Sunteți pe pagina 1din 3

Drept Penal General Curs 9

2) Starea de necesitate ( art. 20 Cp )


Este în stare de necesitate, acela care săvârşeşte fapta, pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu
putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănptatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al
altuia sau un interes public.
Fapta săvârşită în stare de necesitate, nu este infracţiune, pentru că nu este săvârşită cu vinovăţie.
Pericolul care ameninţă valorile sociale ocrotite în cazul stării de necesitate, este generat de diferite întâmplări
( inundaţii, cutremure, incendii, reacţii ale animalelor ) şi nu atacul unei persoane ca în cazul legitimei apărări.

Condiţiile stării de necesitate

a) condiţii privitoare la pericol


Geneza pericolului, este cel mai adesea, un eveniment întâmplător ( cutremur, inundaţie, etc. ) dar
poate fi creat şi prin activităţi omeneşti imprudente sau intenţionate ( un incendiu declanşat de o anumită
persoană ). Sursa pericolului poate consta chiar în comportarea victimei ce urmează a fi salvată.
Condiţiile pericolului :
- să fie iminent
- pericolul iminent să ameninţe valorile sociale arătate în aritcolul 20 alineatul 2 Cp ( viaţa,
integritatea corporală, sănătatea, un bun important al persoanei sau un interes public ).
Prin bun important înţelegem acel bun, care prin valoarea sa deosebită ( artistică, ştiinţifică, istorică,
afectivă ) legitimează acţiunea de salvare în faţa pericolului.
- pericolul să fie inevitabil – să nu poate fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea faptei
prevăzută de legea penală.
Aprecierea caracterului inevitabil al pericolului se face în concret prin luarea în considerarea a tuturor
împrejurărilor în care a fost nevoită să acţioneze sub ameninţarea pericolului.
b) condiţiile acţiunii de salvare :
- să se realizeze prin comiterea unei infracţiuni
- acţiunea de salvare prin săvârşirea unei infracţiuni, să fi constituit singurul mijloc de
înlăturare a pericolului. Dacă făptuitorul avea posibilitatea să înlăture pericolul prin alte mijloace fără a
săvârşi o infracţiune, este obligat la acesta. Acţiunea de salvare poate fi desfăşurată atât de persoana expusă
cât şi de altă persoană.
- prin acţiunea de salvare să nu se creeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi
produs dacă pericolul nu era înlăturat. Nu este în stare de necesitate acela care, în momentul în care a săvârşit
fapta şi-a dat seama că pricinuieşte urmări, vădit mai grave decât acelea care s-ar fi putut produce dacă
pericolul nu era înlăturat.
- fapta să nu fie săvârşită de către sau pentru a salva o persoană care avea obligaţia de a
înfrunta pericolul.
Efectele juridice :
Fapta săvârşită în stare de necesitate, nefiind săvârşită cu vinovăţie, nu constituie infracţiune. Deci, nu
atrage răspunderea penală.
Starea de necesitate nu are drept consecinţă, şi înlăturarea răspunderii civile deoarece, de cele mai
multe ori, prejudiciul este adus unei persoane nevinovate de apariţia pericolului.
Repararea prejudiciului cauzat priun fapta de apărare în stare de necesitate, poate reveni persoanei
salvate când ivirea pericolului ce a generat starea de necesitate se datorează unui eveniment.
Când pericolul s-a produs prin fapta persoanei vătămate, atunci este înlăturată şi răspunderea civilă.

1
Drept Penal General Curs 9

3) Constrângerea fizică-art.24 C.pen.


Constrângerea fizică este presiunea pe care o forţă căreia nu i se poate rezista, o exercită asupra
energiei fizice a unei alte persoane în aşa fel încât, acesta comite o faptă prevăzută de legea peanlă fiind în
imposibilitatea fizică să acţioneze altfel.
În practica judiciară, cele mai multe fapte prevăzute de legea penală săvârşite sub imperiul
constrângerii fizice, sunt fapte de inacţiune (făptuitorul este împiedicat să îşi îndeplinească sarcinile legale).
Condiţiile constrângerii fizice :
a) să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane. Acţiunea de constrângere poate proveni de
la o altă persoană, de la un animal sau de la un eveniment.
b) constrângerea la care a fost supusă persoana, să nu i se fi putut rezista. Posibilitatea de a re zista
constrângerii fizice, se apreciează în cazul concret, ţinând seama, atât de natura şi de intensitatea forţei de
constrângere, cât şi de capacitatea şi starea psihică a persoanei constrânse.
c) sub imperiul constrângerii fizice, persoana să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.
Efectele juridice.
Fapta săvârşită sub imperiul constrângerii fizice, nu este infracţiune, şi, în consecinţă, nu atrage
răspunderea penală.
Răspunderea civilă este înlăturată în principiu.

4) Constrângerea morală-art.25 C.pen.


Constrângerea morală constă în presiunea exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru
persoana făptuitorului ori a altuia şi, sub imperiul căreia, cel ameninţat săvârşeşte o faptă prevăzută de legea
penală.
Condiţiile constrângerii morale:
a) se se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală sub imperiul unei constrângeri
exercitate prin ameninţare.
b) să existe o acţiune de constrângere exercitată prin ameninţare cu un pericol grav. Sub
imperiul ameninţării, persoana are de ales între a suferii răul grav cu care este ameninţată, şi să săvârşească
fapta care i se pretinde. Ameninţarea poate fi făcută verbal sau scris. Pericolul grav poate privi viaţa,
integritatea corporală, libertatea, demnitatea, averea celui ameninţat sau a altuia.
c) pericolul grav să nu poată fi înlăturat altfel decât prin săvârşirea faptei pretinse.
Efectele juridice
Fapta săvârşită sub imperiul constrângerii morale, nu constituie infracţiune şi, prin urmare, nu atrage
răspunderea penală a făptuitorului.

5) Cazul fortuit-art.31 C.pen.


Cazul fortuit desemnează situaţia, starea, împrejurarea în care acţiunea sau inacţiunea unei persoane, a
produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput şi nici nu l-a urmărit dar, care se datorează unei
energii a cărei intervenţie nu a putut fi prevăzută.
Imposibilitatea de a prevedea în cazul fortuit, intervenţia unei forţe străine, este generală şi obiectivă.
Sursa împrejurărilor fortuite, poate fi:
- un fenomen al naturii
- tehnicizarea activităţii umane
- conduita imprudentă a unei persoane
- starea maladivă a unei persoane
Împrejurarea neprevizibilă poate fi anterioară, concomitentă sau subsecventă acţiunii făptuitorului.

2
Drept Penal General Curs 9

Condiţii:
a) rezultatul socialmente periculos al faptei, să fie consecinţa intervenţiei unei împrejurări străine de
voinţa şi conştiinţa făptuitorului.
b) făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenţia împrejurării care a produs
rezultatul
c) fapta care a produs un rezultat socialmente periculos, datorat intervenţiei imprevizibile a unei
energii străine să fie prevăzută de legea penală.
Efectele juridice
Fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în caz fortuit, nu este infracţiune. Deci, nu atrage
răspunderea penală. Răspunderea civilă este de asemenea înlăturată, numai dacă nu vine în concurs cu alte
cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei.

6) Iresponsabilitatea-art.28 C.pen.
Iresponsabilitatea este starea de incapacitate psiho – fizică a unei persoane, care nu poate să – şi dea
seama de semnificaţia socială a acţiunilor sau inacţiunilor sale sau, care nu poate fi stăpână pe ele.
Incapacitatea psihică a unei persoane se poate datora:
- unor anomalii (infantilism, debilitate mintală, idioţenie, cretinism)
- unor maladii neuro – psihice (somn natural, somn hipnotic)
- unor tulburări psihice provocate prin intoxicaţii (stări de inconştienţă ce pot avea cauza în
consumul de alcool, substanţe stuperfiante sau alimente alterate).
Starea de imposibilitate a făptuitorului, trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei şi să fie totală.
Condiţii:
a) făptuitorul să aibă incapacitatea psihică, intelectivă şi volitivă cu privire la acţiunile sau
inacţiunile sale
b) starea de incapacitate psihică să existe în momentul săvârşirii faptei
c) incapacitatea psiho – fizică a făptuitorului să se datoreze alienaţiei mintale ori altor cauze.
d) fapta săvârşită în stare de iresponsabilitate să fie prevăzută de legea penală.
Efecte juridice
Fapta săvârşită în stare de iresponsabilitate, nu este infracţiune, deci, nu atrage răspunderea penală.
Iresponsabilitatea făptuitorului nu înlătură răspunderea civilă. Faţă de făptuitorul iresponsabil se pot
lua măsuri cu caracter medical.