Modalități de prevenire a căderilor

Definită ca o preocupare de durată, căderea, este ceea care

duce la evitarea activităților pe care pacieții sunt capabili să le
facă, frica de a cădea duce deseori la reducerea activităților și
sarcinilor pe care aceștia trebuie să le finalizeze pentru a rămâne
cât mai independenți.

Cădere - (OMS): consecinț a oricărui eveniment care precipită (aruncă)

individul către sol (podea) î mpotriva voinț ei sale.

Factorii de risc
Riscuri ambientale generale:
 Iluminare inadecvată;
 Podea alunecoasă;
 Suprafeț e neregulate;
 Spaț ii reduse;
 Mobilier inadecvat (de joasă î nălț ime);
 Spaț ii necunoscute de către pacient;
 Căi de acces inadecvate.

Riscuri ambientale specifice :

 Înălț ime inadecvată a patului ;
 Spaț ii reduse;
 Prezența covoarelor, preșurilor;
 Dispozitive și mobilier care, datorită lipsurilor ergonomice, se comportă
ca obstacole;
 Lipsa, ineficienț a sau proasta funcț ionare a dispozitivelor de sprijin;

MĂSURI PREVENTIVE PENTRU ELIMINAREA SAU REDUCEREA

NIVELULUI FACTORILOR DE RISC
 Identificarea caracteristicilor medioambientale care pot crește riscul
de cădere;
 Iluminare adecvată ;
 Pardoseli anti alunecoase;
 Așezarea obiectelor necesare la î ndemâna pacientului;
  Menț inerea dispozitivelor de sprijin a deplasării î n stare de
funcț ionare și utilizare sigură;
 Utilizarea pieselor de î ncălț ăminte ușoare, bine fixate pe picior și
antialunecoase;
 Blocarea, atunci când este necesar, scaunelor cu rotile și altor
dispozitive utilizate la transferul pacienț ilor;
 Controlarea modului de deplasare, menț inerea echilibrului și starea
de oboseală;

Factori derivaț i din regimul terapeutic:

 Educarea pacientului privind utilizarea bastoanelor sau altor ustensile

de sprijin a deplasării;

Factori derivaț i din atitudinea pacientului faț ă de boală:

 Sprijinirea pacientului și personalului î n vederea identificării practicilor
curente de viaț ă care trebuie schimbate.

Practicienii de terapie ocupațională sunt calificați în special pentru a

efectua evaluări multidimensionale ale factorilor de risc pentru căderi și
pentru a implementa programe kinetice, de mediu și comportamentale
pentru a reduce riscul de rănire, pentru a îmbunătăți siguranța și pentru a
permite pacieților să își maximizeze abilitățile și să îndeplinească rolurile
care le reflectă valori și identități.

Recomandările includ adesea o combinație de intervenții care

vizează îmbunătățirea abilităților fizice pentru a îndeplini în mod sigur
sarcini zilnice, modificarea locuinței și schimbarea tiparelor și
comportamentelor de activitate.

TRIFU ANCA-MARIA
MASTER KINETOPROFILAXIE ȘI RECUPERARE FIZICĂ
ANUL II