Președintele României

Rol și atribuții

CUPRINS:

I. Rolul și locul Președintelui Republicii în sistemul organelor statului

II. Alegerea Președintelui României

III. Durata mandatului Președintelui României

IV. Atribuțiile Președintelui României

V. Răspunderea politică și penală a Președintelui României

VI. Actele emise de Președintele României

VII. Alegerea Președintelui, comparație cu alte state.

I. Rolul și locul Președintelui Republicii în sistemul organelor statului

 Constituția României din 1991, republicată, reglementează în mod detaliat instituția
prezindențială, căreia îi sunt consacrate 21 de articole, respectiv capitolul 2 din Titlul III al
Constituției, care se ocupă de Autoritățile publice.

Modul în care sunt reglementate prerogativele și atribuțiile Președintelui României

evidențiază acceptarea concepției cu privire la România ca republică semi-prezidențială.

Republicile pot fi:

1. prezidențiale, cum este de pildă S.U.A., sistem în care președintele este și șeful,
executivului, dispune de largi prerogative și este ales direct de către popor;
2. parlamentare, în care președintele este ales de parlament, poate fi destituit tot de
parlament și exercită un număr limitat de atribuții, principalele competențe politice fiind
concentrate primului ministru (cum este, de exemplu, în Germania sau Italia);
3. semi-prezidențiale, reprezentând o formă intermediară între aceste două variante,
inspirată din modelul francez. În acest sistem, președintele este ales direct de către popor,
nefiind șef al executivului, ci exercitând o funcție de mediere între puterile statului. În
sistemul semiprezindețial președintele poate fi demis în urma unei proceduri relativ
complicate, implicând ca o primă etapă, suspendarea sa din funcție de către parlament, și
ca o etapă ulterioară organizarea unui referendum, după care hotărârea de demitere
rămâne definitivă. În acest sistem, președintele are totuși posibilitatea de a dizolva
parlamentul, dacă acesta nu a putut, într-un anumit termen, să acorde votul de încredere
pentru constituirea Guvernului.
4. există și o singură republică, Elveția, care a adoptat sistemul directorial de guvernare.
Acolo există un executiv colegial, care nu poate fi revocat de Parlament și nici nu poate
să dizolve Parlamentul, a cărui președinție este asigurată prin rotație.

Din analiza textului constituțional se desprinde constatarea că președintele are o poziție

specifică în sistemul organelor statului, el neconfundându-se cu niciuna din puterile statului.
Pe de o parte, președintele țării reprezintă statul pe plan extern, fiind garantul independenței,
unității și integrității statului, iar pe de altă parte veghează la buna funcționare a autorităților
publice și exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.
Această poziție deosebită a președintelui țării face ca el să nu poată fi membru al nici unui partid
politic, deoarece el trebuie să păstreze o poziție de echidistanță față de toate forțele politice.
Rolul președintelui nu este însă numai acela de a veghea la buna desfășurare a activității
autorităților publice; el are posibilitatea să intervină în mode direct în anumite situații, exercitând
un rol deloc neglijabil în soluționarea unor probleme controversate sau în dezamorsarea unor
crize politice.1

1
Constanța Călinoiu, Victor Duculescu, Drept constituțional și instituții politice, ed. Lumina Lex, București, 2010
II. Alegerea Președintelui României

În ceea ce privește modalitatea de alegere a președintelui, potrivit prevederilor Constituției,

președintele va fi ales pe termen de 5 ani, prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.
Constituția prevede că nimeni nu poate îndeplini funcția de președinte decât pentru cel mult două
mandate. Rezultatul alegerilor va fi validat de Curtea Constituțională, după care candidatul va
depune în fața Parlamentului jurământul, care are următoarea formulă:

„Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a
poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile
fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a
României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!” (art.82, pct.2).2

ARTICOLUL 81 - Alegerea Preşedintelui

(1) Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
(2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale
alegătorilor înscrişi în listele electorale.
(3) În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează al
doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în
primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi.
(4) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult
două mandate. Acestea pot fi şi succesive.3

III. Durata mandatului Președintelui României

2
Constituția României, art.82, pct.2
3
Idem, art.81
 Durata mandatului prezidențial este de cinci ani, potrivit modificării ce a fost adusă
Constituției în anul 2003 și se exercită de la data depunerii jurământului până la depunerea
jurământului de către președintele nou ales. Mandatul președintelui poate fi însă prelungit prin
lege organică în caz de război sau de catastrofă.

În legătură cu durata mandatului președintelui trebuie să se mai observe că funcția lui devine
vacantă numai în caz de demisie, de demitere, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuțiilor
sau de deces. Abia atunci când una dintre aceste situații se produce și este constatată în condițiile
prevăzute de Constituție, va deveni operantă dispoziția art.97 al Constituției, potrivit căreia ,,În
termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanța funcției de Președinte al României,
Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Președinte”.4

IV. Atribuțiile Președintelui României

În ceea ce privește puterea legislativă, Președintele are dreptul să adreseze acesteia mesaje cu
privire la principalele probleme politice, iar în cadrul procedurii de legiferare poate să retrimită
textul unei legi spre a fi dezbătut de către Parlament înainte de a promulga legea în cauză. Tot în
legătură cu Parlamentul, Președintele țării mai are și posibilitatea excepțională de a-l dizolva, în
ipoteza în care acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de
60 de zile de la prima solicitare și după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură.

În ceea ce privește relațiile dintre Președinte și Guvern, acestea sunt stabilite cu exactitate de
Constituție, care prevede că Președintele va desemna un candidat pentru funcția de prim ministru
și va numi Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Președintele României
poate consulta Guvernul cu privire la problemele urgente și de importanță deosebită. El poate lua
parte la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național privind politica
externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice, precum și în alte situații.

În ceea de privește puterea judecătorească, Președintele are și unele atribuții care sunt legate
de activitățile judecătorești. Astfel, el are dreptul să acorde grațierea individuală unor
condamnați. El dispune de prerogativele numirii în funcție a magistraților, la propunerea
Consiliului Superior al Magistraturii. Acesta mai dispune de prerogativa de a numi trei judecători
ai Curții Constituționale din cei nouă care compun acest organism.

Printre atribuțiile prezidențiale, un rol important îl ocupă însă și atribuțiile în domeniul politicii
externe. Astfel, Președintele are dreptul să încheie tratate internaționale în numele României,
care vor fi supuse spre ratificare Parlamentului în termen de 60 de zile, la propunerea
Guvernului. Acesta exercită atribuții importante și în domeniul apărării. El este comandantul
forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

4
Idem, art. 97, pct.2
 O importantă atribuție a Președintelui, care marchează implicarea sa directă în problemele
fundamentale ale țării, este dreptul de a se adresa poporului și de a-i solicita să-și exprime,
prin referendum, voința cu privire la probleme de interes național. Potrivit articolului 90,
consultarea poporului prin referendum se poate efectua numai după consultarea Parlamentului,
neexistând însă obligativitatea aprobării declanșării procedurii referendumului de către
Parlament.5

V. Răspunderea politică și penală a Președintelui României

Constituția din 1991 stabilește și unele prevederi deosebit de importante în legătură cu

răspunderea pe care Președintele o are și modalitățile prin care el poate fi îndepărtat din funcția
pe care o exercită.

Sunt necesare de examinat două situații:

1. ipoteza punerii sub acuzare a Președintelui pentru înaltă trădare;

2. suspendarea din funcție, în cazul săvârșirii unor fapte grave, prin care a încălcat
prevederile Constituției.

1. În primul caz, al punerii sub acuzare pentru înaltă trădare, este necesar să existe o hotărâre
în acest sens (de punere sub acuzare) a Camerei Deputaților și Senatului, reunite în ședință
comună, cu votul a cel puțin două treimi din numărul deputaților și senatorilor. Într-o
asemenea situație, competența de judecată revine aparține Înaltei Curți de Casație și
Justiție. La data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, Președintele este
considerat demis de drept din funcția sa. Reforma constituțională din 2003 a adus
precizarea că de la data punerii sub acuzare și până la data demiterii, Președintele este
suspendat de drept.
2. În cazul săvârșirii unor fapte grave prin care se încalcă prevederile Constituției,
Președintele poate fi suspendat de cele două Camere reunite în ședință comună, cu votul
majorității deputaților și senatorilor, dar numai după consultarea Curții Constituționale.
Președintele poate da Parlamentului, cu prilejul dezbaterilor, explicații în legătură cu
faptele ce i s-au imputat. În ceea ce privește declanșarea propunerii de suspendare din
funcție, aceasta poate fi inițiată de cel puțin o treime din numărul deputaților și senatorilor.
În cazul în care propunerea de suspendare din funcție este aprobată de Parlament, va fi
organizat un referendum, în termen de 30 de zile, pentru demiterea Președintelui. Dacă
acest referendum se pronunță afirmativ, acesta va fi considerat demis.

5
Constanța Călinoiu, Victor Duculescu, Drept constituțional și instituții politice, ed. Lumina Lex, București, 2010
VI. Actele emise de Președintele României

În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele emite decrete, care se publică în Monitorul Oficial
al României. Nepublicarea lor în Monitorul Oficial atrage inexistența lor. Această măsură a fost
luată pentru a se evita situații de genul celor întâlnite în fostul regim, când anumite decrete
prezidențiale, care au adus atingere drepturilor și libertăților cetățenilor, nu au fost publicate.

În ce privește o serie de decrete ale Președintelui, ca de exemplu, supunerea unor tratate

Parlamentului spre ratificare, numirea reprezentanților diplomatici, măsurile luate pentru
respingerea unei agresiuni armate, decretarea stării de asediu sau a stării de urgență, conferirea
decorațiilor și titlurilor de onoare, acodarea gradelor de generla, mareșal, amiral, precum și
acordarea grațierii individuale, este obligatorie contrasemnarea decretelor respective de către
prim ministru.6

VII. Alegerea Președintelui, comparație cu alte state.

România

,,Președintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.”
(art.81 din Constituție).

Italia

,,Președintele este ales pe 7 ani de către un colegiu electoral compus din membrii Camerei
Deputaților și ai Senatului, la care se adaugă 58 de reprezentanți regionali.” (art.83 din
Constituția Italiei).

Franța

,,Președintele Republicii este ales pentru un mandat de 5 ani, prin sufragiu universal.” (Art.6,
titlul 3).

BIBLIOGRAFIE:

6
Idem
1. Constanța Călinoiu, Victor Duculescu, Drept constituțional și instituții politice, ed. Lumina Lex,
București, 2010
2. Constituția României