Universitatea Hyperion,

Facultatea de Ştiinţe Economice

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

ORGANIZARE SI PROCEDURA

Student:
Anton (Constantin) – Claudia Madalina
Anul II, Semestrul I - ZI
Specializare-Contabilitate si informatica de gestiune

1
 CUPRINS

Capitolul 1 -Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Capitolul 2-Rolul si competentele Curtii Europene a Drepturilor Omului

Capitolul 3 - Organizarea Curtii

Capitolul 4 -Care sunt drepturile prevazute în Conventie sau în protocoalele sale ?

Capitolul 5 -Ce nu poate face Curtea Europeana a Drepturilor Omului ?

Capitolul 6 -Relația cu alte instituții

Capitolul 7 -Efectele juridice

Scurt istoric

1. La 4 noiembrie 1950, la Roma, reprezentanţii a 13 guverne, între care, pentru Franţa, Robert

Schuman, semnează Convenţia Europeană pentru „Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor

Fundamentale" („Convenţia").

2. La 3 septembrie 1953, Convenţia intra în vigoare o dată cu depunerea celui de-al doilea
document de atificare, cel al Marelui Duce de Luxemburg. Completată sau modificată în 1952,1963,
1966, 1983,1984 şi 1985 de opt protocoale adiţionale sau de amendamente, după caz, ca uneşte la
1.01.1986 ansamblul a 21 de state membre ale Consiliului Europei, organizaţie care îşi are sediul în
capitala Alsaciei franceze - Strasbourg.

3. La data de 18 mai 1954, la Strasbourg, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei („Comitetul de

Miniştri") alege pentru prima data membrii Comisiei Europene pentru Drepturile Omului („Comisia"), în
faţa căreia, în mod necesar, începe orice proces introdus la scară internaţională în baza Convenţiei.

2
4. La 21 ianuarie 1959, la Strasbourg, Adunarea consultativă parlamentară a Consiliului Europei
alege, la rândul său, pentru prima dată, judecătorii Curţii Europene a Drepturilor Omului („Curtea"),
chemată să examineze-după Comisie -unele dintre aceste cauze şi să le soluţioneze prin decizii obligatorii
şi definitive.

Printre ei figura şi Rene Cassin. A continuat să fie membru al Curţii până în ultima lui zi. A
prezidat-o între 1965 şi 1968, după ce i-a fost vicepreşedinte între 1959 şi 1965 şi după ce inspirase, într-
o mare măsură, regulamentul interior. I-a succedat, între 1976 şi 1980, Pierre-Henri Teitgen. Si el a
marcat mult Curtea, pentru ca a luat parte la elaborarea a nu mai puţin de 15 hotărâri. Mai înainte jucase
un rol capital în geneza Convenţiei, în sânul Mişcării Europene, apoi în calitate de raportor la Adunarea
Consiliului Europei. Cu o ardoare şi o forţă de convingere comunicative, combătuse mai ales teza
adversarilor cu privire la crearea Curţii.

După anul 1980, un rol important în afirmarea în continuare a Curţii, 1-au avut Rolv Ryssdal,
preşedinte până în 1997 şi Rudolf Berndhardt, preşedinte până la instalarea noii Curţi (31.10.1998).

In ciuda amprentei lăsate de aceste mari personalităţi şi a unei serii de studii şi lucrări doctrinare,
Curtea rămâne prea puţin cunoscută juriştilor şi cetăţenilor din ţara noastră. Poate unora dintre ei le-ar fi
plăcut să se familiarizeze cu ea. Vom încerca să-i ajutăm, prezentându-le-o mai întâi ca organ înfăţişat în
natura sa, în procedura, funcţiile şi puterile sale, după care vom încerca să schiţăm
jurisprudenţaselectivă.

1. Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), adesea numită informal "Curtea de la Strasbourg", a
fost creată pentru sistematizarea procedurii plângerilor în materia drepturilor omului provenite din
statele membre ale Consiliului Europei. Misiunea Curții este să vegheze la respectarea prevederilor
Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor suplimentare de către statele semnatare.

Sistemul de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale introdus de Convenția Europeană

a Drepturilor Omului (Convenția) se întemeiază pe principiul subsidiarității. Este, în primul rând, de
competența statelor părți la Convenție să garanteze aplicarea acesteia, iar Curtea Europeană a
Drepturilor Omului (Curtea) nu trebuie să intervină decât atunci când statele nu și-au respectat
obligațiile. Controlul exercitat la Strasbourg este activat, în principal, prin intermediul cererilor

3
individuale, cu care Curtea poate fi sesizată de către orice persoană, fizică sau juridică, aflată sub
jurisdicția statelor părți la convenție

2. Rolul si competentele Curtii Europene a Drepturilor Omului

Curtea Europeana a Drepturilor Omului aplica prevederile tratatului international deschis spre
semnare de însasi statele membre ale Consiliului Europei. In acest sens, Conventia Europeana a
Drepturilor Omului contine o lista de drepturi si garantii pe care aceste state s-au angajat sa le respecte.
Misiunea Curtii consta în verificarea respectarii de catre state a drepturilor si garantiilor prevazute în
Conventie. În acest scop, ea examineaza plângerile (numite « cereri »), introduse de catre persoane
individuale sau, mai rar, de catre state. Daca se constata ca un stat membru a încalcat unul sau mai multe
dintre aceste drepturi si garantii, Curtea va adopta o hotarâre. Aceasta hotarâre este obligatorie si
trebuie sa fie executata de tara vizata.

3. Organizarea Curtii

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instituita de Conventia amendata de Protocolul nr. 11,
se compune dintr-un numar de judecatori egal cu acela al statelor contractante. Compozitia Curtii
numara 43 de judecatori în prezent. Nu exista nici o restrictie în ceea ce priveste numarul de judecatori
de aceeasi nationalitate. Judecatorii sunt alesi de fiecare data pentru sase ani, de catre Adunarea
Parlamentara a Consiliului Europei. Totusi, mandatul unei jumatati din numarul judecatorilor alesi la
primele alegeri va expira dupa trei ani, astfel încât reînnoirea mandatelor unei jumatati din numarul
judecatorilor sa se faca la fiecare trei ani.

Judecatorii îsi exercita activitatea cu titlu individual si nu reprezinta nici un stat. Ei nu pot exercita
vreo activitate incompatibila cu obligatiile lor de independenta si impartialitate sau cu disponibilitatea
ceruta de o activitate exercitata pe timp complet. Mandatul judecatorilor expira la atingerea vârstei de
saptezeci de ani.

4
 Curtea, în plenul ei îsi alege presedintele, doi vicepresedinti si doi presedinti de sectiune pe o
perioada de trei ani. Actualul presedinte al Curtii este Luzius Wildhaber (Elvetia).

Conform regulamentului sau, Curtea este formata din patru sectiuni, a caror compozitie, fixata
pe trei ani, trebuie sa fie echilibrata atât din punct de vedere geografic, cât si din punct de vedere al
reprezentarii pe sexe si tinând seama de diferitele sisteme juridice existente în statele contractante.
Fiecare sectiune este prezidata de un presedinte, doi dintre presedintii de sectiune fiind în acelasi timp
vicepresedinti ai Curtii. Presedintii de sectiune sunt asistati si, daca este cazul, sunt înlocuiti de
vicepresedintii de sectiune.

Comitete formate din trei judecatori sunt constituite pe o perioada de 12 luni, în cadrul fiecarei
sectiuni. Acestea reprezinta un element important al noii structuri, întrucât ele efectueaza o mare parte
din munca de filtrare efectuata pâna acum de Comisie.

Camere din sapte membri sunt constituite în cadrul fiecarei sectiuni, pe baza sistemului rotatiei,
presedintele de sectiune si judecatorul ales în numele statului interesat participând de drept. Atunci
când judecatorul ales în numele statului interesat nu este membru al sectiunii, el participa în calitate de
membru de drept al camerei. Membrii sectiunii care nu sunt membri deplini ai Camerei iau parte ca
membri supleanti.

Compusa din saptesprezece judecatori, Marea Camera este constituita pentru o durata de trei
ani. În afara membrilor de drept presedintele, vicepresedintii si presedintii de sectiuni ea se compune,
dupa sistemul rotatiei, pornind de la doua grupe care alterneaza la fiecare noua luni si a caror
compozitiei se doreste echilibrata din punct de vedere geografic si tine seama de diferitele sisteme
juridice existente în statele contractante.

4. Care sunt drepturile prevazute în Conventie sau în protocoalele sale ?

În particular, Conventia apara:

- dreptul la viata ;

- dreptul la un proces echitabil în materie civila si penala ;

- dreptul la respectarea vietii private si de familie ;

5
- libertatea de exprimare ;

- libertatea de gândire, constiinta si religie ;

- dreptul la un recurs efectiv ;

- dreptul la respectarea bunurilor personale;

- dreptul de a vota si dreptul de a participa la alegeri.

Care sunt interdictiile prevazute în Conventie sau în protocoalele sale ?

În particular, Conventia interzice :

- tortura si pedepsele sau tratamentele inumane sau degradante ;

- detentia arbitrara si ilegala ;

- discriminarea în exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute în Conventie ;

- expulzarea sau neacceptarea propriilor cetateni de catre un stat ;

- pedeapsa cu moartea ;

- expulzarea colectiva a strainilor.

5. Ce nu poate face Curtea Europeana a Drepturilor Omului ?

- Curtea nu se comporta ca un judecator de apel vizavi de instantele judecatoresti nationale : ea nu

rejudeca cazurile si nu are competenta de a anula, modifica sau revizui hotarârile lor ;

- Curtea nu intervine direct pe lânga autoritatea împotriva careia sunt înaintate plângeri ;

- Nu pot fi invocate decât plângerile referitoare la încalcarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului si
nu a altui text cum ar fi : « Declaratia universala a Drepturilor Omului », « Carta cu privire la Drepturile
fundamentale » etc. Nu trebuie, spre exemplu, sa se confunde Curtea Europeana a Drepturilor Omului cu
cea de Justitie a Comunitatii Europene, a carui sediu este la Luxemburg;

- Curtea nu poate oferi informatii despre dispozitiile legale care sunt în vigoare în statul împotriva caruia
sunt depuse plângeri.

6
 Depunerea unei petiții la CEDO se face în mai multe etape, prima etapă este de verificare a
criteriilor de admisibilitate.

Pentru a se putea adresa Curții trebuie ca:

- reclamantul să fi epuizat toate căile de atac oferite de către instanțele naționale

- să nu fi trecut mai mult de șase luni de la epuizarea ultimei căi de atac (de la data hotărârii
irevocabile la nivel național)
- trebuie să fie capabil să dovedească că cel puțin unul dintre drepturile protejate de convenție i-a
fost încălcat și că acest drept i-a fost încălcat de către unul dintre statele semnatare ale
convenției
- evenimentele supuse examinării trebuie să fi avut loc după data semnării convenției de către
statul împotriva căruia se depune plângere

Verificarea admisibilității unei petiții se face în complete de unul, trei, șapte sau șaptesprezece
judecători.

6. Relația cu alte instituții

Consiliul de miniștri, organul executiv al Consiliului Europei este organismul însărcinat să

supravegheze respectarea hotărârilor Curții și adoptarea remediilor necesare. Acesta este compus din
Miniștrii afacerilor externe ale statelor membre ale Consiliului Europei sau din reprezentanții lor
permanenți. Consiliul de miniștrii se întâlnește în mod regulat pentru a verifica executarea hotărârilor
Curții. Cauzele sunt înscrise ăe ordinea de zi până când membrii sunt convinși că o hotărâre a fost
executată și că măsurile corespunzătoare decise au fost implementate pentru ca probleme similare să nu
mai apară. Prezența reprezentanților tuturor statelor membre ale Consiliului asigură presiune politică
asupra tuturor țărilor care își exercită obligațiile cu întârziere.

7. Efectele juridice

Hotărârile Curții au dus la un număr impresionant de schimbări în legislațiile naționale și, printre
altele, au deschis drumul către: rejudecarea celor condamnați în urma unui proces inechitabil, restituirea
imobilelor expropriate către proprietari sau plata unor indemnizații adecvate, acordarea unor permise de
rezidență către persoanele amenințate cu deportarea sau eliminarea discriminărilor dintre cetățenii
germani și cei străini în ceea ce privește alocațiile familiale.

7
 Principiile politicii concurentiale ce stau la baza creării cadrului legislativ insituit prin Tratatul
asupra Uniunii Europene sunt:

-transparenţa ,

-nediscriminarea,

-stabilitatea,

-cooperarea.