Rolul asistentului social în cadrul cazurilor de

divorț

Asistentul social este persoana cu studii superioare de specialitate care are pregătirea necesară
pentru a lucra în servicii de asistenţă socială cu grupuri, familii sau indivizi în situaţii de risc.

Asistentul social pentru a putea acorda servicii în cazul unui divorț trebuie să conștientizeze
în primul rând că destrămarea unei familii este un proces cu foarte mari implicații emoționale
și sociale.

Pentru început este nevoie să stabilească factorii care au determinat destrămarea familiei,
deoarece cauzele pot fi multiple, precum: violență fizică sau psihică, condiții materiale
precare, diferența de vârstă dintre soți, relații extraconjugale etc.

În cazul familiei aflate în divorț asistentul social îndeplinește roluri după cum urmează:
negociator, mediator și consilier.

Asistentul social trebuie să adune informații despre istoricul familiei, iar în majoritatea
cazurilor de divorț sunt copii prinși la mijloc. Aceștia fiind foarte afectați și confuzi în situația
respective neînțelegând ce se întâmplă în familial lor.

Rolul de mediator presupune intervenția asistentului social în conflict, pentru a ajuta părțile
să ajungă la un consens, iar rolul de negociator presupune ajutarea persoanelor aflate în
conflict să ajungă la un compromis. Deși aflați în poziții diferite, atât și mediatorul care este
neutru dar și negociatorul care este de partea uneia dintre persoanele implicate caută să
ajungă la o soluție care să mulțumească ambele părți.

Un alt rol de care asistentul social trebuie să se folosească este acela de consilier. În cazul
unui divorț asistentul social trebuie să aibă o intervenție eficientă care trebuie să se îndrepte
spre prevenire, adică acesta trebuie să identifice cauzele care duc la divorț și să le
înlăture. De aceea trebuie consiliați concomitent soții pentru a le oferi șansa de a vorbi unul
cu celălalt în scopul clarificării sentimentelor de incertitudine și teamă. Astfel asistentul
social descoperă și evaluează împreună cu ei problemele din cadrul familiei și stabilește un
plan de intervenție pe care partenerii ar trebui să îl experimenteze. În cazul în care nu a fost
posibilă împăcarea soților în urmă ședințelor de consiliere și a planului de intervenție,
asistentul social poate să ii consilieze și după divorț, urmărind dezvoltarea abilităților de
comunicare în situația în care se află. Asistentul social trebuie consilieze copiii deoarece
părinții nu se descurcă să le ofere ajutorul într-o astfel de situație și să-i ajute să facă față
durerii la care sunt expuși. În foarte multe cazuri părinții pentru a-și proteja copiii nu le
explică situația, aceasta fiind o greșeală majoră impactul emoțional atingând cote maxime în
momentul în care vor afla că vor sta doar cu un singur părinte și nu cu amândoi. De aceea
trebuie ca asistentul social să îndepărteze această barieră în comunicare și să explice copiilor
că deși nu vor fi mereu amândoi prezenți în viața, lor nu vor fi părăsiți. Este foarte importantă
comunicarea directă a asistentului social cu copilul, în scopul reducerii sentimentului de
izolare și singurătate, acesta simțind preocuparea și sprijinul asistentului social pentru situația
în care se află.

În principal asistentul social are un rol foarte important în cazurile de divorț și anume
protejarea interesului superior la copilului. El trebuie să asigure că în urmă divorțului copilul
nu este afectat și îi pot fi asigurate nevoile și necesitățile și pe timpul divorțului să nu fie
folosit ca un obiect în cazurile în care părinții se ceartă pentru custodia lui. În cazul în care
părțile implicate în proces nu se pot decide asupra custodiei copilului asistentul social are
rolul de a efectua o anchetă socială. În urmă întâlnirilor cu partenerii asistentul social trebuie
să adune destule informații despre familie să poate stabili dacă copilul este în siguranță cu
oricare dintre părinții acestuia. Rezultatul anchetei sociale are un rol foarte important și este
respectat de instanța când este luată decizia de încredințare a tutelei minorului unuia dintre
părinți pentru creștere și educare.