OPERATII SI APARATE

CURS NR 1.

Transferul de căldură

Este ştiinţa schimbului ireversibil de căldură între două corpuri, două părţi ale aceluiaşi
corp sau între două fluide ăntre care există o diferenţă de temperatură.
Căldura este schimbul de energie dintre două corpuri într-o transformare în care nu
se efectuează lucru mecanic.
Temperatura este parametru ce caracterizează din punct de vedere calitativ
schimbul de căldură şi este expresia energiei interioare a mediului respectiv.
Transferul de căldură are loc cu respectarea celor două principii termodinamicii:
- principiu I al conservării energiei
- principiu II care arată sensul în care are loc schimbul de căldură adică de la corpul mai
cald la cel mai rece
Utilitate
1) întocmirea bilanţurilor puternice pentru un utilaj, secţie, fabrică
Qintrat=Oieşit+Qpirdut
- scopul bilanţului este acela de a micşora pierderile
2) proiectării instalaţiilor: suprafaţa unui utilaj se calculează după fluxul termic care
străbate utilajul respectiv
3) alegerea materialului pentru diverse materiale
Schimbul de căldură poate avea loc prin 3 moduri:- conducţie
- convecţie
- radiaţie
Conducţia şi convecţia au loc prin contact direct în schimb radiaţia are locîn mediu
aflate la distanţă.Conducţia şi radiaţia au loc pe baza diferenţei de temperatură iar convecţia
presupune şi trasfer de masă( deplasare de fluide)
Mărimi de bază
1) Câmp de temperatură: totalitatea valorilor de temperatură la un moment dat. Pentru nu
punct M(x, y, z) câmpul de temperatură este dat de t=f(x, y, z, ). Poate fi constant sau staţionar
atunci când nu depinde de timp şi poate fi tranzitoriu, nestaţionar sau variabil cânt depinde de
timp.
Câmp constant: t= f1(x, y,z)
Câmp tranzitoriu: t=f(x, y, z, )
Câmp tranzitoriu bidirecţional: t=f2(x, y, )
unidirecţional t=f3(x, )
2) Suprafaţa izotermă: totalitatea punctelor care au la un moment dat aceeaşi
temperatură. Punctele nu se intersectează deoarece ar exista puncte care au simultan aceeaşi
temperatură.
3) Gradientul de temperatură( creşterea de temperatură): dacă se intersectează suprafeţele
izoterme cu un plan se obţine o familie de curbe izoterme.

1
 n

t+Dt
Dln

t-Dt

 Dt 
gradt  lim 
Dln  0 Dl
  0C/m
 n 
4) Fluxul termic(Q) cantitatea de căldură care traversează o suprafaţă S de schimb
de căldură în unitatea de timp
5) Densitatea fluxului termic ( fluxul termic unitar) cantitatea de căldură
transferată pe unitatea de suprafaţă de schimbul de căldură
Analogia electrică a schimbului de căldură
Două sisteme sunt analoage atunci când sunt descrise ecuaţii similare, adică
ecuaţiile ce descriu funcţiile unui sitem pot deveni ecuaţia celuilat sistem prin simpla schimbare
a variabilelor. Se poate face analogia între legea lui Ohm ce caracterizează procesul ce se
desfăşoară în curent continuu şi fluxul termic ce caracterizează schimbul de căldură :
DU Dt
I  ; qs 
R Rt
Dt- variaţia de timp, Rt- rezistenţa termică a instalaţiei
Analogia electrică a schimbului de căldură permite vizualizarea proceselor care au
loc în transferul de căldură prin realizarea unor circuite electrice echivalente. Fiecărui circuit
termic se poate asocia un circuit electric echivalent.
Schimbul de căldură prin conducţie
Conducţia este schimbul de căldură care are loc între două corpuri, două părţi ale
aceluiaşi corp, două fluide între care există contact fizic direct, transferul de căldură are loc de
la particulă la particulă. Aici este prezentă legea lui Fourier:
dt
Q  A
dx
W
A- suprafaţa de schimb de căldură m2, - coeficient termic W/m0C
dt
dx
- gradientul de temperatură pe direcţia lui x 0C/m
semnul minus – schimbul de căldură are loc de la corpul mai cald la cel mai rece
Q

dt
S
dx
Conductivitatea de căldură : cantitatea de căldură schimbată printr-un m2 de suprafaţa de
2
schimb de căldură sub un gradient de temperatură de 0C/m
- depinde de natura materialului, starea de agregare, temperatură şi presiune
  0 1    t  t o   W/m0C
 se ia din tabele
 - conductivitatea termică poate creşte sau scădea cu temperatura
Dacă t=0t=0(1  t)
3
 T 2
 
La gaze t= 0
273 
, T se expimă în K

Ordin de mărime a conductivităţii


gaze la pres atm 0,006-0,22
materiale izolante 0,02-0,2
lichide, nemetale 0,04-0,55
materiale de construcţii 0,03-3
lichide, metale 8-140
aliaje 14-300
metale pure 7-500
Materialele care au o conductivitate foarte scăzută se numesc materiale izolatoare. La
materialele cristaline conductivitatea este mai mare decât la cele amorfe. Conductivitatea este
mai mare la materialele pure decât la aliaje. Prezenţa impurităţilor într-un material determină
mi8cşorarea lui . Prelucrarea mecanică, expunerea la radiaţii determină micşorarea lui . este
mai mare la solide decât la lichide. Coeficienţii termici cu valoare mare conduc căldura.

Schimbul de căldură prin convecţie

Convecţia reprezină un proces complex de transmitere a căldurii în care odată cu
schimbul de energie, la contact fizic direct, are loc şi deplasarea fluidelor , adică convecţia
presupune schimb de căldură între o suprafaţă solidă şi un fluid aflat în mişcare. Căldura de la
suprafaţa solidă se transmite prin conducţie prin stratul adiacent de particule iar acestea,
mărindu-şi energia , se vor deplasa către zone cu particule mai reci(transfer de masă). Aici
întâlnim legea lui Newton
Q=A(tp-tf) W
  t p  t f 
Q
qs 
A
W/m2
- coeficient de transmitere de căldură prin convecţie, depinde de l( geometria
suprafeţei), v, p, tf, prop fizice ale suprafeţei solide şi a fluidelor
tp- temperatura suprafeţei solide
tf- temperatura fluidului

Schimbul de căldură prin radiaţie

Radiaţia are loc între corpuri aflate la distanţă între ele. Un corp poate absorbi radiaţia
emisă de un alt corp dar la rândul lui poate să emită radiaţie. Transmiterea căldurii are loc sub
formă de unde magnetice ( a cărei lungime de undă este de 1-100) în domeniul infra roşucare la
contactul cu corpul se transferă în căldură.

3
 Legea: Q= AT4 W
coeficient de absorbţie a radiaţiei pentru corpul negru=5,76*108 W/m2k4
Schimbul de căldură are loc printr-un transfer simultan prin convecţie, conducţie şi
radiaţie. În calculeletehnice nu se ia în seamî radiaţia dacă temperatura corpului nu depăşeşte
200-3000C.

CURS NR 2.

Transferul de căldură prin conducţie prin pereţi plan paralel

4
 qs

Tp1 S

dt
Tp2

=ct

x dx

tp-temperatura peretelui
tp1tp2; S
Suprafeţele izoterme sunt plane şi paralele între ele. Dacă S atunci se pot
neglija efectele de capăt ale peretelui care s-ar manifesta în neiniformitîţi a câmpului de
temperatură. qsS
Fluxul termic ce trece prin conducţie în perete este dat de legea lui Fourier:
dt
Q   S ( considerăm câmpul termic unidirecţional)
dx
Q dt
qs     q s dx  dt
S dx

x=o, t=tp1
x=, t=tp2
 tp2

q s  dx    dt  q S     t p1  t p 2 
0 t p1

qs=/(tp1-tp2) W/m2

Q  qs S t p1  t p 2  S W

q
Dt  
Rt
; q  Dt  Rt 
 
m2.0C/W
Distribuţia temperaturii în perete( Variaţia temperaturii în perete)
Considerăm un punct în interiorul peretelui situat la distanţa x de coordonate 0x
x=0; t=tp1

5
 x; t=t(x) =ct
 qs
qsx=tp1-t(x)t(x)=tp1  x
 x  t p1  t p 2 
qs=(tp1-tp2); qs=  (tp1-tp2)t(x)=tp1- 


0C

t p1  t p 2
t ( x )  t p1  x

=0(1+t), - variază cu temperatura
dt  tp2 tp2
dt dt
qs=-0(1+t) dx qs=-0 dx -0t dx  q s dx  0 dt  o t tdt  
0 t p1

t p1

t p1  t ( x ) t p1  t p 2
  t 2p1  t 2p 2   t  t p2 
= s
q    0  t p1
x
 t p2    0  

 
  0  t p1  t p 2 1   p1
 
 2   2 

0  t  t p2 
 t p1  t p 2   m  t p1  t p 2 
R
qs  1   p1
  2  
W/m2
 t p1  t p 2  1   2
m  0 1    
 2  2

Valoarea medie a lui  între două temperaturi se poate calcula în două moduri:
- se calculează temperatura medie şi se citeşte valoarea lui la această temperatură
- se citeşte valoarea lui  la prima temperatură,apoi la cea de-a doua temperatură şi se face
media lor.

Transferul de căldură între două fluide prin intermediu unui perete plan

6
 qs
Tf1
Dt1=qsRs1=qs

2
Dx
Tp1 Dtp=qsRsp=qs
Tp2
S Dt2=qsRs2=qs

Tf2


,
- constante; tf1tf2, qv=0( fluxul termic volumetric W/m  şi apare atunci când în perete se
3

generează căldură) Fluxul

termic care trece de la fluidul cald la perete este egal cu fluidul termic care trece prin perete
şi este egal cu fluxul termic care trece de la perete la fluidul rece deoarece în perete nu se
acumulează căldură. qs=1(tf1-
1

tp1)=  (tp1-tp2)=2(tp2-tf2) tf1-tp1=qs  1

tp1-tp2=qs 
1
tp2-tf2=qs 
2

1 
tf1-tf2 =q (  1
s + +
1
1 t f1 t f 2
2 1
)qs= 1 
 
1 W/m2 Ks=  1
1   2 1  
 2
1
W/m2.0C  1 transfer prin
1
convecţie;  2 transfer ăprin conducţie
qs=KsDt W/m2
sau Q=KsSDt W Ks=coeficientul global

7
 Dt 
de transmitere a căldurii prin convecţie şi conducţie q= Rt ; Rt= 
Dt  Dt
1 Dt 
q=Dt= 1 ; Rt conv=  qs=  
 
R sp=rezistenţa termică la
transmiterea căldurii prin conducţie în perete Rs2= rezistenţa termică la
transmiterea căldurii prin convecţie de la perete la fluidul rece Rs1= rezistenţa termică la
transmiterea căldurii prin convecţie de la fluidul cald la perete

Tf1 Tp1 Tp2 Tf2

Rs1 Rsp Rs2

1  1
Rt=Rs1+Rsp+Rs2 = 1 + + 2

Analogia electrică a transmiterii căldurii ne permite să calculăm căldura într-un

punct oarecare din perete cunoscând o temperatură t f 1 de
t f 2 referinţă şi rezistenţele termice de la
q 
punctul de referinţă până în punctul al cărei temperaturi
s
1  1se calculează.
 
Tx=t0t 1   2
t
qs   t  q s .Rt  tx=t0qsRt
Rt
1  1
tp1=tf1-qsRs1=tf1-qs 1 =tf2+qs(  +  2 )
1 1
 
tp2=tf1-qs( + )= tf2+qs  2
1

CURS NR 3.

Transferul de căldură prin pereţi cilindrici

8
 r dr
Tp1

L=1m
dt
d
Tp2
R1

=ct R2

D1
D2

R1,r2- raza interioară şi raza exterioară

Suprafeţele izoterme sunt suprafeţe cilindrice concentrice a căror mărime
variază cu raza. Se presupune că lr pentru a se neglija efectele de capăt ale peretelui care
ar însemna neuniformităţi ale câmpului de temperatură.
dt
Q  s
dx
Deoarece S depinde de rază, fluxul termic unitar se raportează la
Q
lungime(este aceeaşi). ql 
l
W/m
dt dt
Q  q l l  S    2rl  W
dr dr
dt
S=2rl; ql=-(2r) dr
r=r1(d=d1); t=tp1
r=r2(d=d2); t=tp2
tp2 r
ql 2 dr q r q d
t dt  
2 r1 r
 t p1  t p 2  l ln 2  l ln 2
2 r1 2 d1
p1

r1/r2=(d1/2)/(d2/2)

9
 2  t p1  t p 2  t p1  t p 2
ql  
ln 2
d 1
ln 2
d W/m
d1 2 d1

2  t p1  t p 2 
l
Q=qll= ln
d2 W
d1
1 d
Rlcond  ln 2 m0C/W
2 d 1
Distribuţia temperaturii în peretele cilindric
r1  r r2; t = t (r)
d
ln
t p1  t r t p1  t p 2
t p1  t r  l ln  l ln  t r  t p1  l ln  t p1   t p1  t p 2 
q r q d q d d1
 
2 r1 2 d1 2 d1 d2 d d -
ln ln ln 2
d1 d1 d1
distribuţia logaritmică
d2
d1
1,8 peretele cilindric poate fi considerat perete plan
d 2  d1
=r2-r1=
2

Transferul de căldură între două fluide separate printr-un perete

cilindric omogen

Tf1
1
 t1  q l
1 2 d1 1
t
Tp1
1 d
t p  q l ln 2
2 d1
Tp2
l t 2  q l
1
 d 2 2
Q=S(tf-tp)=(dl)(tf-tp) W Tf2
Q d1
ql= l =d(tf-tp) W/m
d2

10
 2  t p1  t p 2 
ql=d11(tf1-tp1)= ln 2
d =d22(tp2-tf2)
d1
Fluxul termic care trece de la fluidul cald prin convecţie la peretele cilindric este egal
cu fluxul termic care trece prin conducţie la peretele cilindric şi este egal cu fluxul termic
care trece de la peretele cilindric către fluidul rece( în perete nu se acumulează căldură).
ql
Tf1-tp1= d 
1 1

d
ql ln 2
tp1-tp2= d1
2
ql
tp2-tf2= d 2 2
tf1-
d
ql q l ln 2 ql
tf2=ql( d  + d1 +
d 2 2
)
1 1
2
t f1  t f 2
ql 
1

1 d
ln 2 
1 W/m Q=Kll(Rf1-
d1 1 2 d1 d 2 2
Rf2) Q=
t  l
1 n
i 1 W
 
 1 d 1 1 i d m  e d e

1 1 d 1
Ret=Rl1+Rep-Rl2= d l  2 ln d  d l
2

1 1 1 2 2
Q
Q=Ktl(Tf1-tf2); ql= =Kl(tf1R-tepf2) Rl2
Rl1 l
Tf1 tp1 Tp2 Tf2

CURS NR 4.

Transferul de căldură prin pereţi sferici

11
 tp1
t
t(r)
dt
tp2

d2

d1
tf2
tf1
2 Q

   4r 2 
dt dt
tp1tp2; r1r2; Q   S
ds dr
Suprafeţele izoterme variază cu raza şi sunt sfere concentrice.
t r
Q dr Q 2 dr Q 1 1
p2

 dt 
4 r 2
  
t p1
dt  
4 r1 r 2
 t p1  t p 2    
4  r1 r2 
4  t p1  t p 2  4  t p1  t p 2  r1r2 4  t p1  t p 2  d1d 2
Q  
1 1 r2  r1 d 2  d1
  
 r1 r2 

r=r1; t=tp2
r=r2; t=tp1

Transferul de căldură între două fluide prin intermediul unui perete

sferic solid
tf1 tf2; S1=d12
Căldura care trece prin convecţie de la fluidul cald la peretele sferic este egală cu
căldura ce trece prin conducţie în peretele sferic şi este egală cu căldura ce trece prin

12
convecţie de la peretele sferic la fluidul rece( în perete nu se scumulează căldură). convecţie
2d 2 d1  t p1  t p 2 
Q  d12 1  t f 1  t p1    d 22 2  t p 2  t f 2 
d 2  d1
1
t f 1  t p1  Q
d12 1
d 2  d1
t p1  t p 2  Q
2d1 d 2
1
t p2  t f 2  Q
d 22 2
 1 d  d1 1 
t f 1  t f 2  Q 2  2  2  
 d1  1 2d1 d 2 d 2  2 
t f1  t f 2 W
Q
1 1 1
  2
d1  1 2d1 d 2 d 2  2
2

Q=Ksf(tf1-tf2)

STRUCTURI GEOMETRICE OARECARE

13
 RS 21
1 2 3 RS 1 RS 3
t1 t 2 t 3 RS 22

y2 S  1m 2
2 1 2 3
y1 2 qs
2
oţel
1  2 3
z
beton

RS 21  RS 22
Rs  RS1  RS 2  RS 3  RS 1   RS 3
RS 21  RS 22
RS1  beton
RS 2  otel  beton
RS 3  beton
( y1  y 2 )  z  1m 2
1 
zona1  qS   t1 ; RS1  1
1 1
1 
zona 2(neomogena )  qS  qS 1  qS 2   y1  z  t 2  2  y 2  z  t 2
2 2
  
q S   1  y1  2  y 2   z  t 2
2 2 
1 2
RS 21   1 2
1 y1 z 1 y1 z RS 22  
2 y 2 z 2 y 2 z
2
2
RS 21  RS 22 2 ( y  y 2 ) 2
RS 2    1
RS 21  RS 22 (1 y1  2 y 2 ) z  y1   2 y 2
1
deoarece : z ( y1  y 2 )  1m 2  z 
y1  y 2
1 
zona3 : (omogena)  q S   t 3 ; RS 3  3
3 1
 ( y  y 2 ) 2  3
RS  RS 1  R S 2  RS 3  1  1 
1 1 y1   2 y 2 1

14
 Calculul izolaţiilor termice
Calculul izolaţiilor termice se face pentru a evita pierderea de căldură în mediul
exterior a instalaţiei de încălzire sau absorbţia de căldură din exterior a instalaţiei frigorifice.
Toate instalaţiile cu transfer de căldură se acoperă cu materiale izolatoare. Toate aceste
materiale au conductivitatea termică foarte mică. Straturile de izolaţie constituie rezistenţe
termice în direcţia transmiterii căldurii.
Izolaţiile termice sunt formate în general dintr-un material izolator peste care se aşază
un strat mai subţire de material protector.
Determinarea pierderilor de căldură în mediul ambiant

perete izolaţie strat protector perete izolaţie strat protector

termică termică

qS ql
tf tf
ti tp ti tp

t e t e
i i

t iz te t0 t iz te t0
p iz  sp p iz  sp
p  iz  Sp di p
de  iz
d iz  Sp
d sp

tf= temperature fluidului cald;to= temperatura mediului ambiant (aer)

qS= pierderea specifică de căldură
t t f  to t f  to W 
qS    ; 2 
RS RSi  RSp  RSiz  RSsp  RSe 1  p  iz  sp 1 m 
   
 i  p iz  sp  e
t t f  to
Q  qS  S  S   S W 
RS RSt
Pentru peretele cilindric:
t t f  to W 
ql  
Rt Rli  Rlp  Rliz  Rlsp  Rle  m 

15
 t f  to
ql 
1 1 d 1 d 1 d 1
 ln e  ln iz  ln p 
d i i 2 p d i 2iz d e 2 p d iz d sp e
RSi ,Rli= rezistenţa termică la transmiterea căldurii prin convecţie de la fluidul cald către
perete
RSp ,Rlp= rezistenţa termică la transmiterea căldurii prin conducţie în perete
RSiz ,Rliz= rezistenţa termică la transmiterea căldurii prin strat izolator
RSsp ,Rlsp= rezistenţa termică la transmiterea căldurii prin convecţie în strat protector
RSe ,Rle= rezistenţa termică la transmiterea căldurii prin convecţie de la stratul protector
către mediul înconjurător
t t f  to
Q  ql  l  l   l[W ]
Rl Rl
Temperatura intermediară a pereţilor:
t x  t o  t
t  t x  t o  q  Ro  x
q
Rt
t i  t f  q  Ri  t o  q  ( Re  Rsp  Riz  R p )
t p  t f  q  ( Ri  R p )  t o  q  ( Re  Rsp  Riz )
t iz  t f  q  ( Ri  R p  Riz )  t o  q  ( Re  R sp )
t e  t f  q  ( Ri  R p  Riz  Rsp )  t o  q  Re

Grosimea izolaţiei termice pentru o pierdere de căldură dată

Date iniţiale:
- (di, de, l) – conductă
- tf , t o
- iz ,  sp ,  sp
- pierderile specifice de căldură ql sau totale Q
t f  to
ql 
Rl
Rl  Rli  Rlp  Rliz  Rlsp  Rle
1 1 d 1 d 1 d sp 1
Rl   ln e  ln iz  ln 
d i i 2 p d i 2iz d e 2sp d iz d sp e
t f  to 
  Rli  Rlp  Rlsp  Rle  
d iz
ln  2iz 
de  ql 
Rli, Rlp =valori determinate întrucât se cunosc diametrele suprafeţelor cilindrice izoterme.
Celelalte rezistenţe termice depind de grosimea izolaţiei.
Se alege o grosime, după care se calculează fluxul termic care se transmite în exterior.
Dacă valoarea calculului coincide cu cea propusă atunci calculul este încheiat, dacă nu se
alege o altă grosime de izolaţie şi se calculează din nou fluxul termic.
Rlp, Rle – se admit valori pentru  iz
de  d iz 
 iz    1
2  de 
Pentru perete plan:

16
  t f  to 
 iz  iz    RSi  RSp  RSsp  RSe  
 qS 
 t f  t o  1  p  sp 1 
 iz  iz      
q      e 
 S  i p sp

- ql şi qs sunt valori recomandate.

Calculul grosimii izolaţiei termice pentru o temperatură

dată la suprafaţa acesteia
Acest calcul se face din motive de protecţie a muncii.
Fluxul termic tramsmis din interiorul instalaţiei către exterior este egal cu fluxul
termic absorbit de mediul înconjurător.
t f  te te  to

Rli  Rlp  Rliz  Rlsp Rle
Se _ admite : Rli  0; Rlp  0; Rlsp  0 
t f  to t t
 e o
1 d 1
ln iz
2iz d e d iz  e
d iz
inmultim _ ambii _ factori _ cu :
de
d iz d iz 2iz (t f t o )
 ln   x ln x  const
de d e d e e (t e  t o )
d iz
unde : x 
de
Rezolvarea se poate face:
- grafic
- prin încercare
- direct cu ajutorul tabelului

CURS NR 5.

RELAŢII CRITERIALE PENTRU CONVECŢIE

La transmiterea căldurii prin convecţie calculul coeficientului  nu se poate face
analitic (matematic), deoarece nu se pot măsura cu precizie, în orice moment, temperaturile
pereţilor în contact cu fluidele, iar  depinde de foarte mulţi factori.
Q    S  t ; [W ]
  f (Re, Pr, Gr , c p , ,  ,  , pozitia _ sup rafetei, d , l ,...)
Pentru calculul lui  se folosesc relaţii criteriale, care permit determinarea lui  cu
precizie, la fel ca şi în calculul analitic.
1. Criteriul Reynolds – exprimă raportul dintre forţele de inerţie şi forţele de
vâscozitate.
d w 
Re  2.


17
Criteriul Prandtl – caracterizează proprietăţile fizice ale fluidului şi se defineşte ca
raportul dintre difuzivitatea moleculară a impulsului şi difuzivitatea moleculară a căldurii.
c p 
Pr 

3. Criteriul Péclet – se defineşte ca fluxul transmis prin convecţie supra fluxul termic
transmis prin conducţie la aceeaşi diferenţă de temperatură.
wd
Pe  Re Pr 
a
a  difuzivitatea _ caldurii
 m2 
a , 
cp  s 
4. Criteriul Nusselt – reprezintă raportul dintre gradientul de temperatură la suprafaţa
peretelui şi un gradient de referinţă al temperaturii.
 d
Nu 

5. Criteriul Stanton – este raportul dintre fluxul transmis prin convecţie şi fluxul
transmis de fluid.
Nu
St 
Re Pr

St 
  w cp
6. Criteriul Grasshof – caracterizează traseul de căldură la curgerea laminară şi arată
influenţa forţelor ascensionale în convecţia liberă.
  g  d 3  t
Gr 
2
 = coeficientul de dilataţie termică care este în funcţie de natura fluidului şi de
temperatură
g = acceleraţia gravitaţională
d = diametrul de curgere
 = vâscozitatea cinematică
7. Criteriul Biot – caracterizează procesul de transmitere a căldurii prin conducţie
într-un regim tranzitoriu şi este definit ca fiind raportul dintre rezistenţa termică internă la
conducţie şi rezistenţa termică externă la convecţie.
 d
Bi 
p
8. Criteriul Fourier – caracterizează conducţia tranzitorie.
– caracteizează influenţa timpului într-un proces de transmitere a
căldurii.
a 
Fo  ;Nu sau St = f(Re, Pr, Gr, Pe,…)
d2
  W 
   Nu,  2 o 
d m  C 
 W 
  c p    w  St ,  2 o 
m  C 
Convecţia poate fi liberă sau forţată.

18
 Convecţia liberă are loc datorită variaţiei densităţii cu temperatura (curenţi de aer,
apă).
Convecţia forţară la care deplasarea fluidelor se realizează nu pe baza diferenţei de
densitate, ci cu ajutorul pompelor în cazul lichidelor sau a ventilatoarelor în cazul gazelor.
Convecţia liberă:
Nu  c  (Gr  Pr) nm
- valorile lui m depind de mărimea suprafeţei, forma suprafeţei, de poziţia acesteia.
Pentru curgerea intermediară Nusselt se determină din grafic:
 d

0 ,3
 Pr  Nu 
Nu  Pr 0, 43    
 Pr 
 p

10 43 Re
Pentru curgerea turbulentă:
0 , 25
 Pr 
Nu  0,021   l  Re  Pr
0 ,8 0 , 43
  (Re latia _ lui _ Miheuv)
 Pr 
 p 
  w 
Re 

c p 
Pr 

εl = coeficient ce depinde de geometria de curgere
 L L
l  f   ; dacă >50 atunci εl=1
d  d
Pr = criteriul Prandtl la temperatura medie a fluidului respectiv
Prp = criteriul Prandtl a aceluiaşi fluid dar la temperatura peretelui
t p  t m  2  5o C

CURS NR 6.

Calculul diferenţei de temperatură la convecţie

19
 t t
t

1 t mint ''
1 t mint '' 2
1
t min
t max 2
1
t 2'' t1''
t max
1
2 t max
t 2''
t 
''
2  
condensare(1)-fierbere(2) condensare-încălzire răcire-vaporizare

t
t

t max1
t max2 t min t mint1''
1
t1'' 2

t 2'' t 2''
răcire-încălzire în curent
 răcire-încălzire în contracurent

paralel
t t
Răcire
1
Răcire
'' t 2''
2 t 1 2
2 t1''
2 t 2''
circulaţie mixtă
 circulaţie mixtă
t 2'' 
Scheme de circulaţie a fluidelor în schimbătoare de căldură:

1
1 2
2 t 1
a) b)
t 2
t1'
a) echicurent b) contracurent c) curent încrucişat d) curent mixt
t min
'
t1
''   t1
t1
t1''  .t1 t
t med '' t min   t2
2
t med
t t
t1'' t max
2 2
 .t 2 20

t 2' Diagrama de temperatură a aparatului în echicurent (a) şi contracurent (b)

 1
1 2
2 1
2
a) echicurent b) contracurent c) curent încrucişat d) curent mixt

Calculul diferenţei medii de temperatură:

Q  K  A  t med
1
k
1  1
 
1   2
t t  t min
1) dacă 1  max  2  t med  max    max 4%
t min 2
t
dacă t  1,5    1%
max

min

t
2) dacă 1  t  1,8  t med  0,4  t max  0,6  t min    max 4%
max

min

t max t  t min
 2  t med  max
3) dacă t min t
ln max
t min
1  t  t min 
t med   max  2 t max  t min     0,8%
3 2 
4) În cazul curgerii mixte: Q  t med ,cc  K  A  f ( cc=contracurent)
f=f(P, R, schema de curgere)
t 2''  t 2' t1'  t1''
P  1; R  1
t1''  t1' t 2''  t 2'

SCHIMBĂTOARE DE CĂLDURĂ

Schimbătoarele de căldură sunt utilaje în care are loc răcirea sau încălzirea unor
amestecuri. Se clasifică astfel:
I. După modul de funcţionare:
- continuă
- discontinuă
II. După forma constructivă a suprafeţei de schimb de căldură:
- schimbătoare cu manta
- schimbătoare cu spirală
- schimbătoare multitubulare
- schimbătoare cu plăci
- schimbătoare cu aripioare

21
 - schimbătoare de construcţie specială.

1. Schimbătoare cu manta

Schema schimbătorului de
căldură cu manta:
1- vas
2- manta
3- racorduri pentru
circulaţia lichidului prin
spaţiul delimitat de vas şi
manta
Sunt schimbătoare a căror diametre variază de la 1- 2m. Mnataua se montează în
exteriorul vasului şi are un singur racord de alimentare (când diametrul este mai mic) sau
două atunci când diametrul vasului este mai mare. Pentru încălzire se poate folosi apă caldă
sau abur a cărei presiune atmosferică este max 50 N/cm 2. Nivelul lichidului trebuie să fie
mai ridicat decât nivelul mantalei pentru a funcţiona.
K=800- 1000 W/m2 oC

2. Schimbătoare de căldură cu serpentină în spirală

Se folosesc numai pentru încălzirea lichidului care nu lasă depuneri. Agentul termic
circulă prin interiorul serpentinei, aceasta fiid confecţionată din ţeavă de cupru a cărei
diametru nu depăşeşte 75mm. Serpentina poate fi aşezată în spirală pe verticală sau poate fi
montată pe fundul vasului. Vasele în care se montează pot fi cu fund plat sau bombat. Se
folosesc pentru încălziri sau răciri uşoare.

22
 Construcţii de serpentine exterioare:

3.Schimbatoare cu tevi coaxiale

- foarte eficiente, extrem de simple;
- cele 2 tevi sunt coaxiale si creaza 2 spatii de circulatie pentru cei 2 agenti termici;
- un agent termic circula in interiorul tevii mici, iar celalalt circula prin spatiul dintre
cele doua.
- diametrul tevii mici este de maxim 75 mm.
-daca lungimea rezultata din calcul este mai are de 1 metru acesta se imparte in mai
multe elemente legate in serie.
-in interiorul tevii mici circula agentul care se incalzeste iar printre tevi circula apa
calda sau aburul.

4.Schimbătoare multitubulare

1- placă multitubulară
2- ţeavă
3- manta
4- capac
5, 6- racorduri alimentare- evacuare

Schimbătorele de căldură multitubulare au suprafaţa de schimb de căldură formată

dintr-un fascicol de ţevi fixate la fiecare dintre capete în câte o placă de susţinere. Ambele
plăci sunt fixate prin sudură de mantaua exterioară care înveleşte fascicolul de ţevi. La
ambele capete schimbătorul este închis de câte un capac. Există câte două racorduri pentru
fiecare dintre cele două fluide.
23
 În schimbătorul de căldură se crează două spaţii de circulaţie:
- prin ţevi şi prin cele două camere create în interiorul capacelor
- printre ţevi şi între cele două plăci tubulare.
Cele două fluide schimbă căldura prin intermediul suprafeţei ţevilor.
Moduri de fixare a ţevilor în placa tubulară:
a) mandrinare b) mandrinare c) mandrinare cu d) sudură e) fixare demontabilă
simplă cu răsfrăngerea nituri interioare cu garnitură de
ţevilor etanşare

Dispunerea ţevilor în placa schimbătorului de căldură multitubular se realizează pe

hexagoane, cercuri sau în vârfurile unghiurilor unui romb. Aşezarea trebuie să fie compactă,
în centrul plăcii fiind obligatorie prezenţa unei ţevi. Numărul total de ţevi este o progresie
aritmetică cu raţia 6:
n=3m(m+1)+1
m= numărul de cercuri sau de hexagoane
Diametrul mantalei se calculează astfel:
D=2mp+4de
m= numărul de hexagoane sau cercuri
p= pasul ţevilor (distanţa dintre centrele a două ţevi). Se alege în funcţie de
modul de fixare a ţevilor pe placă:
p=1,25de în cazul sudurii
p=1,3- 1,5de la mandrinare
de=diametrul exterior al ţevilor ce formează fascicolul.

CURS NR 7.

Schimbătoare multitubulare cu mai multe treceri

Pentru creşterea coeficientului global de transmitere a caldurii k in schimbatoarele

multitubulare se pot monta sicane:

24
 -transversale
-longitudinale
Transferul de caldura cu sicane transversale:
-se prezinta sub forma de sectoare de cerc montate la diverse inaltimi in
interiorul schimbatorului;
-datorita lor drumul parcurs de fluid este sinos, miscarea devine turbulenta iar
transferul de caldura se intensifica;
Pentru intensificarea transferului de caldura se pot monta in capac pereti despartitori,
realizandu-se astfel schimbatorul cu mai multe treceri. Daca se monteaza un perete
schimbatorul are 2 treceri iar racordurile de alimentare si evacuare se gasesc pe acelasi
capac. Daca se monteaza 2 pereti despartitori,schimbatorul are 3 treceri iar racordurile de
alimentare si evacuare se gasesc pe capace diferite.

Schimbatorul de caldura cu sicane transversale sub forma de segmente:

La schimbatoarele cu pereti despartitori se realizeaza mai multe treceri, ceea ce

inseamna ca acelasi debit trece printr-un numar mai mic de tevi.
Acest lucru duce la: - cresterea vitezei;
- cresterea Re;
- cresterea Nu, α;
- cresterea k;
Cresterea lui k va determina micsorarea suprafetei de schimb de caldura.

Schimbatorul de caldura cu doua treceri prin tevi:

25
 Sicanele longitudinale se monteaza in placa de sustinere inferioarasi superioara
alternativ. Aceasta determina cresterea drumului parcurs de lichidul care trece printre tevi
si intensificarea schimbului de caldura.
In cazul in care diferenta de temperatura intre cei 2 agenti termici >20ºC,
schimbatoarele sunt prevazute cu lentile de dilatatie cu cap flotant sau cu tevi in forma de
U care sa poata prelua dilatarea diferita a mantalei fata de cea a tevilor.

Schimbătoare de căldură cu spirală- este unul dintre cele mai eficiente schimbătoare de
căldură K= 3500- 5000 W/m2 oC
Un astfel de schimbător este construit din două table din oţel- inox, unite între la un
capăt printr-un perete despărţitor şi îndoite în formă de spirală. La ambele capete
schimbătorul este închis de către un capac pe care se găsesc montate pe arcuri concentrice
piese de distanţare ce menţin distanţa constantă dintre cele două table.
Avantaj: este un schimbător extrem de compact, ocupă o suprafaţă mică, are 80 m 2
suprafaţă de schimb de căldură pe m3 de schimbător.
Un m3 din acest schimbător echivalează cu 150 m2 schimbător multitubular.
Avantajele folosirii lui:
- secţiunea de curgere a celor două fluide este constantă, deci viteza este constantă, pierderile
de presiune sunt extrem de mici iar eroziunea schimbătorului este redusă;
- nu au loc depuneri, ceea ce permite o igeinizare uşoară a schimbătorului de căldură;
- viteze foarte mari de circulaţie: pentru lichide 3 m/s şi pentru aburi 20 m/s.

26
 Schimbătoarele de căldură cu plăci sunt printre cele mai utilizate in industria
alimentara.
- formate dintr-un număr de plăci de tablă de inox strânse sub formă de pachete cu
ajutorul unui şurub de strângere sau hidraulic. Pachetele de plăci, la fel ca şi la filtrul cu
plăci, sunt montate pe rame exterioare de 5menţinere. Un astfel de schimbător de căldură
este format din trei tipuri de plăci:
- plăci de circulaţie care sunt prevăzute cu 4 orificii, cu suprafaţă ondulată pe ambele
plăci pentru creşterea suprafeţei de schimb de căldură şi pentru dirijarea circulaţiei
lichidelor;
- plăci de lucru care sunt prevăzute numai cu 2 orificii şi au numai o suprafaţă
ondulată. Grosimea acestei table este mai mare şi ele închid schimbătorul la ambele capete.
- plăci intermediare care au 4 orificii, au o structură uşoară tip fagure şi permit
circulaţia fluidelor între pachetele de plăci.
Avantaje:
-este foarte simplu constructiv;
-se curata usor;
-spatiul mic dintre tevi permite viteze mari de circulatie
- k intre 3500-5000 W/ m 3 k

1- placa; 2- garnitura (din cauciuc siliconic); 3- sistem de fixare; K= 5000 W/m2 oC

Schimbătoare cu aripioare

Aripioarele se folosesc pentru creşterea suprafeţei de schimb de căldură (longitudinale

sau transversale). Schimbătoarele de căldură cu aripioare se folosesc în cazul în care
coeficienţii de schimb de căldură între cei doi agenţi termici sunt foarte diferiţi (ex: abur şi
aer înconjurător). Aripioarele se montează de partea agentului termic care are  mai mic
(aerul în acest caz). Aripioarele pot fi transversale sau longitudinale.
Tipuri de ţevi cu aripioare:
27
a)aripioare turnate b) aripioare circulare sudate c) aripioare pătrate sudate

Schimbătoare de construcţie specială

Schimbătoarele cu fascicul multitubular şi spirale se folosesc în industria spirtului. Se

împart în două grupe:
- schimbătoare care utilizează doi agenţi termici ce preiau căldura de condensare a
aburului (se numesc deflegmatoare)
- schimbătoare în care agentul termic se condensează şi respectiv răceşte
(condensatoare)
Schimbătoare de căldură mixt- multitubular cu serpentină în jurul ţevilor
(deflegmator):
1- element multitubular
2- serpentină
3- racord intrare vapori
4, 5- racord intrare agenţi schimb de căldură
6- evacuare condensat
7- evacuare vapori necondensaţi
8, 9- racord evacuare agenţi de schimb de
căldură

Agentul de încălzire este abur, care circulă în spaţiul dintre ţevi şi în exteriorul
sepentinei. Aburul transmite celor două suprafeţe de schimb de căldură, căldura sa latentă de
condensare. Prin serpentină circulă borhotul care se încălzeşte pe seama aburului, iar prin
ţevi circulă apă. Cele două suprafeţe de schimb de căldură lucrează în paralel.
Schimbător multitubular cu serpentină în serie (condensator):
1- fascicol multitubular
2- serpentină
3- intrare abur
4- evacuare condens răcit
5- intrare apă rece
6- ieşire apă caldă

28
 Cele două suprafeţe de schimb de căldură sunt aşezate în serie. Aburul circulă prin
spaţiul dintre ţevile fascicolului multitubular, iar condensul rezultat intră în interiorul
serpentinei şi se răceşte. Apa rece circulă în exteriorul serpentinei şi răceşte condensul după
care intră în interiorul ţevilor şi se încălzeşte.

CURS NR 8.

EVAPORAREA

Evaporarea este procesul de transformare a unui lichid în vapori.

Fenomenul de trecere a lichidului în fază de vapori la temperatura de firbere se
numeşte evaporare.
Trecerea lichidului în fază de vapori la o temperatură mai mică decăt cea de fierbere
se numeşte vaporizare.
Evaporarea se poate realiza şi pe seama căldurii interne a lichidului prin încălzirea
acestuia la o presiune la care temperatura lui este superioară temperaturii de fierbere.
Scopul evaporării îl reprezintă concentrarea produselor în substanţă uscată, care are ca
efect creşterea stabilităţii produsului respectiv.
Principalul agent termic utilizat este aburul.
Factorii care influenţează procesul de evaporare:
1) factori referitori la soluţia care se concetrază: debitul de soluţie, natura soluţiei,
temperatura de fierbere, stabilitatea termică a soluţiei, tendinţa de a forma cruste,
tendinţa de spumare, etc.
2) factori referitori la soluţia concetrată: debitul de soluţie, concentraţia, stabilitatea ei
termică, vâscozitatea, tendinţa de a forma depuneri;
3) factori referitori la instalaţie: tipul de instalaţie (continuă sau discontinuă), natura
materialului utilizat în instalaţie, sistemul de izolaţie, numărul de corpuri al unei
instalaţii de evaporare, legătura dintre corpurile de evaporare, etc.

Temperatura de fierbere a unei soluţii depinde de cantitatea de substanţă solidă

dizolvată în aceasta.
Cu cât cantitatea de substanţă din solvat este mai mare cu atât presiunea de vapori a
soluţiei scade şi temperatura ei de fierbere creşte.
Creşterea temperaturii de fierbere este direct proporţională cu concentraţia soluţiei.
t e  k e  c
k e  cons tan ta _ ebulioscopica
c  concentratia _ solutiei (moli / kg )

29
 În cazul soluţiilor ce conţin ca solvent apa:
t e  0,500  m
m  concentrat ia _ molala (moli / kg _ dizolvant ) (solvent)
Pentru soluţiile de fructe:
t e  0,38  e  0, 05 0.045 x 
x=conţinutul de substanţă uscată (%)
Presiunea din corpul de evaporare influenţează temperatura de fiebere. Înălţimea
coloanei de lichid, în care are loc fierberea, influenţează temperatura de fiebere. Temperatura
de fierbere la suprafaţa unui strat de lichid este diferită de temperatura de fierbere la baza
stratului de lichid.
Pentru a realiza evaporarea trebuie compensată creşterea hidrostatică de temperatură
t h  t p  h  t p.corp
tp+h= temperatura de fierbere la presiunea din corpul de evaporare + presiunea creată de
coloană
tp.corp= temperatura de fierbere la presiunea din corpul de evaporare

Tendinţa de spumare
În procesul de evaporare la degajarea bulelor de vapori se pot antrena şi picături de
lichid şi se formează spuma. Formarea spumei împiedică transferul de căldură şi duce la
pierderi de substanţă utilă. Se pot folosi substanţe tensioactive (trigliceride) sau, spumele pot
fi sparte prin agitare.

Tendinţa de a forma cruste

Crusta formată transmite mult mai slab căldura. Formarea crustei determină pierderea
de substanţă utilă şi modifică proprietăţile soluţiei concentrate.

Vâscozitatea soluţiilor
La creşterea temperaturii vâscozitatea scade, dar creşte cu concentraţia.

Tipuri de evaporare:
a) cu simplu efect
b) cu efect multiplu
a) La evaporarea cu simplu efect căldura cedată de aburul primar se foloseşte o
singură dată. Vaporii secundari (rezultaţi din produs) se îndepărtează din instalaţie prin
purjare în atmosferă sau sunt trecuţi la condensare.
b) Evaporarea cu efect multiplu: aburul primar se foloseşte numai în primul efect.
Aburul secundar rezultat din primul efect se va folosi ca agent termic în efectul doi, aburul
secundar rezultat din al doilea efect se foloseşte în următorul efect ca agent termic ş.a.m.d.

Bilanţul de materiale pentru evaporarea simplă:

So= debitul iniţial de soluţie, kg/h
Sf= debitul final de soluţie concentrată, kg/h
W= apa evaporată, kg/h
sui= concentraţia iniţială a substanţei uscată, %

30
suf= concentraţia finală a soluţiei în substanţă uscată, %
So=Sf+W bilanţul general
S o  sui  suf  S f bilanţ parţial
sui sui  s 
Sf   So ; So   S o  W  W  S o 1  ui 
s uf suf  s 
 uf 

CURS NR 9.

Bilanţul caloric:

W, i’’
Q4
Q1
So, co, to
Wo,
Wo, io’
Q2
Q5
Sf, cf, t1
Q3
Wo= aburul primar folosit pentru încălziri
co, cf= căldura specifică medie a soluţiei la începutul şi la sfârşitul concentrării, J/kg.grad
to, t1=temperatura de intrare şi ieşire a soluţiei din evaporator
io’’, i’’= entalpia aburului primar, respectiv a aburului secundar
io’= entalpia condensului din aburul primar, Kj/kg
Q1= căldura adusă de soluţia care intră la concentrare
Q2= căldura adusă de agentul de încălzire (abur primar)
Q3= căldura care iese din instalaţie cu soluţia concentrată
Q4= căldura care iese din instalaţie cu aburul secundar
Q5= căldura care iese din instalaţie cu condensul provenit din aburul primar
Q1+Q2=Q3+Q4+Q5
Q= căldura transmisă în instalaţie
Q=Q2-Q5=Q3+Q4-Q1
S o  co  t o  Wo  io//  S f  c f  t1  Wi //  Wo  io/
S f  So  W
S o  co  t o  Wo  io//  S o  c f  t1  W  c f  t1  W1//  Wo  io/
Wo (io//  io/ )  S o (c f  t1  co  t o )  W (i //  c f  t1 )
(c f  t1  co  t o ) (i //  c f  t1 )
Wo  S o W Debitul de abur primar necesar pentru
io//  io/ io//  io/
concentrarea soluţiei

31
 i //  c f  t1
Se consideră: co  t o  c f  t1  Wo  W
io//  io/
Dacă soluţia iniţială se aduce la temperatura de fierbere atunci:
c f  t1  i /
i //  i /  r
r= căldura de condensare
io//  io/  ro
r
 Wo  W 
ro
r  ro  Wo  W
r Wo
Deoarece r  1  W  1 (pentru fiecare kg de apă care se evaporă se foloseşte mai
o

mult de 1kg de abur primar).

c o  t o  c f  t1 io//  io/
W  So  Wo
i //  c f  t1 i //  c f  t1
W    S o    Wo
 = coeficient de evaporare
 = coeficient de autoevaporare
 = raportul dintre căldura adusă în instalaţie de 1kg abur primar şi căldura primită de
1kg de apă care se evaporă. Acesta este în totdeauna pozitiv.
 = raportul dintre căldura adusă în instalaţie de 1kg de soluţie iniţială şi căldura
preluată de 1kg apă care se evaporă. Acesta poate fi şi negativ atunci când soluţia iniţială are
o temperatură mai mică decât temperatura din corpul respectiv.
Pierderile de căldură se estimează la 0,25- 3% din căldura care se transmite în
instalaţie. Aceste pierderi determină o creştere a consumului de abur primar din instalaţie.

Evaporarea cu efect multiplu

La evaporarea cu simplu efect consumul de abur primar este de 1,06- 1,2 kg abur
primar / kg apă evaporată. De asemenea pentru condensarea vaporilor secundari rezultaţi se
foloseşte o cantitate mare de apă de răcire. Pentru micşorarea consumului de utilităţi (abur
primar, abur de răcire) se folosesc sistemele de evaporare cu efect multiplu. Într-un astfel de
sistem vaporii de apă secundari rezultaţi într-un corp de evaporare devin agent termic pentru
corpul următor. Vaporii secundari rezultaţi la ultimul corp de evaporare se trimit la
condensator, deci nu întreaga cantitate de apă evaporată ajunge la condensator.
Avantajele evaporării cu efect multiplu:
- într-o instalaţie cu n efecte, consumul de abur primar/ kg apă evaporată este 1/n.
- consumul de apă de răcire este mult mai mic deoarece la condensator ajung numai vaporii
secundari de la ultimul efect.
Parametrii evaporării într-o instalaţie cu efect multiplu:
32
 Dacă to= temperatura aburului primar atunci temperatura de fierbere a soluţiei în
primul corp, t1, trebuie să fie mai mică decât to: to>t1. Vaporii secundari rezultaţi în primul
corp de evaporare cu temperatura t1 sunt agent de încălzire pentru efectul doi, deci: t1>t2,
ş.a.m.d.
to>t1>t2>…>tn
Între presiunile din corpurile de evaporare există aceeaşă relaţie:
po>p1>p2>…>pn
Diferenţa totaşă de temperatură din instalaţia de evaporare:
 tt=to-tn unde tn= temperatura din ultimul corp de evaporare
to= temperatura aburului primar
Diferenţa utilă de temperatură (cea care determină transferul de căldură):
 tu=  tt - Σ (  te+  th+  tp)
unde:  te= creşterea ebulioscopică de temperatiră datorată prezenţei substanţelor dizolvate
 th= cteşterea temperaturii de fierbere datorită presiunii coloanei hidrostatice de
lichid în care are loc fieberea
 tp= creşterea temperaturii datorită pierderilor de presiune dintre corpuri (scăpări la
nivelul conductelor de legătură dintre corpuri)
Bilanţul de materiale:
Debitul de apă evaporată total: W
n

W1+W2+…+Wn=  Wi  W
1

I efect S1=So-W1
II efect S2=S2-W2=So-W1-W2
………………………
n 1

n-1 efecte Sn-1=So- W1

1

dacă Sf=Sn  S n 1  S n  Wn
Sn=Sn-1 - Wn
Bilanţul caloric (efect multiplu, curent paralel):
W1 i1// W2 i2//

So co to

Wo io//

W1 i1/
Wo io/
S1 c1 t1
S2 c2 t2
I efect So co to+Woio//=S1c1t1+W1i1//+Woio/
S1=So-W1

33
 io//  io/ c t c t
W1  Wo  S o o// o 1 1
i1  c1t1
//
i1  c1t1
io//  io/
notăm   1 coeficient de evaporare
io//  c1t1
c o t o  c1t1
 1 coeficient de autoevaporare
i1// c 1 t1
 W1   1Wo  1 S o
Dacă c1  c o iar i1/  ca t1 (ca= capacitatea calorică medie a apei) 
i i
// /
c (t  t )
W1  W o //
o
 S o o// o 1
o

1i  c a t1 i1  c a t1
io//  io/ c (t  t )
W1  Wo  S o o // o / 1
i1  i1
// /
i1  i1
io//  io/
 1  // /
i1  i1
t o  t1
1  co
i1//  i1/
II efecte S1 c1 t1+W1i1//=S2c2t2+W2i2//+W1i1/
S1 şi S2 se explicitează din ecuaţia de bilanţ material
i1//  i1/ c c (t  t )
W2  W1  ( S o  a W1 ) o // 1 / 2
i2  i2
// /
co i2  i2
 c 
W2   2W1   2  S o  a W1 
 co 
...............................................
 c n 1

Wn   nWn 1   n  S o  a
co
 W  i
 i 1 
r
 n  n 1
rn
c o (t n 1  t n )
n 
rn
 = piedere de căldură, %
(1   n 1 ) rn 1
n
rn

34
 Instalaţia de evaporare cu efect multiplu în curent paralel:

apă 14

abur

13

5 6 7
4 2

8 9 10 11
3
1
2
condensat
condensat
12

1- rezervor de alimentare; 2- pompă; 3- debitmetru; 4- preîncălzitor; 5, 6, 7-

evaporatoare; 8, 9, 10, 11- separatoare de condensat; 12- rezervor de produs finit; 13-
condensator barometric; 14- separator de picături.

Instalatia are 3 efecte si este prevazuta cu un schimbator multitubular pentru

incalzirea solutiei la temperatura de fierbere din primul efect.
Aburul primar este folosit ca agent termic pentru preincalzirea solutiei si pentru al
doilea efect. Celelalte efecte folosesc agent termic aburul secundar din efectul precedent.
Solutia circula liber intre efecte datorita diferentei de presiune dintre acestea.
Din ultimul efect solutia este evacuata cu ajutorul unei pompe centrifuge.
Aburul din ultimul efect este trimis la condensatorul barometric unde condenseaza
prin circulatia in contracurent cu apa de racire.
Diferentele de presiune dintre corpuri sunt mentinute cu o pompa de vid care asigura
si depresiunea din condensatorul barometric.

35
 Instalaţia cu evaporare cu dublu efect cu circulatii in paralel cu efect dublu
pentru abur( în contracurent)

apă
4

abur

2 3

8
7 1
5 6

1-rezervor de alimentare cu solutie; 2,3-corpuri de evaporare; 4-condensatori

semibarometrici; 5,6-separatoare de condensare; 7,8,9pompe centrifuge

Funcţionarea acestei instalaţii se bazează pe variaţia vâscozităţii cu concentraţia şi

temperatura. La creşterea concentraţiei vâscozitatea crşte. La creşterea temperaturii
vâscozitatea scade. În cazul circulaţiei în paralel a aburului şi a soluţiei, soluţia cea mai
concentrată (din ultimul corp) care este şi cea mai vâscoasă şe evacuează la temperatura cea
mai mică. Din acest motiv în cazul circulaţiei în contracurent soluţia concentrată se
evacuează din instalaţie la temperatura cea mai ridicată, ceea ce face posibilă scoaterea ei
mai uşor din instalaţie, deoarece p2<p1. Pentru circulaţia soluţiei în contracurent este nevoie
de o pompă. Se foloseşte pentru concentrarea pastei de tomate care are vâscozitatea mare, iar
la temperatură crescută vâscozitatea scade, şi ea poate fi îndepărtată uşor din instalaţie. Pasta
stă mai puţin în instalaţie la temperatură ridicată.
Eficienţa şi numărul optim de evaporatoare
al unei instalaţii cu efect multiplu

Instalaţie cu simplu efect: 1,05- 1,2 kg abur/apă evaporată

15- 60 kg apă răcire/ kg apă evaporare
I efect: 1 kg/kg
II efecte: ½ kg/kg
III efecte: 1/3 kg/kg
IV efecte: ¼ kg/kg
Consum de
Nr. Efecte
Abur kg/kg Apă răcire kg/kg

36
- un efect 1,1 30
- dublu efect 0,58 15,3
- triplu efect 0,40 10,5
- cu 4 efecte 0,32 8,2
- cu 5 efecte 0,28 7,5
După efectul 5 investiţia în alte efecte nu se mai justifică economic.

CURS NR 10.

TIPURI DE EVAPORATOARE

Evaporatoarele se clasifică după mai multe criterii. După poziţia suprafeţei de schimb
de căldură avem:
- evaporatoare cu suprafaţa de schimb de căldură în interior;
- evaporatoare cu suprafaţa de schimb de căldură în exterior.

Evaporatoarele cu suprafaţa de schimb de căldură în interior au suprafaţa de

schimb de căldură formată dintr-un fascicul multitubular care este susţinut inferior de câte o
placă. Agentul termic – aburul circulă printre ţevi şi cedează căldura latentă de condensare.

corpul de evaporare
fascicul de ţevi
ţeavă de circulaţie
cameră de vapori
separator de picături

Fig.4.3. Evaporator multitubular

1. carcasă; 2. ţevi verticale; 3. placă intermediară de dirijare; 4. capac; 5,6. racorduri intrare –
ieşire lapte; 7,8. racorduri intrare – ieşire abur
37
Diametrul ţevii mari este de 200-800 mm, iar a celorlalte ţevi de 30-800mm. Înălţimea ţevii
este între 2,5-5 m.
Datoriă faptului că ţeava de circulaţie are diametrul mult mai mare decât celelalte ţevi,
soluţia care circulă prin ţevile mici. În ţeava centrală soluţia va circula de sus în jos şi de jos
în sus în ţevile mici în care densitatea soluţiei este mai mică iar bulele de vapori formate
determină o mişcare convectivă de jos în sus. Procesul se întrerupe atunci când produsul
ajunge la concentraţia dorită. Vaporii degajaţi din soluţie se ridică în camera de vapori
situată deasupra fascicolului multitubular şi cu diametru mai mare decât acesta. Amestecul
de vapori şi picături de soluţie antrenate loveşte separatorul de picături, picăturile se reîntorc
în soluţie iar vaporii ajung la condensator.
Se folosesc în industria zahărului şi a glucozei.
K=600- 1500 W/(m2 oC)
Evaporatoarele cu suprafaţa de schimb separată au o înălţime mult mai mică
decât evaporatoarele clasice, şi necesită un spaţiu mai restrâns pentru amplasare. Ele pot fi
de două tipuri:
- după poziţia suprafeţei:
- cu suprafaţa de schimb de căldură vertivală;
- cu suprafaţa de schimb de căldură înclinată.
- după modul de circulaţie a soluţiei:
- cu circulaţie naturală (fără pompe);
- cu circulaţie forţată.
Evaporator cu suprafaţa de schimb de căldură verticală şi circulaţie naturală:
5 1- suprafaţa de schimb de
3
căldură
2 2- separator de picături
3- conductă de legătură între
abur schimbător şi separator
4- conducta de evacuare lichid
1 din separator
condensat
5- separator de picături
alimentare

4
concentrat

Evaporator cu suprafaţa de schimb de căldură înclinată şi circulaţie

naturală:

38
 2
Abur
secundar Abur

3
4 Alimentare

Concentrat

Soluţia supusă concentrării se încălzeşte în schimbătorul 1, după care datorită forţei

ascensionale creată de bulele de vapori intră în conducta 3 aşezată perpendicular sau
tangenţial la vasul în care are loc separarea picăturilor.
Atunci când conducta este perpendiculară, separarea lichidului de vapori se realizează
datorită schimbării direcţiei de circulaţie.
Când conducta este tangenţială, separarea are loc pe baza forţei centrifuge care
imprimă amestecului o mişcare elicoidală în interiorul separatorului. Din camera de vapori
3, aburul secundar este trimis la condensare, iar soluţia dacă nu are concentraţia
corespunzătoare este trimisă prin conducta 4 din nou la încălzire. Dacă are concentraţia
dorită se închid ventilele de comunicare cu conducta 4 şi soluţia concentrată este evacuată.
Evaporator cu circulaţie forţată:
În cazul circulaţiei forţate suprafaţa de schimb de căldură este aşezată orizontal, iar
circulaţia lichidului în schimbător este asigurată de către o pompă.

Evaporatoarele în peliculă:
Concentrarea soluţiilor în acest evaporator se realizează într-un timp foarte scurt de
câteva secunde printr-un strat de lichid de forma unei pelicule de câţiva milimetri.
După sensul de curgere a peliculei evaporatoarele pot fi:
- cu peliculă ascendentă;
- cu peliculă descendentă.
După modul de realizare a peliculei pot fi:
- cu peliculă realizată datorită curgerii naturale;
- cu peliculă realizată mecanic.

39
 Evaporatoarele cu peliculă ascendentă sunt mai puţin folosite, deoarece există
posibilitatea ca suprafaţa de schimb de căldură să rămână neacoperită de lichid şi să se
degradeze.

Evaporatoare cu peliculă descendentă în curgere liberă:

1- placa de susţinere a ţevilor
2, 3- plăci montate în capacul evaporatorului
pentru distribuţia lichidului
3

Placa 3 are orificiile mai mici decât diametrul ţevilor, dar cu centrul în centrul ţevilor.
Cea de-a doua placă are orificiile situate în aceeaşi poziţie, cu centrul geometric în
triunghiului format din centrele a trei ţevi. Lichidul este introdus în partea superioară sub
presiune, ajunge pe prima placă unde se formează o peliculă ce curge pe cea de-a doua placă.
Orificiul celei de-a doua plăci determină grosimea plăcii. Între cele două plăci lichidul suferă
detente consecutive care determină degajarea unei cantităţi de vapori. La partea superioară
există racord pentru evacuarea vaporilor şi a gazelor necondensabile.
Evaporatoare cu peliculă descendentă realizată mecanic(Luwa):

40
 Abur secundar
3
4
Alimentare
1
Abur

2
Condensat

Concentrat

Evaporatorul este format dintr-un corp cilindric de înălţime mare şi diametru mic. În
exterior pe 2/3 din suprafaţa sa este montată mantaua de încălzire secţionată în două părţi.
Deasupra suprafeţei de încălzire se găseşte o parte cilindrică cu diametrul mai mare decât
aceasta în care este camera unde se degajă vaporii şi unde se va realiza separarea picăturilor.
Central evaporatorul este prevăzut cu un ax pe care se rotesc mai multe palete. Distanţa
dintre palete şi peretele interior al evaporatorului determină grosimea peliculei. Paletele se
prelungesc şi în camera de vapori, determinând prin mişcarea lor separarea picăturilor.
Concentrarea într-un astfel de evaporator durează 1- 2 secunde.
K=2000- 3000 W/(m2 oC)

Evaporatoare de construcţie specială:

Evaporator centriterm

rotor
talere
carcasa

41
 Este format dintr-un rotor pe care sunt montate un număr de talere cu pereţi dubli.
Aburul alimentat în interiorul talerelor pe care le încălzeşte. Soluţia este alimentată pe
suprafaţa inferioară a talerelor şi este distribuită sub formă de peliculă datorită forţei
centrifuge care se realizează la învârtirea rotorului. Acceleraţia realizată este 200∙g.
Amestecul soluţie concentrată – vapori este lovit sub influenţa forţei centrifuge de peretele
interior al evaporatorului. În acest fel vaporii se separă de soluţie. Vaporii secundari se
îndepărtează pe racordul din dreapta, iar soluţia concentrată prin partea superioară.
Concentrarea are loc în 20- 30 secunde.
K=5000 W/(m2 oC)

Curs nr 11.

CONDENSAREA

Trecerea unui fluid din stare de vapori în stare lichidă se numeşte condensare.
În acest proces vaporii saturaţi cedează căldura lor de vaporizare unui agent de răcire
(apă sau aer rece). Captarea şi condensarea vaporilor ce se degajă dintr-o instalaţie de
evaporare se face în următoarele scopuri:
1) Recuperarea în stare lichidă a substanţelor ce prezintă interes, care au trecut în stare de
vapori în operaţia anterioară (de ex: captarea aromelor ce se degajă în timpul operaţiei de
concentrare sau uscare).
2) Realizarea unei depresiuni în instalaţia de evaporare pentru ca acestea să se efectueze
la o temperatură mai scăzută. Depresiunea se produce datorită trecerii de la volumul mare al
vaporilor saturaţi la volumul redus al lichidului condensat (de ex: la 100 oC densitatea
vaporilor saturaţi de apă este 0,597 kg/m 3 iar a apei 958 kg/m3, de unde rezultă că la
temperatura de 100oC volumul specific al vaporilor saturaţi de apă este de 1,66 m 3/kg iar cel
al apei de 0,00104 m3/kg, adică de 1666 ori mai mare). Deoarece odată cu vaporii din
instalaţie sunt antrenate şi gazele necondensabile acestea sunt evacuate cu ajutorul pompelor
de vid sau al ejectoarelor.
3) Recuperarea cantităţii de căldură pe care o cedează vaporii pentru preîncălzirea unui
fluid ce urmează a intra în procesul tehnologic.
4) Evitarea degajărilor de vapori în spaţiul încăperilor de lucru, ceea ce ar conduce la un
microclimat nesănătos (cald şi umed) la umezirea materialelor, la ruginirea utilajelor, la
condensări pe tavane şi pereţi care ar duce la degradarea lor.

42
 Factorii care influenţează procesul de condensare:
- caracteristicile fizico- chimice ale materialului atât în stare de vapori cât şi în stare
lichidă (densitate, temperatură, căldură specifică);
- caracteristicile fizico- chimice ale agentului de răcire;
- vitezele vaporilor şi ale agentului de răcire;
- conţinutul de gaze necondensabile;
- intensitatea schimbului de căldură.
Metode de condensare:
Condensarea poate fi realizată cu schimb direct şi indirect.
1) Condensarea cu schimb direct de căldură. Operaţia de condensare se realizează
prin barbotarea vaporilor în apă rece utilizată ca agent de răcire. Această metodă este
utilizată atunci când recuperarea vaporilor se face sub formă de apă caldă (amestec de
condens şi apă de răcire).
2) Condensarea cu schimb indirect de căldură. Căldura de condensare a vaporilor este
cedată apei de răcire prin intermediul unei suprafeţe de schimb de căldură (ex: recuperarea
vaporilor solventului utilizat la extracţia uleiului, recuperarea vaporilor de alcool etilic în
instalaţia de distilare).

Tipuri de condensatoare:
Condensatoarele se clasifică după următoarele criterii:
I. După modul de realizare a schimbului termic:
- de amestec (cu schimb termic direct);
- de suprafaţă (cu schimb termic indirect).
II. După modul de evacuare a condensului rezultat:
- barometrice, la care evacuarea se realizează printr-o coloană barometrică;
- semibarometrice – condensatoare cu pompă de evacuare.
III. După modul de evacuare a gazelor necondensabile:
- cu evacuare comună a condensului şi a gazelor;
- cu evacuare separată a gazelor cu ajutorul unei pompe de vid sau ejector.

CONDENSATOARE DE AMESTEC
În aceste condensatoare vaporii rezultaţi la evaporarea soluţiilor sunt amestecaţi cu
apa de răcire în care se condensează. În condensatoarele de amestec presiunea este inferioară
presiunii atmosferice, dar este egală cu presiunea din corpul de evaporare de unde se aduc
vaporii secundari. Pentru menţinerea presiunii constante în condensator, acesta se montează
la o înălţime de aproximativ 10 m, evacuarea condensatului şi a apei folosită la răcire
realizându-se printr-o conductă numită coloană barometrică. Închiderea etanşă a
condensatorului faţă de atmosferă se realizează prin apa din coloana barometrică; în acest
scop coloana este introdusă cu capătul inferior pe o lungime de 0,5 m într-un bazin de apă în
care se colectează apa ce se scurge din condensator. În acest bazin este obligatorie
menţinerea unui nivel constant de lichid cu ajutorul preaplinului, astfel încât să nu se
producă ieşirea coloanei barometrice din apă şi din admisia aerului în condensator.

43
Condensatoarele de amestec pot funcţiona cu eliminarea condensatului împreună cu apa de
răcire prin coloana barometrică (fig. a-e) sau prin coloana de înălţime mică, cu ajutorul unei
pompe (fig. f).

Condensatorul barometric cu talere şi şicane (fig. a) este format din corpul

cilindric 1, terminat printr-un trunchi de con la care se sudează conducta barometrică 2. În
interiorul corpului cilindric se montează talerele inelare 3 şi alternând cu acestea şicanele 4
sub formă de discuri. Deasupra şicanei superioare se montează un grătar 5 din tablă perforată
pentru distribuirea uniformă a apei de răcire. Vaporii secundari produşi în evaporator sunt
alimentaţi prin racordul 6, datorită uşoarei depresiuni realizate în condensator de către
pompa de vid care elimină în permanenţă gazele necondensabile prin racordul 7. Apa de
răcire alimentată cu ajutorul unei pompe prin racordul 8, este distribuită pe talerul perforat,
apoi curge în flux descendent de pe şicane pe talere, realizând astfel condensarea vaporilor
cu care se întâlneşte în contracurent. Apa şi condensul obţinut se scurg în coloana
barometrică şi apoi în rezervorul de acumulare 9 prevăzut cu preaplinul 10 care elimină în
permanenţă până la nivel constant.
a) 7 1- corp condensator
8
2- conductă barometrică
3- talere inelare
5 4- şicane
1 5- grătar
6- racord vapori
4
7- racord gaze necondensabile
3 6
8- racord apă răcire
9- rezervor acumulare
2 10- preaplin
Vapori+gaze
10
Condensat
Gaze necondensabile
9 Fluid de răcire
Preaplinul de evacuare a apei din rezervor şi coloana barometrică trebuie astfel alese,
încât secţiunea de trecere apei să asigure scurgerea acesteia, menţinând coloana plină cu apă
până aproape de capătul superior. Depăşirea nivelului apei peste capătul superior ar putea
conduce la fenomenul de inundare a condensatorului. În acest caz se poate închide racordul
6, iar admisia aburului secundar este oprită, ceea ce conduce la creşterea presiunii în corpul
de evaporare.
Condensatorul cu talere perforate (fig. b) are construcţie asemănătoare cu a
condensatorului cu şicane, cu deosebirea că în interior se montează alternând numai talerele
perforate 3 de forma unor sectoare de cerc. Pe poţiunea liberă, talerul are o bordură (prag), a
cărui înălţime asigură menţinerea unui strat de apă necesar barbotării şi condensării aburului.
Surplusul de apă de pe taler curge, o parte prin orificii, iar altă parte deversează peste
bordură, ajungând pe talerele inferioare şi de aici se scurge pe conicitatea condensatorului în
coloana barometrică.

44
 b) 7 c) 12 8
8
7

11 1
1

6 6

2 2
10 10

9 9

Condensatorul cu injectoare (fig. c) se utilizează în operaţiile în care cantitatea de vapori

secundari este redusă, însă debitul de gaze necondensabile este mare. Se impune în acest caz
evacuarea totală a acestor gaze care în situaţia menţinerii lor în evaporator ar duce la
creşterea presiunii, deci şi a temperaturii de evaporare. În acest caz pe corpul cilindric 1 al
condensatorului se montează un ejector- injector astfel încât să aspire vaporii prin racordul
11. În injector se aduce fluid motor prin racordul 12. Prin mărirea energiei vaporilor
secundari, aceştia sunt alimentaţi sub talerul inferior în condensator unde, întâlnind apa rece
ce circulă în contracurent, sunt condensaţi. Injectorul poate fi montat şi în interiorul
condensatorului (fig. d).
d) 11 12 8 e) 8 14 6 f)
7 8 3

7 16

1 1 8
1
13
13

2
10 10 15

9 9

Condensatorul cu jet (fig. e). La acest tip de condensator prin coloana barometrică
se evacuează în amestec apa provenită din condensarea vaporilor şi cea folosită la răcire
precul şi gazele necondensabile. În interiorul condensatorului se montează un perete

45
cilindric 13 sudat la partea superioară de capac, liber la partea inferioară. Conductele de apă
pătrund în interiorul corpului cilindric. La conducta superioară se montează un dispozitiv de
pulverizare a apei 14, iar pe conducta inferioară se află mai multe orificii pentru împrăştierea
uniformă a apei de răcire. Vaporii (împreună cu gazele necondensabile provenite din
evaporator) sunt alimentaţi prin racordurile 6 în partea inelară a condensatorului, ocolesc în
curent descendent peretele cilindric, apoi se ridică prin ploaia de apă, unde vaporii de apă
sunt total condensaţi. Gazele necondensabile sunt antrenate de ploaia creată şi evacuate
odată cu acestea prin conducta barometrică.
Condensatorul de nivel inferior (fig, f) funcţionează cu pompă pentru evacuarea
condensatului prin racurdul 8 şi placa cu duze 16. Gazele necondensabile sunt evacuate prin
racordul 7, după ce mai întâi au fost separate de eventualele picături de apă, prin şicanarea
circulaţiei, cu ajutorul peretelui despărţitor 13.

CONDENSATOARE DE SUPRAFAŢĂ
Sunt identice din punct de vedere constructiv cu schimbătoarele de căldură cu schimb
de căldură indirect (prin intermediul unei suprafeţe de schimb de căldură, pe care vaporii
condensează fie sub formă de peliculă, fie sub formă de picături). Pot fi de mai multe tipuri:
1. Condensatoare multitubulare verticale (fig. g) care se construiesc în cele mai
multe cazuri cu o singură trecere, apa circulând prin ţevile 1 de jos în sus, iar vaporii prin
spaţiul 2 dintre ţevi, de sus în jos, pentru a permite evacuarea imediată a condensatului.
Gazele necondensabile sunt evacuate continuu pe la partea superioară 3 a spaţiului dintre
ţevi. Astfel de condensatoare se folosesc la condensarea vaporilor de spirt în instalaţiile de
distilare.

fig. g fig. h

2. Condensatoare multitubulare orizontale (fig. h) sunt folosite la condensarea

vaporilor substanţelor volatile mai grele pentru a le separa de substanţele volatile mai uşoare
ale căror vapori trecând mai departe sunt condensaţi separat. La instalaţia de distilare a
spirtului, ele sunt numite deflegmatoare şi sunt amplasate lângă coloana de distilare,
deasupra ei, astfel încât substanţele care se condensează să fie readuse în coloană la anumite
nivele sub formă de reflux. Deflegmatoarele pot avea două circuite de fluide de răcire,

46
respectiv unul pentru plămada I care în acest fel este preîncălzită înainte de a fi introdusă în
coloana de distilare iar al doilea pentru apă rece II, care serveşte la reglarea temperaturilor.
3. Condensatoare serpentină formate din ţevi cu aripioare (fig. i) servesc la
condensarea vaporilor lichidelor frigorifice şi sunt construite sub formă de pânze. Răcirea se
face cu aer. Pentru ca în timp coeficientul de transmitere a căldurii să se menţină la o valoare
constantă, este necesar a se asigura o circulaţie intensă de aer rece, iar pe de altă parte
suprafaţa de schimb de căldură să fie ferită de depuneri de impurităţi.
4. Condensatorul ţeavă în ţeavă (fig. j) este folosit în cazuri mai rare la
preîncălzirea apei. Apa rece circulă prin tuburile interioare 1 iar vaporii prin tuburile
exterioare 2.
fig. i fig. j

5. Condensatorul mixt (fig. k) este construit dintr-o parte multitubulară 1 montată

deasupra compartimentului de condensare de ţevi serpentină 2. Spaţiul dintre ţevi comunică
cu mantatua cilindrică inferioară 3. Vaporii care pot conţine gaze necondensabile se
alementează prin racordul 4, străbat spaţiul intertubular şi se condensează, apoi condensul
intră în serpentină, pentru a se răci. Condensul este eliminat prin racordul 5. Lichidul de
răcire este pompat prin racordul 6, străbate în flux ascendent serpentina, şi apoi intră uşor
încălzit ăn spaţiul din ţevi unde primeşte căldura de condensare de la vapori. Lichidul cald se
evacuează pe la partea superioară prin racordul 7. Gazele necondensabile (sau vaporii mai
uşor volatili) se evacuează prin racordul 8 aflat pe mantaua părţii multitubulare.
fig. k

47
 NECESAR APĂ DE RĂCIRE
Q i   Qe   Q p [J]
Qp 0
Q1  Q2  Q3  Q4
Q1 = căldura adusă de vaporii secundari, [J]
Q2 = căldura adusă de apa de răcire, [J]
Q3 = căldura scoasă cu condensul, [J]
Q4 = căldura scoasă cu apa de răcire, [J]

a) Condensatorul barometric
temperatura condensului= temperatura evacuare apă
Q1  M v  i // 

Q2  M a  c  ti  M v (i //  c  t f )
  M  i  M a  c  ti  (M v  M a )  c  t f  M a 
//
Q3  M v  c  t f  v c  t f  c  ti
Q4  M a  c  t f 

b) Condensatorul de suprafaţă
tcondens=tvaporilor
M v  i //  M a  c  t i  M v  i /  M a  c  t f , [J]
M v (i //  i / )
Ma 
c(t f  t i )
Mv r
Ma 
c(t f  t i )
DIMENSIUNEA COLOANEI BAROMETRICE
pa  H f  pc  ho    g , [N/m2] pa  pc
  ho  ,[m]
Dacă Hf  0  g
h1  0,5m
h2  0,5m
H  ho  h1  h2  ho  1, [m]

USCAREA

Uscarea este procesul de îndepărtare a solventului dintr-un produs.

Uscarea se poate face prin două moduri:
- prin fierbere: este asemănătoare evaporării şi ea se realizează la temperatura de
fierbere a solventului. Se foloseşte atunci când urmăreşte şi recuperarea solventului.

48
 - prin antrenare: foloseşte ca agent termic un gaz cald care aduce în proces căldura
necesară şi în acelaşi timp scoate din instalaţie vaporii de solvent (apă). Se foloseşte atunci
când vaporii nu se recuperează.
Factorii care influenţează procesul de uscare:
1. Factori referitori la produs: debitul de produs, umiditatea iniţială a produsului,
stabilitatea lui termică.
2. Factori referitori la agentul de uscare: debitul de agent de uscare, umiditatea lui
finală, presiunea, gradul de puritate, conţinutul de vapori.
3. Factori referitori la instalaţia de uscare: instalaţii continue sau discontinue, instalaţii
care se deosebesc după modul după care se realizează uscarea, după tipul de proces, după
modul în care se introduce şi se îndepărtează din instalaţie.

Tipuri de apă din produs:

 apa legată chimic (chemosorbită) este apa legată prin legături covalente. La realizarea
acestei legături se degajă căldură, iar îndepărtarea acestui tip de apă din produs se
realizează mai greu, temperatura minimă necesară îndepărtării apei este de 115oC.
 apa adsorbită – această apă este legată prin legături Van der Walls şi acest tip de apă se
îndepărtează cu efect termic mai mare deoarece la realizarea legăturilor se degajă
căldură.
 apa legată osmotic la care efectul de legare este 0, este cea care se îndepărtează cel
mai uşor (din capilare).
 apa legată mecanic este egală cu diferenţa dintre apa totală din produs şi celelalte
tipuri de apă legate în produs. În cazul unor materiale granulare structurile poroase din
granule permit legarea de apă. Acest tip de apă se îndepătează uşor.
Parametrii aerului:
 Umiditatea:
- absolută: este greutatea vaporilor dintr-un m3 de gaz umed
- relativă (gradul de saturaţie al aerului): reprezintă greutatea vaporilor dintr-un m 3 de
gaz umed raportată la greutatea maximă posibilă la temperatură şi presiune totală.
p vap

p sat
p sat
0  p vap  p sat   max  1
p sat
Pvap= presiunea de vapori a lichidului din gaz
psat= presiunea vaporilor saturanţi la temperatura dată
 Densitatea aerului la p=760 torr şi t=273 K
kg
 0  1,293
m3
 Masa molară:
kg
M a  22,4  1,293  28,97  29
kmol
 Conţinutul de umiditate (x)
mv  kg _ vapori _ apa 
x ,
ma  kg _ aer _ uscat 
mv= masa de vapori
49
 ma= masa de aer
Aplicând legile gazelor perfecte:

m  maer  mv

V    R  T
p V    R  T
 mv
 pv Vv  M  R T
 v

 p  V  ma  R  T
 a a M a
 pv Vv  M v
mv  R T mv pv Vv  M v R  T pv  M v
  x    
m  pa Va  M a ma R  T pa Va  M a pa  M a
 a R T
M v  18,016
p a  p  pv ( presiunea _ totala  presiunea _ de _ vapori)
M a  28,97
18,016 pv
x 
28,97 p  pv
Aer umed saturat: pv=ps
p s kg _ vapori _ apa
x  0,622  ,
p  p s kg _ aer _ uscat
 Entalpia gazului umed:
I  c gaz  t  x  i
i= entalpia vaporilor de apă
x= conţinutul de umiditate
c= căldura specifică a gazului
t= temperatura gazului
 Punctul de rouă este temperatura la care gazul cu un conţinut constant de
umiditate şi la o stare dată devine saturat prin răcire.
 Temperatura termometrului umed este temperatura la care gazul răcindu-se la
entalpie constantă devine saturat.
 Diagrama I - x de stare a aerului umed leagă toţi parametrii: conţinutul de
umiditate x, entalpia specifică I, temperatura.
50
 BILANŢUL DE MATERIALE
Gi, Gf= debitul de masă al produsului iniţial, respectiv final
We= debitul de masă de apă eliminată
ui, uf = umiditatea produsului iniţial, respectiv final, %

Gi  We  G f  We  Gi  G f
 100  ui  100  ui 
      
 100  u  100  u 
100  ui e i i i  
u u
 W G G G 1  W
f
 G  

i
 W  G 

i f

( 100  ui ) Gi  (100  u f ) G f G f  Gi 

e i e i
100  u 100  u
100  u f  100  u f  
f  f

 100  u f
Necesarul de aer pentru uscare:
L= debitul masic de aer necesar antrenării umidităţii, [kg/s]
xi, xf= umezeala aerului la intrare, respectiv ieşirea din instalaţie, [kg/kg aer uscat]
Bilanţ total:
Gi   L  L  x i  G f  L  L  x f
We
We  Gi  G f  L ( x f  x i )  L 
x f  xi
Bilanţ caloric:
- căldura adusă de materialul uscat:
cf= căldura specifică a materialului supus uscării
- căldura adusă de umiditatea de eliminat: We  c a  t i
ca= căldura specifică a apei
ti= temperatura iniţială
- căldura adusă de construcţia uscătorului: Gm  c m  t im
tim= temperatura iniţială a materialelor
- căldura adusă de aerul necesar uscării: L  I o (entalpia aerului iniţial din atmosferă)

- căldura dată aerului în caloriferul exterior: Qe

- căldura cu un calorifer în interiorul uscătorului: Qi
- căldura ieşită cu materialul uscat: G f  c f  t f
- căldura ieşită cu elementele care aduc şi deplasează produsul în uscător: Gm  c m  t fm
- căldura evacuată cu aerul din uscător: L  I 2
- pierderile de căldură: Qp

51