Rolul indiguirii și cofrării în realizarea protezelor mobile și

mobilizabile

Pentru a putea reproduce fidel detaliile de relief înregistrate de amprenta finală, este necesară
pregătirea sa în vederea turnării modelului final. Modelul final obținut va trebui să reproducă
exact zona de sprijin și să evidențieze perfect zona de succiune. Pentru păstrarea datelor
înregistrate de amprentă pentru zona de închidere marginală sunt necesare măsuri speciale de
îndiguire și/sau cofrare. În caz contrar, apar dificultăți tehnice de apreciere a marginilor
amprentei și de delimitare a soclului.

Îndiguirea
Îndiguirea este un procedeu tehnic prin care se păstreză și transmit în esență limitele
marginale funcționalizate ale amprentei, care se pot astfel transpune pe model, cât și limitele
până la carre se reduce soclul modelului. Practic se obține prin aplicarea la exteriorul
amprentei a unui rulou de ceară de 3-4 mm, obținut prin plastifierea unei plăci de ceară roz
Tehnica de lucru
La maxilar, există anumite particularități de îndiguire și anume:
Ruloul de ceară se fixează la distanță de 3-4 mm de marginea externă a amprentei cu
excepția zonei Ah unde este contraindicată
Ruloul de 3-5 mm grosime va porni de la o tuberozitate la alta parcurgând zonele
laterale ți labiala ale marginilor amprentei finale
În zona Ah se va atașa o bandă de ceară roz care va depăși limita cu 3-4 mm
Fixarea ruloului și benzii de ceară se realizează pe amprenta uscată în prealabil
Prin încălzire cu o spatulă de ceară
La mandibulă, particularitățile îndiguirii sunt:
Ruloul de ceară se fixează pe toate zonele marginale ale câmpului protetic,
înconjurând practic amprenta finală atât vestibular cât și oral
În zona planșeului bucal, care nu este evidențiat de amprentă, se colează o placă de
ceară care se lipește de rulou și permite dirijarea corectă a formei și dimensiunii
soclului. Acest planșseu artificial are menirea de a preîntâmpina fracturarea modelului
în timpul demulării și este necesar pentru montarea în simulator
Important este ca atunci când se realizează îndiguirea să nu se deformeze marginile amprentei
și să nu se picure ceară pe suprafața de sprijin pentru a nu crea inexactități

Cofrarea
Cofrarea constă în adiționarea la ruloul folosit pentru îndiguirea a unei benzi orientate
verical care să delimiteze precis modelul. Acest gen de conformator are o înălțime care
depășește cu 1,5 cm puntul cel mai înalt al ampentei și va arăta ca o cutie la baza căreia se
situeaza amprenta finală.
Avantajele cofrării sunt:
Asigură posibilități optime de vibrare a gipsului în timpul turnării modelului
Modelarea soclului odată cu turnarea modelului propri-zis după dimensiunea dorită ca
înălțime și aspect
De reținut că pregătirea amprentei se indică la amprentele din gips, paste zoe și mase
termoplastice (stent). La cele cu materiale bucoplastice și materiale siliconate pot apărea
dificultăți
Totuși, cofrarea amprentelor cu siliconi se poate realiza respetând următorul procedeu:
 Se alege un conformator prefabricat, adecvat, care va circumscrie marinile maprentei
 Conformatorul este compus dintr-o bază (care se situează pe masa de lucru) și o bandă
circulară verticală, metalică sau plastică (detașabilă)
 Amprenta se poziționează drept în conformator, cu suprafața externă (baza lingurii) în
partea inferioară a acestuia și cu fața mucozală spre deschiderea superioară a
cofrajului
 Se toarnă în acest cofraj hidrocoloid ireversibil foarte fluid, incluzând marginile
amprentei care sunt vizibile
 Ceea ce refluează în interiorul amprentei se poate înlătura prin secționare după priza
materialului
 După priza hidrocoloidului ireversibil se va proceda la turnarea propriu-zisă a
modelului de lucru și a soclului primar, peste care se va realiza soclul de control
 Se detașează banda metalică verticală a conformatorului, care evidențiază zona de
amprentare a marginilor câmpului protetic
 Se demulează hidrocoloidul ireversibil, rămânând marginile amprentei perfet conturate
Din păcate, pregătirea amprentei finale prin îndiguire și cofrare este deseori omisă, fiind
cronofagă. Ignorarea unei etape importante (ca aceasta) din tehnologia protezei totale poate
duce la eșecuri răsunătoare. Este imperios necesară respectarea cu rigurozitate a acestui
procedeu și în laboratoarele din țara noastră.

Bibliografie

Bazele clinice și tehnice ale prezentării edentației totale, Dorin Bratu, Lucian Ieremia,
Sorin Uram-Țuculescu, Editura medicală