moldova o datã cu alaiul
cu nenorocirea provocatã de tãtari ºi cazaci, a izbucnit în Iaºi o ciumã doamnei Ecaterina ºi nici decum descendenþi de ai lui Cerchez cel
care însuºi pe domn l-a determinat sã-ºi mute scaunul domnesc, pentru Bãtrân de pe vremea lui Petru ªchiopul76.
scurtã vreme, în Codri Cãpoteºtilor63. Existã, credem, câteva argumente în favoarea ipotezei pe
În anul urmãtor, dat fiind faptul cã polonii i-au bãtut pe cazaci care am formulat-o. Cel dintâi, ar fi cã prezenþa lui Ioniþã Cerchez este
ºi pe tãtari la Beresteczko, lui Vasile Lupu nu-i mai surâdea ideea de a-ºi ºtearsã în cadrul aparatului de guvernare a lui Vasile Lupu, el apãrând
mãrita fata cu Þimuº, fiul lui Bogdan Hmelniþki. Însã în anul 1652, la menþionat în numai câteva acte77. Cel de-al doilea, ar fi cã, tocmai rivalul
Batow, polonii au fost înfrânþi de cazaci, iar Vasile Lupu, în urma lui Vasile Lupu, Gheorghe ªtefan, a fost cel care a întãrit lui ªtefan
ameninþãrilor lui Bogdan Hmelniþki, a trebuit sã accepte cãsãtoria dintre Cerchez ºi mamei sale niºte þigani78 ºi cel care a contribuit la ridicarea lui
Ruxandra ºi Timuº64. Nunta s-a fãcut în 1652, iar în cadrul evenimentului ªtefan Cerchez în dregãtoria de medelnicer79. Ori, în asemenea
o aflãm ºi pe Ecaterina Cerchez în calitate de soacrã micã ºi mamã împrejurãri, se poate crede cã ascendenþii lui ªtefan Cerchez nu au
vitregã. Aceasta, mai tot timpul, a stat în preajma soþului ei alãturi de participat alãturi de Vasile Lupu la lupta de la Popricani. Cel mult ei
65
care a asistat, cu durere în suflet, la cununia dintre Ruxandra ºi Timuº . puteau participa de partea lui Gheorghe ªtefan, însã în nici într-un caz
La începutul anului 1653, Ecaterina a fost pomenitã cu de partea lui Vasile Lupu. Atitudinea pe care a manifestat-o Gheorghe
prilejul primirii unor flori de la Safta în numele soþiei lui Gheorghe ªtefan faþã de acest grup de cerchezi cãrora le întãreºte pãmânturi80 ºi le
Rákóczy. Acestea împreunã cu vinul trimis lui Vasile Lupu aveau rolul de oferã posibilitatea de a avea dregãtorii81, în timp ce pe doamna Moldovei
„a adormi casa domnului moldovean”, adicã de a nu lãsa impresia cã de (o circazianã) ºi pe fiul ei îi þinea sechestraþi la Buciuleºti, aratã cã cei ce

8
ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010
104
se aflau de partea lui Vasile Lupu erau rudele, slugile ºi apropiaþii sau recunoºtinþe . Dupã aproximativ 4 ani de pribegie, o datã cu
cerchezi cu care a sosit din Caucaz în Moldova, Ecaterina, cea de-a venirea lui Gheorghe Duca pe tronul Moldovei, în anul 1665, Ecaterina
doua soþie a sa. Dacã nu ar fi fost aºa, oare ar fi cutezat Gheorghe Cerchez s-a reîntors în Moldova. Ea a revenit aproape în acelaºi timp cu
ªtefan sã cruþe viaþa prietenilor propriului duºman? Oare ar fi cutezat sã- domniþa Ruxanda, fiica lui Vasile Lupu cu cea dintâi soþie. La 1 martie
i lase în liberate, ba mai mult sã-i ridice în dregãtorii? E greu sã ne 1666 o gãsim la Iaºi dând fostei sale roabe Hapca ºi lui Iane stolnicul „un
imaginãm cã ar fi putut face asemenea favoruri de vreme ce însãºi pe loc de casã pe uliþa Herbinte, din zãplazii caselor ce au ºezut
fosta doamnã Moldovei a ºi pe fiul ei i-a sechestrat la Buciuleºti82. cerchezii”105. De aici înainte ºtiri despre Ecaterina nu mai avem. Care va
fi fost sfârºitul ei nu ºtim momentan. O altã cercetare a izvoarelor, mult
Asediul cetãþii Suceava din 1653 mai amãnunþitã decât cea de faþã, sper sã scoatã la ivealã alte ºtiri în
În timpul crizei politice din primãvara anului 1653 Ecaterina a legãturã cu aceastã doamnã.
luat calea pribegiei în Polonia împreunã cu întreaga familie, ajungând
pânã la Cameniþa83. În toamna aceluiaºi an, se afla în cetatea Sucevei, Câteva consideraþii
asediatã de trupele lui Gheorghe ªtefan ºi aliaþii acestuia din Dacã ceva mai sus am putut descoperi care au fost cãrãrile
Transilvania ºi Polonia. O scrisoare din Lemberg, din perioada asediului urmate de Vasile Lupu în politica externã în urma cãsãtoriei cu Ecaterina
(6 august), relateazã refuzul Ecaterinei doamna de a accepta Cerchez, aici e momentul sã închei acest periplu. Câteva concluzii
capitularea ºi de a preda tezaurul domniei84. Interesantã pare a fi meritã a fi evidenþiate.
atitudinea doamnei în protejarea familiei ºi a oºtenilor sãi întrucât însãºi Ecaterina Cerchez, cea de a doua soþie a lui Vasile Lupu, a
„împãrþea oºtenilor fãinã, carne, bãuturã, apã ºi vãrsa asupra cazacilor fost cu siguranþã de origine circazianã. A fost reprezentanta celui de-al
bani”85. Toate acestea au avut însã ºi sfârºit. Lipsa hranei a declanºat doilea grup de cerchezi care a cãlcat pe pãmânt moldovenesc în
haosul în tabãra asediaþilor. Foamea i-a fãcut pe cei din cetate sã perioada secolelor XVI-XVII ºi totodatã doamnã a Moldovei.
mãnânce pieile cailor morþi, curelele de la harnaºament, ba chiar ºi Cãsãtoria lui sa cu Vasile Lupu a deschis, din punct de vedere
iarbã86. politic, perspectiva unor relaþii mai bune între Moldova, Imperiul Otoman
Ecaterina, „ºeful” celor din cetate. Dupã moartea lui Timuº ºi tãtari, întrucât consoarta domnului a fost adusã în Moldova din
Hmelniþki, cel care conducea apãrarea cetãþii, din septembrie 1653, Circazia cu voia sultanului ºi acordul hanului. Prietenia care a stabilit-o
Ecaterina a devenit „ºeful” celor din cetate. Ea a trebuit sã caute alte cu tãtarii prin aceastã cãsãtorie avea sã-i aducã voievodului moldovean
metode în vederea motivãrii soldaþilor cazaci rãmaºi fãrã conducãtor87. liniºte în þara vreme de aproximativ zece ani, numai cã, apropierea
Panicatã de situaþia care se ivise, doamna a recurs la vãrsarea unei politicii sale de politica marilor familii poloneze a dus la schimbarea
cantitãþi de aur peste ºanþurile cazacilor88, care aveau moralul puternic raportului juridic existent între Moldova ºi tãtari. Bunele relaþii stabilite
zdruncinat89. Cu toate cã aceºtia nu au abandonat lupta, ci au rãmas pe între tãtari ºi moldoveni prin intermediul cãsãtoriei lui Vasile Lupu cu
poziþii, Ecaterina a fost nevoitã sã înceapã negocierile în vederea Ecaterina nu au putut schimba decizia hanului de a ataca Moldova în
obþinerii unei eliberãri condiþionate90, fiindcã ajutorul din partea soþului 1650.
nu mai apãrea, deºi acesta îi promisese print-o scrisoare cã va ajunge la În cariera politicã a lui Vasile Lupu, Ecaterina Cerchez nu a
Suceava în scurtã vreme91. putut aduce decât puþinã strãlucire. În comparaþie cu alte soþii de domni
Înainte de toate însã, a încercat sã-ºi punã în valoare care se înrudeau cu numeroase familii de renume în Europa106,
calitãþile sale diplomatico-politice în vederea dezbinãrii aliaþilor. Ecaterina nu a fost decât rudã a lui Derviº Mehmed paºa, fost mare vizir,
Promiþându-le polonilor, ceea ce le promiseserã ºi Gheorghe ªtefan, ºi a tãtarului Vazir-Alk Han, numit ªerif Bei.
tezaurul lui Vasile Lupu, ea a încercat sã speculeze neînþelegerile dintre Este adevãrat poate cã, circaziana, doamnã a Moldovei, l-a
aliaþi (evidente în timpul asediului) ºi s-a adresat, la 27 septembrie/7 ajutat uneori cu sfaturi importante pe Vasile Lupu în diferite probleme cu
octombrie, polonilor. Aceºtia erau interesaþi de „comorile pe care le are, care se confrunta acesta, dar documentele nu consemneazã nimic în
imense, cu ea”, dar îi mãcina întrebarea: „în mâna cui vor ajunge acest sens. Ele o aratã mai degrabã pe Ecaterina ca pe o doamnã care
acestea, în cea a muntenilor, a ungurilor, sau a polonilor?”92. Situaþia s-a implicat rareori în viaþa politicã, o doamnã care a apãrut în viaþa
dificilã cu care se confruntau cei din cetate a dus în cele din urmã la publicã numai când protocolul de la curte o cerut-o. Era o persoanã
capitulare93. Condiþiile impuse pentru acest pas de cãtre cei din cetate au preocupatã mai mult de educaþia copiilor lui Vasile Lupu ºi mai puþin de
politica pe care o ducea voievodul. Ea se îngrijea liniºtitã de „cuibul ei de
fost acceptate de asediatori94, însã, membrii familiei lui Vasile Lupu,
la curte” ºi prefera sã nu se implice în activitãþi de ordin decizional. N-am
împreunã cu mai mulþi boieri, au fost duºi în captivitate în satul Buciuleºti
gãsit-o niciodatã dând porunci în calitate de doamnã precum alte soþii
pe Bistriþa (Neamþ), unde au fost puºi sub pazã95. Cuceritorilor, doamna
ale domnilor români107. De vreme ce era strãinã pe pãmânt moldovenesc
Ecaterina a fost nevoitã sã le predea „o comoarã frumoasã ºi
mã gândesc la faptul cã era aproape imposibil ca situaþia ei sã fi fost
giuvaierurile, precum ºi cinci dintre caii cei mai frumoºi ai lui Lupu,
altfel.
socotiþi foarte scumpi96.
Înainte de a pune punct final acestui articol voi evoca un ultim
Soarta Ecaterinei de la capitulare pânã în 1658 este de greu
episod istoric în centrul cãruia se aflã Ecaterina ºi Vasile Lupu, episod
de urmãrit din lipsa informaþiilor. Se ºtie cã o parte a banilor lui Vasile
din care se poate deduce, pe de o parte, importanþa cãsãtoriei lor, iar pe
Lupu doamna i-a folosit pentru niºte odoare bisericeºti rãpite de cazaci.
de altã parte, care era garanþia unei prietenii între Moldova ºi marile
La 28 septembrie 1653, un liturghier de la mãnãstirea Dragomirna,
puteri ale vremii.
ferecat în aur ºi argint, furat de cazacii lui Hmelniþki, a fost rãscumpãrat
Dupã bãtãlia de la Sârca din 6 iulie 1653, Vasile Lupu înfrânt
pentru ca apoi sã fie dãruit din nou mãnãstirii97. În aceeaºi zi, doamna a
de oastea lui Gheorghe ªtefan nu a mai putut ajunge la Suceava unde
mai rãscumpãrat ºi o „Psaltire” ale cãrei coperþi, ferecate în argint aurit,
erau soþia ºi copilul astfel cã „a alergat spre Nistru la cazaci”. Fostul
fuseserã rupte de cazaci98.
domn, ajuns la Raºkov, greu a adunat oºteni cazaci sub steagurile sale.
În 1658, dupã ce Gheorghe ªtefan a fost mazilit, Ecaterina
Bogdan Hmelniþki, cuscrul sãu, avea cu totul alte interese decât sã-ºi
Cerchez ºi ªtefãniþã Lupu au scãpat din captivitatea de la Buciuleºti99. elibereze fiul asediat. În aceste condiþii, Vasile Lupu ºi-a pus „oarecare
Ambii, dupã lungi negocieri duse fie cu Ioan Kemeny, fie cu hanul speranþã în hoarda de la Cetatea Albã”, dar nici tãtarii de aici nu puteau
tãtarilor crâmleni, au fost eliberaþi100. Noul domn, Gheorghe Ghica sã treacã peste porunca lui Islam Ghiray. Hanul a poruncit tãtarilor sã nu-
(1658-1659), fost mai înainte vornic în Þara de Jos, le-a permis sã plece l ajute pe Vasile Lupu, deoarece noul domn îi promisese toate comorile
l-a Constantinopol, unde au ajuns în vara aceluiaºi an. La cei 18 ani pe aflate la Suceava108. Totuºi, încet, încet, Vasile Lupu a reuºit sã adune
care-i avea, ªtefãniþã a avut ocazia alãturi de mama sa sã-ºi viziteze
oºteni în solda sa109 ºi în octombrie 1653 acesta a ajuns cu „cu ordele
tatãl la închisoare de la Edikule101. Cu sprijinul acestuia ºi a mamei sale, tãtãrãºti la Prut, la ªtefãneºti”. De aici nu au mai înaintat întrucât a aflat
el a obþinut în cele din urmã tronul Moldovei, numai cã moartea sa (la cã cetatea Sucevei cãzuse în mâinile lui Gheoeghe ªtefan. Tãtarii,
numai 21 de ani), în septembrie 1661, a reuºit sã creeze din nou conduºi de ªirãm-bei, cumnatul fostului domn, au fãcut cale întoarsã din
momente de grea cumpãnã pentru doamna Moldovei. O datã cu venirea douã motive. În primul rând pentru cã ºi-au dat seama de faptul cã o datã
lui Eustratie Dabija (septembrie 1661-septembrie 1665) pe tron, în ce i-au fost luate averile Vasile Lupu nu avea cum sã-i mai plãteascã, iar,
septembrie 1661, Ecaterina a fost nevoitã sã ia calea pribegiei. Ea a în al doilea rând, pentru cã au primit poruncã de la han cã a treia zi vor
gãsit ospitalitate la Constantinopol, la palatul construit de Vasile Lupu pe
avea rãzboi cu craiul leºesc110.
malurile Bosforului, în faþa Arsenalului102, aºa cum se relateazã într-un Din contextul prezentat mai sus se observã foarte clar
raport austriac103. Aici a stat înconjuratã de câþiva prieteni greci, câþiva garanþia care oferea liniºte ºi ajutor din exterior unei þãri precum
însoþitori din neamul ei ºi de unii moldoveni legaþi de dânsa prin interese Moldova. Sumele foarte mari de bani oferite atât sultanilor cât ºi hanilor

9
Nr. 104 - octombrie 2010 ELANUL
asigurau liniºte, iar rareori ajutor. Fiindcã în oastea tãtãrascã cu care 19. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 482. Nicolae Iorga, Femeile în viaþa
venea Vasile Lupu sã o salveze pe Ecaterina se afla ªirãm-bei, cel care neamului nostru. Chipuri, datine, fapte, mãrturii, Vãlenii de Munte,
o luase în cãsãtorie pe sora Ecaterinei, putem considera cã ajutorul 1911, p. 35.
oferit fostului domn de tãtari s-a datorat ºi cãsãtoriei acestuia cu 20. ªerif –bei a avut ca soþie pe sora doamnei lui Vasile Lupu ºi ea de
Ecaterina Cerchez. ªi dacã nu va fi fost aºa, atunci cum? Generaþiile origine circazianã. A se vedea Oltea Nistor, op. cit., p. 44; Petronel
viitoare de istorici sperãm sã aducã o altã razã de luminã în umbra Zahariuc, Þara Moldovei în vremea lui Gheorghe ªtefan voievod
documentelor încã prãfuite. (1653-1658), Iaºi, Editura Univeristãþii „Alexandru Ioan Cuza”, 2003,
p. 179.
* Textul de faþã face parte dintr-o lucrare mai amplã, nepublicatã, 21. Constantin ªerban, Vasile Lupu..., p. 36; Oltea Nistor, op. cit., p. 18.
intitulatã Cerchezii ºi rolul lor politic în Þara Moldovei. (sec. XVI-XVII) 22. Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. IV,
partea II, 1600-1650, Bucureºti, 1884, p. 64, nr. DLXXXVII. A se vedea
Raportul lui Aloisiu Contarini cãtrã Dogele despre o circasianã dusã de
Note:
Vasile Vodã Lupu în Moldova.
1. Gheorghe ªincai, Hronica românilor, tom. III, ediþie îngrijitã de Florea
23. Nicolae Iorga, Femeile..., p. 35.
Fugariu, prefaþã ºi note de Manole Neagoe, Bucureºti, Editura Pentru
24. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 482. A se vedea ºi Constantin Gane,
Literaturã, 1969, p. 51; Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide,
Trecute vieþi de doamne ºi domniþe, vol. I, Bucureºti, Editura
ªtefãniþã Lupu, domn al Moldovei (1659-1661), Bucureºti, Editura
Orizonturi, f.a., p. 250.
Fundaþiei „Regele Carol I”, 1938, p. 27; Constantin ªerban, Vasile
Lupu, domn al Moldovei: 1634-1653, Bucureºti, Editura Academiei 25. George Missail, Epoca lui Vasile Lupu ºi Matei Basarab, domnii
Române, 1991, pp. 27-33. M o l d o v e i º i a i Þ ã r i i R o m â n e º t i
(1632-1634), Bucureºti, 1868, pp. 124-125; Oltea Nistor, op. cit., pp.
2. Gheorghe Bãileanu, Iaºul în secolul al XVII-lea, partea a II-a,
20-22.
Evenimentele, bisericile, cultura ºi arta în timpul lui Vasile Lupu, extras
din „Mitropoliei Moldovei ºi Sucevei” (în continuare se va cita MMS), nr. 26. Constantin ªerban, Vasile Lupu..., pp. 38-39. A se vedea Fig. 17.
2, 1968, p. 75. 27. Idem, Tãtarii în politica externã a Moldovei în vremea lui Vasile Lupu
3. Constantin ªerban, op. cit., p. 36. (1634-1653), în Originea tãtarilor. Locul lor în România ºi lumea turcã,
coord. Gemil Tahsim, Bucureºti, Editura Kriterion, 1997, p. 178.
4. Miron Costin, Letopiseþul Þãrii Moldovei de la Aron Vodã încoace, în
idem, Opere, ediþie criticã cu un studiu introductiv, note, comentarii, 28. Ibidem.
variante, indice ºi glosar de P. P. Panaitescu, Bucureºti, 1958, p. 119. 29. Ibidem. A se vedea ºi Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 335.
5. Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol V, îngrijit de Maria Holban 30. Mã refer aici la neostenita idee a lui Vasile Lupu de a fi domn ºi peste
(redactor responsabil), M. M. Alexandrescu Dersca Bulgaru, Paul Þara Româneascã.
Cernovodeanu, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1973, p. 31. Este vorba despre cãsãtoria lui cu Ecaterina Cerchez, fiica surorii lui
8. Derviº Mehmed paºa, fost mare vizir ºi cumnata hanului tãtar Vazir-
6. Oltea Nistor, O circazianã pe tronul Moldovei, Cernãuþi, 1928, p. 14. Alk, numit ºi ªerif Bei. A se vedea Nicolae Iorga, Studii ºi documente
cu privire la istoria românilor, vol. IV, Legãturile Principatelor române
7. Cãlãtori strãini…, vol V, p. 87. Constantin C. Giurescu susþine cã tãtarii cu Ardealul de la 1601 pânã la 1699. Povestire ºi izvoare, Bucureºti,
erau 500. De acceaºi pãrere sunt ºi Constantin I. Andreescu, Editura Ministerului de Instrucþie, 1902, p. CXCVIII din prefaþã.
Constantin A. Stoide. A sevedea: Constantin C. Giurescu, Le voyage
32. Gemil Tahsin, Poarta Otomanã…, 1975, p. 83. A se vedea ºi Eudoxiu
de Niccolo Barsi en Moldavie -1663-, în „Melanges de l'Ecole
Hurmuzaki, Fragmente din istoria românilor, tom. III, Bucureºti, 1900,
roumaine en France”, 1925, I, Paris, p. 319; Constantin I. Andreescu,
p.153.
Constantin A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 27.
33. Nicolae Iorga, Studii…, vol. IV, p. CXCVIII din prefaþã.
8. Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtiri despre petrecerea
34. Gemil Tahsin, Relaþiile Þãrilor Române..., pp. 237-238, nr. 103.
în Moldova a doamnei Ecaterina Cercheza dupã moartea lui ªtefan
35. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 335; Gheorghe ªincai, op. cit, p. 53: „În
Vodã Lupu, extras din „Arhiva”, nr. 1-2, 1937, p. 36.
anul acesta (1642) au luat turcii îndãrãpt cetatea Assovului de la
9. Idem, ªtefãniþã Lupu..., p. 27.
cozacii mucãceºti, la a cãriia batere, precum scrie Bisaccioni, de la
10. Oltea Nistor, op. cit. p. 21. Pentru sosirea convoiului în Moldova a fost
munteni ºi de la moldoveni eu fost mers întru ajutoriu turcilor 20000 de
nevoie de intervenþia personalã a lui Vasile Lupu care a trimis 3.000 de
ostaºi; iar Sagredo tare vinãþuieºte pe Vasilie Lupu, domnul Molodvei
galbeni paºei de Silistra. Din alte surse aflãm cã suma trimisã paºei
pentru luarea cetãþei aceiia”.
era de 50.000 de reali (Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide,
36. Gemil Tahsin, Poarta Otomanã…, pp. 83-85. Paul de Alep povesteºte
ªtefãniþã Lupu..., p. 27.)
ºi el cã „Astfel, mulþumitã lui Alah, cetatea Azovului a trecut fãrã luptã în
11. Ioan Caproºu, Documente privitoare la istoria oraºului Iaºi, vol. II, acte
stãpânirea casei otomane… Îndatã dupã aceea, serdarul Mehmed
interne (1661-1690), Iaºi, Editura „Dosoftei”, 2000, p. 100, nr. 105. A se
paºa, alãturând trupele valahe, moldoveneºti, tãtare, cercheze ºi
vedea ºi planul oraºului Iaºi din secolul al XVII-lea de la sfârºitul
osmane, a zidit din temelie, în ºapte luni , cetatea Azovului, încât în
lucrãrii.
prezent este o cetate întãritã, servind ca loc de pedepsire <a
12. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, traducere dupã originalul latin duºmanilor>” (Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 335).
de Gheorghe Guþu, introducere de Maria Holban, comentariu istoric de
37. Nicolae Iorga, Studii..., vol. IV, p. CCV.
N. Stoicescu, studiu cartografic de Vintilã Mihãilescu, indice de Ioana
38. Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente…, pp. 154-155.Mehmed paºa avea o
Constantinescu, cu o notã asupra ediþiei de D. M. Pippidi, Bucureºti,
armatã de peste 100 de mii de ostaºi care aºteptau sã intre în luptã.
Editura Academiei, 1973, p. 281. Autorul menþioneazã cã în „veacul
39. Nicolae Iorga, Studii…, vol. IV, p. CXCIX, din prefaþã.
cest trecut, începu-se a se trimite de la Þarigrad domni în Moldova,
40. Ibidem, p. CCII.
care-ºi cumpãrau robi cerchezi ºi abãzeºti ºi dupã ce-i slujea pe dânºii
(în vremea când nu erau încã domni ºi se aflau la Þarigrad) cu multã 41. Ibidem, p. CCXI: „În contextul internaþional politic din 1645, Vasile Lupu
credinþã, îi puneau mai întâi pe la slujbele curþii Domneºti, iar pe urmã îi nu se mai putea gândi la înlãturarea vecinului sãu creºtin. Ca sã-ºi
ridicau ºi în rândul boierilor”. arate trãinicia schimbãrii faþã de Matei Basarab a înãlþat o bisericã de
mulþumire cãtre Dumnezeu pe pamântul fratelui sãu atâta timp
13. Sergiu Bacalov, Boierimea Þãrii Moldovei la mijlocul secolului al XVII-
duºman”.
lea-începutul secolului al XVIII-lea (studio istorico-genealogic), tezã
de doctorat în manuscris, conducãtor ºtiinþific Demir Dragnev, 42. Ibidem, p. CCX.
Chiºinãu, 2007, p. 113. 43. Ibidem, p. CCXI.
14. Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. VI, partea I, îngrijit de Maria 44. Gheorghe ªincai, op. cit., p. 71.
Holban (redactor responsabil), M. M. Alexandrescu Dersca Bulgaru, 45. Ibidem, pp. 71-73: „Tãtarii ºi cazacii s-au sculat cu arme asupra lui
partea a II-a, îngrijitã de Mustafa Ali Mehmet, Bucureºti, Editura Vasilie, despotul Moldovei; iarã polonii l-au apãrat ºi l-au îndemnat / sã
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1976, p. 88. facã pace, precum au ºi fãcut”. Lucrurile în au fost puþin mai
15. Ciprian-Gicã Toderaºcu, Andronic cerchez tatãl ºi Andronic Cerchez complicate în realitate. Tot aceastã cronicã ne povesteºte cã Vasile
fiul. Rolul lor pe plan politic în Þarã ºi la Poartã, în „Elanul”, nr. 101, Lupu era nedecis în ceea ce priveºte viitorul fiicei sale ºi din acest
iulie 2010, pp. 7-9. motiv tãtarii ºi cazacii au nãvãlit în 1650. În anul urmãtor, polonii i-au
16. Expresia aparþine lui Dan Horia Mazilu, Voievodul dincolo de sala bãtut pe cazaci ºi pe tãtari la Beresteczko. În urma acestei înfrângeri,
tronului, Iaºi, Editura Polirom, 2003, p. 478. Vasile Lupu nu mai vroia sã-ºi dea fata lui Þimuº, fiul lui Hmelniþki. Însã
în anul 1652, la Batow, polonii au fost înfrânþi de cazaci, ºi Vasile Lupu,
17. Miron Costin, op. cit., p. 119.
la ameninþãrile lui Bogdan Hmelniþki, a acceptat cãsãtoria dintre
18. Gheorghe David, Petru ªchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1582- Ruxandra ºi Timuº, nunta fãcându-se în acest an, 1652.
1591), Bucureºti, Editura Militarã, 1984, p. 136. 46. Constantin ªerban, Tãtarii în politica..., p. 180.

10
ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010
47. Nicolae Iorga, Studii..., vol. IV, p. CCXXXII din prefaþã. Cerchez, acesta nu s-a ferit în a le întãri condiþia socialã ultimilor, ci
48. George Bãileanu, op. cit., p. 70. dimpotrivã i-a sprijinit cu gândul cã la rândul lor îi vor arãta credinþã.
49. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 538. Vasile Lupu ºi-a ºubrezit singur 81. Ioan Caproºu, Petronel Zahariuc, op. cit., vol. I, p. 480, nr. 419. ªtefan
domnia refuzând prietenia lui Bogdan Hmelniþki ºi rãmânând findel Cerchez este atestat în dregãtoria de medelnicer. A se vedea ºi
Poloniei. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 444.
50. Gheorghe ªincai, op. cit., pp. 71: „Vasile Lupu s-ar fi cununat în anul de 82. Eudoxiu de Hurmuzaki, op. cit, vol. IX, partea a II-a, p. 43; Constantin
acuma (1639) cu o turcoaicã din Þicassia. A se vedea ºi Constantin I. ªerban, Vasile Lupu…, p. 212.
Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 29. Dupã aceºti 83. Constantin ªerban, Vasile Lupu..., p. 39.
istorici, nunta a avut loc spre sfârºitul anului 1639. 84. Nicolae Iorga, Acte ºi fragmente privitoare la istoria românilor, vol. I,
51. Mã refer aici la anul 1653 când a trebuit sã apere cetatea Suceavei în Bucureºti, 1893, p. 228.
faþã asediului lui Gheorghe ªtefan. 85. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 178.
52. Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 38. 86. Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 1608-1665, editatã de G.
53. Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 3. Duzinchievici, Bucureºti, 1965, pp. 167; Cãlãtori strãini…, VI, p. 100;
54. D. Constantinescu, Lucruri noui despre arhitectura þi picture mãnãstirii Constantin ªerban, op. cit., p. 209.
Golia. Dicuþii fãrã cliºee, extras din „Cercetãri istorice”, an XIII, Iaºi, 87. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 177.
1937, pp. 20-21. A se vedea ºi Radu Popa, Mãnãstirea Golia, 88. Ibidem, p. 174; A se vedea ºi Georg Krauss, op. cit., p. 165.
Bucureºti, Editura Meridiane, 1966, p. 33. A se vedea tabloul votiv ºi 89. Nicolae Iorga, Legãturile românilor cu ruºii apuseni ºi cu teritoriul zis
imaginea mãnãstirii (Fig. 17; 18). „ucrainean”, Extras din AARMSI, s. II, XXVIII, 1916, p. 55, nr. XXXVII.
55. Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 41. A se vedea ºi Sever Zotta, Mãnãstirea 90. Constantin ªerban, Asediul Sucevei din 1653, în „Suceava. Anuarul
Golia. Schiþã istoricã, f. l., f. e., f. a., p. 5. muzeului judeþean”, 1983, p. 24; Idem, Vasile Lupu…, p. 210.
56. Constantin Gane, op. cit., p. 250. 91. Petrone Zahariuc, op. cit., p. 177; Nicolae Iorga, Maiolino Bissaccioni
57. Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 40. ºi „Rãzboaiele civile din Moldova”, în „Arhiva”, III, 10-11, 1982, p. 719-
58. N. Grigoraº, D. Miron, Biserica mãnãstirii Hlincea, extras din 720.
„Mitropolia Molodvei ºi Sucevei”, anul XLI, nr. 1-2, ianuarie –februarie, 92. Petrone Zahariuc, op. cit., p. 178; Ilie Corfus, Noi informaþii despre
1965, p. 89. A se vedea tabloul votiv de la finele lucrãrii (Fig.13). români în vechi ediþii polone de documente, în „Revista de Istorie”,
59. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 38. XXXI, nr. 3, 1978, p. 495.
60. Nicolae Iorga, Studii..., vol IV, p. CCXI din prefaþã; Eudoxiu 93. Georg Krauss, op. cit., p. 168.
Hurmuzachi, Fragmente..., tom. III, p. 178: „cu tot consimþãmântul 94. Constantin ªerban, Vasile Lupu…, pp. 210-212: Capitularea
formal pentru încuscrirea lui Lupu cu Radziwil, Marele vizir a invitat pe condiþionatã a avut loc dupã ce un împuternicit din partea aliaþilor,
soþia domnului din Moldova ºi pe ambele fiice ale lui la Constantinopol cãpitanul Ioan Mikes, a primit jurãmântul din partea asediaþilor cã vor
– fãcându-le daruri politicoase; dar precautul Lupu nu intrã în cursã, ci respecta actul încheiat în care se prevedea cã japorojenii vor da
refusã cuviincios invitaþiunea”. ascultare asediaþilor ºi nu vor fi duºmanii lor niciodatã, ci dimpotrivã
61. Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtefãniþã..., p. 29. aliaþii lor în orice acþiune îndreptata împotriva duºmanilor lor, pe care-i
Vasile Lupu a fost nevoit totuºi ca la 12 iulie 1645 sã trimitã la Poartã pe socotesc drept proprii lor duºmani.
fiica Ruxandra. Într-o primã fazã a refuzat dorinþa sultanului. A se 95. Ibidem, p. 212.
vedea Raportul misionarului Lainieri cãtre ducele de Modena, din Iaºi 96. Georg Krauss, op. cit., p. 168; Petronel Zahariuc, op. cit., p. 181.
14 iulie 1645, în Nicolae Iorga, Studii..., vol. IV, pp. 230-231, nr. LXVIII.
97. V. A. Urechia, Biserica din cetatea Neamþu ºi documentele relative la
62. Andrei Veress, Documente..., vol. X, Bucureºti, 1938, p. 207; Petronel Vasile Lupu ºi domniþa Ruxandra, Bucureºti, 1890, p. 22: Aceastã
Zahariuc, op. cit., p. 46. carte de cult, danie de la Constantin Movilã în 1610, ferecatã în aur ºi
63. George Bãileanu, op. cit., p. 70. argint, fusese furatã de cazacii lui Hmelniþki. A se vedea ºi Emil
64. Gheorghe ªincai, op. cit, p. 73. Turdeanu, Manuscrisele robite de cazaci, la 1653, în „Fiinþa
65. Cãlãtori strãini…, vol. VI, pp. 471-478; Nicolae Iorga, Istoria românilor româneascã”, nr. 4, 1966, Paris, pp. 130-131.
prin cãlãtori, ediþia a II-a adãugitã, vol. I, Bucureºti, 1928, pp. 361-366: 98. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 178; ªtefan S. Gorovei, Anastasie
„Când a fost sã plece, domniþa (Ruxandra) s-a prins cu mâinile de gâtul Crimca. Noi contribuþii, în MMS, LV, 1-2, 1979, pp. 155-156.
Doamnei, care nu era decât mama ei vitregã, iar Vasile a rãmas cu 99. Cãlãtori strãini..., VI, p. 101; Constantin ªerban, Vasile Lupu…, p. 211.
capul gol multã vreme, vãzând cum se duce în þarã barbarã”. 100. Constantin ªerban, Vasile Lupu…, p. 212.
66. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 121. 101. Ibidem, p. 218.
67. George Bãileanu, op. cit., pp. 73-74. 102. Paul de Alep descrie palatul în felul urmãtor: „palat minunat, aºezat în
68. Din conspiraþie mai fãceau parte, în afarã de logofãtul Gheorghe mijlocul mãrii, clãdit pe pilaºtri mari potrivit sistemului folosit la clãdirile
ªtefan: Pãtraºco Ciogolea mare stolnic (1650-1653), Constantin din Istambul. Înãuntru sunt lacuri ºi castele ce încântã uimirea, o baie
Ciogolea mare spãtar (1651-1653) ºi ªtefan serdarul (1651-1653). A din marmorã, grãdini plãcute la vedere, o conductã de apã din mozaic
se vedea Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 73 ºi Miron Costin, op. cit., pp. de felurite culori, ºi de asemenea o bisericã, ºi toate acestea se înalþã
135-140. deasupra mrii”(Cãlãtori strãini, VI, p. 209; Constantin ªerban, Vasile
69. Cãlãtori strãini...,p. 73. Lupu…, p. 219).
70. Ibidem, p. 75. 103. Nicolae Iorga, Studii..., vol. IV, p. CCCIX ºi nota 8.
71. Ibidem, pp. 80-81. 104. C. I. Andreescu, C. A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 33.
72. Petronel Zahariuc, op. cit., pp. 125. Prima domnie a lui Gheorghe 105. Ioan Caproºu, Documente…, vol. II, p. 100, nr. 105. În legãturã cu
ªtefan (4/14 aprilie - 21 aprilie/1mai 1653). aceast loc de casã este o întreagã poveste întrucât parte din el pare
73. Ibidem, p. 141. A doua domnie a lui Vasile Lupu (21 aprilie/1 mai 1653 - sã-l fi dat Ecaterina mãnãstirii Hlincea la un moment dat. Mai mult de
6/16 iunie 1653). cât atât, între 1666 ºi 1669 Iani stolnicul a trecut în nefiinþã. Acesta, în
74. Ibidem, p. 136. 1666, încã nu era cãsãtorit cu Hapca, roaba doamnei Ecaterina, ci
75. Miron Costin, Letopiseþul..., pp. 145-146: „ªi era ai noºtri care þinea cu urma sã o ia de soþie. Întrucât la scurt timp de la încheierea actului a
Vasile Vodã, pe lângã ªtefãniþã paharnicul, den Hânceºti ºi den survenit moartea lui Iani stolnicul, Hapca s-a mãritat cu Anastasie.
Hânþeºti o samã ºi câþiva cercheji de ai lui Vasile vodã”. Împreunã cu acesta, la 23 septembrie 1669, a vândut pãmântul dat de
76. Sergiu Bacalov, op. cit., pp. 133-135. Ecaterina Cerchez. Beneficiarul vânzãrii a fost mãnãstirea Hlincea,
77. George Bezviconi, op. cit., pp. 190-191. care prin egumenul ei Teofan a plãtit vânzãtorilor suma de 150 de lei. În
78. Ibidem, p. 191, nr. 1. A se vedea ºi Petronel Zahariuc, op. cit., p. 444. aceste condiþii, mãnãstirea, sus menþionatã, avea, dupã 1669, atât
79. Gheorghe Ghibãnescu, Surete ºi izvoade, vol. XI, Iaºi, 1922, pp. 51- dughene cãlugãreºti pe uliþa Fierbinte cât ºi partea de pãmânt dãruitã
52; Ioan Caproºu, Petronel Zahariuc, Documente privitoare la istoria de Ecaterina Hapcãi în aceeaºi uliþã (ibidem, p. 262, nr. 186; p. 267, nr.
oraºului Iaºi, vol. I, acte interne (1408-1660), Iaºi, Editura Dosoftei, 291).
1999, p. 480, nr. 419. 106. A se vedea cazul Elenei Brancovici, cea de a doua soþie a lui Petru
80. George Bezviconi, op. cit., p. 190-191. Se poate crede cã prin întãrirea Rareº, în ªtefan Sorin Gorovei, Petru Rareº…, p. 76.
de pãmânt sau oferirea unor dregãtorii Gheorghe ªtefan ar fi putut sã 107. A se vedea spre exemplu cazul Dafinei Dabija în Constantin Gane, op.
ridice condiþia socialã a unor cerchezi care, foarte bine, ar fi putut cit., p. 240.
încerca sã lupte pentru înlãturarea sa în scopul eliberarea Ecaterinei ºi 108. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 174.
a fiului ei. Întrucât nu exista nici o legãturã între fosta doamnã a 109. Ibidem, p. 175.
Moldovei ºi grupul de cerchezi din care fãceau parte urmaºii lui Ioniþã 110. Ibidem, p. 179.

11
Nr. 104 - octombrie 2010 ELANUL
MANOLACHE COSTACHE EPUREANU – OMUL EPOCII SALE
- continuare în pagina 1 -

Prezenþa lui Manolache Epureanu pe scena politicã româneascã a finele veacului al XVIII-lea) ºi a Mariei Luca (strãnepoata Tofanei Luca -
constituit, astfel, începutul garantãrii puterilor în stat ºi impunerea care era bunica de pe tatã a lui Ioan Epureanu). Deºi erau oarecum
autoritãþii ºi legimitãþii actului politic ºi juridic. În Manolache rude, Catinca Negre ºi Ioan Epureanu s-au cunoscut la Bârlad, când ea
Costache s-au întrupat atunci nu numai tradiþiile unei culturi paºoptiste venea în vizitã la sora ei, comisoaia Safta Negre, care îºi avea casele pe
ºi geniul unei naþiuni, ci ºi eterna aspiraþie a fiinþei umane spre actuala stradã N. Bãlcescu, nr. 40. Pentru cã Safta Negre nu a avut
cunoaºtere ºi înþelegere. Gloria sa îºi are desigur explicaþia ºi în destinul urmaºi, aceste case i-au fost lãsate ca donaþie în 1839 lui Catinca, sora
lui uman, care s-a împletit în mod fericit cu al altor ei.7 Dupã ce s-au cãsãtorit, Ioan Epureanu ºi
iluºtri contemporani - Alexandru Ioan Cuza, Mihail Catinca Costache au stat un timp la Bârlad, unde în
Kogãlniceanu, prinþul Carol I, I. C. Brãtianu, aprilie ºi iulie 1819 fãceau împrumuturi de la Casa
Lascãr Catargiu etc., dar mai ales îºi are sorgintea Obºtii Târgului Bârlad.8 Dupã aceea, cei doi s-au
în forþa exemplului personal ºi în admirabila sa mutat la Iaºi, unde Ioan Epureanu a comandat unui
chibzuinþã ºi înþelepciune politicã. pictor din ªcoala lui Eustatie Altini douã portrete
Se poate vorbi despre MANOLACHE pictate în ulei pe pânzã. Unul de bãrbat, îmbrãcat în
COSTACHE EPUREANU ca despre cel dintâi costumul boieresc de modã veche, cu caftan din
model politic românesc de a fi în civilizaþia stofã ºi cu guler de blanã ºi iºlic, presupus ca fiind
eutropeanã. Însã, pentru noi, el a fost, înainte de portretul sãu, iar celãlalt înfãþiºând o doamnã cu
toate, cel ce a rezumat în faptele sale o istorie, o þinutã occidentalã, îmbrãcatã dupã moda francezã,
þarã, un popor, o culturã politicã, aducându-ºi cu rochia-mantou de catifea roºie-cãrãmizie, cu
importante contribuþii care au meritat sã fie guler ºi bonetã din dantelã (brodate cu fir), probabil
consemnate ºi cunoscute de noi. Epureanu al Catincãi Costache.9
reprezenta la vremea sa personalitatea de Fiul lor, Manolache Costache Epureanu,
excepþionalã complexitate, în stare sã refacã în dupã ce s-a reîntors în þarã în august 1849, a locuit
dezvoltarea sa individualã drumul de secole ºi alternativ la Bârlad ºi la Iaºi. În Bârlad a cunoscut-o
tipologia intelectualã a unei elite politice româneºti, ºi a admirat-o pe frumoasa Maria (fiica lui Alexandru
aflatã între Lumea Veche ºi Lumea Nouã. Sturza ºi a Smarandei Sturza Bârlãdeanul, nãscutã
În fine, nepreþuita dragoste a bârlãdenilor Costandachi), de care s-a îndrãgostit ºi cu care s-a
pentru acest mare concetãþean al lor ºi pentru cãsãtorit în 1851. Iniþial, împotriva cãsãtoriei lor a
apãrarea valorilor tradiþionale tutovene, ne-au fost chiar logofeteasa Smaranda Sturza, care ºi-l
determinat sã purcedem la o revalorizare a trecutului sãu, conºtienþi dorea ca ginere pe Lascãr Rosetti (fost coleg de facultate ºi prieten cu
fiind cã bârlãdenii pot oricând sã-ºi aducã piosul lor omagiu faþã de Manolache Costache). Numai cã Maria a fugit cu Epureanu în timpul
MANOLACHE COSTACHE EPUREANU, cel care le-a îmbogãþit istoria unui bal de la Casa Sturza din Bârlad, cununându-se a doua zi, în
cu a sa prezenþã. prezenþa prietenilor care îi însoþiserã, la biserica schitului din satul
Borosãºti (ctitoria din piatrã a familiei Epureanu din comuna Epureni,
jud. Vaslui).10 Cãsnicia celor doi a fost una din cele mai fericite, noua
1. Familia ºi viaþa privatã familie locuind fie la Bârlad, fie în conacul de la Epureni (moºie care a
trecut în proprietatea lui Manolache, dupã moartea unchiului sãu -
Manolache Costache Epureanu s-a nãscut la 22 august 1820, la Iordache Costache). Dupã 1854, ei au trebuit sã locuiascã la Iaºi, unde
Iaºi, probabil în “casele din mahalaua Sf. Andrei, cu mult loc ºi Manolache primise o funcþie. Copiii lor au fost: Catinca (1854-1911),
acareturi”.1 Totuºi, existã ºi ideea cã el s-ar fi nãscut la 19 septembrie principesa Elena (1855-1902) ºi Ioan (1856-1897).11
1824, la Iaºi sau la Bârlad. Descendent al unei familii boiereºti cu Prima lor fiicã - Catinca (Ecaterina) - a primit o aleasã educaþie în
strãmoºi pomeniþi încã din vremea lui ªtefan cel Mare (cum ar fi familia pensioanele de la Heidelberg, Mainheim ºi Viena, unde a studiat pianul.
boiereacã a marelui vornic Boldur), Manolache era fiul vornicului Ioan La 20 de ani s-a cãsãtorit cu diplomatul în drept Alexandru Exarcu
Epureanu ºi al Catincãi Costache Negel (fiica spãtarului Costachi (descendent al unei familii greceºti românizate). Ei au locuit la conacul
Negre), cu proprietãþi în þinutul Tutova. Din aceastã familie s-a ridicat ºi de la Epureni, unde s-a nãscut fiica lor Maria Magdalena, dar ºi în casa
renumitul cãrturar Veniamin Costache, mitropolit al Moldovei. Se ºtie lui Manolache Costache din Bucureºti. Catinca semãna mai mult cu
sigur cã familia lor a avut "rãdãcini" în comuna Epureni ºi în "târgul" mama ei ºi a fost doamna de onoare a reginei Elisabeta, participând
Bârlad, unde aveau numeroase pãmânturi ºi case.2 deseori la seratele muzicale de la Palatul Regal din Bucureºti sau de la
12
Tatãl lui Manolache - Ioan Costache Epureanu - era fiul cel mai Castelul Peleº. A murit în 1911, suferind de cancer.
mare al lui Grigoraº Epureanu ºi al Mariei Caragea. Ioan Epureanu s-a Al doilea copil - principesa Elena - a fost o renumitã personalitate
nãscut la Epureni, probabil în 1771 ºi a deþinut mai multe ranguri: stolnic, artisticã de nivel european, studiind pianul la Epureni ºi la Bucureºti cu
spãtar, postelnic ºi vornic. El a locuit la Borosãºti (moºie ce o deþinea Anette Boscoff, dar ºi la Viena, unde l-a avut profesor pe celebrul
dintr-o moºtenire pãrinteascã) ºi la Bârlad - unde îºi fãcuse case pe un compozitor Anton Rubinstein. De altfel, în ianuarie 1873, ea a câºtigat
loc de 236 de stânjeni în “Mahalaua din gios de Cacaina” (loc situat premiul I ºi medalia de aur la concursul de pian de la Conserrvatorul din
astãzi pe strada Gh. Emandi, nr. 2).3 Pentru cã era energic ºi Viena, iar în februarie a susþinut un concert de binefacere la Teatrul
întreprinzãtor ºi pentru a-ºi suplimenta veniturile, Ioan Costache a Naþional din Bucureºti, unde prinþul Alexandru Gh. Bibescu a cunoscut-
înfiinþat târguºorul Borosãºti pe vechiul drum medieval Vaslui-Scânteia- o. A doua zi, îndrãgostit de tânara pianistã, prinþul Bibescu a cerut-o în
Iaºi (atestat ca rateº în 1815 ºi recunoscut ca târg permanent în 1845). cãsãtorie de la tatãl ei, iar apoi tinerii cãsãtoriþi s-au stabilit la Paris. Aici,
Mai târziu, fiul sãu - Manolache Costache - a vândut aceastã moºie care timp de peste 30 de ani, principesa Elena Bibescu a patronat un salon
s-a mai numit ºi Rateºul Epureanu, azi fiind satul Lunca-Rateº, com. literar ºi artistic, frecventat de scriitori, artiºti ºi muzicieni francezi
Scânteia, jud. Iaºi.4 Mai mult, în calitate de epitrop al averii lui Gheorghe (Anatole France, Vuillard, Bonnard, Gaugain, Maillot, Saint-Saens), iar
Roºca Codreanu (nepotul sãu de vãr primar, prin alianþã), Ioan talentul ei de pianistã a fost apreciat de Wagner ºi Liszt. De multe ori,
Epureanu trebuia sã dea 700 de galbeni logofãtului Costache Conachi, principesa concerta pentru cei sãraci la Bucureºti, Sinaia ºi Bârlad, iar
cel care urma sã se îngrijeascã de moºia Vãleni ºi sã înfiinþeze aici o de numele ei se leagã recitalul de muzicã clasicã a lui Paderevwski de la
ºcoalã. Pentru cã abia peste doi ani i-a dat banii, lui Ioan Costache i s-a Ateneul Român (1899) ºi, mai ales, ascensiunea lui George Enescu la
luat epitropia ºi i s-a imputat folosirea bunurilor moºiei Vãleni în interes Paris (pe care l-a luat sub protecþia sa ºi l-a ajutat sã-ºi susþinã aici suita
personal.5 Totodatã, Ioan Epureanu a locuit ºi la Iaºi, în casele din simfonicã “Poema românã”). Principesa a murit la 18 octombrie 1902, la
mahalaua Sf. Andrei - case pe care le-a lãsat prin testament soþiei sale Iaºi, fiind apoi înmormântatã la Bârlad.13
Ecaterina (nãscutã Negre).6 Singurul bãiat al lui Costache Epureanu - Ion - ºi-a început studiile
Mama lui Manolache - Catinca Costache Negre (Negel) - era în Germania ºi le-a terminat la Paris, unde a absolvit ªcoala de ªtiinþe
fiica spãtarului Costachi Negre (devenit apoi ispravnic de Tutova la Morale ºi Politice. Deºi era înalt, robust ºi avea statura unei persoane

12
ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010
puternice, Ion era în realitate un om blând, timid ºi nesigur chiar, amabil Cu toate acestea, Epureanu avea o fire copilãroasã. Astfel, dintr-o
ºi gentil. Prestigiul tatãlui sãu l-a propulsat pe Ion ca deputat conservator scrisoare din 8 martie 1847 a lui Alecu Cuza cãtre cumnatul sãu
al judeþului Tutova de patru ori, iar din aceastã calitate s-a implicat în Iordachi Lambrino, aflãm cã “pe Manolachi Epureanu l-am iertat ºi
construirea cãii ferate Bârlad-Fãlciu. Nu s-a cãsãtorit, poate pentru cã aceasta ca urmare a copilãriei sale, cãci în ochii mei Manolachi ar trebui
era bolnav de tuberculozã, maladie care l-a rãpus la vârsta de 38 de ani. sã fie încã pe bãncile unui colegiu, supus pedepselor corporale ºi poziþia
A murit la Odessa (12 noiembrie 1894) ºi a fost înmormântat la Bârlad, sa prezentã i-o cred uzurpatã, probã fiindu-mi purtarea sa în toate
alãturi de tatãl sãu.14 afacerile, purtare de copil îndãrãtnic.” Totodatã, Epureanu era bun
Prin origine ºi mentalitate, Manolache Costache Epureanu a prieten cu Al. I. Cuza, pe care-l ruga deseori sã-i facã diferite comisioane
rãmas mereu un boier de viþã veche, iar comportamentul sãu ezitant ºi ºi de la care se mai ºi împrumuta cu bani, dar ºi cu Vasile Alecsandri,
inconsecvent l-au determinat sã-ºi piardã în timp mulþi prieteni. Cu toate Mihail Kogãlniceanu, Alecu Russo, Costache Negri ºi Lascãr Rosetti.19
acestea, contemporanii sãi i-au recunoscut “cinstea ºi onorabilitatea Mai mult, iatã ce spunea scriitorul Nicu Gane despre Manolache
exemplarã”. Totuºi, a trãit mai mereu încurcat în datorii, asta ºi pentru cã Costache Epureanu: "Manolaki Kostaki era un om bun, cinstit, dar fãrã
socrii sãi - Alecu Sturza Bârlãdeanul ºi soþia sa, Smaranda - nu i-au dat mare statornicie ºi, ca toate naturile de artist, uºor se entuziasma ºi uºor
nimic ºi nici nu l-au lãsat sã vinã în casa lor de la Bârlad. În aceste se descuraja. La cea mai micã dificultate el se da înlãturi, pãrãsind
condiþii, pentru a-ºi achita împrumuturile fãcute în perioada exilului ºi situaþiuni excelente, care ar fi putut sã le pãstreze."20
cheltuielile necesare întreþinerii familiei, Epureanu ºi-a vândut moºia Încã din februarie 1875, soþia lui Epureanu - Maria - era bolnavã
Borosãºti (1855), casele Catincãi Costache de pe actuala stradã de cancer ºi, astfel, a fost internatã într-un sanatoriu din Austria. La 27
Nicolae Bãlcescu, nr. 40 din Bârlad (februarie 1859) ºi casele sale din septembrie 1875, în vârstã de numai 45 de ani, ea moare la Voslau
acelaºi oraº (în 1859 ºi 1868).15 (Austria) ºi este adusã în þarã, unde este înmormântatã la Biserica “Sf.
Începând din 1861, Epureanu a fãcut din nou împrumuturi, Spiridon” din Bârlad - ctitoria familiei bârlãdene Sturdza. Osemintele ei
cheltuind enorm pentru întreþinerea la ºcolile din Germania ºi de la Viena de sub podeaua bisericii nu au fost gãsite încã.21
a copiilor sãi Catinca, Elena ºi Ioan. Ultimul împrumut de 29000 de Când ºi-a dat demisia din funcþia de prim-ministru al guvernului
galbeni l-a luat în 1866 de la logofãtul Anastase Baºotã. Nedorind sã-i liberal în iulie 1876, ca urmare a acuzãrii cabinetului foºtilor sãi colegi
rãmînã acestuia dator, Manolache a reuºit sã obþinã achitarea aproape conservatori, Epureanu nu numai cã a dat dovadã de onoare ºi
integralã de cãtre stat a bonurilor lui Baºotã în valoare de 2000000 lei cavalerism, dar atitudinea lui a fost una demnã, cãci el a afirmat cã îºi
aur (pentru þiganii dezrobiþi ºi pentru pãmântul expropiat). Mai mult, în asumã responsabilitatea pentru perioada cât a fost ministru conservator
1868, la sugestia lui Epureanu, Baºotã s-a asociat cu bancherul Leiba al Justiþiei ºi cã se va supune legilor dacã se vor gãsi fapte care sã-l
Cahana, pentru a o salva de la faliment pe Ruxandra Rosetti- incrimineze. Gestul sãu de solidaritate i-a miºcat chiar ºi pe adversari, I.
Roznovanu. Tot atunci, Manolache ºi Eudoxiu Hurmuzaki au susþinut C. Brãtianu apreciindu-l prin cuvinte elogioase, iar deputatul Nicolae
ideea logofãtului Baºotã de a lãsa, prin testament, jumãtate din avere Fleva (care propusese judecarea foºtilor miniºtri conservatori) ºi-a
unei ºcoli româneºti din Pomârla. Totuºi, dupã moartea logofãtului, la exprimat recunoºtinþa faþã de poziþia lui Epureanu: „Noi vom considera
deschiderea testamentului acestuia, Epureanu a aflat cã nu e exclus totdeauna în Manolaki Kostaki acea personalitate francã ºi loialã, care,
dintre datornicii lui, deºi îl considerase un bun prieten. Probabil cã când întinde mâna, e gata sã rãspundã la obligaþiunile ce a luat. Poate
logofãtul nu-l iertase pe Epureanu pentru faptul cã a încercat sã o ajute cã noi nu avem aceleeaºi vederi politice ca D-sa, dar sperãm cã ne vom
pe fiica renegatã a acestuia (Elena Cantacuzino) în a obþine toatã reuni totdeauna pe acelaºi tãrâm când va fi vorba de libertãþile publice,
averea de la tatãl ei.16 iar atunci cu toþii ne vom da mâna cu siguranþã ºi vom face sã domine
Manolache Costache Epureanu avea în casã una din cele mai sistemul constituþional în aceastã þarã.”22
mari biblioteci din Moldovca, era pasionat de lecturã ºi de muzica Din aprilie 1880, când bolnav de tuberculozã, organismul i-a
clasicã, preferându-l pe Beethoven. Ca semn al rafinatei sale slãbit, Epureanu a fost nevoit sã se retragã din viaþa publicã ºi sã
inteligenþe, prefera sã joace ºah, iar în timpul unei cãlãtorii la Londra a întoarcã la moºia sa de la Epureni. De aici, a plecat la un sanatoriu din
cãºtigat o partidã de ºah jucatã cu un ministru englez. Acesta a venit Viena, dupã care - la recomandarea medicilor - a trebuit sã se interneze
apoi pânã la Epureni pentru a-ºi lua revanºa, iar Epureanu l-a lãsat sã la un spital din Wiesbaden (Germania). Apoi, ultimile sãptãmâni le-a
câºtige, de teamã sã nu i se facã rãu politicianului englez. Oricum petrecut la Schlangenbad (lãngã Nassau, acum în Germania), unde,
Epureanu a rãmas mereu o fire capricioasã ºi imprevizibilã, dar “învins de boalã ºi de timpurie bãtrâneþe, ºi-a dat obºtescul sfârºit” în
moderatã ºi onestã, considerând cã “extremele sunt periculoase ºi ziua de 7 septembrie 1880.23
ostile þãrii”.17 Deºi iniþial familia sa a dorit ca el sã fie înmormântat în biserica de
Însã, cea mai bunã caracterizare a omului Manolache Costache la Epureni (ctitoria neamului sãu), totuºi peste 200 de fruntaºi bârlãdeni
Epureanu ºi a sensibilitãþii firii sale a fãcut-o concetãþeanul sãu i-au scris o scrisoare lui Alexandru Exarcu (ginerele urmaº care s-a
bârlãdean N. G. Rãdulescu, cel care l-a cunoscut îndeaprope ºi l-a ocupat de funeraliile lui Epureanu) ºi l-au rugat ca trupul marelui om
descris astfel în 1885, la cinci ani de la moartea sa: “... Pe lângã politic sã fie înhumat în Cimitirul "Eternitatea" din Bârlad. Din ordinul
identitatea ºi spiritul pus totdeauna la locul lui, era de observat încã la primului ministru Ion C. Brãtianu, autoritãþile i-au organizat lui
Manolaki Kostaki o particularitate a inteligenþii sale: intuiþiunea. Îi era Manolache Costache funeralii naþionale, vagonul mortuar, intrat în þarã
de ajuns sã asculte adeseori numai câteva fraze ale unui discurs, pentru pe la Iþcani, fiind însoþit pânã la Bârlad. La înmormântare au participat
a-l pãtrunde pânã la sfârºit. Când citea împreunã cu cineva vreo carte, reprezentanþii Casei Regale, ai Parlamentului, ai Guvernului, ai
acesta rãmânea surprins, uimit, vãzând pe Epureanu cã ghicea la partidelor politice, ai armatei ºi ai autoritãþilor locale. Toþi cei care au
citirea primelor pagini restul cãrþii aproape în întregime. Acest dar firesc susþinut discursuri panegerice au evidenþiat patriotismul lui Manolache
surprinsese foarte mult ºi pe faimosul Crawley, care zise chiar fiului lui Epureanu ºi enorma sa contribuþie la crearea ºi modernizarea statului
Epureanu: <<Tatãl Dvs. are numai un singur cusur... înþelege prea naþional român. De altfel, în presa vremii au apãrut atunci ample
iute!>>. ... În privinþa activitãþii era neobosit. Cu activitatea fizicã, era în comentarii despre remarcabila personalitate a acestui reputat om politic
stare sã meargã pe drum în puterea iernii pe gerul cel mai aspru, fãrã al epocii sale.24
blanã chiar, aproape douãsprezece ceasuri; ºi sã doarmã nopþi întregi, În fine, iatã cum l-a schiþat principesa Elena Alexandra Bibescu pe
când împrejurarea cerea aºa, numai pe un scaun; ori sã petreacã citind, tatãl ei, Manolache Costache Epureanu, într-o notã destinatã, probabil,
studiind pânã la lumina albã a zilei fãrã a resimþi oboseala. Ca activitate Marii Enciclopedii Franceze: "Ceea ce l-a caracterizat cel mai mult,
intelectualã, a probat destul de mult în toatã viaþa-i politicã. Manolaki era simþul datoriei, a împins acest simþãmânt pânã la ideal. El a trecut
Kostaki era de o simplitate rarã, cãci fugea de alaiuri ºi parade prin lume cu inima ºi fruntea nepãtate, urmãrind fãrã preget acel
pompoase, dispreþuia luxul ºi tot ce de aproape sau de departe înãlþãtor scop al datoriei, atât în politicã, cât ºi în viaþa publicã ºi de
formeazã plãcerile omului materialist. Din contra, tot ce privea ºtiinþa ºi familie. Elocvenþa sa limpede, naturalã, curgãtoare, puternicã mergea
arta, frumuseþile naturii chiar, îl încântau, îl înduioºau pânã la lacrimi. pânã la entuziasmul vibrator atunci când vorbea de viitorul þãrii sale, de
Citirea unei tragedii de Shakespeare, ascultarea unei melodii de marile destine ce el le întrevedea pentru þarã. Arzãtoarea lui dragoste
Beethoven, privirea unui tablou frumos, gãseau în Manolaki Kostaki un pentru þarã ºi devotamentul sãu pentru naþiune ºi Tron au fos
admirator profund ; ºi cât trãi, spiritul sãu nu pierdu niciodatã focul dominantele existenþei sale. Nici un sacrificiu nu-i pãrea prea greu
tinereþii pentru toate simþirile nobile ºi mãreþe. Marele bãrbat nu putea pentru progresul ºi gloria României."25
suferi ºi nu voia iarãºi nimic sã se petreacã în afarã de patria lui care ar fi
putut da altã faþã aspirãrilor ei ºi poziþiei ce ocupa. Nu suferea ca strãinii - continuare în numãrul urmãtor -
sã înþeleagã într-alt fel de cum era þara ºi locuitorii sãi, de orice clasã.”18

13
Nr. 104 - octombrie 2010 ELANUL
Stroe Belloescu – victimã a celor pe care i-a ajutat
- urmare din pagina 1 -
Groaza domina târgul, împrejurimile. Criminaliºtii, specialiºtii în noapte cercetãri iar populaþia înspãimântatã, a tot vorbit. De toate.
citirea „presupunerilor” erau încurcaþi. Nu numai cã de pe urma Presupuneri ºi vinovaþi, de tot felul.
criminalilor nu se gãsiserã urme certe, dar mai ales pentru cã timpul Au fost cercetaþi, anchetaþi, urmãriþi, suspectaþi, sute ºi sute de
fugea ºi probele, destul de puþine, se pierdeau. oameni. Posibili vinovaþi erau mulþi. De pildã, se ºtia cã profesorul
Cine îi putea împiedica pe curioºii sosiþi sã nu umble efectiv peste fusese proprietarul moºiei de la Talaºmani, pe care o vânduse mai de
tot? Aºa, urmele faptelor criminalilor se „îmbrãþiºau” cu cele rãscolite de mult unui frate al sãu Gheorghe Belloianu. Când a murit acesta, moºia
mulþimea adunatã. Unde sã descopere acul în carul cu fân? – era le-a rãmas celor douã fiice ale sale. Una mãritatã cu un procuror Aslan,
întrebarea nedescurcatã. alta cu un militar – cãpitanul Anastasiu. Nici unul nu se ocupa de moºie.
* κi puseserã administrator pe ªtefan Dobreþin. Cum Stroe Belloescu era
Bãtrânul Stroe Belloescu, fost profesor de matematicã la liceu, un argint viu, deºi nu mai era proprietar, continua sã meargã la
acum pensionar onorabil, preºedinte al Ligii Culturale din oraºul Bârlad, Talaºmani, la moºie, ºi-l controla pe administrator. Îl admonesta. Ba, se
era cunoscut ca un mare patriot. Un filantrop ºi în genere – om de bine. spunea, cã Dobreþin era pe cale sã fie demis. Deci între cei doi era un
Era ºtiut în întreaga þarã, fusese senator în Parlamentul României, încât conflict, pe faþã. De notorietate, cum se spunea ºi atunci. ªi cum chiar a
vestea cã acest mare român a cãzut victimã celui mai odios ºi miºelesc doua zi dupã crimã, Dobreþin a fost vãzut cu o zgârieturã pe obraz,
asasinat, s-a rãspândit fulgerãtor. ipoteza materializãrii conflictului nu lipsea.
Nota caracteristicã a celui rãpus, imprimatã în toate acþiunile vieþii A fost chemat, iscodit de jandarmi, procurori. De oameni chiar!
sale, era dragostea de neam ºi mila de cei nenorociþi ºi nevoiaºi. Apoi, unii socoteau cã nici doamna Raluca, soþia lui Belloescu nu
Observând el cã toatã mizeria vieþii ºi necazurile putea fi strãinã de faptã. Dânsa trebuia sã cunoascã
sãrãcimii se datorau neºtiinþei de a gândi ºi fãptui a pe criminali, e chiar complicea lor – susþineau unii.
mulþimii, dar ºi din lipsa sentimentului religios care, Dar, la un moment dat, se rãspândise zvonul cã
dupã convingerea lui era – este ºi rãmâne, fãclia ºi doamna chiar fusese arestatã.
pârghia moralitãþii sociale, permanent s-a gândit ºi i-a Deci instrucþia cazului era nu numai dificilã, ci
ajutat pe cei „oropsiþi ai soartei”. foarte grea!
ªi, meditând el, ca un mare matematician ce era, Descinderea de la domiciliul defunctului a
dar ºi ca om de suflet, a gãsit cã cel mai bun lucru reliefat existenþa unor picãturi de sânge pe locul unde
folositor atât pentru muncitori, cât ºi pentru sãtenii au umblat ºi cãutat criminalii. Însemna cã cel puþin
sãraci - pentru om în general – este a-i învãþa carte, a-i unul din ei a fost rãnit în lupta cu victima. De aici ºi
lumina, a le întãri sentimentul religios ºi moralizator… întrebarea cu zgârâietura de pe obrazul
El a vãzut în ºcoalã ºi în bisericã leacul cel mare pentru administratorului…
ameliorarea stãrii deplorabile a mulþimii. De aici – Îndatã s-a emis o circularã care cerea: „Rog
spunea presa – când s-a difuzat vestea asasinãrii, pe cercetaþi pe toþi indivizii certaþi cu justiþia, dacã au
care o duceau ºi ºoaptele – pornirea lui entuziastã de a leziuni pe mâini ºi faþã. Acei care vor avea leziuni, sã
face ºcoli ºi biserici, de a le înzestra ºi dãrui nu atât justifice provinenþa lor ºi sã explice întrebuinþarea
instituþiilor în cauzã, cât oamenilor. timpului în ziua ºi noaptea de sâmbãtã 20 octombrie a.c.
Pe foaia testamentului sãu, dupã ce zidise ºcoli ºi biserici la Acei care nu pot justifica ce au fãcut la data arãtatã, sã fie înaintaþi
Griviþa ºi Palermo, fãcuse donaþii la spitale ºi înãlþase bârlãdenilor acestui cabinet” – scria circulara nr.43/1912, octombrie 26.
instituþia de culturã „Casa Naþionalã” cu mai multe sãli pentru bibliotecã, Pânã la urmã, cercul suspecþilor s-a îngustat ºi profesionalismul
pentru un muzeu artistic ºi sediu al Ligii Culturale, preºedintele acesteia, anchetatorilor s-a oprit asupra urmãtorilor care ºi-au recunoscut faptele:
dorise doar atât: „Îndatã ce corpul meu va fi scãldat, sã fiu aºezat în
Casa Naþionalã, de unde, într-un car cu doi boi, sã fiu dus ºi îngropat în
biserica din comuna Griviþa ºi carul cu boi sã fie dat unor însurãþei
sãteni…
Averea mea este astãzi, 9 iunie 1912 – când data ºi testamentul –
de 15.000 lei, în trei înscrisuri funciare rurale 5%, în casa mea de fier ºi
8.500 lei la Banca Moldovei de Jos. Total 23.500 lei.
Las 800 lei pentru ºcoala comunei Palermo, 3000 lei fiind la Casa
ªcoalelor din Bucureºti, cu al cãrui venit sã se ajute la întreþinerea
ºcoalei din Griviþa; 2000 lei fond la Casa bisericii din Bucureºti, din al
cãrui venit sã se ajute întreþinerea bisericii din Griviþa; 3000 lei plata
domnului Lãzãrescu pentru atelierul din Griviþa; 5000 lei zestrea copilei
Marieta, fiica nepoatei mele Mariþa I. Terþescu. Cu restul sã se cumpere
carul cu boi ºi înmormântarea mea.
Doresc ca la înmormântarea mea sã nu se þie cuvântãri, nici
coroane – de se poate cor vocal ºi nici cum instrumental.” Stelian Iosep, de 36 de ani, grãdinar, domiciliat în oraºul Bârlad, fost
Era scris, datat ºi subscris de Stroe Belloescu. condamnat în anul 1897 de cãtre Tribunalul Tutova, la doi ani închisoare
Testamentul a fost gãsit în odaia în care profesorul fusese pentru furt, dar acum arestat. Ion Iosep, zis Nica, de 33 ani, grãdinar,
asasinat, scos din casa de fier, aruncat jos printre alte hârtii, ca nimic domiciliat in Birlad, numai cercetat, dar acum arestat; Vasile Chirica, de
trebuitor. Ca ºi astãzi, atunci, aproape 100 de ani în urmã, gazetele 31 ani, ghiocer, nãscut ºi domiciliat în Bîrlad, fost condamnat în 15
vesteau des despre crimele sãvârºite în þarã…
În noaptea de 17 spre 18 noiembrie 1911, mai mulþi indivizi
mascaþi ºi multã vreme necunoscuþi, sosiserã cãlãri pânã în apropierea
satului Ciureºti, din judeþul Tutova, s-au dus la locuinþa preotului ªtefan
Balaban, i-au omorât unul din servitori, iar pe preot l-au bãtut straºnic ºi
i-au furat banii ºi mai multe obiecte din casã. Apoi, au dispãrut…
În dimineaþa zilei de 18 noiembrie, acelaºi an, a fost gãsit
strangulat, cu mâinile ºi picioarele legate în sfori, ªtefan Udrea,
concubina lui – Ioana Ene din strada Cananului nr.6 din Galaþi.
Faptã tot a unor indivizi necunoscuþi.
Acum, în dimineaþa zilei de 21 octombrie 1912, când s-a dat de
veste despre asasinarea profesorului de la Bârlad ºi pânã în noaptea de
24 noiembrie, când s-a aflat numele criminalilor, autoritãþile au fãcut zi ºi

14
ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010
rânduri pentru diferite furturi, arestat ºi el; Alecu Dima, de 56 ani, plugar, sufragerie. Aici, Stroe Belloescu ºi doamna sa Raluca stãteau la masã.
domiciliat în comuna Bereºti, cotuna Aldeºti, judeþul Covurlui, fost Domnul – pe scaun, doamna – în capul mesei, pe pat. Ion Peleneagra,
condamnat de Tribunalul Brãila, la doi ani închisoare pentru furt, acum ºi cum a intrat, a ºi slobozit un foc de armã, sã-i intimideze. Lampa s-a
el arestat; stins, iar el punându-ºi revolverul în buzunar, s-a repezit asupra
Ioan I. Peleneagrã, zis Butuc, de 33 profesorului. L-a prins cu mâna ºi i-a astupat gura, l-a trântit jos cu scaun
ani, muncitor din Bereºti, cu alte condamnãri cu tot.
ºi arestãri; Manole Chiriloi, de 26 ani, Alecu Dima s-a repezit asupra doamnei, i-a smuncit pelerina de
muncitor din Bereºti, numai cercetat, dar pe spate, i-a acoperit faþa cu ea, a trântit-o pe pat, a legat-o cu mâinile de
arestat în cazul de faþã; Manolache Popa, de bara crivatului ºi i s-a adresat poruncitor:
44 ani, plugar din Bereºti, nici el cercetat - Unde e câºtigul moºiei? Ce bani mai ai în casã? Scoate-i! De nu,
vreodatã. moartea!
Cum s-au constituit în bandã, nu ªi în timp ce Alecu Dima lupta cu doamna, Ion Peleneagra lovea
relatãm, ca sã nu dãm lecþii, deºi ºcoliþii de cu pumnii pe Stroe Belloescu. L-a cotrobãit prin buzunare, i-a luat
astãzi au devenit perfecþioniºti. Dar iatã cum ceasul, iar Ion Iosep, dupã ce i-a legat mâinile la spate, i-a smuls din
s-au desfãºurat faptele, în rezumat: buzunar cheia de la casa de fier ºi a dat s-o deschidã.
Prima descindere la casa Belloescu a - Ce zice boierul? – l-a întrebat Manolache Popa pe Ion
avut loc la 27 septembrie. Stelian Iosep se Peleneagra, iar Alecu Dima a adãugat:
duce la Bereºti dupã Peleneagrã, Alecu - Lãsaþi-l pe mâna mea!
Dima ºi Manole Chiriloi, vin împreunã la ªi în vreme ce profesorul se ruga, „lãsaþi-mã, nu mã omorâþi, cã
Bârlad, iar seara se duc la locuinþa sunt creºtin ºi eu ca ºi voi, ºi am fãcut mult bine pentru þarã!”, cum a pus
profesorului. Intrã în curte, se ascund într-o ºurã din faþa bucãtãriei. ªi în mâna Manolache Popa pe Belloescu, acesta n-a mai vorbit.
timp ce Vasile Chirica umblã prin curte ºi se uitã în casã, sã vadã ce face O datã cu sfârºitul profesorului, petrecut în chinuri, Vasile Chirica
gazda, îl simte câinele ºi în lãtratul lui, „oaspeþii” se fac nevãzuþi. Cei doi deschidea casa de fier, din care au luat ce au mai gãsit de valoare: câþiva
fraþi Iosep se duc la casele lor, iar cei patru din Bereºti, merg ºi dorm la bani de argint ºi cei 511 lei, pensia pe care profesorul o încasase joi, 18
Vasile Chirica. octombrie, 1912.
A doua zi, seara, pe 28 septembrie, se La plecare, când au ieºit din casã, au aruncat o saltea peste
duc din nou. Intrã în curte, ajung la ºurã, vãd doamna Raluca, dupã care s-au oprit la Vasile Chirica. Au intrat în grajd,
pe Stroe Belloescu stând la masã, dupã care au aprins o lumânare, au aºternut jos un sac pe care au pus toate
îºi împart rolurile: Manolache Chiriloi, Stelian lucrurile furate din casa lui Stroe Belloescu. ªi-au împãrþit banii care îi
Iosep ºi Vasile Berescu intrã în bucãtãrie, apoi luaserã: câte 21 de lei de fiecare! Iar celelalte lucruri: bijuterii, bonuri de
la boer, dar cum câinele stãtea de strajã, valoare le-a luat ºeful – Alecu Dima.
acþiunea lor eºueazã din nou. Rãufãcãtorii se Printre hârtiile scoase din casa de fier ºi împrãºtiate s-a gãsit ºi un
duc ºi dorm la Vasile Chirica. alt document împãturit. Un testament fãcut de ªtefan Belloiu din Brãila,
A treia searã – 29 septembrie – se duc fratele lui Stroe Belloescu, care-i lãsa o avere de 693.000 lei.
iarãºi la Stroe Belloescu, dar câinele era la Dacã Stroe Belloescu ar fi trait ºi ar fi intrat în posesia averii lãsate
post. lui, câte ºcoli, câte biserici, câte ajutoare n-ar fi împãrþit profesorul, care,
- Iosipe – îi zice Vasile Chirica lui Ion: dupã ani îndelungaþi de muncã, reuºise sã aibã o pensie de 511 lei pe
eºti grãdinar. Fãþi de treabã la Belloescu. Zi-i lunã!
cã vrei sã-i iei în arendã grãdina din faþa casei ºi dã niºte hapuri câinelui
ãsta!
La sfatul lui Vasile Chirica, Ion obþine câteva hapuri de stricninã de
la sergentul de stradã Petrache Cruceanu ºi punând unul într-o bucatã
de carne, trece chiar în seara aceea pe lângã poarta lui Belloescu ºi-i
aruncã câinelui hapul.
În seara urmãtoare revine pe lângã casa pensionarului sã vadã
dacã câinele mai trãieºte. ªi vãzându-l în curte, îºi trimite fratele, pe
Stelian Iosep – sã otrãveascã ºi el câinele. ªi chiar reuºeºte.
Timpul trece ºi bandiþii lucreazã. Sâmbãtã seara, 20 octombrie
1912, zi fatalã pentru Stroe Belloescu, criminalii sunt în acþiune. Pe la
ºase ºi jumãtate seara, au intrat în curtea gospodarului, pe portiþa
dinspre casele lui Lascãr Costin, avocat, sar apoi gardul din grãdinã în
curte ºi stau tupilaþi. Nicu Opriºan, servitorul profesorului, înhama calul
la trãsurã.
- Se duce la garã cu trãsura sã aducã profesorul, comunicã Vasile
Chirica, celorlalþi.
Pe la ora opt, opt ºi jumãtate, pe întuneric, când Belloescu s-a
întors de la garã – acasã, tâlharii vãd servitoarea intrând cu mâncarea în
casã. Manole Chiriloi, Manolache Popa ºi Stelian Iosep intrã ºi ei în
bucãtãrie. Aici, vizitiul Nicu Opriºan, tocmai stãtea pe un scaun, dintre
cele mici, în faþa focului, iar bucãtãreasa, la o masã, stând cu spatele
spre uºã, tãia friptura pentru profesor.
Bunã seara moº Nicolae – i se adreseazã Manole Chiriloi lui Nicu
Opriºan, ºi, înaintând, apucã bucãtãreasa pe la spate, o trage mai la
Dar cum ªtefan Belloiu a murit la 31 ianuarie 1913, deci dupã
dos, stinge lampa ºi apoi o trânteºte pe pat atenþionând-o:
Stroe Belloescu, acesta ºi-a schimbat testamentul. A fãcut altul!
- Sã nu þipi! – ºi o leagã cu sfori de mâini ºi de picioare,
*
imobilizând-o total.
În afara petelor de sânge, ce a gãsit ancheta la faþa locului,
- În timpul acesta, Manolache Popa, care a intrat ºi el imediat dupã
în casa lui Stroe Belloescu? Sosiþi la domiciliu profesorului, procurorii
Manolache Chiriloi, îl prinde pe Nicu Opriºan de mâni, i le duce la spate,
l-au gãsit pe acesta în antretul din faþã, culcat jos, cu faþa în sus, legat
Stelian le leagã cu sfori, dupã care tot Stelian i-a legat ºi picioarele. Ion
la gurã cu un ºervet, plin de sânge, deschis la hainã ºi vestã, un
Manolache Popa l-a îmbrâncit de a cãzut cu faþa la pãmânt. Dar cum
nasture de la hainã ºi doi de la vestã rupþi, iar buzunarul stâng de la
Opriºan scoate þipete, Manolache scoate din buzunar o cârpã roºie,
palton scos în afarã. Fusese buzunãrit!
ruptã dintr-o obialã încã de acasa, i-o îndeasã pânã i-a intrat toatã în
- Era cu faþa în jos ºi crezându-l în viaþã, l-am întors cu faþa în sus ºi
gurã.
i-am pus ºi douã perne sub cap. Dar degeaba! – a explicat doamna
În timp ce cei numiþi „lucrau” în bucãtãrie, Ioan Peleneagra , Alecu
Raluca investigatorilor.
Dima ºi Ion Iosep intrã într-un coridor, sar printr-un geamlâc în
În bucatarie era cadavrul vizitiului Nicu Opriºan. „Culcat cu faþa la

15
Nr. 104 - octombrie 2010 ELANUL
pãmânt, cu mâinile ºi picioarele legate cu sfori, la gurã legat cu un au rãsãrit tocmai din mijlocul pãturii þãrãneºti pentru care sãrmanul
prosop, tot plin de sânge.” Tot ce a fost socotit corpuri delicte, ajutãtoare Belloescu ºi-a sacrificat timpul ºi tot avutul sãu, oferindu-l ºcolii, bisericii
anchetei, au fost împachetate profesionist ºi luate de anchetatori pentru ºi instituþiilor de binefacere”.
alte ºi alte aprofundãri. În ce priveºte crima, s-a arãtat cã
S-a reþinut cã Raluca Belloescu ºi aceastã grupare constituitã de a face rãu, a
servitoarea din casã fuseserã ºi ele grav fost pornitã de la bandiþii Vasile Chirica, Stelian
maltratate. Ulterior, autopsia cadavrelor Iosep ºi Nica Iosif, care au atras ºi pe ceilalþi la
stabilea: moartea celor doi a fost violentã. fãptuirea crimei, în cauzã.
Cauza morþii – asfixierea prin sufocare. Cunoscându-se nesfârºitul ºir de fapte
Descoperite ºi alte fapte ale grupului bune a lui Belloescu, s-a cerut îndepãrtarea
infracþional, instrucþia a declarat cã existau oricãrui sentiment de milã, iar avocaþii, pentru
suficiente dovezi la dosar pentru a socoti acuzaþi, au solicitat pedeapsa cea mai
faptele criminalilor crimã de tâlhãrie prin energicã, nu din spirit de rãzbunare, ci pentru
întrebuinþarea de violenþã, bãtãi ºi cazne educaþia acelora de felul asasinilor lui Stroe
producãtoare a morþii profesorului ºi Belloescu, dacã vor mai fi existând dintre
servitorului. aceºtia.
* Deliberând în numele legii, curtea a
Judecarea procesului a început în ziua condamnat majoritatea acuzaþilor la muncã
de 21 martie 1913 ºi a durat 5 zile. Curtea a silnicã pe toatã viaþa ºi numai pe Vasile
fost prezidatã de I. Zãhãrescu, consilier la Berescu la 5 ani închisoare, Neculai Cuþitaru,
Curtea de Apel Iaºi, asistat de A.P. Rãdulescu Ghiþã Cuþitaru, ªtefan Cuþitaru, Iacob
– ca judecãtor instructor ºi N. Vernescu, Maxineanu, Constantin Ilie Cuþitaru ºi
judecãtor de sedinþã. Acuzarea a fost susþinutã Gheorghe Grecu la doi ani de închisoare; pe
de procurorul general C.Toneanu ºi Ion N. Costache la un an închisoare.
G.Petrescu Dâmboviþa, judecãtor de ºedinþã, Data in ºedinþa publica la data de 27
delegat în locul lui Lascãr Davidoglu, care cu Sterian Iosep, Vasile Chirica, martie 1913, Decizia Curþii a fost supusã
câteva zile înainte de a se deschide Curtea cu Manolache Tufescu, zis Guzu, Ion Iosep. recursului Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie,
Juraþi, a fost grav rãnit într-un accident de care, sub preºedinþia lui El.G. Economu,
automobil. consilier, deliberând în ziua de 31 mai 1913, în
Din comisia juraþilor au fãcut parte: Gh. Neºtian, G. Paladi, Geneti numele legii, Curtea a respins recursul.
Constantin, Lascãr Borº, Iorgu Radu, Ion Roºeanu, Gh. Neacºu, Detalii mai aprofundate se pot culege din lucrarea lui V.I.
Dobrovici Matei, Petrachi Dinu, Teodor Ion, Emil Palade, Dimitri Vladicol Stamatopol, judecãtor de instrucþie, „Ordonanþã definitivã datã în crima
iar ca juraþi suplinitori-Ion Corciovã ºi Petrachi Paretiu. de tâlhãrie cu omor sãvârºitã asupra lui Stroe Belloescu din Bârlad ºi a
Lucrãrile procesului, ocupându-se de memoria mãrinimosului vizitiului sãu Nicu Opriºan”, Bucureºti, Atelierele grafice SOCEC, 1913,
bãtrân patriot Stroe Belloescu (nãscut 1838) au subliniat cã acesta „a 91 p., (B.C.U.III B – 39895, Iaºi).
avut nenorocul sã fie trimis în lumea celor morþi, de cãtre nelegiuiþii care

George-Felix Taºcã. Un cercetãtor nu numai pasionat


Un cercetãtor, George-Felix Taºcã, scria în „Acta Moldaviae indicând cotele de inventariere:
Meridionalis XXV – XXVII, 2004- 2006 – Anuarul muzeului judeþean 1. „Întinse rãdãcini adânci – un lung filon genealogic, 1270 –
Vaslui „ªtefan cel Mare” , vol. I, p. 180, Editura Fundaþiei Academice 1984,”manuscris dactilografiat, 24 file (2637);
AXIS, 2007: „În anul 1975, fãcând cercetare la Arhivele Statului de 2. „Bãlãbãneºti – Tutova”, minimonografie, 55 file, manuscris
la Iaºi, am dat întâmplãtor peste trei volume – manuscrise ale dactilografiat ( 2640 );
protoereului Ioan Antonovici ºi mi-am notat cotele lor: 127,128 ºi 3. „Unele documente inedite privind biserica Sfintul Nicolae
1564, catalogate cu titlul „Note istorice ºi tradiþionale privitoare la din Bãlãbãneºti”, manuscris dactilografiat, 38 file (2641);
bisericile din þinutul Tutova”. 4. „Rãzeºii de Bãlãbãneºti”, manuscris dactilografiat, 510 file
Domnia sa, în continuare, arata cã a intervenit pentru trecerea (2642 );
lor în paginã de carte publicã, dar fãrã succes, ºi regreta cã 5. „Neamul nostru Tãºculesc”, manuscris dactilografiat, vol. I
manuscrisele lui Antonovici au „rãmas uitate în Arhivele Statului”, la ºi II, 361 + 395 file ( 2643 );
Iaºi. Preluând informaþia, ajutat de Serviciul judeþean Iaºi al 6. Strãmoºii noºtri îndepãrtaþi, generaþiile secolelor VI – XXI”,
Arhivelor Naþionale ale României, manuscrisele citate, cu 305 file (2649 );
comentarii suplimentare, urmeazã sã devinã sub semnãtura de 7. „Un proces civil în Moldova care a durat 150 ani”, conferinþã
autor a subsemnatului, nu prea târziu, cãrþi de uz public. þinutã la Asociaþia pentru istoria comparatã a dreptului”, 27
Cum din scrierea d-lui Taºcã am înþeles cã din ceea ce a file (2650);
îndosariat viitorul episcop de Huºi, Iacov Antonovici, domnia-sa a 8. „Prestigioasa ascendenþã maternã a chirurgului oncolog
valorificat doar partea manuscriselor referitoare la preoþii ºi clujean Ion T. Chiricuþã”. Reghin, 1989. Manuscris
bisericile din Bãlãbãneºti, interesul de a afla cum a fãcut-o, nu mi-a xerografiat, 58 file (2653 );
dat pace. 9. „Un tribun al rãzeºilor din Bãlãbãneºti – vel Cãpitanul
Urmare, din interes public ºi pentru informarea confraþilor de Constantin Balaban”, 38 file (2656);
condei ºi manuscris arhivistic, nerãbdãtori de a gãsi surse de 10. „Gheorghe ºi Maria Taºcã”, cuvântare rostitã la ºcoala din
informare pentru punerea lor în volume, deconspir total Bãlãbãneºti, manuscris xerox, 4 file (2661).
dezinteresat material ºi pe rãspundere personalã, poate spre Dupã cum am spus, le-am cules titlurile din registrul-
surprinderea ºi a autorului lor, neobosita realizare a cercetãtorului inventar al prestigioasei instituþii ieºene ºi le nominalizez spre
care pe mine, dupã cum spuneam, m-a ajutat. cunoaºtere generalã.
Dupã activitatea sa de la Iaºi, în 1975, astãzi inventarul Poate la cartea notatã – ies alte cãrþi.
Serviciului Arhivelor Statului de aici s-a îmbogãþit cu urmãtoarele Dã, Doamne!
titluri ale cercetãtorului George – Felix Taºcã, cifrele din paranteze

16
ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010
Europeana Moldovã*
- urmare din pagina 1 -
Dan RAVARU

Sã mai adãugãm cã în perioada interbelicã, atunci când relaþiile benefice de pânã în prezent, dar mai ales noua atitudine
România avea Nistrul drept hotar, ea a fost una dintre þãrile politicã a autoritãþilor de la Chiºinãu, constituie premise dintre cele
fondatoare ale Ligii Naþiunilor, la a cãrei tribunã au strãlucit Nicolae mai îmbucurãtoare. Cel mai important aspect constã, însã, în
Titulescu ºi Martha Bibescu. realizarea abia acum a autenticei desprinderi de spaþiul fost sovietic,
Dupã înstrãinarea ruseascã, Moldova dintre Prut ºi Nistru se de Rusia în primul rând, eliberarea de clauze economice ºi politice
întoarce iarãºi la originile sale. Tocmai aceasta rezultã din cartea impuse de aceasta, mai ales în context energetic. Se sperã, de
domnilor Iulian Sînzianu, ªtefan Plugaru ºi Viorel Mãtãsaru, intitulatã asemenea, libertatea de miºcare în cadrul Uniunii Europene, un
„Republica Moldova, România ºi Uniunea Europeanã”, cu subtitlul climat de stabilitate în relaþiile externe, subvenþii agricole, cunoaºtere
„Douã decenii de colaborare. Bilanþ ºi perspective”. aprofundatã a teritoriului dintre Prut ºi Nistru, datoritã specialiºtilor
Lucrare ºtiinþificã, în primul rând, dar ºi mãrturisire de suflet, moldoveni prezenþi la Bruxelles.
este structuratã în cinci ample capitole, urmate de o bibliografie la ªtefan Plugaru îmi este mai cunoscut datoritã activitãþilor sale
obiect, consideratã a fi, în primul rând, de mare utilitate. publicistice, editeazã revista „Maluri de Prut”, colaboreazã în presa
Domnul Iulian Sînzianu trateazã mai întâi subiectul Uniunea judeþeanã cu ample articole bazate adeseori pe documente inedite
Europeanã, din douã puncte de vedere. Mai întâi ne prezintã un scurt, din arhive. Totodatã, este sufletul filialei „Mihail Kogãlniceanu” - Huºi
dar foarte dens istoric al acestei entitãþi, apoi trece la a Asociaþiei Culturale „Pro Basarabia ºi Bucovina”,
o monografiere a structurilor sale instituþionale ºi a fiind vicepreºedintele acesteia pe plan naþional. In
politicilor comunitare. De la bun început este studiul sãu aminteºte mai întâi frumuseþea
subliniat faptul cã ideea Comunitãþii Europene a entuziasmului de acum 20 de ani, când podurile de
apãrut în circumstanþele încheierii celui de al doilea flori - ironizate de cei ce se temeau de posibilitatea
Rãzboi Mondial, cu toate ororile sale. Starea Unirii - pãreau sã prefigureze dispariþia nedreptãþilor
psihologicã a europenilor înclina tot mai mult spre istorice. Nu a fost sã fie aºa, românii nu au fost pe
crearea unui climat de cooperare ºi spre ºtergerea mãsurã sã rãspundã aºa cum se cuvenea
rãnilor dureroase ale trecutului, în primul rând deschiderii sufleteºti a basarabenilor. Nu am avut
ostilitatea franco-germanã, care a generat atâtea atunci conducãtorii care ar fi trebuit, s-a pierdut
conflicte militare de-a lungul istoriei. momentul esenþial legat de complotul nostalgicilor
Iniþial, în prim plan s-au situat structurile comuniºti de la Moscova. Treptat, pe de o parte cei
economice. Încã din 1948 se instituie o organizaþie interesaþi au creat în Republica Moldova mitul unei
europeanã de cooperare, care avea în vedere agresiuni româneºti care ar strivi identitatea
gestionarea Planului Marschal, prin care Statele naþionalã a moldovenilor (!), pe de alta, dincoace de
Unite au sprijinit redresarea economicã a Prut s-a instituit un climat de indiferenþã, aproape
continentului. A urmat o adevãratã cascadã de generalizat. ªi, un fapt care meritã calificarea de
organizaþii superstatale, cu caracter economic grotesc. Dacã putem înþelege pânã la un punct
iniþial, apoi ºi politic, legislativ, social etc. Totul mercenariatul unor Vasile Staþi sau Vasile Vieru în
culmineazã cu Uniunea Europeanã care, în concepþia autorului, este stupidul lor efort de a susþine existenþa unei „limbi moldoveneºti", cu
o construcþie ce se bazeazã pe trei piloni: comunitatea economicã totul absurdã ni s-a pãrut atitudinea lui Leonard Orban, despre care,
întemeiatã pe integrare, piaþa comunã, moneda unicã, eliminarea din fericire, nu se mai aude nimic. în calitate de comisar european din
barierelor vamale ºi libera circulaþie a persoanelor ºi capitalurilor; partea României, în probleme de lingvism, a acceptat din prostie sau
politica externã ºi de securitate comunã; politicile de justiþie ºi de din obscure interese sintagma de „limba moldoveneascã”. Între
poliþie. în continuare, printr-o documentaþie exhaustivã, Iulian observaþiile pertinente ale lui ªtefan Plugaru se înscrie ºi aceea cã,
Sînzianu ne pune la dispoziþie structurile externe de ramificaþie ale prin plecarea la muncã în strãinãtate a basarabenilor, au avut
tuturor instituþiilor europene. schimbãri de naturã etnicã în teritoriul dintre Prut ºi Nistru. Desigur, în
Cu aceeaºi minuþiozitate ne sunt prezentate relaþiile bilaterale favoarea minoritarilor care, având o mai bunã situaþie materialã, au
dintre Republica Moldova ºi Uniunea Europeanã, pe parcursul a douã fost mai puþin tentaþi sã emigreze. Integrarea în Uniunea Europeanã
decenii. O cale îndelungatã, sinuoasã, cu urcuºuri ºi coborâºuri, dar ar reglementa o serie de raporturi de muncã, posibilitatea unor
cu o statornicie ºi tenacitate remarcabile, apropierea de punctul final, investiþii ar aduce înapoi acasã pe unii dintre cei plecaþi, mai ales cei
respectiv integrarea Moldovei de peste Prut ºi Nistru pare sã se fi care lucreazã în Rusia. O altã observaþie se referã la aprecierile celor
apropiat mult dupã eliminarea comuniºtilor de la putere ºi orientarea de peste Prut privind unele progrese ale României „europene”. Într-
actualului guvern. adevãr, discutând cu un primar din Republica Moldova, îi povesteam
Prof. dr. Iulian Sînzianu urmãreºte cu mare acuitate raporturile cã pânã în anul 1989, fãcând teren pe Valea Prutului, stãteam uneori
dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului, în sensul doritei în întuneric ºi priveam luminile de peste râu. Primarul mi-a dat replica:
integrãri, aportul românesc fiind tot mai important, mai ales dupã anul acum este invers! ªtefan Plugaru are în vedere mai ales aspectele
2007. Un rol determinant revine proiectelor comune Moldova - culturale, morale ºi psihologice ale intrãrii în Uniunea Europeanã,
România - Ucraina, în multe dintre acestea fiind implicat judeþul Vaslui ceea ce ar echivala undeva cu revenirea în România. Ceea ce ignorã
ca unitate administrativã, dar ºi numeroase localitãþi de pe cuprinsul mulþi români, ºi autorul a scos în evidenþã, este trauma psihologicã pe
acestuia, aflate în relaþii de parteneriat cu localitãþi din stânga care au suferit-o basarabenii pãrãsiþi de noi în 1940, teama ºi de
Prutului. acum a unei noi invazii ruseºti când, oarecum legal, efectivele din
Viorel Mãtãsaru se transpune în postura simplului cetãþean armata a XIV - a s-ar însuti peste noapte.
care se întreabã care sunt oportunitãþile ºi avantajele cuvenite ºi Totul s-ar vindeca atunci când Republica Moldova, statul
îndeplinite pentru Republica Moldova în cazul aderãrii sale la românesc dintre Prut ºi Nistru, ar deveni membru deplin în drepturi al
Uniunea Europeanã. în prealabil se impune, însã, aºa cum face Uniunii Europene. Cartea are marele merit de a fi un ghid competent
autorul, o analizã obiectivã a stãrii de fapt a Moldovei, a evoluþiei sale pentru aceastã cale.
în ultimele douã decenii, pentru a se putea cunoaºte posibila sa
armonizare economicã în raport cu realitãþile din Uniunea _____________________
Europeanã. Perspectivele nu par deloc scãldate în roz dar, ca o *Prefaþã la Republica Moldova, România ºi Uniunea Europeanã.
contrapondere la o eventualã viziune pesimistã, Viorel Mãtãsaru ºi Douã decenii de colaborare. Bilanþ ºi perspective. Autori: Iulian Sînzianu
(coord.), ªtefan Plugaru, Viorel Mãtãsaru. Editura PIM, Iaºi, 2010, 108 p.
Iulian Sînzianu ne prezintã într-un mod realist „poveºtile de succes”
ale Spaniei, Italiei ºi Þãrilor Baltice. Existenþa unui plan de acþiune,

17
Nr. 104 - octombrie 2010 ELANUL
Al.I.Cuza în filatelia româneascã
Sorin LANGU

Figura lui Cuza este una din cele mai cunoscute din istoria noastrã steme ale Principatelor, în colþurile de sus fiind notate datele 1859 ºi
ºi a inspirat în cei 150 de ani multiple abordãri istorice, artistice sau de 1959.14 Centenarul universitãþii ieºene din 1860 este celebrat filatelic de
altã naturã (medalisticã, numismaticã, literaturã etc.) În filatelie figura lui o emisiune în care nu apare portretul lui Cuza ci doar clãdirea
Cuza nu a ocupat un spaþiu prea larg, în parte datoritã condiþiilor universitãþii.15
obiective (domnie scurtã, perioadã de adaptare etc.) cât ºi a celor În 1964, cu prilejul centenarului universitãþii bucureºtene, Cuza
subiective (domnie încãrcatã de conotaþii politice, anturaj controversat, apare într-o emisiune dedicatã celebrãrii mai multor evenimente.
viaþã aventuroasã etc.). Portretul lui Cuza este în stânga heraldicã, în dreapta fiind clãdirea
Primele emisiuni filatelice româneºti sunt arhicunoscutele „Cap universitãþii.16 În 1968 cu ocazia a 120 de ani de la revoluþia paºoptistã
de bour”, legendare,1 ºi în acelaºi timp cele mai preþioase produse Cuza nu mai apare, emisiunea de 3 valori având portretele lui Bãlcescu,
filatelice româneºti.2 Acestea circulã în Moldova pânã la unire, iar apoi în Iancu ºi Alecsandri,17 pentru ca în 1969 sã nu mai fie nicio emisiune
principate pânã la 5 mai 1862, când este înlocuitã cu emisiunea dedicatã unirii din 1859.
„Principatele Unite”. Aceste emisiuni grupeazã împreunã vulturul valah, Neapariþia lui Cuza în 1969 s-a datorat, probabil, ºi preconizatei
capul de bour moldav, cornul poºtal ºi valoarea timbrului, 3, 6 ºi 30 de emisiuni din 1970, emisiune care a celebrat 150 de ani de la nºterea lui
parale. Emiterea acestor emisiuni este strâns legatã de evenimentele Cuza, ºi a constat într-o marcã ce înfãþiºeazã portretul lui Cuza, pictat de
de la începutul anului ºi se încadreazã în ansamblul mãrcilor luate dupã C.Popp de Szatmary. În 1973 lui Cuza i se dedicã o altã emisiune
recunoaºterea unirii Principatelor de la Conferinþa de la Paris din comemorând 100 de ani de la moartea sa, cu efigia lui Cuza în costum
decembrie 1861.3 Interesant este cã ºi proiectele de monedã ale lui militar într-un oval, iar pe margini este scris numele domnitorului,
Cuza, blocate de puterea otomanã, au în perioada 1859-1860, pe avers, intervalul temporal ºi evenimentul comemorat.18
stema Principatelor,4 ºi nu efigia domnitorului, dupã cum se vede de pe Faptul cã nici în 1969 ºi nici în 1979 nu au apãrut emisiuni despre
proba monedei de 5 parale, datatã 1860.5 Unirea Principatelor determinã autoritãþile sã scoatã o emisiune
Lovitura de stat din 2 mai 1864 modificã viziunea ºi atitudinea lui specialã în 1984 la 125 de ani de la evenimente, emisiune care a
Cuza: proiectul monedei este reluat, ºi chiar se bate o probã de argint de constat într-un bloc cu marca în centru, Cuza în stânga heraldicã a
5 sutimi, se pare cã ºi una de 10 sutimi, dar ea nu a fost descoperitã mãrcii, iar sub marcã cuvintele lui M.Kogãlniceanu: „Unirea e actul
niciodatã.6 Proba are pe avers efigia lui Cuza, profil, spre stânga energic al întregii naþiuni române”.19 Este ultima emisiune ce-l
heraldicã, iar pe revers milesimul ºi valoarea nominalã. înfãþiºeazã pe Cuza, pentru cã suntem în plina epocã „dacicã”,
Filatelic, Cuza a dorit repede o marcã poºtalã cu efigia sa. A fost Burebista ºi Decebal fiind mult mai ofertanþi, propagandistic, decât
contactatã imprimeria Waneberg din Bucureºti, care tipãreºte domnitorul Unirii.
aproximativ 200 000 de exemplare, dar nu sunt puse în circulaþie pentru Revenirea la democraþie nu a adus o reevaluare a imaginii lui
cã, anterior, Ministerul de Finanþe încheiase un contract cu imprimeria Cuza: prima emisiune este în 1994, cu prilejul a 130 de ani de la
Socec.7 În ianuarie apar emisiunile contractate la Socec, în tiraj de înfiinþarea Curþii de Conturi.20 Marca îl are pe Cuza într-un oval,
aproape 2 milioane de exemplare; portretul lui Cuza e acelaºi cu cel din dedesubtul lui este scris „Curtea de Conturi a României 1864-1964”.21 În
proba monetarã, diferã restul elementelor: emisiunea din 1864 are efigia 2008 Cuza apare pe o emisiune dedicatã oraºului Iaºi, la 600 de ani de
lui Cuza încadratã într-un dublu cerc, unul simplu, celãlalt perlat, în cea atestare documentarã, pe a 4-a marcã, alãturi de Muzeul Unirii din Iaºi.22
din 1865 e încadratã într-un oval; legenda este în prima emisiune „Poºta În acelaºi stil apare Cuza ºi pe emisiunea din 2009 celebrând 150 de ani
Românã” sus ºi valoarea jos, în a doua emisiune „Poºta Românã” apare de la înfiinþarea Facultãþii de Drept a Universitãþii Bucureºti.23 În schimb
pe ambele laturi, sus valoarea în litere, iar jos „Franco”.8 pe o emisiune similarã, din acelaºi an, dedicatã împlinirii a 150 de ani de
Portretul din cele 2 emisiuni filatelice are acelaºi caracteristici la înfiinþarea Armatei Române Cuza nu mai apare, blocul fiind încadrat
majore cu cel care apare pe proba monetarã din 1864: efigia înclinatã de figuri religioase (Fecioara Maria, Sf.Ilie, Sf.Gheorghe). Spre sfârºitul
spre stânga heraldicã, portret cu barbã, tãieturã accentuatã a bustului la anului apare un bloc având ca subiect 150 de ani de Unire, în stânga
gât etc. elemente ce pot conduce ideea cã este vorba de acelaºi portret, heraldicã fiind 3 strofe din poezia „Hora Unirii” de V.Alecsandri, restul
preferat evident de domnitor. blocului fiind ocupat de o hartã a Principatelor Unite, în stânga hãrþii fiind
Venirea lui Carol I a adus schimbãri importante ºi imediate, efigia lui Cuza, iar în dreapta stema Principatelor.24
inclusiv în emiterea de monede ºi mãrci poºtale. Primele emise sunt Concluzionând, prezenþa lui Cuza în filatelia româneascã are
mãrcile poºtale cu aºa – zisa emisiune „Carol I cu favoriþi”,9 în care efigia câteva faze: prima în care emisiunile îi aparþineau domnitorului, o lungã
regelui e înclinatã spre dreapta heraldicã într-un cerc dublat de un cerc tãcere în perioada regalã (singura excepþie în 1938), perioada
perlat. Urmeazã apoi alte emisiuni avându-l în centru pe Carol I, apoi comunistã, neunitarã însã, majoritatea apariþiilor fiind între 1948 ºi 1973,
emisiuni de binefacere ca „Torcãtoarea”, „Þesãtoarea”,10 altele de centrate pe Unire ºi universitãþi, dupã 1973 înregistrându-se doar o
celebrare ca emisiunile „Carol I, 40 de ani de domnie”, „Încoronarea singurã apariþie pânã în 1989. Perioada de dupã 1989 a adus doar în
regelui Ferdinand la Alba – Iulia”, „50 de ani de la Independenþã”, ultimii emisiuni ceva mai consistente privitoare la Cuza.
„Dobrogea. 50 de ni de la Unire”, „Unirea Transilvaniei”, „Centenarul Cuza nu a fost o personalitate comodã ºi acest lucru este reflectat
Armatei Române”, „Semicentenarul Marinei Române”, „Trei Regi”, „500 ºi în filatelie, regalitatea l-a privit ca pe un rival la glorie, Carol I a avut,
de ani de la moartea lui Alexandru cel Bun”, „Centenarul oraºului Turnu probabil, un complex cuzist; perioada comunistã s-a folosit de el în primii
Severin” (important pentru cã pe aici a intrat în România Carol I în 1866), 20 de ani, pânã când puterea ºi-a gãsit predecesori mai puþin expuºi
„Semicentenarul Castelului Peleº”, „Horia Cloºca ºi Criºan” º.a. controverselor (regii geto-daci, voievozii medievali, revoluþionarii
Prima emisiune filatelicã care-l înfãþiºeazã pe Cuza în perioada paºoptiºti etc.), pentru ca dupã 1990 sã aparã strict cu emisiuni
regalã va fi în 1938; Cuza face parte din seria „Straja Þãrii”, serie de 11 sporadice ºi dedicate unor evenimente. Destinul sinuos dupã 1866
mãrci, primele 7 mãrci reprezentând „voievozii”: D.Cantemir, Maria de continuã.
Mangop, Mircea cel Bãtrân, C.Brâncoveanu, ªtefan cel Mare, Al.I.Cuza
ºi M.Viteazul, iar ultimile 4 casa regalã: Regina Elisabeta, Carol II, Note:
Ferdinand I ºi Carol I. Surprinde alegerea Mariei de Mangop, dar se pare 1. Vezi cunoscuta povestire a lui V.Voiculescu, Capul de zimbru, în
cã alegerea e motivatã, credem noi, de panteonul feminin sãrac al vol.Capul de zimbru – Povestiri, I, 1982
românilor, ºi de necesitatea de a contrapune o imagine femininã reginei 2. Conform cataloagelor valoarea unei mãrci, emisiunea I, se situeazã
Elisabeta. Este singura emisiune regalã în care apare figura lui Cuza, între 10000 ºi 67000 RON (uzate), vezi Lista preþurilor mãrcilor
dar nu este o emisiune dedicatã în totlitate lui Cuza sau Unirii din 1859.11 poºtale (în continuare LPMP), Bucureºti, 2008, p.3
Venirea guvernului P.Groza pe 6 martie 1945 s-a resimþit ºi în 3. C.Popescu, Marca poºtalã – mesaj controlat politic, Philatelica, 3
(8), mai-iunie 2010, p.1
filatelie: emisiunea „Apãrarea patrioticã”cu 6 mãrci înfãþiºeazã ºi 3 figuri
4. O.Iliescu, Moneda în România, Bucureºti, 1970, p.55
ale mitologiei comuniste: Ilie Pintilie, Bernath Andrei ºi Filimon Sârbu.
5. C.Kiriþescu, Sistemul bãnesc al leului ºi precursorii lui, I,
Recuperarea lui Cuza, vãzut ca o contrapondere a regalitãþii de Bucureºti, 1997, p.127 ºi planºa XII, foto 1-3
cãtre noul regim, se face rapid în „noua lume” comunistã: încã din 1948 6. Ibidem, p.125
Cuza apare pe o emisiune celebrând „Centenarul Revoluþiei de la 7. Catalogul mãrcilor poºtale româneºti (în continuare CMPR), I,
1848”,12 în marca dedicatã revoluþiei moldovene. Personajul central Bucureºti, 1984, p.11
este însã N.Bãlcescu, prezent în toate mãrcile dedicate provinciilor, 8. Ibidem, p.11-12
beneficiind în plus ºi de o marcã individualã. Reþinerile faþã de 9. Ibidem, p.13-14
domnitorul Unirii se vãd în 1949 cu ocazia centenarului Unirii: un singur 10. LPMP, p.9-10
timbru ºi atât,13 adicã mult mai puþin decât cea de anul trecut dedicatã 11. CMPR, I, p.102-103
revoluþiei, serie ce cuprindea 5 valori. În 1959 este celebratã, din nou, 12. Michel Europa – Katalog, 4, 2004-2005, (în continuare Michel)
Unirea cu o emisiune ce-l înfãþiºeazã pe Cuza, într-un oval, între cele 2 p.368

18
ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010
13. Ibidem, p.370
14. Ibidem, p.398; Standard Postage Stamp Catalogue
2008, Scott Publishing Co., vol.5, 2007, (în
continuare Scott), p.484
15. Scott, p.485
16. Michel, p.426
17. Scott, p.496
18. Ibidem, p.500
19. Ibidem, p.511
20. Michel, p.588
21. Scott, p.523
22. www.romfilatelia.ro/marci/colectia.php?year=2008
23. Ibidem, anul 2009
24. Ibidem

Foto 3: timbru omagial din 1970

Contul Asociaþiei Culturale


“ACADEMIA RURALÃ ELANUL”
2511.1-6065.1/ROL deschis la B.C.R. Bârlad
Foto 1: probe monetare din timpul lui Cuza (dupã ce C.Kiriþescu)
e-mail: revistaelanul@gmail.com

Redacþia (tel.: 0235-436100)


Redactor ºef: Marin Rotaru
Redactor-ºef adjunct: Cristian Onel
Redactori corespondenþi:
Vlad Codrea, Univ. “Babeº Bolyai”, Cluj-Napoca
Laurenþiu Chiriac, Vaslui
Dan Ravaru, Vaslui
Ion N. Oprea, Iaºi
Simion Bogdãnescu, Bârlad
Serghei Coloºenco, Bârlad
Mircea Coloºenco, Bucureºti
Laurenþiu Ursachi, Bârlad
Teodor Hardon, Rânzeºti
Florin Varvara, Sãrãþeni
Sorin Langu, Galaþi Foto 2: mãrci de 2 ºi 5 parale, emise în 1865.

Tehnoredactare: Bogdan Artene


Tipar: SC Irimpex SRL Bârlad Numãr apãrut cu sprijinul Centrului Judeþean pentru
ISSN: 1583-3593 Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Vaslui
Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor aparþine, în exclusivitate, autorilor.

19
Nr. 104 - octombrie 2010 ELANUL
Poeme, mai ales, necomune
Simion BOGDÃNESCU

Aflat în „þara Vaslui” la constituirea Reprezentanþei USR – cînd mamã spun, eu mamã-am vrut sã spun/ sã fac sã cînte graiul
Filiala Iaºi, poetul Mihai Apostu (din ale cãrui versuri citisem la meu strãbun/ am vers ºi adjectiv îndestulat.// Nu cred cã-n toatã
întîmplare prin revistele judeþene) mi-a înmînat antologia de autor naþia românã/ cultura se împarte din buget.../ ºi nu pot astãzi sã îi fac
„Poemele auguste” (Ed. Pim, Iaºi, 2010), frumos adunatã în coperþi portret/ sau poate din buget sã-i pun cununã”. ªi, mai evident:
negre, cartonate, ce inspirã severitate ca roba de tribunal. Prefaþa, „Iubita mea din alte constelaþii,/ am sã-þi transmit imaginea-napoi/ ºi
cu judicioase idei critice, este semnatã de Theodor Codreanu, unul cred cã peste ºapte generaþii/ vom face dragoste în actul doi”.
dintre cei mai avizaþi critici literari actuali. Ferindu-se ºi de „croitoria” dadaistã, ºi de aglomerarea
Aceastã crestomaþie liricã, dupã se cum precizeazã, modernistã a obiectualului, Mihai Apostu recurge ironic,
reuneºte, selectiv, poezii din volumele anterioare („Atentat la postmodernist, la fabricarea poemului ºi se încrede mai mult în
poezie”, Editura Macarie, Tîrgoviºte, 1995, avînd girul regretatului grupul verbal, nãscãtor de versuri cezarice, comune uneori ºi
poet Cezar Ivãnescu, „Vocile”, Editura Cronica, Iaºi, 1997, titlu care necomune: „Poemul suferã de claustrofobie/ evadînd deodatã/ în
ar fi trebuit, la vremea respectivã, schimbat, deoarece un volum la toate punctele cardinale/ volatilizîndu-se.// Eu dezbrac salopeta de
fel botezat „Vocile” a editat cu mult înainte poetul Lucian Valea, „A pe creierul mic,/ mã afund în mulþime/ ºi cumpãr garoafe / într-o
cincea stare”, Editura Junimea, Iaºi, 2000, însoþit de generoasele searã de luni” (Fabrica de poeme). ªi astfel, multe texte lirice devin
aprecieri ale lui Daniel Corbu ºi Dan Ravaru, „Dialoguri pretexte de poezie sau poezie de poezie. Nimic rãu în aceasta,
perpendiculare”, Editura Panfilius, Iaºi, 2001, prefaþat de întrucît, în ultimã instanþã, autoscopia limbajului trimite, implicit, la
Constantin Dram) ºi ultima secþiune, „Poemele auguste”, alcãtuitã autoreferenþialitate. În mitologia sa personalã, atît cît se întrevede
din versuri inedite. pînã acum, poezia devine o misterioasã Atlantidã, continent fãrã
Cine este atent la „Cuprins” observã cã Mihai Apostu ºi-a structurã geograficã precisã, ºi poetul un X atlant care pãrãseºte
gîndit riguros structura cãrþii, cãci, cu excepþia a trei poeme („153 de forma fixã a sonetului tradiþional, ºi inventeazã „Sonetul verde”,
cuvinte”, p.46, „24 de ore”, p.212 ºi „Cercul nostru nu mai e rotund”, intenþionat destructurat pentru a mãri libertatea inspiraþiei: „Mi se
p.144), toate celelalte sînt înregistrate alfabetic, precum într-un pare cã ninge verde/ dar toþi din jurul meu/ mã condamnã/ ªi atunci
dicþionar. De aici, dificultatea de a putea aplica metoda diacronicã ºi am sã exist verde,/ am sã mor verde”. Destinul autorului în viitor, în
chiar biografist psihocriticã, de a urmãri, aºadar, toate reþelele lipsa manuscriselor ºi în prezenþa calculatoarelor, va fi bizar: „În
fenomenologice ale demersului liric în raport cu starea genuinã a lipsã de hîrtie/ voi scrie pe asfalt poezie”, conchide scriitorul.
inspiraþiei. Însã cum debutãm arghezian cu fiecare nouã poezie pe În secþiunea de inedite „auguste”, existã cîteva în care eul
care o scriem, conteazã mai ales ºi mai acum rezultatul. ªi mai liric regretã dispariþia sentimentului patriotic la români, ºi pe drept.
conteazã crearea unui uni-vers liric, pentru cã imperiul spiritului se Tonul confesiv este miºcãtor autentic ºi umanizeazã parcã pagina
închide ºi se deschide la infinit. cãrþii. Jocul de cuvinte dispare, gratuitatea se preschimbã în
„Poemele auguste” (împãrãteºti, preamãrite, gravitate, ca în aceastã „Addendã” a iremediabilei pierderi de sine:
maiestuoase?) nu vor sã fie modeste, titlul este preþios ºi „Atîta suferinþã ºi atîta dor mã cheamã,/ am devenit nostalgic fãrã sã
hiperbolizant ºi atrage imediat atenþia. Poetul ne propune poezia ca vreau ºi cred/ cã sîmburele þãrii încet mi se destramã/ ºi tot
biografie a unei nopþi necomune: „Noaptea aceasta e o altfel de patriotismul încep, încet sã-l pierd. (...)// Cum pot sã-i spun eu oare
noapte/ nu are nimic comun cu tot ce-i comun,/ e noaptea în care pe bunicului aceste/ deziderate prinse în sufletu-mi rebel/ ºi cum pot sã
strãzi umblã sfinþii –/ prin ceruri, eu umblu nebun.// Noaptea aceasta îl mint cã abundenþã este –/ ar însemna sã-mi mint strãmoºii, nu pe
e o noapte prea sfîntã/ nu e o noapte trecutã-n hrisoave –/ e noaptea el”. X
în care tãcerea cîntã/ alãturi de zeii din Ceruri – Ave!”. Lãsînd la o parte unele declarativisme lejere, comune,
La o privire generalã, statutul eului liric pare îm- „Poemele auguste” ca poezie despre poezie impun încã un bun
pãunescian, chiar dacã autorul nu acceptã nici ocazionalul, nici poet din Þara Vaslui!
conceptualizarea lui – ermetismul: „Eu nu sunt un poet în cod cifrat,/
Texte de romanþe de Corneliu VÃLEANU
X
Neculai I. ONEL

Ne-am cunoscut... De ce-ai venit ?... E TOAMNÃ

Ne-am cunoscut din întâmplare Te-am visat, iubito-n zori, Din dealul Nucãrie
ªi ne-am plãcut de la-nceput, Când roua cade peste flori Privesc sãtucul meu cel drag,
Þi-am oferit în dar o floare, ªi steaua încã n-a murit: Ce îmi aminteºte de copilãrie,
Tu m-ai vrãjit cu un sãrut. De ce-ai venit? De ce-ai venit?... De mama ce mã aºtepta în prag.

Apoi, de mânã pe alee, Cu pasul mic, cu pas uºor, Privesc grãdinile îngãlbenite
Am mers sub cerul înstelat, Plutind pe-aripile de dor, ªi frunzele ce cad ºi mor.
Tu m-ai sedus ca o femeie, La patul meu tu te-ai oprit: În depãrtare piscuri neclintite
Eu nici nu ºtiu ce þi-am jurat. De ce-ai venit? De ce-ai venit?... Spre care se îndreaptã pãsãrile în zbor.

La nuntã nici nu ºtiu ce-a fost, ªi ca un înger adorat, Satul doarme, apãsarea-i grea,
Cãci am fost beat de fericire, La capul meu te-ai aplecat, Îmi amintesc de dragostea uitatã.
În viaþã ne-am fãcut un rost Cu glasul dulce mi-ai ºoptit: Eu privesc cu nostalgie la cãsuþa mea,
Þesut din vise ºi iubire. Iubirea mea, de ce-ai venit? La poarta care este încuiatã.
X
Ce fericiþi suntem ca soþi, De þi-am rãspuns sau am tãcut, O, câte amintiri îmi trec prin cap acum,
Cu bucurii viaþa se umple, Nu ºtiu nimic, cã-n somn eºti mut, Iar inima nãvalnic bate.
Avem copii, avem nepoþi Iar dacã, totuºi, þi-am vorbit, Alene merg pe vechiul drum
ªi-argint în pãrul de la tâmple. M-ai dezmierdat ºi m-ai iubit?... Cuprins X de dor ºi de pãcate.

Acum, ajunºi la bãtrâneþe, Când ochii larg eu i-am deschis, ªtiu cã e toamnã pentru mine,
Îi mulþumim lui Dumnezeu, M-am întrebat dac-a fost vis – Dar satul meu îl voi avea în vis mereu.
Cã ne-a dat pilde ºi poveþe ªi vraja-atunci s-a destrãmat: Târziu, în nopþile senine,
ªi ne-ajutat când ne-a fost greu. Dac-ai venit? De ce-ai plecat?... Voi medita la tot ce a fost greu.

20