Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ELEMENTE INTRODUCTIVE
DE TEORIE ŞI TEHNICĂ
PSIHANALITICĂ
Introducere.......................................................................................... 7
1. Definirea şi istoricul psihanalizei................................................. 9
2. Funcţionarea aparatului psihic în concepţia psihanalitică.......... 14
2.1. Perspectiva dinamică................................................................ 16
2.2. Perspectiva economică.............................................................. 19
2.3. Punctul de vedere structural...................................................... 23
2.4. Funcţionarea psihică din perspectiva celor trei principii........... 27
3. Evoluţia psihoafectivă a individului............................................. 29
3.1. Conceptul de pulsiune în psihanaliză........................................ 29
3.2. Stadiile dezvoltării psihoafective.............................................. 32
3.2.1. Naşterea.......................................................................... 35
3.2.2. Narcisismul..................................................................... 36
3.2.3. Stadiul oral...................................................................... 38
3.2.4. Stadiul anal..................................................................... 40
3.2.5. Stadiul uretral sau falie................................................... 42
3.2.6. Complexul Oedip............................................................ 43
3.2.7. Perioada de latenţă.......................................................... 45
3.2.8. Pubertate şi adolescenţă.................................................. 45
4. Psihopatologie psihanalitică......................................................... 48
4.1. Simptomul în perspectiva teoriei psihanalitice......................... 51
4.2. Scurt istoric............................................................................... 52
4.3. Nevrozele.................................................................................. 54
4.3.1. Mecanismul producerii nevrozelor................................. 54
4.3.2. Etiologia nevrozelor....................................................... 56
4.3.3. Nevroza isterică.............................................................. 57
4.3.4. Nevroza fobică................................................................ 59
4.3.5. Nevroza obsesională....................................................... 60
4.4. Psihozele................................................................................... 63
4.4.1. Etiologia psihozelor........................................................ 67
4.4.1.1. Teoria Melaniei Klein asupra psihozei............... 67
4.4.1.2. Alte teorii psihanalitice asupra psihozelor.......... 68
4.5. Stările limită.............................................................................. 68 Introducere
4.5.1. Mecanismul producerii stărilor limită............................ 69
4.5.2. Etiologia stărilor limită................................................... 70
4.6. Perversiunile............................................................................. 70
4.6.1. Mecanismul producerii perversiunilor............................ 70
4.6.2. Etiologia perversiunilor.................................................. 71
4.7. Tulburările adictive................................................................... 72
4.7.1. Etiologia tulburărilor adictive......................................... 73
4.7.2. Mecanismul tulburării de tip adictiv............................... 75 Acest curs îşi propune să prezinte conceptele şi principiile de
bază cu care operează psihanaliza, precum şi să ofere o perspectivă
5. Elemente de tehnică psihanalitică................................................ 78 asupra aspectelor aplicative ale acestei abordări psihopatologice.
5.1. Indicaţii şi contraindicaţii la tratamentul psihanalitic................ 88 Deşi cursul se adresează în principal studenţilor în psihologie, fiind o
5.2. Procesul psihanalitic................................................................. 90 abordare introductivă, el poate fi util oricărui specialist în ştiinţe
5.2.1. Tratamentul nevrozelor................................................... 91 umane interesat să se familiarizeze cu acest domeniu.
5.2.2. Tratamentul psihozelor şi stărilor limită.......................... 93 Psihanaliza s-a născut din preocuparea lui Freud faţă de
Scurt dicţionar................................................................................... 98 originile şi mecanismele trăirilor şi comportamentelor ce intră în
domeniul psihopatologiei. Doar ulterior el a construit, pe baza
Bibliografie......................................................................................... 107 datelor acumulate din experienţa sa clinică, un model de structurare a
psihismului şi a postulat principiile de funcţionare ale acestuia.
Există, desigur, o serie de alte modele explicative ale tulburărilor
psihopatologice, modelul comportamental, modelul fiziologic, modelul
cognitivist. Specificul modelului psihodinamic este situarea conflic-
tului intrapsihic, inconştient, la baza genezei tulburărilor psihopato-
logice. Acest conflict se naşte din neconcordanţa, chiar contradicţia,
care apare între tendinţele caracteristice diferitelor instanţe care
intră în alcătuirea psihismului, el fiind cu atât mai patogen cu cât este
mai greu de conştientizat. Eul, în tentativa de a rezolva conflictul,
mobilizează o serie de mecanisme de apărare, care vor genera un
anumit echilibru în psihism, echilibru ce poate fi însă patogen, dacă
are drept rezultat distorsionarea realităţii sau inhibarea descărcării
energiei psihice.
Freud, entuziasmat de descoperirile sale, a relevat şi accentuat
rolul forţelor inconştiente şi al sexualităţii în dinamica psihică, astfel
că deseori psihanaliza a fost suspectată de pansexualism şi consi-
derată o abordare abisală a psihismului. Noile teorii psihanalitice
relevă însă, pornind de la descoperirile lui Freud, rolul mediului
social în care se dezvoltă individul (teoria relaţiilor de obiect),
precum şi rolul sentimentului de sine (teoria self-uluij în evoluţia
individului si în geneza tulburărilor psihice.
Modelul psihanalitic completează celelalte abordări psihopato- 1 DEFINIREA ŞI ISTORICUL PSIHANALIZEI
logice şi este indispensabil pentru înţelegerea acestora din punct de
vedere psihodinamic. Descoperirea rolului pe care ii joacă forţele
intrapsihice, conflictul dintre acestea şi mecanismele de apărare puse
în funcţiune hi tentativa de rezolvare a acestui conflict au deschis
calea către o abordare psihopatologică complet diferită faţă de cea
psihiatrică.
Lucrarea de faţă îşi propune prezentarea structurii şi evoluţiei Concepte cheie: asociere liberă, realitate psihică, teoria seducţiei
psihice aşa cum le propune teoria psihanalitică, precum şi introdu- infantile
cerea elementelor de bază ale psihopatologiei psihanalitice. Vor fi
abordate, pe lângă acestea, principiile tehnicii psihanalitice cu speci- Rezumat: psihanaliza reprezintă o teorie asupra psihismului, o
ficul aplicării lor în funcţie de patologia vizată. Astfel, voi încerca să tehnică de psihoterapie, precum şi o metodă de investigare a structurii
parcurg întreaga problematică de care psihanaliza se preocupă inconştientului. Ea s-a dezvoltat iniţial ca o practică terapeutică ce
actualmente, trecând în revistă diferite puncte de vedere teoretice, de avea ca scop descoperirea semnificaţiei inconştiente a cuvintelor,
la Freud până la autorii contemporani de diferite orientări. acţiunilor, viselor subiectului. Metoda folosită era asocierea liberă,
Sper să ofer studenţilor care se simt atraşi de domeniul psihote- prin care subiectului i se cerea să relateze tot ce îi venea în minte în
rapeutic o perspectivă cât mai completă asupra abordării psihanali- legătură cu un element dat sau în mod spontan. Freud a introdus
tice, iar celor interesaţi de abordarea psihanalitică a diferitelor pentru prima dată acest termen în 1896 în articolul Ereditatea în
aspecte ale vieţii psihice, unele puncte de reper. etiologia nevrozelor. Iniţial. Freud a lucrat ca cercetător al fiziologiei
sistemului nervos cu Ernst Briicke, apoi a colaborat cu Josef Breuer
Lucrarea este structurată în patru capitole: definirea şi istoricul
(1876-1882), un mare fiziolog. în 1885 a lucrat cu Charcot la o
psihanalizei, funcţionarea aparatului mental în concepţia psihana-
cercetare despre cauzele neurologice ale afaziei şi de la el a învăţat
litică, elemente de psihopatologie psihanalitică, elemente de tehnică
arta de a deosebi bolile mentale de cele somatice. în 1889 lucrează cu
psihanalitică. Având în vedere faptul că este un curs introductiv, am
Bernheim aplicând hipnoza pe care o abandonează ulterior. Iniţial
considerat necesar să reiau unii dintre termenii din text, definindu-i Freud considera că vindecarea se realizează prin descărcarea reacţiei
într-un scurt dicţionar în finalul lucrării. afective pe care subiectul a avut-o faţă de anumite evenimente trauma-
tice, folosind în acest scop hipnoza. Tehnica asocierii libere a fost
introdusă progresiv între anii 1892-1898, pe măsură ce Freud a
constatat dezavantajele celorlalte metode. între 1895 - 1897 el a creat
teoria seducţiei infantile, conform căreia, la baza tulburărilor psihice
ar sta evenimente traumatice de natură sexuală prin care subiectul a
trecut în copilărie. Freud a descoperit ulterior că, de cele mai multe
ori, în tulburările psihice nu avem de-a face cu un eveniment traumatic
prin care subiectul a trecut, relevându-se astfel importanţa realităţii
psihice a pacientului, termen care desemnează modul în care subiectul
percepe lumea exterioară, modul în care subiectul corelează eveni-
mentele de viaţă, semnificaţia pe care el le-o atribuie.
9
Specificul psihanalizei, ca teorie asupra psihismului, rezidă în: Ernst Briicke, apoi a colaborat cu Josef Breuer (1876-1882), un mare
descoperirea existenţei nivelului inconştient al psihismului, descope- fiziolog care spera ca descoperirile şi metodele din ştiinţele naturii să
rirea mecanismelor de apărare ale Eului, în special a rezistenţei şi a poată fi transpuse în studierea gândirii şi acţiunii umane. în 1885 a
refulării, luarea în considerare a sexualităţii infantile. lucrat cu Charcot la o cercetare despre cauzele neurologice ale afaziei
şi de la el a învăţat arta de a deosebi bolile mentale de cele somatice,
ceea ce era rar pe atunci. Charcot studia de asemenea isteria şi
descoperise faptul că aceasta este o suferinţă reală şi nu simulare, deşi
Psihanaliza reprezintă în primul rând o metodă de investigare a nu există cauze organice ale tulburărilor somatice. In 1889 lucrează cu
psihismului, creată şi dezvoltată de Sigmund Freud. Pornind de la Bernheim aplicând hipnoza, pe care o abandonează ulterior. Deşi era
constatările rezultate în urma aplicării acestei metode, Freud a medic neurolog şi cercetător în fiziologia sistemului nervos, a con-
construit o serie de teorii asupra modului de structurare şi asupra prin- statat în lucrul cu pacienţii cu tulburări psihice că elementul patogen
cipiilor de funcţionare a aparatului psihic, precum şi o metodă psiho- este legat de un anumit eveniment din viaţa subiectului, faţă de care
terapeutică. La teoria psihanalitică, care continuă să se dezvolte, şi-au acesta a reacţionat printr-un ansamblu de idei şi de emoţii a căror
adus contribuţia mari practicieni, urmaşi ai lui Freud, care au perfec- exprimare a fost inhibată la momentul respectiv. Iniţial Freud consi-
ţionat tehnica terapeutică şi au aprofundat conceptele teoretice. dera că vindecarea se realizează prin descărcarea reacţiei afective pe
Scopul psihanalizei a fost iniţial descoperirea semnificaţiei care subiectul a avut-o faţă de anumite evenimente traumatice, şi pe
inconştiente a cuvintelor, acţiunilor, viselor, fantasmelor unui subiect care acesta şi-a inhibat-o în momentul producerii lor. El folosea
folosind asocierile libere ale acestuia. Subiectului i se cerea să rela- hipnoza şi sugestia pentru a-1 ajuta pe pacient să îşi reamintească şi să
teze tot ceea ce îi vine în minte în legătură cu un element dat (cuvânt, retrăiască evenimentul respectiv. Ulterior el a renunţat la aceste pro-
imagini dintr-un vis, o reprezentare anume etc.) sau în mod spontan. cedee de căutare insistentă şi deseori persuasivă a elementului patogen
Pe acest mod de investigare a psihismului este bazată metoda terapiei ş.i a recurs exclusiv la tehnica asocierii libere, deci a exprimării
psihanalitice. Pe baza asocierilor libere ale pacientului, precum şi a spontane a pacientului, pentru a obţine materialul refulat. Această
comportamentului său manifest, terapeutul ajunge să cunoască struc- tehnică a fost introdusă progresiv între anii 1892 - 1898, pe măsură ce
tura psihică a subiectului, principalele conflicte intrapsihice ale aces- Freud a constatat dezavantajele celorlalte metode. Freud considerase
tuia şi modalităţile de apărare ale eului. Astfel, terapeutul va fi capabil că hipnoza ar fi o modalitate de a descoperi legile psihologice care
să ofere interpretări adecvate ale rezistenţelor, apărărilor, transferului, guvernează viaţa mentală a oricărui om sănătos. Lucrând cu Charcot
în urma experienţei practice cu această metodă, a fost creat un în clinica Salpetriere din Paris, el începe să caute cauzele psihologice
ansamblu de teorii psihologice şi psihopatologi.ee care descriu dezvol- ale isteriei şi constată că a asculta spusele pacientului este o veritabilă
tarea psihismului în ontogeneză şi explică principalele mecanisme metodă de cunoaştere şi de terapie. Ajunge la concluzia că istericul
intrapsihice care stau la baza tulburărilor psihopatologice. suferă de amintiri (reminiscenţe) şi că metoda hipnozei nu dă
Freud a introdus pentru prima dată acest termen în 1896 în rezultate durabile, căci simptomele nu dispăreau sau erau înlocuite cu
articolul Ereditatea în etiologia nevrozelor. înainte de această dată, altele, chiar dacă se descoperea prin regresie hipnotică o traumă. Prin
regăsim în scrierile sale termeni ca analiză, analiză psihică, analiză tehnica asocierii libere evenimentul patogen era adus la nivel
hipnotică (Despre psihonevrozele de apărare, 1894). Freud era un conştient, materialul refulat fiind astfel supus elaborării mentale. în
spirit aplecat către analiză, dar care se ferea de speculaţiile filosofice practica sa clinică, Freud a constatat că o serie de pacienţi relatau
sterile. El a studiat medicina, fiind un spirit meticulos, empiric, care scene în care erau victime ale seducţiei adulţilor sau fraţilor mai mari
acorda importanţă rigurozităţii ştiinţifice. Cu toate acestea era atât de des, încât a considerat că traumatismele sexuale infantile ar fi
preocupat de natura umană mai mult decât de alte aspecte ale naturii. cauza principală a tulburărilor nevrotice. Astfel între 1895 - 1897 el a
Iniţial. Freud a lucrat ca cercetător al fiziologiei sistemului nervos cu creat teoria seducţiei infantile pe care a abandonat-o ulterior deoarece
10 11
şi-a dat seama că cea mai mare parte dintre aceste scene erau De aici decurg în mod direct obligativitatea formării terapeutului
imaginare, erau produsul construcţiilor fantasmatice ale subiecţilor şi care urmează să practice psihanaliza. Freud însuşi prin scrisorile către
nu trăite. Cu toate acestea, rolul lor patogen este la fel de important. un amic de-al său, Fliess, şi-a făcut autoanaliza, scriind despre visele
Mai mult, experienţa clinică a relevat că nu întotdeauna există sale, asociind liber. Pentru a practica, orice psihanalist trebuie să aibă
un eveniment marcant care să aibă valoare patogenă, ci este vorba de 500 de ore de psihanaliză personală şi 200 de ore de supervizare cu
semnificaţia pe care subiectul o conferă evenimentelor, semnificaţie doi analişti.
care iese la iveală doar prin asocieri libere. Freud a introdus astfel în România au existat preocupări legate de psihanaliză încă de la
termenul de realitate psihică care desemnează modul în care subiec- descoperirea ei. George Brătescu în cartea Freud şi psihanaliza în
tul percepe lumea exterioară, modul în care subiectul corelează eveni- România analizează în detaliu modul în care a fost preluată în
mentele de viaţă, semnificaţia pe care el le-o atribuie. Fantasmele au o România psihanaliza teoretică şi clinică. Primul terapeut şi teoretician
realitate psihică diferită de realitatea materială, dar ele joacă rolul psihanalist a fost Constantin Vlad care, ca şi Freud, nu a avut o analiză
predominant în nevroze. personală. A urmat Ion Popescu Sibiu, care în aceeaşi perioadă a prac-
Freud descrie pe scurt calea pe care psihanaliza o adoptă în ticat psihanaliza, ulterior renunţând la această doctrină. Dar în 1970 a
tratamentul tulburărilor psihice în Căile terapiei psihanalitice -1918: acceptat să îl psihanalizeze pe Eugen Papadima care a pus bazele
Simptomele şi manifestările patologice ale pacientului au, ca psihanalizei contemporane în România. în prezent există Societatea
toate activităţile sale psihice, o natură foarte complexă; elementele Română de Psihanaliză din 1990 care are aproximativ 50 de membri şi
acestei complexităţi sunt în ultimă instanţă motive, mişcări pulsionale. este afiliată la IPA (International Psychoanalytical Association).
Dar bolnavul nu ştie nimic despre aceste motive elementare. Noi ii
învăţăm deci să înţeleagă alcătuirea acestor formaţiuni psihice extrem Teste de autoevaluare
de complicate şi evidenţiem legătura dintre simptome şi mişcările 1. Definiţi asocierea liberă şi specificaţi rolul acesteia în trata
pulsionale care îl motivează; îi arătăm bolnavului, în simptomele sale, mentul psihanalitic.
motive pulsionale până în acel moment ignorate ... că el nu era decât 2. Specificaţi în ce constă teoria seducţiei infantile.
în parte conştient de motivaţia lor, că alte motive pulsionale care i-au 3. Care sunt motivele pentru care Freud a renunţat la teoria
rămas necunoscute au contribuit la producerea lor. seducţiei infantilei
Specificul psihanalizei, ca teorie asupra psihismului, rezidă în: 4. Ce desemnează termenul de realitate psihică?
- descoperirea existenţei nivelului inconştient al psihismului, 5. în ce constă specificul psihanalizei?
- descoperirea mecanismelor de apărare ale eului, în special a
rezistenţei şi a refulării, Bibliografie selectivă
- luarea în considerare a sexualităţii infantile. 1. S. Freud, Sexualitatea în etiologia nevrozelor (1898) în Studii
Modul de investigare specific psihanalizei presupune construirea despre sexualitate, Editura Trei, 2001
unei relaţii între analist şi analizant, pornind de la care să fie puse în 2. S. Freud, Despre etiologia isteriei, în Inhibiţie, simptom, angoasă.
evidenţă, prin transfer şi contratransfer, conflictele inconştiente ale Editura Trei, 2001
celui din urmă. Originalitatea psihanalizei constă în primul rând în 3. J. Laplanche, J. B. Pontalis, Vocabularul psihanalizei, Editura Humanitas,
relevarea faptului că, înainte de a putea sesiza cauzele secrete care 1994, vezi conceptele cheie
animă o fiinţă, trebuie să descoperim aceste cauze în noi înşine, să 4. S. Freud, Trei eseuri asupra teoriei sexualităţii, în Studii despre
refacem în noi înşine calea de la acţiunile noastre la cauzele lor. Să sexualitate, Editura Trei, 2001
înţelegem modul în care funcţionează inconştientul autoanalizându-ne. 5. George Brătescu, Freud şi psihanaliza în România, Editura Humanitas,
1994
12 13
2 FUNCŢIONAREA APARATULUI PSIHIC condensarea şi deplasarea. A doua topică se referă la cele trei instanţe
ÎN CONCEPŢIA PSIHANALITICĂ psihice: Şinele, Eul şi Supraeul. Orice fenomen psihic aparţine
uneia dintre aceste instanţe.
Concepte cheie: perspectivă dinamică, perspectivă economică, Teoria psihanalitică este prima care a constatat complexitatea
perspectivă structurală, forţă psihică, conflict funcţionării psihice, postulând existenţa unui aparat psihic ce dispune
psihic, energie psihică, conştient, preconştient, de o organizare pe mai multe nivele şi sisteme. Această organizare
inconştient, Sine, Eu, Supraeu complexă are drept scop principal gestionarea afluxului de excitaţii cu
care se confruntă psihismul, astfel încât tensiunea psihică să fie
Rezumat: Abordarea psihanalitică a psihismului constă în anali- menţinută la un nivel cât mai scăzut. Analiza acestei structuri, precum
zarea oricărui fenomen psihic din trei perspective: dinamică, econo- şi a genezei sale în cursul evoluţiei psihoafective, constituie perspec-
mică şi structurală. Perspectiva dinamică se referă la mecanismul tiva structurală sau topologică asupra psihismului. Viziunea psihana-
producerii fenomenelor psihice, la modul în care evoluează forţele litică asupra psihismului presupune că între diferitele componente ale
pulsionale şi la adaptarea acestora la exigenţele realităţii materiale şi structurii psihice există o permanentă circulaţie de energie psihică
sociale. Dinamica vieţii psihice are la bază conflictul dintre pulsiunile conform unor legităţi specifice. Studiul investirilor afective ce ţin de
care cer descărcare, realitatea care se împotriveşte descărcării pentru diferite instanţe psihice constituie perspectiva economică asupra
că nu este permisă de condiţiile obiective, şi normele culturale. Dina- psihismului. Fiecare proces psihic, reprezentare, instanţă psihică este
mica psihică este guvernată de principiul plăcerii şi de principiul reali- caracterizată de un cuantum de afect, dimensiune cantitativă de care
tăţii. Perspectiva economică presupune că procesele psihice posedă o trebuie să ţinem cont în înţelegerea şi explicarea mecanismelor ce stau
dimensiune cantitativă fiind investite cu o anumită cantitate de energie la baza tuturor manifestărilor ce intră în sfera psihologiei, fie ele pato-
psihică. Această energie psihică circulă între diferitele componente logice sau nu. Dorinţele, fantasmele, considerentele morale, inhibiţiile
ale aparatului psihic. între cele trei instanţe psihice (Şinele, Eul şi sau interdicţiile, vor juca un rol mai mult sau mai puţin important în
Supraeul) există o anumită distribuţie de energie psihică, care se poate dinamica vieţii psihice în funcţie de investirea lor afectivă şi de
modifica pe parcursul dezvoltării psihice a individului. Cantitatea de instanţa de care aparţin. Astfel avem de-a face cu tendinţe, forţe
energie care aparţine unei instanţe depinde de gradul său de dezvol - psihice care, la fel ca şi în fizică, se compun sau intră în conflict, iar
tare. Când vorbim de punctul de vedere structural ne referim la nivele rezultanta depinde de intensitatea fiecărei componente şi de sistemul
şi la instanţele aparatului psihic. în prima topică a aparatului psihic, căruia îi aparţine.
Freud distingea trei nivele: conştientul, preconştientul, inconştientul.
Principiul după care funcţionează sistemul preconştient-conştient constă Exemplu
în descărcarea lentă şi controlată a tensiunii pulsionale, conform cu
Eul copilului este în curs de dezvoltare, iar gradul său de
cerinţele realităţii, având la bază procese de tip secundar. Inconştientul
dezvoltare va depinde de modelele pe care copilul le va interioriza. Cu
este caracterizat de procesele de tip primar prin care energia
cât dezvoltarea Eului este mai avansată, cu atât Eul va fi investit cu
psihică se descarcă direct, trecând în mod liber de la o reprezentare la
mai multă energie psihică. O dorinţă a copilului care ţine de Sine, să
alta. Mecanismele principale care acţionează la nivel inconştient sunt
luăm de exemplu dorinţa de a apuca şt duce îa gură. Aceasta este la
14
vârsta de 1 an foarte puternic investită afectiv. Eul este abia schiţat,
astfel că forţa inhibitoare ce ţine de realitate este absentă. Supraeul ce
15
conţine interdicţiile parentale încă nu a început să se dezvolte, astfel Conform teoriei freudiene, funcţiile psihice pot fi considerate
că nu vor acţiona nici forţele inhibitoare ce ţin de sentimentele de expresii ale funcţiei fundamentale a organismului viu, care este excita-
vinovăţie şi de teama de pierdere a iubirii părinţilor. Acestei dorinţe bilitatea. Funcţiile psihice trebuie abordate din acelaşi unghi de vedere
nu i se va opune deci nici o forţă în acest stadiu de dezvoltare, deci ca cel al abordării funcţiilor sistemului nervos în general. Schema de
copilul şi-o va satisface. La o vârstă mai mare, această dorinţă nu va bază o reprezintă actul reflex. în actul reflex o excitaţie externă/internă
mai fi puternic investită afectiv, datorită evoluţiei psihoafective. dar. provoacă o tensiune în interiorul organismului care este descărcată
dacă va apărea o regresie la stadiul anterior, ea poate fi reinvestită. în prin acţiuni motrice sau de alt tip. Descărcarea motrice este însă
acest caz însă. Eut şi Supraeul vor fi suficient de dezvoltate încât să deseori inhibată. în psihism acţionând forţe ce filtrează prin prisma
existe forţe inhibitorii care să se opună acestei dorinţe, iar copilul să realităţii sau moralităţii oportunitatea descărcării. Studiul forţelor de
nu îi dea curs. inhibiţie, al originii lor şi al efectelor lor asupra tendinţei la descărcare
Orice fenomen psihic, fie că intră în sfera normalului, fie că intră constituie obiectul psihanalizei. Psihanaliza vede în fenomenele mentale
în sfera patologicului, va fi descris şi explicat de teoria psihanalitică un rezultat dinamic al interacţiunii forţelor ce tind către scăderea
prin raportare la sistemul din care face parte, la cantitatea de energie tensiunii şi forţelor care se opun acestei descărcări. Perspectiva dina-
psihică implicată şi la evoluţia interacţiunii diferitelor forţe psihice mică se referă la mecanismul producerii fenomenelor psihice, la
modul în care evoluează forţele pulsionale şi la adaptarea acestora la
implicate. Astfel, abordarea psihanalitică a psihismului constă în
exigenţele realităţii materiale şi sociale. Individul are o serie de nevoi a
analizarea oricărui fenomen psihic din trei perspective: dinamică,
căror actualitate se modifică în cursul dezvoltării, dar la care se poate
economică şi structurală. Acestea vor fi analizate mai detaliat în cele reveni, proces numit regresie. Pulsiunile specifice unui stadiu de
ce urmează. dezvoltare pot intra în conflict cu cele ce ţin de stadiul la care
individul a regresat şi genera o serie de manifestări psihice aparent
2 . 1 . Perspectiva dinamică inexplicabile.
Fenomenele psihice sunt descrise de psihanaliză ca fiind rezul- Tensiunea în viaţa psihică este de natură internă, chiar dacă
tatul interacţiunii dintre forţe de natură psihică. Aceste forţe pot fi sursa ei este externă. Pentru ca un eveniment din realitate să provoace
orientate în acelaşi sens sau în sensuri opuse. Freud a explicat apariţia o reacţie psihică el trebuie perceput şi prelucrat de psihism.
tulburărilor psihice prin conflictul dintre forţe psihice ce aparţin dife- De exemplu, pentru ca un obiect să ne provoace o reacţie de
ritelor instanţe. El opunea astfel concepţiei statice a lui Janet despre teamă este necesar să asociem imaginea acelui obiect cu ideea de
psihism, o concepţie dinamică. De exemplu, în ceea ce priveşte pericol. Astfel se explică faptul că obiectele fobiei sunt atât de variate
nevroza obsesională, Janet considera că simptome ca inhibiţia, abulia, şi că un obiect indiferent pentru un individ poate provoca panică
îndoiala se datorează unei astenii psihice, în timp ce Freud consideră altuia.
că sunt rezultatul unui conflict între forţele psihice. Originea acestor
forţe este de natură pulsională, dar. o dată cu evoluţia psihoafectivă. Excitaţia externă sau nevoia fiziologică au un corespondent în
unele dintre ele vor ţine de Eu şi de Supraeu. psihism, şi anume o reprezentare sau o idee care tinde către descăr-
Atributul „dinamic" se referă şi la faptul că inconştientul nu este carea imediată. Unele forţe inhibă descărcarea, alte forţe o facilitează.
definit doar descriptiv, nu conţine doar idei latente şi inerte, ci ele sunt Dinamica vieţii psihice are la bază conflictul dintre pulsiunile care cer
în permanentă mişcare, exercită continuu o presiune pentru a intra în descărcare, realitatea care se împotriveşte descărcării pentru că nu este
permisă de condiţiile obiective, şi normele culturale sau sociale
conştient şi se asociază între ele pentru a reuşi acest lucru. Astfel,
interiorizate.
simptomele nevrotice, actele ratate, visele reprezintă produsul unor
Freud diferenţiază instinctul ca răspuns automat, preformat la
asemenea asocieri.
stimulările din mediu, de pulsiune. Comparativ cu animalele, omul nu
16 17
este ghidat de instincte. El are pulsiuni care sunt reprezentantul psihic inconştiente, iar tendinţele se vor manifesta sub formă de simptome
al nevoilor instinctuale primare, cu alte cuvinte, înainte de a determina nevrotice de tip obsesiv-compulsiv, ca fobie de microbi, curăţenie
un comportament, nevoia primară ajunge în conştient prin imagini. compulsivă. Individul va resimţi aceste tendinţe ca fiind străine de
Tensiunile nu se descarcă imediat şi complet ca la animale, răspunsul personalitatea sa şi va căuta să ie elimine, cerând psihoterapie. Dacă
fiind mediat de instanţele psihice superioare. Dinamica psihică este Eul nu se opune regresiei, comportamentele apar manifest, fiind inte-
guvernată de câteva principii: grate în personalitatea subiectului. Acesta le va găsi întemeiate, fireşti.
1. principiul plăcerii. Conform acestui principiu, principalul oricât de exagerate sau deranjante ar fi pentru cei din jur. în această
scop al activităţii psihice este evitarea neplăcerii şi obţinerea plăcerii. categorie intră de exemplu aşa-numita nevroză a gospodinei în care
Sursa neplăcerii este creşterea tensiunii psihice ca urmare a actuali femeia respectivă impune reguli nefireşti,, foarte stricte privind
zării unei nevoi, iar scăderea tensiunii este trăită ca o plăcere. Omul curăţenia şi igiena în casă. Dacă însă nu apare regresia, aceste compor-
caută mereu să reducă tensiunea provocată de nesatisfacerea nevoilor. tamente nu vor fi mai puternic investite decât altele, iar atitudinea
O oarecare creştere a excitaţiei poate produce însă plăcere până la un individului faţă de aceste aspecte va fi echilibrată.
anumit prag. după cum o diminuare a excitaţiei sub un anumit prag
produce neplăcere (de exemplu deprivarea senzorială). 2.2. Perspectiva economică
2. principiul realităţii care apare din interacţiunea cu mediul o
dată cu dezvoltarea Eului. Conform lui, satisfacerea nevoii trebuie Conform perspectivei economice, procesele psihice posedă o
amânată în funcţie de cerinţele realităţii. Există o plăcere şi în dimensiune cantitativă fiind investite cu o anumită cantitate de energie
principiul realităţii şi aceasta este dată de capacitatea de a controla psihică. Această energie psihică circulă între diferitele componente ale
descărcarea. aparatului psihic, instanţe reprezentări, idei. Energia care se ataşează
unei componente a aparatului psihic poate varia cantitativ, poate fi retrasă
Din punct de vedere dinamic există deci forţe care sunt în conflict.
(proces numit dezinvestire afectivă) sau atribuită altei componente
Acest fenomen se manifestă atât la omul nevrozat, cât şi la cel normal
(proces numit investire afectivă). De asemenea pot fi investite afectiv
fiind mai mult sau mai puţin conştient. Atunci când forţele ce tind spre obiectele sau subiectul însuşi. între cele trei instanţe psihice (Şinele .
descărcare şi forţele ce tind spre inhibiţie sunt forţe egale apare Eul şi Supraeul) există o anumită distribuţie de energie psihică, care se
patologia nevrotică. Prin simptome conflictul inconştient este exprimat poate modifica pe parcursul dezvoltării psihice a individului. După
simbolic. Dacă forţele ce tind spre descărcare sunt mai puternice decât Freud, perspectiva economică constă în „tentativa de a urmări destinul
forţele ce tind spre inhibiţie, se optează inconştient pentru satisfacere: cantităţilor de excitaţie şi de a ajunge la o estimare relativă a mărimii
dacă forţele ce tind spre descărcare sunt mai slabe decât forţele ce tind lor" (Inconştientul 1915).
spre inhibiţie, atunci se optează inconştient pentru renunţarea la Fiecare instanţă psihică este caracterizată de o anumită cantitate
satisfacere. de energie care se asociază cu ideile şi reprezentările specifice fiecărei
instanţe. Nici un proces psihic nu poate fi pe deplin înţeles dacă nu
Exemplu ţinem cont de această dimensiune cantitativă. Cum între normal şi
Preocupările exagerate legate de curăţenie, microbi, grija excesivă patologic este doar o deosebire cantitativă, putem spune că factorul
faţă de murdărire sunt specifice stadiului anal de dezvoltare energetic este cel decisiv.
psihoafectivă, fiind depăşite o dată cu trecerea la stadiul următor, falie. Freud a ajuns la perspectiva economică asupra proceselor
Ele pot rămâne însă active mai mult sau mai puţin investite afectiv în psihice pornind de la experienţa sa clinică. El a făcut mai multe
constatări:
inconştient. Dacă dintr-un motiv sau altul apare regresia la stadiul
anal, comportamentele specifice stadiului anal vor fi activate. Dacă - simptomul nevrotic are un caracter irepresibil, este mai puternic
Eul se va opune acestei regresiL aceste comportamente vor rămâne decât voinţa pacientului. De aceea este o eroare tehnică să
sugerăm pacientului că vindecarea depinde de el, că depinde
18 19
de voinţa sa să depăşească stările prin care trece. O dată ce un de care sunt însă ataşate reacţii afective puternice, şi
nevrotic ajunge să ceară ajutor terapeutic, el a luptat deja cu reprezentarea iniţială care a devenit inconştientă. Există deci
toate forţele contra simptomelor sale şi, astfel, nu am face decât o veritabilă încărcătură afectivă care se deplasează de la un
să îl culpabilizăm. în realitate este vorba de faptul că energia element la altul de-a lungul lanţului asociativ. Freud face o
psihică ataşată reprezentării inconştiente care stă la baza analogie între circulaţia energiei psihice şi excitaţia ce se
simptomului are o valoare mai mare decât energia cu care Eul deplasează de-a lungul lanţului neuronal.
poate lupta contra ei. Calea pe care psihanaliza o propune este
dezinvestirea acestei reprezentări şi eliberarea acestei energii Exemplu
astfel încât să poată fi investită în comportamente normale;
în cartea sa Romanul unei psihanalize - Cuvinte care
- există o corelaţie între simptomele nevrotice şi perturbările vieţii
eliberează, Mărie Cardinal descrie modul în care a ajuns să
sexuale. Iniţial el a considerat că imposibilitatea descărcării
descifreze, în cursul tratamentului psihanalitic pe care îl urma,
nevoii sexuale duce la descărcarea tensiunii sexuale pe altă căi,
sensul unei halucinaţii vizuale - un ochi- care o urmărea de ani de
indirecte şi nespecifice (de exemplu atacuri de panică sau
zile. In momentul în care a vorbit despre această halucinaţie, a
simptome somatice), însă ulterior el a descoperit rolul crucial
resimţit iniţial o angoasă intensă şi un sentiment de vid. în faţa
al sexualităţii în geneza nevrozei şi în general în edificarea
ochilor nu avea decât imaginea unui tunel întunecat cu o slabă
personalităţii. Aceste descoperiri au fost uimitoare pentru
lumină îndepărtată. Apoi i-a revenit în minte o întâmplare din
Freud şi scandaloase pentru contemporanii săi. ceea ce a dus la
copilărie. Călătorea cu trenul, a avut nevoie să meargă la toaletă,
a suspecta teoria psihanalitică de pansexualism. la a considera
ceea ce era interzis de mama ei, obsedată de microbi. După multe
că ea reduce şi explică totul prin sexualitate. Psihanaliza însă
insistenţe şi rugăminţi, mama acceptă şi o însoţeşte la toaleta din tren,
se referă şi se interesează de sexualitate doar în măsura în care
unde curăţă cu atenţie totul. Fetiţa priveşte însă vasul WC- ului şi
ea ne defineşte ca fiinţe ce aparţin unui sex, care apar pe lume
vede prin orificiul vasului cum fug pietrele de sub tren. Este
ca urmare a unui act sexual şi care au nevoi sexuale;
îngrozită că va fi absorbită prin acel orificiu şi renunţă să mai facă
- dacă există blocaje ale descărcării energiei psihice (de exemplu,
pipi. îi revine apoi în minte o altă amintire, mult mai veche, de
blocarea descărcării reacţiei faţă de un eveniment traumati
când era în junii vârstei de 1 an. Era in grădina casei cu bona, şi
zant), facilitarea acestei descărcări - catharsis - duce la ame
aceasta o pusese lângă un copac să facă pipi. La un moment dat
liorarea stării psihice. Iniţial scopul terapiei psihanalitice era
aude un zgomot ca un bâzâit şi ridică capul. îl vede pe tatăl ei cu un
catharsis-ul, actualmente acesta constituind doar un element
aparat de filmat şi se sperie îngrozitor. Această amintire o face să îşi
al său:
dea seama că acel ochi care o urmărea în halucinaţia ei era de fapt
- în cursul tratamentului psihanalitic se poate constata că într-un
obiectivul aparatului tatei care a speriat-o atât de tare.
anumit moment din dezvoltarea individului a avut loc feno
menul separării afectului de reprezentarea de care era ataşat la In acest exemplu putem vedea cum se asociază între ele repre-
origine. De exemplu, în cazul Micul Hans descris de Freud zentările psihice şi cum se deplasează afectul de-a lungul lanţului
(1909). copilul separă în mod inconştient reprezentarea tatălui asociativ. Asocierea se face prin detalii, în acest caz, imaginea
de afectele de teamă şi vinovăţie. Aceste afecte vor fi descăr obiectivului aparatului de filmat se leagă de imaginea orificiului
cate iniţial sub formă de angoasă, fiind ataşate ulterior. într-un vasului de WC şi de imaginea tunelului. In cursul curei
al doilea timp al nevrozei infantile de imaginea cailor. Insightul psihanalitice, lanţul asociativ este parcurs în ordine inversă.
constă în legarea în timpul curei analitice a afectului de repre Importanţa factorului economic este evidenţiată şi în reacţiile
zentarea de care era ataşat la origine şi se realizează prin nevrotice posttraumatice. în acest caz. tulburările sunt provocate
descoperirea de lanţuri asociative între o reprezentare neutră. de un aflux de excitaţii prea puternic faţă de capacitatea
subiectului de a elabora.
20
21
Forţa psihică este investită deci cu energie. Nu este posibil să excitaţia, nu există stare de conştientă. Atunci când descărcarea este
determinăm cu exactitate mărimea acestei energii. îi putem estima automată şi aproape totală, nu există stare de conştientă.
mărimea relativă şi observa efectele. Sursa acestei energii este energia Una din condiţiile pentru indicarea tratamentului psihanalitic
vitală, instinctuală. Forţa pulsională diferă în funcţie de particulari- este ca subiectul să fie conştient de simptomul său, ceea ce presupune
tăţile individuale, este analoagă „forţei temperamentale'*. Această că Eul i se opune acestui simptom. O altă condiţie este ca subiectul să
energie poate fi deplasată spre alte obiecte, cumulată cu altă energie, fie capabil să înţeleagă că între stările sale sufleteşti şi simptome
inhibată în descărcare. Această energie poate fi pusă în serviciul există o legătură, ceea ce înseamnă că Eul său este capabil de elabo -
diferitelor instanţe ale aparatului psihic. Iniţial această energie aparţine rare psihică. Raportul dintre cantitatea de energie a forţelor care tind
Sinelui, după vârsta de 1 an o parte din ea începând să treacă în slujba spre descărcare faţă de cele ce i se opun poate determina starea de
Eu lui în formare. în jurul vârstei de 3 ani, pe măsură ce se forează conştientă, de descărcare controlată, de simbolizare sau poate deter-
Supraeul, o parte din energia psihică îi va reveni şi acestei instanţe. mina menţinerea în inconştient a excitaţiilor nedescărcate prin con-
traforţe sau contrainvestire (toată energia este investită în activităţi
Cantitatea de energie care aparţine unei instanţe depinde de gradul de
complet opuse nevoilor sexuale). Atunci când excitaţia creşte, pot
dezvoltare a instanţei respective. în momentele de criză ale dezvol-
avea loc două procese: descărcarea completă sau inhibarea descărcării
tării: adolescenţă, sarcină şi alăptare, menopauză apare foarte clar şi investirea unui proces secundar (interese intelectuale, preocupări
dezechilibrul afectiv datorat acţiunii acestui factor cantitativ. culturale, artistice), excitaţia descărcându-se pe căi social acceptate.
Acest din urmă proces este numit sublimare.
Exemplu
în perioada de latenţă Eui controlează comportamentul destul de 2.3. Punctul de vedere structural
bine. în pubertate se produce o dezvoltare fizică şi psihică fără pre- în psihanaliză psihismul este conceput ca o structură ce cuprinde
cedent. Eul va trebui să facă faţă unui travaliu enorm. EI este pus în o serie de substructuri care interacţionează şi care sunt investite cu
faţa pulsiunii sexuale care se manifestă cu foarte multă forţă. Aparatul anumite cantităţi de energie pulsională. Astfel, aparatul psihic se dife-
psihic nu mai este capabil să facă ţaţă acestor forţe, adică să integreze renţiază în cele trei instanţe (Sine, Eu, Supraeu), precum şi cele trei
toate cerinţele ce vin de la Sine, realitate, societate într-un echilibru nivele de prelucrare a informaţiei, inconştient, preconştient şi con-
dinamic. Apar astfel manifestări contradictorii, adolescentul oscilând ştient. Aparatul psihic are capacitatea de a gestiona energia pulsională
între diversele cerinţe pe care le resimte ca intrând în conflict. Pot să specifică fiecăruia dintre elementele sale, astfel încât să fie menţinut
apară şi manifestări patologice care deseori .sunt reversibile, fac parte un anumit echilibru adaptativ.
din însăşi dezvoltarea psihică a individului respectiv. Există o structură înnăscută care determină cantitatea de energie
Eul poate controla energie psihică debordantă prin elaborarea ei disponibilă, iar capacitatea individului de a elabora această energie este
mentală, prin punerea în cuvinte a conflictului psihic. A comunica în mare măsură determinată de condiţiile de dezvoltare psihoafectivă.
înseamnă a-i oferi Eului instrumente de control prin care energia să Freud defineşte pentru prima dată aparatul psihic în Interpretarea
poată găsi o cale spre descărcare. în momentele de criză individul viselor, (1900) ca pe o organizare complexă de sisteme, fiecare având o
caută instinctiv să elaboreze această energie. Adolescentul, de exem- funcţie specifică şi un mod de operare specific. Funcţia fundamentală
plu, va scrie un jurnal, va purta discuţii interminabile, va filozofa. a aparatului psihic este de a menţine la cel mai scăzut nivel posibil
Starea de conştientă depinde de capacitatea de elaborare a tensiunea internă.
energiei psihice, deci de gradul de dezvoltare a Eului. Din acest motiv, Când vorbim de punctul de vedere structural, ne referim la
în primele luni de viaţă, nu putem vorbi despre o stare de conştientă nivele şi la instanţele aparatului psihic. în prima topică a aparatului
din cauză că Eul nu este încă dezvoltat. Când Eul nu poate prelucra psihic, Freud distingea trei nivele.
22 23
Conştientul cuprinde acele aspecte ale vieţii psihice de care înţelegerea cărora, în tratamentul psihanalitic, sunt necesare mai multe
putem să ne dăm seama la un moment dat. pe care ni le putem niveluri de interpretare. în inconştient este posibilă existenţa simultană
reprezenta. Acestea pot fi idei. senzaţii, sentimente, comportamente a contrariilor, ambivalenţa. în inconştient nu există temporalitate.
care intră în câmpul atenţiei individului. De exemplu, gesturi pe care evenimentele stocate acţionând ca şi cum ar fi actuale. Descărcarea
le facem tară să ne dăm seama şi de care devenim brusc conştienţi tensiunii este imediată, iar satisfacerea poate fi legată fie de un obiect
dacă cine\a ne atrage atenţia. Preconştientul cuprinde acele conţinu- real, fie de reprezentarea lui (satisfacţie halucinatorie).
turi care. deşi nu sunt în centrul conştiinţei, pot fi accesate oricând, A doua topică se referă la cele trei instanţe psihice: Şinele. Eul
sunt disponibile. Conţinutul acestui sistem este constituit din repre- şi Supraeul. Orice fenomen psihic aparţine uneia dintre aceste instanţe.
zentări ale obiectelor asociate cu reprezentări ale cuvintelor care le Şinele este sursa de energie primară furnizată de instincte. Şinele
desemnează. Principiul după care funcţionează sistemul preconştient- reprezintă polul pulsional al aparatului psihic, Din punct de vedere
conştient constă în descărcarea lentă şi controlată a tensiunii pulsio- structural, el este instanţa predominantă la începutul vieţii copilului.
nale. conform cu cerinţele realităţii. Funcţiile psihice ce ţin de con- fiind la originea aparatului psihic. Conform teoriei freudiene, Eul se
ştient sunt: percepţia, atenţia, gândirea, memoria. Funcţionarea siste- dezvoltă ulterior din Sine sub influenţa interacţiunii cu mediul extern.
mului conştient-preconştient are la bază procese numite de tip secun- iar apoi, din Eu se dezvoltă Supraeul ca urmare a interiorizării exigen-
dar, prin care energia psihică este mai întâi legată de reprezentări, ţelor persoanelor semnificative din punct de vedere afectiv.
adică acestora li se atribuie semnificaţii, iar apoi descărcată. Reprezen- Şinele are rădăcini în somatic, dar conţine nevoile pulsionale ce_
tările sunt investite stabil, iar satisfacţia este amânată. Procesele se- se exprimă în plan psihic. El este în întregime inconştient, funcţio-
cundare au o funcţie reglatoare vizând inhibarea proceselor numite de nează conform proceselor primare ale gândirii şi este guvernat de prin-
tip primar, prin care sunt satisfăcute nevoile bazale. cipiul plăcerii.
Inconştientul cuprinde acele conţinuturi pe care nu le putem Eul este nucleul Conştientului prin funcţiile lui :
evoca. Psihismul cheltuieşte o cantitate importantă de energie psihică - observare
pentru a menţine în inconştient aceste conţinuturi care presează să - alegere
intre în conştient. Inconştientul este caracterizat de procesele de tip - organizarea excitaţiilor
primar prin care energia psihică se descarcă direct, trecând în mod -judecata, aprecierea realităţii
liber de la o reprezentare la alta. Sunt investite cu energie psihică doar - utilizarea mijloacelor nespecifice pentru a inhiba descărcările
reprezentările legate de satisfacerea dorinţei. Mecanismele principale nedorite.
care acţionează la nivel inconştient sunt condensarea şi deplasarea. Şinele nu este echivalent cu Conştientul şi nici Eul cu Incon-
Prin deplasare înţelegem deplasarea de la o reprezentare la alta a ştientul. Deşi Eul este legat de apariţia stării de conştientă, el conţine
întregii cantităţi de afect; legată de deplasare este existenţa simbo- mecanisme de apărare care funcţionează inconştient. Iniţial Eul este
lizării. Prin simbolizare înţelegem procesul prin care un obiect îl poate un tampon între Sine şi realitate, apoi între Sine, realitate şi Supraeu.
reprezenta pe altul pe baza unei singure trăsături. Astfel, reprezentările Eul se construieşte pe baza Sinelui în urma interacţiunii cu realitatea
se leagă prin lanţuri asociative. Condensarea reprezintă însumarea mai externă. El conţine mecanismele de apărare şi are diferite funcţii:
multor cantităţi de afect şi legarea lor de o unică reprezentare. Incon- cunoaşterea, memoria, coordonarea stării de conştientă, autoconser-
ştientul nu este haotic, ci are legi proprii de funcţionare. Un principiu varea. Treptat, o dată cu dezvoltarea psihică a individului. Eul se
de bază este cel al economiei psihice prin care reprezentările nu sunt impune asupra Sinelui, ajungând să exercite controlul asupra apara-
separate, ci formează complexe investite cu afect. Astfel se explică tului psihic în ansamblu. El se modelează prin identificări şi contrai-
supradeterminarea simptomului nevrotic, adică el este rezultatul mai dentificări succesive cu obiectul extern. Acest lucru este posibil pentru
multor cauze care acţionează simultan; elementele inconştiente se că Eul captează din ce în ce mai multă energie psihică ce iniţial
organizează în secvenţe de semnificaţie la diferite niveluri pentru
24 25
aparţinea Sinelui. Eul îndeplineşte o funcţie de sinteză şi de integrare a adaptare nu presupune renunţarea totală la plăcere, ci capacitatea de a
tendinţelor psihice, pe când Şinele este fragmentat în tendinţe pulsio- o amâna, ceea ce generează în general o plăcere mai mare, mai
nale independente unele faţă de celelalte. Eul funcţionează conform durabilă.
proceselor secundare ale gândirii şi este guvernat de principiul
realităţii. în cadrul Eului, Freud deosebeşte o substructură pe care o 2.4. Funcţionarea psihică din perspectiva celor trei principii
numeşte Eu Ideal, care corespunde unor imagini ideale interiorizate,
fiind în relaţie directă cu narcisismul primar şi sentimentul de atotpu- în înţelegerea fenomenelor psihice trebuie să ţinem cont de cele
ternicie legat de imagoul matern arhaic. trei aspecte: dinamic, economic şi structural. Acestea constituie siste-
Supraeul se construieşte, după Freud, în urma conflictelor ce ţin mul de referinţă în funcţie de care ne orientăm în diagnoză şi terapie.
de complexul Oedip. Melanie Klein vorbeşte însă de existenţa unor Simptomul trebuie explicat în termeni de conflict între diferitele
stadii preliminarii ale Supraeului, de un Supraeu arhaic ca instanţă instanţe, de mecanisme de apărare folosite, de cantităţi de energie im-
interdictivă. Supraeul se formează pornind de la Eu prin interiorizarea plicate de o parte şi de cealaltă.
interdicţiilor parentale şi a legilor societăţii, dar energia psihică afe- Forţele inhibitorii sunt specializate, ţin de Eu sau de Supraeu, ele
rentă lui îşi are de asemenea originea în Sine. Ca şi Eul, Supraeul se fac o excitaţie să nu se descarce pentru că nu este posibil (interdicţie
dată de Eu) sau nu este voie (interdicţie dată de Supraeu). în orice
structurează prin identificarea cu imaginile parentale şi cu limitele pe
fenomen psihopatologic avem de a face cu un conflict. Conflictul şi
care acestea le impun, în principal cu Supraeul părinţilor, prin inter-
dorinţa sunt conceptele cheie in abordarea psihanalitică a nevrozei şi
mediul atitudinilor educative ale părinţilor. Nevoia de iubire creează
a psihicului uman în general. Structurarea psihismului în cele trei
Supraeul prin integrarea experienţelor permise şi nepermise din primii instanţe permite o descriere sistematică a diferitelor forţe şi funcţii ce
ani de viaţă. Este sediul unor forţe inhibitorii care acţionează de ase- acţionează concomitent. Aceste forţe au scopuri contradictorii sau
menea inconştient. De multe ori aceste forţe se fac simţite sub forma incompatibile, ceea ce dă naştere conflictului psihic fie între diferite
fricii de pedeapsă şi a sentimentelor de vinovăţie. Supraeul mai include instanţe, fie între psihism şi mediu. Mai exact, o pulsiune a Sinelui
şi formaţiunea numită Idealul Eului care este parţial preconştientă, caută satisfacerea imediată şi directă, dar intră în conflict cu o
parţial inconştientă şi este legată de fantasmele din copilărie şi de stan- interdicţie ce ţine de Supraeu şi cu anticiparea pericolului de către Eu.
dardele parentale, precum şi de modelele din adolescenţă. Supraeul Dar pulsiunea trebuie satisfăcută, căci încărcătura sa afectivă nu este
asigură trei funcţii: redusă prin simpla interdicţie. Reprezentarea poate fi refulată şi
- de cenzură. în calitate de conştiinţă morală, ceea ce stă la baza obiectul dorinţei uitat, dar afectul rămâne şi, fie este ataşat altei repre-
sentimentului de culpabilitate zentări, fie se transformă în contrariul lui şi este ataşat aceleiaşi repre-
- de autoobservare, apreciind continuu distanţa dintre Eu şi Idealul zentări, fie se transformă în angoasă. Intensitatea afectului depinde de
Eului, ceea ce stă la baza sentimentelor de ruşine sau de inferioritate gradul în care a fost investit obiectul dorinţei şi de măsura în care
- de ideal, în calitate de Ideal al Eului ce apare din complexul satisfacerea a fost interzisă. Uneori ataşarea afectului de o altă repre-
Oedip şi constă în interiorizarea idealurilor părinţilor, ale societăţii, zentare dă naştere unui simptom. Acest lucru va determina limitarea
generând un model căruia subiectul caută să i se conformeze. angoasei şi descărcarea ei prin simptomul respectiv. Această descăr-
In cursul ontogenezei, individul trece progresiv de la o funcţio- care substitutivă îi procură subiectului o stare imediată de bine (de
nare conform cu procesele primare la o funcţionare conform cu proce- exemplu, după un atac de panică subiectul poate resimţi o senzaţie de
sele secundare, de la principiul plăcerii la principiul realităţii. Această uşurare, de siguranţă). Refularea nu afectează deci decât reprezen-
adaptare a funcţionării psihice la constrângerile impuse de mediu este tarea, energia psihică ataşată reprezentării se acumulează şi determină
realizată de către Eu, care trebuie să stabilească un compromis între o stare de tensiune pe care subiectul o trăieşte sub formă de angoasă,
nevoile interne (reprezentate de tendinţele pulsionale şi exigenţele care caută să se descarce sub forma unui simptom. Forma simptomului
Supraeului) şi cerinţele externe (legile sociale, ale naturii etc). Această va fi rezultatul unui echilibru între Sine, Eu, Supraeu şi realitatea
26 27
exterioara. Functia principals a Eului este mentinerea acestui echi-
libru. Deoarece fortele care actioneaza sunt variabile, echilibrul trebuie 3 EVOLUTIA PSIHOAFECTIVA A INDIVIDULUI
sa fie dinamic si deci depinde de capacitatile adaptative ale Eului. Simpto-
mul este un compromis intre exigentele Sinelui, Eului §i Supraeului.
In nevroze, trairea de baza a pacientului este ca ceva straniu,
strain si incontrolabil se intampla cu el, ceva care scapa capacitatii lui
de control, ceva care este strain de personalitatea sa si de valorile lui
morale (de exemplu, in nevroza isterica, subiectul este deranjat de
manifestarile somatoforme). Exista nevroze de caracter care se 3.1. Conceptul de pulsiune in psihanaliza
manifests prin aceea ca destinul individului in intregime reprezinta Concepte cheie: pulsiune. scop pulsional. forta pulsionala. sursa
simptomul. In acest caz nu se mai poate delimita simptomul de pulsionala. obiect al pulsiunii, libido, interes
personalitate (de exemplu. in personalitatea isterica subiectul nu va al Eului, destrudo
resimti simptomul ca fiind strain, ci il va accepta ca pe un destin
implacabil). Ceea ce ii deosebeste pe cei cu nevroza simptomatica de
Rezumat: Evolutia psihoafectiva este o evolutie a pulsiunilor.
cei cu nevroza de caracter este conflictul interior care da nastere, in
Pulsiunea reprezinta o tensiune resimtita la nivel psihic. avand insa
primul caz, unui simptom strain de Eu sau. in al doilea caz, unui
origine somatica. Spre deosebire de instinct, pulsiunea nu are moda-
anumit tip de personalitate conform cu Eul.
litati predeterminate, fixate ereditar, de satisfacere. nu are un obiect
precis, acesta poate fi variabil, nu are un anumit scop, pot exista
Teste de autoevaluare
scopuri multiple. Energia pulsionala poate fi considerata sursa energiei
1. Precizati in ce consta perspectiva dinamica asupra functionarii psihice. Pulsiunea este caracterizata de forta motrice, de o anumita
psihice. sursa, de un anumit scop si de un anumit obiect. La nivel psihic,
2. Argumentati semnificatia dimensiunii cantitative in dinamica pulsiunea se compune din: reprezentarea pulsionala si din afectul care
vietii psihice. insoteste reprezentarea. Prima teorie elaborata de Freud privind
1. Caracterizati Supraeul. pulsiunile postuleaza doua tipuri de pulsiuni: pulsiunile sexuale. care
2. Specificati rolul Eului in viata psihica. asigura perpetuarea speciei prin procreare. si pulsiunile de autocon-
servare, care asigura supravietuirea individului prin autoprotectie. In
Bibliografie 1920, Freud introduce un alt dualism pulsional. pulsiunea de viata.
1. S. Freud. Eul si Sinele, in Psihologia inconstientului. Editura Trei.
numita de el libido si pulsiunea de moarte. pe care o numeste destrudo.
2000
2. S. Freud. Fonnuldri despre cele dona principii ale functionarii
psihice, in Psihologia inconstientului, Editura Trei. 2000
3. S. Freud, lnconstientul, in Psihologia inconstientului, Editura Trei. Conceptia teoretica a lui Freud despre evolutia psihoafectiva a
2000 individului a fost elaborata pe baza experientei clinice din curele
4. S. Freud, Psihologia maselor si analizu Eului, in Studii despre Psihanalitice ale adultilor din care a extras anumite ipoteze. Aceste
socielale si religie, Editura Trei. 2000 ipoteze au fost si sunt confirmate si pe baza observarii directe a com-
5. A. Freud. Eul si mecanismele de apdrare. Editura Fundatiei Gene- Portamentului copilului. M. Klein, D. Winnicott, Margaret Mahler,
ratia. 2002 J. Bowlby au utilizat cu precadere observatia in studiile lor. Autoanaliza
6. J. Laplanche. J. B. Pontalis. Vocabularul psihanalizei, Editura 'ui Freud' 1-a tacut sa inteleaga si sa reconstruiasca trairile proprii si a
Humanitas. 1994
28
La nivel psihic, pulsiunea se compune din: reprezentarea pulsio-
contribuit la mai buna înţelegere a pacienţilor. Analiza personală ne nală, adică o urmă senzorială (de obicei vizuală, dar poate fi şi tactilă
face de asemenea să descoperim în propria noastră istorie elemente ce sau olfactivă) a trăirii satisfacerii pulsionale şi din afectul care însoţeşte
ţin de evoluţia obiectivă a individului. O critică a teoriei psihanalitice reprezentarea. Afectul are la rândul lui o dimensiune calitativă
a fost aceea că Freud a reconstituit evoluţia psihoafectivă normală a (tonalitatea afectivă: bucurie, ură, tristeţe etc.) şi una cantitativă care
omului pornind de la psihopatologie, dar la fel se întâmplă şi cu se referă la intensitatea lui, la cantitatea de afect.
studiile făcute pe creierul cu tumoare sau cu studiile anomaliilor Freud a elaborat două teorii asupra pulsiunii:
genetice pe baza cărora se determină structura sănătoasă. 1. Prima teorie ia în considerare două tipuri de pulsiuni: pulsiu-
Evoluţia psihoafectivă este o evoluţie a pulsiunilor. Pulsiunea nile sexuale, care asigură perpetuarea speciei prin procreare şi pulsiu-
este un termen care desemnează un proces aflat la graniţa dintre psihic şi nile de autoconservare, care asigură supravieţuirea individului prin
somatic, reprezentând o tensiune resimţită la nivel psihic, având însă autoprotecţie. Energia specifică primului tip de pulsiune a fost numită
origine somatică. Freud consideră că pulsiunea ar fi pentru om de Freud libido, iar energia specifică celui de-al doilea tip de pulsiune
corespondentul instinctului animal. Pulsiunea are şi conotaţia de interes al Eului. Pulsiunile sexuale îşi au originea, se desprind din
presiune, o forţă de o anumită intensitate care dinamizează procesele cele de autoconservare. Iniţial, funcţiile principale ale organismului
psihice. Omul nu este dotat cu instincte, anume cu răspunsuri prefor- vizează supravieţuirea (alimentare, excreţie etc), apoi plăcerea care
mate. ereditare pentru satisfacerea nevoilor sau pentru a răspunde la însoţeşte satisfacerea nevoilor devine întrucâtva autonomă, o plăcere
stimulările din exterior. Pulsiunea, spre deosebire de instinct, nu are în sine ce este căutată de individ şi în absenţa nevoii. Freud explică
modalităţi predeterminate, fixate ereditar, de satisfacere, nu are un astfel plăcerea suptului în lipsa hranei, dar şi ataşamentul de mamă ca
obiect precis, acesta poate fi variabil, nu are un anumit scop, pot exista obiect care satisface nevoile primare. în această privinţă, spre deose
bire de Freud, Bowlby consideră că ataşamentul reprezintă o nevoie
scopuri multiple. Energia pulsională poate fi considerată sursa energiei
primară, ca şi celelalte nevoi ce vizează autoconservarea. Noţiunea de
psihice. în Trei eseuri asupra teoriei sexualităţii (1905), Freud
sprijinire presupune că fiecare pulsiune ce vizează autoconservarea
introduce acest termen, precum şi trăsăturile sale definitorii. Pulsiunea
este însoţită de o pulsiune sexuală parţială. Modurile de satisfacere
este caracterizată de forţă motrice, de o anumită sursă, de un anumit
specifice fiecărui stadiu de dezvoltare sunt deci plăceri parţiale care se
scop şi de un anumit obiect. vor subordona la maturitate plăcerii genitale. Plăcerile parţiale se mai
• Forţa are o anumită valoare şi o direcţie de acţiune în sensul că numesc şi plăceri de organ (oral. anal şi uretral). Freud consideră în
ea mobilizează fenomenele psihice.
această primă teorie că autoconservarea era în sarcina Eului. iar
• Sursa indică pe de o parte zona corporală în care ia naştere
plăcerea în sarcina Sinelui.
pulsiunea, iar pe de altă parte energia psihică investită. Deci ar avea o
dublă natură: somatică şi psihică. 2. în 1914 Freud introduce noţiunea de narcisism, ceea ce
• Scopul este întotdeauna scăderea tensiunii, nu există un scop introduce o diferenţiere între autoconservare şi dragoste de sine, adică
specific predeteminat şi unic. Scopurile pot fi multiple. Eul conţine atât pulsiuni ce vizează autoconservarea, cât şi pulsiuni
• Obiectul este cel prin care pulsiunea se satisface. Spre deosebire sexuale, de investire libidinală a Eului.
de animale care sunt animate de instincte şi care au un obiect precis, la 3. In 1920, în Dincolo de principiul plăcerii, Freud introduce
om obiectul pulsiunii este infinit variabil. De exemplu, în perver un alt dualism pulsional. pulsiunea de viaţă, numită de el libido şi
siunile sexuale, instinctul sexual nu se satisface prin actul sexual pulsiunea de moarte, pe care o numeşte destrudo. Ambele îşi au
normal, ci printr-un comportament sexual deviant. Alegerea obiectului originea în Sine, dar ulterior Eul devine sursa principală a libidoului.
depinde de istoria personală, adică de relaţiile semnificative şi de mo iar Supraeul a destrudoului. Acest din urmă dualism pulsional
durile de satisfacere cele mai timpurii. Aşa se constituie de exemplu reprezintă dualismul dragoste-ură, unificare-descompunere, schimbare
gusturile alimentare. sau repetiţie.
31
30
Teste de auto eva luare energie de bază investită în subiect, care nu va putea fi investită în
1. Definiţi pulsiunea. menţionaţi caracteristicile ei. obiecte. Narcisismul secundar reprezintă o stare în care energia
2. In ce constă a doua teorie elaborată de Freud asupra pulsiunilor? psihică investită în obiect este retrasă în Eu. Astfel de stări apar în
melancolie, doliu, episoade depresive. Patologia numită narcisică
Bibliografie (categorie care cuprinde psihozele) are la bază retragerea investirii
1. S. Freud. Trei eseuri asupra teoriei sexualităţii, în Studii asupra afective a obiectului şi idealizarea masivă a Eului.
sexualităţii. Editura Trei. 2001 Stadiul oral se situează în primul an de viaţă şi are drept
2. S. Freud. Dincolo de principiul plăcerii, în Psihologia inconştien activitate psihică principală asimilarea de informaţii, interiorizarea.
tului. Editura Trei, 2000 Relaţia cu mediul se realizează prin intermediul funcţiei alimentare.
Abraham divide acest stadiu în stadiul oral primitiv, un stadiu de
3 2. Stadiile dezvoltăriipsihoafective absorbţie pasivă, şi stadiul oral sadic, în care apare plăcerea muşcatului,
plăcerea orală fiind asociată cu agresivitatea. Conflictul specific acestui
Concepte cheie: autoerotism, narcisism, stadiu oral, stadiu anal, stadiu este legat de înţărcare, ea fiind pentru copil prototipul sfârşitului
stadiu falie, complex Oedip. latenţă unei relaţii. Relaţiile cu mediul familial vor deveni prototipul relaţiilor
Rezumat: Dezvoltarea psihoafectivă a individului constă într-o ulterioare. Stadiul este caracterizat la început de narcisismul primar,
succesiune de stadii. Aceste stadii se referă la evoluţia pulsională. ulterior construindu-se relaţiile de obiect şi diferenţierea sinelui de
Freud se referă doar la evoluţia pulsiunii sexuale, fără a descrie o lume. La această vârstă există o identitate simbolică între hrană şi
mamă. Din acest motiv dificultăţile în relaţionare poţ avea ca efect
evoluţie a celorlalte tipuri de pulsiuni. Trecerea de la un stadiu la altul
tulburări de tip alimentar: refuz alimentar, anorexie, vomismente.
presupune rezolvarea unor conflicte. Fiecare stadiu presupune o zonă
Angoasele specifice acestui stadiu sunt teama de a nu fi înghiţit în
erogenă specifică, un tip de alegere a obiectului şi un anumit tip de
stadiul oral pasiv şi teama de a nu fi devorat în stadiul oral agresiv.
relaţii cu obiectul. în fiecare stadiu activitatea psihică are caracteristici
Stadiul anal se situează între al doilea şi al treilea an de viaţă.
specifice, determinate de activitatea pulsională. Primul moment Activitatea psihică specifică constă în câştigarea autonomiei. Conflictul
important din viaţa individului este considerat a fi naşterea. Freud a relaţional specific este de a controla sau a fi controlat. Abraham distinge
subliniat trăirea de către copil a naşterii ca pe o situaţie de pericol două faze ale acestui stadiu: faza anală sadic-expulzivă şi faza anală
datorită separării de mamă şi afluxului brusc de excitaţii, naşterea masochist-reţenţivă. Prima fază se întinde de la 1 an la 1,5 ani. In
fiind văzută ca o situaţie de angoasă confirmată de comportamentul această fază expulzarea nestăpânită a obiectelor distruse căpăta rolul
noului născut (ţipăt, tahicardie, transpiraţie). Ea va fi modelul somatic al de a-1 sfida pe adult. Faza masochist-retentivă se întinde de la 1,5 ani la 2
stărilor de angoasă ulterioare. După naştere, copilul intră în faza ani. în această fază este căutată activ plăcerea pasivă de a reţine
autoerotică, care are drept specific faptul că nu există încă o organizare fecalele, ceea ce nu este doar masochist, dar şi sadic, căci e vorba de
psihică de ansamblu, iar pulsiunile sexuale se satisfac independent a-1 frustra pe adult de ceea ce îi pare copilului a fi preţios pentru el, şi
unele de altele, prin intermediu] propriului corp. Ulterior Freud va deci considerat ca un cadou.
renunţa la ideea existenţei unui stadiu autoerotic. Autoerotismul va fi Stadiul anal devine astfel stadiul ambivalenţei maxime. Ca atare,
considerat o caracteristică a dezvoltării pregenitale. Narcisismul este o educaţia toaletei nu trebuie să fie nici prea precoce, nici prea rigidă,
etapă din dezvoltarea individului în care subiectul reprezintă, el însuşi, astfel încât copilul să aibă timp să simtă că are o anumită putere
obiect de investire afectivă. între energia investită în Eu şi cea investită asupra celuilalt (ceea ce reprezintă o condiţie a recunoaşterii existenţei
în exterior există un echilibru. Cu cât Eul este mai puţin investit, cu acestuia, şi de asemenea a confirmării de către celălalt a existenţei
atât va fi mai puternic investit obiectul. Există însă o 32 copilului) şi să nu se identifice cu un Supraeu parental prea tiranic.
33
Teste de autoevaluare
1. Caracterizaţi narcisismul secundar.
2. Caracterizaţi stadiul oral.
3. Specificaţi conflictul specific stadiului anal.
4. Diferenţe între cele două sexe în complexul Oedip.
5. Rolul perioadei pubertare.
Bibliografie selectivă
1. S. Freud, Pulshmi şi destine ale pulsiunilor în Psihologia incon
ştientului. Editura Trei, 2000
2. S. Freud, Pentru a introduce narcisismul, în Psihologia inconştien
tului. Editura Trei. 2000
3. S. Freud, Problema economică a masochismului, în Psihologia
inconştientului, Editura Trei, 2000
4. S. Freud, Fetişismul, în Psihologia inconştientului, Editura Trei,
2000
5. S. Freud, Trei eseuri asupra teoriei sexualităţii, în Studii despre
sexualitate. Editura Trei, 2001
46 47
personalităţii subiectului, avem de-a face cu aşa-numitele caractere
nevrotice. în geneza tulburării de tip nevrotic, joacă un rol important şi
4. PSIHOPATOLOGIE PSIHANALITICA factori constituţionali ce ţin de caracteristicile pulsionale: plasticitatea
şi mobilitatea libidoului.
Nevroza isterică este caracterizată de simptome de tip somatic
ce pot afecta orice funcţie corporală. Printre ele se numără: paralizii,
anestezii, hiperestezii, algii, contracţii şi spasme musculare, tremură-
turi, perturbări ale funcţiilor senzoriale, în special văzul, tulburări
funcţionale ale diferitelor aparate: cardio-vascular. digestiv, respirator,
Concepte cheie: realitate psihică, conflict psihic, fixaţie, me- genital. Mecanismul de apărare cu rol central în isterie îl reprezintă
canism de apărare, refulare, deplasare, forma- refularea. în isterie regresia priveşte obiectele sexuale din copilărie,
ţiune reacţională, nevroză isterică, nevroză activându-se vinovăţia faţă de acestea. Nu este vorba de regresia la un
fobică, nevroză obsesională stadiu anterior de dezvoltare, ci o întoarcere la obiectele anterioare.
Geneza structurii isterice este legată de relaţia cu o mamă care mai
Rezumat: Esenţa psihopatologiei psihanalitice constă în ideea degrabă a excitat copilul trecând cu vederea nevoile sale fiziologice
că fenomenele psihopatologice şi vindecarea lor trebuie înţelese în bazale. Astfel, copilul va visa la fuziunea imposibil de atins cu celă-
termeni de transformare şi descoperire a semnificaţiei lor inconştiente. lalt, încercând să o obţină printr-o dependenţă excesivă. Subiectul va
Cadrul de referinţă este constituit de: principiul realităţii şi principiul erotiza corpul ca urmare a stimulărilor materne, trecând cu vederea
plăcerii, pulsiunea de viaţă şi cea de moarte, nivelele şi instanţele psi- trebuinţele şi nevoile sale sufleteşti.
hice, deplasarea energiei psihice în cadrul sistemului psihic, mecanis- Nevroza fobică este numită de Freud isterie de angoasă, ea
mele de apărare şi procesele de restructurare. Simptomul are un sens şi are la bază exact aceleaşi mecanisme psihice ca şi isteria, şi anume
este strâns legat de viaţa psihică a pacientului. în cursul tratamentului refularea, prin care reprezentarea este separată de afect. Diferenţa
se va încerca descoperirea acestui sens şi asocierea lui cu istoria constă în faptul că, în fobie, afectul nu este convertit, adică deturnat de
subiectului. la exprimarea în plan psihic către o exprimare în plan corporal, ci este
Nevrozele reprezintă o categorie nosografică al cărei specific îl eliberat sub formă de angoasă. Obiectele fobiei pot fi nenumărate:
constituie prezenţa unor simptome pe care subiectul le resimte ca fiind întuneric, aer liber, spaţii deschise, spaţii închise, pisici, păianjeni,
străine şi care sunt expresia conflictului dintre Eu şi tendinţele sexuale omizi, şerpi, şoareci, furtună, ace. sânge, mulţimi, singurătate, traver-
ale Sinelui. In geneza nevrozelor, conflictul intrapsihic este fundamen- sarea podurilor, călătoria cu trenul sau cu vaporul. Legătura obiectului
tal, dar insuficient pentru a explica declanşarea şi persistenţa bolii. fobogen cu conflictul inconştient nu poate fi înţeleasă fără să cunoaş-
Declanşarea presupune frustrare determinată fie de condiţiile externe, tem istoria şi fantasmele subiectului. Semnificaţia acestui obiect este
fie de interdicţiile interne. De asemenea este necesar un anumit raport de obicei supradeterminată. Stările fobice pot apărea şi pe fondul unor
între forţele ce intră în conflict, ceea ce se manifestă prin incapacitatea structuri psihopatologice diverse, cu diverse grade de complexitate şi
de a renunţa la satisfacţie şi incapacitatea de a găsi o satisfacţie substi- gravitate. Fobia este rezultatul unei elaborări psihice a angoasei şi al
tutivă. Eul refulează tendinţele ce nu corespund exigenţelor sale şi le unei simbolizări. Există mai multe nivele de elaborare. în funcţie de
barează accesul la conştiinţă, iar energia pulsională caută alte căi de natura angoasei: castrare, separare, persecuţie, prăbuşire, depersona-
descărcare. Una dintre ele, patogenă, este întoarcerea la modalităţi lizare, aneantizare.
anterioare de satisfacere, deci regresia la puncte de fixaţie din fazele Nevroza obsesională întâlnită şi sub numele de nevroză compulsivă
anterioare de dezvoltare. Va apărea astfel un simptom ca satisfac - este caracterizată de simptome numite compulsive. adică idei.
ţie sexuală substitutivă. Dacă simptomul devine o parte a înseşi acte indezirabile, subiectul simţindu-se pe de o parte împins să le
48 49
înfăptuiască dintr-o necesitate internă, iar pe de altă parte, luptând este constituit de: principul realităţii şi principiul plăcerii, pulsiunea de
împotriva acestor acte şi idei. Viaţa pulsionalâ este caracterizată de viaţă şi cea de moarte, nivelele şi instanţele psihice, deplasarea ener-
ambivalenţă, fixaţie la stadiul anal şi regresie. Din punct de vedere giei psihice în cadrul sistemului psihic, mecanismele de apărare şi
topic, există o relaţie sado-masochistă interiorizată sub forma tensiunii procesele de restructurare.
dintre Eu şi un Supraeu deosebit de crud. Nucleul nevrozei obsesio- Esenţa psihopatologiei psihanalitice constă în ideea că fenome-
nale este. ca şi în isterie, complexul de castrare. Insă procesul prin care nele psihopatologice şi vindecarea lor trebuie înţelese în termeni de
complexul Oedip se rezolvă de obicei, adică constituirea barierelor transformare şi descoperire a semnificaţiei lor inconştiente. Acest
etice în cadrul Eului (care stau la baza Supraeului). depăşeşte prin lucru este posibil pornind de la urmele mnezice şi ajungând la dorin-
intensitatea sa normalul. Mecanismul nevrozei obsesionale se referă la ţele inconştiente ce au rol în geneza simptomelor. Simptomele psihice
regresia la stadiul sadic-anal. precum şi la obiectele specifice acestui se pot descompune în fantasme şi idei ducând la descoperirea conflic-
stadiu. Există un amestec de caracteristici sadic-anale şi oedipale în tului intrapsihic.
sensul că sadismul se combină cu ostilitatea faţă de părintele de
acelaşi sex. punând în funcţiune anumite mecanisme de apărare ca: 4 . 1 . Simptomul în perspectiva teoriei psihanalitice
deplasarea, formaţiunea reacţională. anularea retroactivă şi izolarea.
Contrar psihiatriei, psihanaliza nu descrie simptomele pentru a le
Regresia la stadiul anal face ca scopul sexual să se schimbe, şi ca
încadra în tablouri diagnostice. Pentru psihanaliză, simptomul are un
urmare şi comportamentul persoanei se va schimba. De aici apare
sens şi este strâns legat de viaţa psihică a pacientului. în cursul trata-
bisexualitatea şi oscilarea între atitudinea masculină exagerată de
mentului se va încerca descoperirea acestui sens şi asocierea lui cu
componenta sadic anală şi atitudinea feminină legată de erotismul anal
istoria subiectului. Vindecarea presupune, dincolo de dispariţia simp-
pasiv. Din punct de vedere topic, există un sentiment de culpabilitate
tomelor, rezolvarea conflictelor inconştiente, astfel încât să dispară
al Eului, echivalent cu teama de Supraeul prea sever. în cazul nevrozei
capacitatea de a forma noi simptome. Simptomul este definit ca un
obsesionale. barierele etice şi morale care se constituie în cadrul Eului
proces patologic care modifică o funcţie sau creează un nou mod de
în urma rezolvării complexului Oedip sunt mult mai rigide şi, ca atare,
funcţionare psihică. Simptomul este substitutul unei satisfacţii pulsio-
subiectul va resimţi un puternic sentiment de vinovăţie, din cauza unui
nale care nu a avut loc pentru că refularea a transformat plăcerea
Supraeu extrem de sever. Din acest motiv, organizarea genitală
aşteptată în neplăcere. Simptomul provine deci direct din însăşi miş-
specifică stadiului falie va regresa la stadiul sadic anal. Vor fi astfel
carea pulsională supusă refulării. Din punct de vedere economic el
reactivate tendinţele agresive, ca apărare faţă de tendinţele erotice, iar
reprezintă un alt mod de descărcare, substitutiv. Refularea va împie-
Eul va dezvolta mecanisme de apărare care au ca scop atenuarea
dica convertirea pulsiunii în exterior, în acţiune. Deşi simptomul
conflictului cu Supraeul. Uneori, nevroza obsesională poate fi o apă-
reprezintă o soluţie de compromis găsită inconştient de Eu, el va acţiona
rare contra psihozei, astfel că prognosticul curei depinde de existenţa
independent de Eu, care îl va resimţi ca străin. Semnificaţia unui
trăsăturilor psihotice.
simptom nu poate fi descoperită direct, de asemenea nici structura
psihopatologică subiacentă nu poate fi specificată imediat. Forma
simptomului ne poate da însă indicii asupra acestei structuri. Există mai
multe forme de simptome:
Spre deosebire de psihopatologia psihiatrică, care reprezintă o 1. somatice, ce pot apărea în: a. isteria de conversie ca urmare a
abordare descriptivă a tulburărilor psihice. încercând să clasifice convertirii tensiunii psihice în plan somatic, energia libidinală
simptomele după diferite criterii, psihanaliza oferă un tablou care transformându-se în energie somatică; b. afecţiunile psihoso-
integrează ansamblul fenomenelor psihopatologice într-o perspectivă matice. Diferenţierea dintre aceste categorii nu va fi făcută cu
unificatoare. în care entităţile clinice sunt determinate de structuri uşurinţă, fiind necesară o analiză amănunţită;
psihice şi de moduri de funcţionare psihică specifice. Cadrul de referinţă
50 51
2. obsesionale care simbolizează fie interzicerea dorinţei, fie 2. psihoze: psihoza maniaco-depresivă, paranoia, schizofrenia
satisfacerea ei, fie ambele succesiv. Tensiunea psihică se descarcă 3. afecţiuni psihosomatice
în plan ideatic sau sub formă de acte compulsive; 4. structurile perverse
3. de tip anxios, ce presupun descărcarea energiei libidinale sub 5. stările limită.
forma angoasei anticipatorii sau a atacurilor de panică. într-un Vom rezuma această evoluţie a concepţiei psihopatologice a lui
stadiu mai avansat al nevrozei, angoasa este legată de un Freud în următorul tabel:
anumit obiect, apărând fobia.
1895 Nevroze actuale: Psihonevroze:
4.2. Scurt istoric neurastenie, nevroză
isterie, nevroză obsesională, paranoia,
de angoasă, confuzie halucinatorie
în 1890, Freud împărţea tulburările psihice în două categorii: 1915 ipohondrie
Nevroze actuale: Nevroze de Psihoze:
1. psihonevroze de apărare - în care simptomele sunt generate de neurastenie, nevroză transfer: paranoia, confuzie
conflicte psihice de natură sexuală. în această categorie intrau: isteria, de angoasă, isterie, isterie de halucinatorie
nevroza obsesională, paranoia şi confuzia halucinatorie; ipohondrie angoasă, nevroză
2. nevroze actuale - având drept cauză disfuncţii somatice ale obsesională
proceselor sexuale ce împiedică descărcarea pulsională în actul sexual. Nevroze actuale: Nevroze: isterie, Nevroze Psihoze:
In această categorie intrau: nevroza de angoasă, neurastenia, ipohondria. neurastenie, nevroză isterie de angoasă, narcisice demenţa
1924
în 1915, din cauza dificultăţilor de care se lovise în tratarea de angoasă, nevroză mania, precoce,
paranoiei şi confuziei halucinatorii, Freud scindează psihonevrozele în ipohondrie obsesională melancolia paranoia
nevroze de transfer şi psihoze. Astfel apar trei categorii nosografice: în Afecţiuni Nevroze: isterii, Psihoze: psihoză
1. nevroze de transfer: isteria, isteria de angoasă, nevroza obsesională; prezent psihosomatice fobii, tulburări maniaco-depresivă.
2. psihoze - având ca specific faptul că pacientul nu este capabil obsesiv-compulsive schizofrenie, paranoia
de transfer, vorbeşte despre conflictele sale fără a manifesta rezistenţă, Astfel, psihopatologia psihanalitică se apropie de abordarea
inconştientul fiind la suprafaţă. Obiectul este dezinvestit. având loc psihiatrică a tulburărilor psihice. Totuşi, această nosografie nu include
reinvestirea narcisică patologică; două categorii importante: structurile perverse şi stările limită.
3. nevroze actuale - rămân neschimbate. Structurile perverse reprezintă negativul nevrozei, fiind carac-
în 1924, psihozele vor fi scindate în nevroze narcisice şi psihoze terizate de absenţa refulării uneia dintre pulsiunile parţiale şi de inves-
propriu-zise. apărând astfel o a patra categorie nosografică: tirea erotică a unei zone erogene pregenitale sau a obiectelor parţiale
1. nevroze de transfer: isteria, isteria de angoasă, nevroza obse sau homosexuale, Eul fiind în acord cu aceste tendinţe.
sională. caracterizate de conflictul dintre Sine şi Eu; Stările limită se situează între nevroză şi psihoză. între
2. nevroze narcisice: psihoză maniaco-depresivă. melancolie (episod narcisism şi relaţiile de obiect. în stările limită putem vorbi despre o
depresiv major), caracterizate de conflictul dintre Eu şi Supraeu şi de absenţă a limitelor Eului, o stagnare în construirea identităţii de sine.
fixaţia la faza autoerotică: Dacă în generarea nevrozelor rolul esenţial îl joacă nerezolvarea
3. psihoze: paranoia, demenţa precoce (schizofrenia), caracteri complexului Oedip, în generarea psihozelor nu putem nega rolul an-
zate de conflictul dintre Eu şi lumea externă şi de fixaţia la un stadiu goaselor arhaice, specifice primelor faze din viaţa copilului: angoasa
anterior autoerotismului. narcisismul primar, în care realitatea externă de separare (în depresie) şi angoasa de anihilare (în schizofrenie).
nu era percepută ca distinctă de cea internă; Psihopatologia nu se mai centrează pe complexul Oedip, ci pe
4. nevroze actuale - rămân neschimbate. fenomene arhaice, cum ar fi poziţiile schizo-paranoidă şi depresivă
Actualmente, psihanaliza descrie următoarele categorii nosografice: 1. descrise de Melanie Klein. Organizarea complexului Oedip depinde de
nevroze: isterii, fobii, tulburări obsesiv-compulsive 52 depăşirea conflictelor arhaice. Accentul se pune pe factorii economici.
53
anume forţa constituţională a pulsiunilor şi, ca variabilă nouă, mediul, acest fapt va determina privarea copilului de principalele sale surse de
cu rol determinant, neglijat de Freud. satisfacţie iibidinală. el va încerca să găsească satisfacţii substitutive.
Dacă, de exemplu, până atunci simţea că era centrul universului său
4.3. Nevrozele familial, iar acum toţi se centrează asupra noului venit, el va încerca mai
întâi să îşi revendice poziţia anterioara, #jjoi să adopte un nou rol, de
Nevrozele reprezintă o categorie nosografică al cărei specific îl
frate mai mare, de protector, care să îi ofere o poziţie privilegiată. Este
constituie prezenţa unor simptome pe care subiectul le resimte ca fiind posibil însă ca inconştient cei din jur să îi refuze acest rol, iar copilul în
străine şi care sunt expresia conflictului dintre Eu şi tendinţele sexuale cauză să se găsească în situaţia de frustrare faţă de care el, din cauza
ale Sinelui. Aceste tendinţe îi apar Eului ca fiind incompatibile cu inte- insuficientei dezvoltări a Eului, să.nu aibă soluţii de ieşire. Astfel el
gritatea sa şi exigenţele sale etice. poate regresa la stadiul anal manifestând o violenţă sau încăpăţânare pe
Ca simptomatologie, nevrozele prezintă o mare varietate cuprin- care le depăşise, sau la stadiul uretral, apărând enurezis nocturn,
zând tulburări emoţionale, tulburări de comportament, tulburări ale coşmaruri etc.
funcţiilor somatice, perturbări în planul gândirii. Cu cât Eul este mai evoluat, cu atât mai mult se va opune unor
4.3.1. Mecanismul producerii nevrozelor Freud descrie în modalităţi de satisfacere infantile. în urma conflictului care apare
Psihanaliza şi teoria libidoului modul în care se constituie nevroza. astfel între Eu şi tendinţele libidinale anterioare activate, acestea din
Factorul declanşator al tulburării de tip nevrotic este privarea satisfacţiei urmă vor rămâne la nivel inconştient exprimându-se prin intermediul
simptomelor nevrotice. Existenţa acestui conflict la nivelul Eului este
libidinale provocată de evenimente din realitate. Pentru ca această
definitorie pentru geneza tulburării de tip nevrotic.
privare să aibă efect patogen ea trebuie să afecteze unica sursă de
satisfacţie a subiectului. Dacă libidoul este, datorită factorilor „Pentru ca o privare externă să devină patogenă, trebuie să i se
genetici, destul de plastic şi de mobil încât subiectul să poată găsi adauge o privare interioară."
satisfacţii substitutive, privarea nu poate avea efect patogen. în urma Freud, Introducere în psihanaliză
privării, are loc regresia la punctele de fixaţie ale libidoului, acesta
constituind un factor intern, predispozant. Regresia se poate referi fie la în absenţa conflictului. Eul va fi în acord cu această fixaţie, iar
obiecte din perioade de dezvoltare anterioare, fie la structuri şi moduri simptomul va fi parte integrantă a personalităţii subiectului. Prin
urmare vom avea de-a face cu o structură de personalitate nevrotică.
de funcţionare specifice stadiilor anterioare de dezvoltare. Activarea
acestora ca urmare a regresiei va trezi însă opoziţia Eului. Această Psihanaliza defineşte simptomul nevrotic ca pe o formaţiune de
opoziţie depinde de gradul de dezvoltare a Eului. în cazul în care compromis între pulsiunile sexuale refulate şi pulsiunile Eului, refuiante.
situaţia de privare intervine în cursul dezvoltării, în copilărie, apar în în geneza nevrozelor, conflictul intrapsihic este fundamental, dar insu-
mod manifest comportamente de tip regresiv, caracteristice unui stadiu ficient pentru a explica declanşarea şi persistenţa bolii. Declanşarea
anterior. presupune frustrare determinată fie de condiţiile externe, fie de inter-
dicţiile interne. De asemenea este necesar un anumit raport între
Exemplu forţele ce intră în conflict, ceea ce se manifestă prin incapacitatea de a
în cazul în care un copil de 5-6 ani trece printr-o situaţie de renunţa la satisfacţie şi incapacitatea de a găsi o satisfacţie substitu-
tivă. Individul simte că se întâmplă cu el ceva straniu şi de neînţeles,
privare afectivă (divorţ parental, schimbare a mediului de viaţă, un frate
nefiind conştient că. pentru el, simptomul reprezintă singura soluţie
nou-născut), acest fapt, datorită unor condiţii obiective sau subiective
acceptabilă pentru moment. Astfel, el se va exprima fie prin interme -
(ce ţin de atitudinea părinţilor), poate determina modificări esenţiale în diul corpului, la isteric, fie prin intermediul gândirii, la obsesional, fie
viaţa sa. Să luăm situaţia In care în familie apare un nou copil. Dacă prin intermediul realităţii externe, la fobie.
54 55
Eul refulează tendinţele ce nu corespund exigenţelor sale şi le Factorul economic trebuie luat prin urmare în considerare, fiind vorba
barează accesul la conştiinţă, deci şi la descărcare motorie. Această de intensitatea reacţiei afective pe care subiectul o resimte.
descărcare motorie este calea pe care s-ar obţine satisfacerea tendin- In Prelegeri introductive în psihanaliză 1915-1917 Freud pre-
ţelor respective. Din cauza refulării, această satisfacere nu are loc, iar zintă schematic modul în care diferiţi factori contribuie la apariţia
energia pulsională caută ăfte căi de descărcare. Una dintre ele, tulburărilor de tip nevrotic. Traumatismul îşi pierde aici valoarea de
patogenă, este întoarcerea la modalităţi anterioare de satisfacere, deci factor etiologic principal, el având rolul de simplu factor declanşator.
regresia la puncte de fixaţie din fazele anterioare de dezvoltare. Va factori
apărea astfel un simptom ca satisfacţie sexuală substitutivă, care poate constituţionali
la rândul său să nu corespundă exigenţelor Eului şi, din acest motiv, să predispoziţie
sufere deghizări şi transformări (ca în cazul visului). Sursa simpto- prin fixarea
mului va deveni de nerecunoscut. eveniment din
libidoului
copilărie nevroza
Dacă simptomul devine o parte a înseşi personalităţii subiectu-
lui, avem de-a face cu aşa-numitele caractere nevrotice. în acest caz. evenimen
personalitatea este alterată, divizată, fără a exista o graniţă între boală t
şi personalitatea individului, fiind greu de stabilit unde începe simpto- traumatic
mul şi unde se termină personalitatea. Ulterior, Freud va considera că rolul evenimentului traumatic
4.3.2. Etiologia nevrozelor este jucat de un alt factor din realitate, privarea de satisfacţia libidi-
nală, frustrarea. în ceea ce priveşte factorii constituţionali, Freud vorbeşte
La începutul teoriei psihanalitice (1890). Freud considera că la în Introducere în psihanaliză despre plasticitatea libidoului, adică
originea tulburărilor de tip nevrotic ar sta evenimente traumatice din despre capacitatea libidoului de a se descărca pe diferite căi. fie prin
trecutul individului, în special din copilărie. însă reacţia faţă de aceste pulsiunile parţiale, fie prin sublimare. Mobilitatea libidoului se referă
evenimente, considera Freud, fusese reprimată, astfel că scopul îa capacitatea de a se satisface printr-o serie de obiecte şi de scopuri
tratamentului psihanalitic era descărcarea emoţională (abreacţie) şi variate. Vâscozitatea libidoului este proprietatea opusă mobilităţii, de
elaborarea psihică a traumei. între 1895 şi 1897 el considera că acest a adera la un anumit obiect sau scop. fără posibilitatea de a accepta
traumatism este de natură sexuală şi a avut loc în copilărie. Dacă iniţial substitute. Cu cât plasticitatea şi mobilitatea sunt mai reduse, cu atât
aceste evenimente traumatice erau considerate ca fiind experienţe con- probabilitatea de a apărea frustrarea este mai mare.
crete prin care individul a trecut la un moment dat, pe măsură ce în ceea ce priveşte fixaţia libidoului, aceasta apare în urma insu-
practica psihanalitică a evoluat, s-a constatat că o pondere foarte mare ficientei rezolvări a conflictului specific unuia din stadiile de dezvol-
o are realitatea psihică a individului. Cu alte cuvinte, rolul determi- tare psihoafectivă. Pentru a apărea însă simptome de tip nevrotic este
nant nu îl au evenimentele în sine. ci modul în care individul le per- necesar să acţioneze un alt factor, decisiv pentru tipul de tulburare psi-
cepe şi interpretează, care depinde în principal de starea psihică în hică, conflictul dintre Eu şi tendinţele libidinale activate prin regresie.
care se află subiectul în momentul evenimentului. Această stare de-
pinde de faza de dezvoltare în care se află subiectul, de mediul social, 4.3.3. Nevroza isterică
familial ce poate facilita sau inhiba reacţia adecvată şi elaborarea. Această tulburare o putem considera de o importanţă istorică.
Factorul cu cea mai mare relevanţă patogenă este însă refularea dat fiind că de la studiul ei s-a născut psihanaliza.
experienţei respective şi menţinerea ei în inconştient. De asemenea
Simptomele sunt reprezentate de manifestări de tip somatic şi
este posibil ca efectul traumatic să apară în urma unei serii de
pot afecta orice funcţie corporală. Tulburările sunt funcţionale, fiind
evenimente care. dacă ar fi acţionat singure, nu ar fi constituit traume.
psihogene. Ele se referă însă la un corp fantasmat şi nu la corpul real.
56
Simptomele sunt de o largă varietate, iar pacientul manifestă faţă de
57
ele ceea ce Charcot numea .Ja belle indiference". Printre ele se numără: ruperea relaţiei. Când această angoasă devine prea mare, subiectul va
paralizii, anestezii, hiperestezii, algii, contracţii şi spasme musculare, rupe relaţia, realimentând astfel conflictul inconştient. Istericul este
tremurături. perturbări ale funcţiilor senzoriale. în special văzul. caracterizat mai degrabă de trecerea la act decât de elaborarea mentală
Astăzi aceste manifestări devin din ce în ce mai rare. lăsând loc mani- şi de reprezentare. Reprezentarea este refulată, deci rămâne inconştientă,
festărilor viscerale, tulburărilor funcţionale ale diferitelor aparate: separată de afectul aferent, exprimându-se prin reprezentări motrice.
cardio-vascular. digestiv, respirator, genital. Apar astfel manifestări Emoţiile istericului vor fi, din acest motiv, exagerate şi inadec-
somatice de genul: vomismente, spasme esofagiene, dispnee, cefalee. vate, exprimând prin treceri la act fantasmele fundamentale ale subiec-
vaginism. amenoree. Pot însă apărea şi insomnii, inhibiţii în plan inte- tului într-o tentativă de reparare a sentimentului de lipsă.
lectual, tulburări ale memoriei, stări alterate de conştiinţă. Marea criză Geneza structurii isterice este legată de relaţia cu o mamă care
isterică însoţită de convulsii şi stările secundare de alterare a perso- mai degrabă a excitat copilul trecând cu vederea nevoile sale fiziolo-
nalităţii nu se mai întâlnesc, apar doar crize de lacrimi sau râs. gice bazale. Astfel, copilul va visa la fuziunea imposibil de atins cu
Personalitatea isterică este caracterizată de dorinţa de a ti în celălalt, încercând să o obţină printr-o dependenţă excesivă. Subiectul
centrul atenţiei, de a seduce, de sugestibilitate. teatralism. bogăţie ima- va erotiza corpul ca urmare a stimulărilor materne, trecând cu vederea
ginativă, toate acestea putând merge până la mitomanie şi erotism trebuinţele şi nevoile sale sufleteşti. Atitudinea tatălui de seducere,
exacerbat. Dincolo de aceste manifestări există însă preocuparea con- inventată sau provocată de către copil, nu este decât o repetare a
stantă pentru părerea celorlalţi, frigiditate, evitarea relaţiilor sexuale şi seducerii de către mamă. Copilului îi lipseşte însă căldura de care are
ostilitate faţă de sexul opus. Tensiunea psihică este atât de mare, încât nevoie şi resimte decepţie în relaţia cu mama, ceea ce stă la baza
nu poate fi descărcată. Persoana în cauză manifestă o mare dependenţă sentimentului de lipsă. Conflictul oedipian nu face decât să mascheze
faţă de obiectul iubit şi o la fel de mare cerere de iubire, într-o relaţie această dinamică psihică inconştientă. Sexualitatea istericului are rolul
de tip fuzionai. Isteria masculină, mult timp ignorată, se poate mani- de a-1 apropia de celălalt, nu rolul de plăcere în sine. Este o imitaţie
festa prin tulburări de dinamică sexuală, de la ejaculare precoce până infantilă a sexualităţii care îi uneşte pe părinţi. Bisexualitatea, în sensul
la impotenţă totală. Individul caută de asemenea un rol care să îi ateste unei identităţi sexuale confuze, are rolul de a permite o relaţie fuzio-
valoarea în societate. îşi afişează virilitatea în manieră agresivă, dar îşi nală în care nici unul dintre parteneri nu are nimic în plus sau în minus.
refuză reuşita în competiţii.
Mecanismul de apărare cu rol central în isterie îl reprezintă 4.3.4. Nevroza fobică
refularea. în isterie regresia priveşte obiectele sexuale din copilărie, Numită de Freud isterie de angoasă, ea are la bază exact aceleaşi
activându-se vinovăţia faţă de acestea. Nu este vorba de regresia la un mecanisme de apărare ca şi isteria, şi anume refularea, prin care
stadiu anterior de dezvoltare, ci o întoarcere la obiectele anterioare. reprezentarea este separată de afect. Diferenţa constă în faptul că. în
Conflictele inconştiente ce stau la baza nevrozei isterice sunt fobie, afectul nu este convertit, adică deturnat de la exprimarea în plan
generate de fixaţia la un tată care adesea 1-a dezamăgit pe subiect, de psihic către o exprimare în plan corporal, ci este eliberat sub formă de
ambivalenţa faţă de mamă, cu prevalentă unei angoase de castrare. angoasă. în urma unui proces de elaborare psihică, această angoasă
Apare de asemenea revendicarea falică, cu imposibilitatea renunţării la este legată de o anumită reprezentare, într-un al doilea timp al consti-
iluzia bisexualităţii, pusă în evidenţă de fantasmele subiectului şi de tuirii bolii. Obiectul fobiei se va substitui astfel obiectului iniţial, aşa
modelele de identificare alese. Conflictul inconştient fundamental este cum vedem în cazul Micului Hans. Un alt mecanism de apărare im-
deci legat de castrare, anume de sentimentul că subiectului îi lipseşte plicat în formarea fobiei este proiecţia. Astfel, propria agresivitate va
ceva fundamental. fi proiectată asupra celorlalţi, pe care subiectul îi percepe ca fiind
Astfel, vom descoperi întotdeauna la isteric o depresie latentă de ostili, apoi este deplasată asupra obiectului fobie. Pericolul intern va fi
care subiectul se apără prin conflict: apropierea şi dependenţa de o altă astfel proiectat asupra lumii externe.
persoană diminuează această depresie, însă întreţine angoasa legată de
58 59
Obiectele fobiei pot fi nenumărate: întuneric, aer liber, spaţii obsesionale este, ca şi în isterie, complexul de castrare. însă procesul
deschise, spaţii închise, pisici, păianjeni, omizi, şerpi, şoareci, furtună, prin care complexul Oedip se rezolvă de obicei, cu alte cuvinte consti-
ace, sânge, mulţimi, singurătate, traversarea podurilor, călătoria cu tuirea barierelor etice în cadrul Eului (care stau la baza Supraeului),
trenul sau cu vaporul. Legătura obiectului fobogen cu conflictul incon- depăşeşte prin intensitatea sa normalul. Aceste bariere nu sunt doar
ştient nu poate fi înţeleasă tară să cunoaştem istoria şi fantasmele interdictive, ci şi inhibitorii şi apare astfel culpabilitatea şi regresia la
subiectului. Semnificaţia acestui obiect este de obicei supradetermi- stadiul sadic anal. Supraeul este foarte sever, iar tendinţele agresive
nată. Stările fobice pot apărea şi pe fondul unor structuri psihopatolo- sunt reactivate ca apărare faţă de cele libidinale, aspru reprimate de
gice diverse, cu diverse grade de complexitate şi gravitate. Fobia este către Supraeu.
rezultatul unei elaborări psihice a angoasei şi al unei simbolizări. Personalitatea obsesionalului oscilează între agresivitate şi supu-
Există mai multe nivele de elaborare, în funcţie de natura angoasei: nere, cruzime şi amabilitate, murdărie şi curăţenie, ordine şi dezordine,
castrare, separare, persecuţie, prăbuşire, depersonalizare, aneantizare. abţinere şi risipă, gândire şi comportament erotic sau negarea lor.
Structura personalităţii fobice este caracterizată de o excesivă Mecanismul nevrozei obsesionale se referă la regresia la sta-
timiditate, evitarea relaţiilor ce presupun implicare afectivă, fie pozi- diul sadic-anal, precum şi la obiectele specifice acestui stadiu. Există
tivă, fie negativă, emotivitate, stare de alertă şi hipervigilenţă faţă de un amestec de caracteristici sadic-anale şi oedipale în sensul că sadis-
situaţia fobogenă. Unele fobii se vindecă uşor, şi anume cele în care mul se combină cu ostilitatea faţă de părintele de acelaşi sex, punând
prevalează fixaţiile la situaţia fobogenă, iar regresia este absentă. In alt în funcţiune anumite mecanisme de apărare ca: deplasarea, forma-
tip de fobie, cel în care este vorba despre fixaţii arhaice, proiecţia nu ţiunea reacţională, anularea retroactivă şi izolarea. Regresia la stadiul
reuşeşte să limiteze angoasa, care va creşte în paralel cu numărul
anal face ca scopul sexual să se schimbe şi, ca urmare, şi comporta-
situaţiilor fobogene. In acest caz, evitarea nu duce la descărcarea
mentul persoanei se va schimba. De aici apare bisexualitatea şi oscilarea
tensiunii, ci la extinderea fobiilor. Avem de-a face în acest caz cu o
între atitudinea masculină exagerată de componenta sadic anală şi
structură fobică şi nu cu un simptom fobie. Structura fobică stă la baza
atitudinea feminină legată de erotismul anal pasiv. Poziţia oedipiană
nevrozei fobice pentru rezolvarea căreia trebuie să elucidăm mecanis-
mele, punctele de fixaţie şi de regresie. Simptome fobice pot apărea este inhibată de ideea că satisfacţia va atrage după sine pierderea
însă şi în cadrul unei structuri psihotice, de aceea tratarea lor trebuie penisului, deci a puterii. Există o preponderenţă a unor trăsături de
făcută după o evaluare prealabilă a complexităţii şi gravităţii lor. Cu caracter: o preocupare exagerată pentru ordine, spirit econom, încăpă-
cât o fobie este mai gravă, cu atât este probabil să aibă la bază o ţânare, relaţii de tip sado-masochist, rigiditate în respectarea regulilor.
structură psihotică. Mecanismele de apărare ce stau la baza nevrozei obsesionale sunt:
- deplasarea libidoului de pe conflictul inconştient pe detalii
4.3.5. Nevroza obsesională lipsite de importanţă, care iau astfel o amploare deosebită
- formaţiunea reacţională care constă în atitudini, idei. comporta
Acest tip de nevroză. întâlnită şi sub numele de nevroză compul- mente opuse tendinţei libidinale active
sivă. este caracterizat de simptome numite compulsive, adică idei acte - anularea retroactivă care constă în acţiuni opuse unor acţiuni
indezirabile, subiectul simţindu-se pe de o parte împins să le înfăp- anterioare, ceea ce duce la formarea unor compulsii care să anuleze
tuiască dintr-o necesitate internă, iar pe de altă parte, luptând împo - anumite gânduri, idei. până la un ritual obsesional
triva acestor acte şi idei. Gândirea obsesionalului are drept trăsătură - izolarea unor idei, comportamente cu o anumită semnificaţie,
ruminarea mentală, cu accese de îndoială, scrupule, putând ajunge astfel încât să nu fie posibilă conexiunea cu restul contextului psihic
până la inhibarea gândirii şi acţiunii. Viaţa pulsionalâ este caracteri- de care sunt legate. De aici dificultatea pe care o resimte obsesionalul
zată de ambivalenţă, fixaţie la stadiul anal şi regresie. Din punct de în respectarea regulii fundamentale în tratamentul psihanalitic, aso
vedere topic, există o relaţie sado-masochistă interiorizată sub forma cierea liberă. Aceasta reprezintă una din principalele rezistenţe la
tensiunii dintre Eu şi un Supraeu deosebit de crud. Nucleul nevrozei
60 61
psihanaliză. Fantasmele, amintirile pot fi evocate fără a fi asociate cu 3. Descrieţi mecanismul producerii nevrozelor.
afecte sau alte trăiri, apărând un vid emoţional. 4. Specificaţi etiologia nevrozei isterice.
Acestea sunt mecanisme de apărare specifice pentru a combate 5. Mecanisme de apărare în nevroza obsesională.
dorinţele pregenitale, refularea fiind specifică apărării faţă de dorinţele
genitale oedipiene. La obsesional. ambivalenţa este maximă, coexistă Bibliografie selectivă
dragostea şi dorinţa de a distruge obiectul. Gândirea ia locul acţiunii la
1. S. Freud. Psihanaliza şi teoria libidoitlui
obsesional. însuşi procesul gândirii este investit libidinal, în loc să fie
2. S. Freud. introducere in psihanaliză. Editura Didactică şi Pedago
investit conţinutul gândirii, gândirea devenind chiar simptomul obse- gică. 1991
sional. Limbajul şi gândirea devin substitute ale emoţiilor. Din punct
3. S. Freud. Micul Hans în Nevroza la copii Editura Trei. 2000
de vedere topic, există un sentiment de culpabilitate al Eului, echi-
4. S. Freud, Prelegeri introductive in psihanaliză
valent cu teama de Supraeul prea sever. Eul se va supune deci 5. S. Freud, Nevroză şi psihoză în Psihologia inconştientului. Editura
Supraeului şi se va revolta faţă de el, succesiv sau simultan, va ceda Trei, 2000
unor tendinţe şi apoi se va pedepsi. 6. S. Freud, Despre mecanismul psihic al fenomenelor isterice în
Etiologia nevrozei obsesionale are la bază faptul că barierele Inhibiţie, simptom, angoasă. Editura Trei. 2001
etice şi morale care se constituie în cadrul Eului în urma rezolvării
7. S. Freud, Despre etiologia isteriei în Inhibiţie, simptom, angoasă.
complexului Oedip sunt mult mai rigide şi, ca atare, subiectul va
Editura Trei, 2001
resimţi un puternic sentiment de vinovăţie, din cauza unui Supraeu
extrem de sever. Din acest motiv, organizarea genitală specifică sta- 8. S. Freud. Remarci asupra unui caz de nevroză obsesională, în
diului falie va regresa la stadiul sadic anal. Vor fi astfel reactivate Nevroză, psihoză, perversiune, Editura Trei. 2002
tendinţele agresive, ca apărare faţă de tendinţele erotice, iar Eul va
dezvolta mecanisme de apărare care au ca scop atenuarea conflictului 4.4. Psihozele
cu Supraeul. Atitudinea Eului va alterna între o supunere şi revoltă Concepte cheie: refuz al realităţii, stadiul schizoparanoid. stadiul
faţă de Supraeu şi orice substitut al acestuia. Winnicott asociază depresiv, clivaj, forcluziune. stări limită,
originea nevrozei obsesionale cu relaţia cu o mamă care deşi pare a trecere la act, perversiune, adicţie
răspunde nevoilor copilului, nu acceptă şi nu integrează în personalita-
tea sa acest rol. Prin urmare, copilul va primi îngrijiri fie în exces, fie Rezumat: în psihoze percepţia realităţii este perturbată, iar
insuficiente, mama răspunzând dorinţelor copilului conform dorinţelor ei. subiectul nu este capabil să facă diferenţa între realitatea psihică şi cea
Uneori, nevroza obsesională poate fi o apărare contra psihozei, externă. In această categorie intră: paranoia, schizofrenia, psihoza
astfel că prognosticul curei depinde de existenţa trăsăturilor psihotice, maniaco-depresivă. Specifică psihozelor este disocierea funcţiilor
a fenomenelor de depersonalizare, de ponderea masochismului, de psihice ce ţin atât de gândire, cât şi de afectivitate. Mecanismul care
bogăţia vieţii mentale, a intereselor, afectelor şi relaţiilor, de delimita- stă la baza psihozei presupune mai mulţi paşi: mai întâi apariţia unei
rea proceselor nevrotice de ansamblul personalităţii (ele nu trebuie să rupturi între Eu şi realitate, ceea ce face ca Eul să ajungă sub stăpâ -
disocieze în personalitate). Pentru indicaţia unui tratament psihanalitic nirea Sinelui, apoi încercarea Eului de a reface legătura cu realitatea,
sunt esenţiale existenţa unui nucleu isteric, cererea pacientului şi încercare eşuată ce are drept rezultat construirea unei realităţi
capacitatea sa de transfer. conform dorinţelor inconştiente. Mecanismul de apărare specific în
psihoze este respingerea conţinuturilor psihice în exterior, printr-un
Teste de autoevaluare
mecanism similar proiecţiei, mecanism numit de Freud refuz al reali-
1. Definirea simptomului în psihopatologia psihanalitică. tăţii. Libidoul psihoticului este detaşat de obiecte şi se ataşează Eului.
2. Categoriile nosografice în psihanaliză în anul 1915. ceea ce reprezintă o regresie la stadiul narcisismului primar. Teoria
62 63
freudiană specifică drept etiologie a psihozei o problematică narcisică, producerii perversiunilor are la bază acelaşi conflict ca şi în cazul
traume pe care subiectul le-a suferit în stadii precoce ale dezvoltării. nevrozelor, conflictul legat de diferenţa dintre sexe şi de angoasa de
Melanie Klein explică psihoza prin regresia la puncte de fixaţie din castrare. în perversiune soluţia pe care subiectul o găseşte este diferită,
stadii timpurii din dezvoltarea individului: stadiul schizoparanoid şi şi anume negarea acestei diferenţe. Alegerea obiectului este însă, spre
stadiul depresiv. Primul stadiu este caracterizat de clivajul obiectului deosebire de nevroză, în concordanţă cu Eul. Mecanismele de apărare
în obiect bun şi obiect rău şi de mecanisme de apărare foarte primitive, la care Eul recurge în perversiune sunt de asemenea diferite faţă de
în stadiul depresiv obiectul este perceput ca fiind total, dispărând sau nevroze: refuzul realităţii, clivajul Eului. Teoria psihanalitică nu a pus
atenuându-se clivajul, iar pulsiunile libidinale şi cele agresive se în evidenţă factori etiologici specifici în geneza perversiunilor. Ipote-
raportează la acelaşi obiect. Tausk consideră că în psihoză există o zele sunt multiple, fără a putea evidenţia elemente comune. în cazul
fixaţie la stadiul narcisic, determinată de conflictul cu lumea exte - homosexualităţii ipoteza se referă la o seducţie prea intensă din partea
rioară, stadiu în care incapacitatea de a diferenţia între sine şi exterior mamei. în ceea ce priveşte fetişismul, cauza ar fi legată de fenomene
face ca propriul corp să fie perceput ca fiind straniu, fragmentat. mai timpurii, de înţărcare. Lacan caracterizează perversiunile prin
Green consideră că în psihoză dispar reprezentările realităţii şi cele raportul subiectului cu Legea. El va recunoaşte şi respecta numai ceea
ale propriei persoane, proces ce precede dezorganizarea gândirii şi ce constituie Legea pentru părinţii lui. Perversul este deci cel care
deschide calea angoasei de anihilare. Lacan consideră că mecanismul neagă Legea aşa cum este ea acceptată de comunitatea umană din care
care stă la baza psihozei este un mecanism numit forcluziune, face parte.
termen ce desemnează un proces de respingere din universul simbolic Tulburările adictive se referă la fenomene clinice şi psihopatolo-
al subiectului, a unui conţinut psihic (semnificam în terminologia gice foarte diferite, fără o legătură aparentă între ele. cum ar fi: toxico-
lacanianâ). manii (droguri, alcool, tutun), dependenţa de medicamente, adicţii
Stările limită reprezintă o patologie aflată la graniţa dintre obiectale, sexuale, tulburări de comportament repetitive (de exemplu
nevroză şi psihoză. Se consideră că apar fie pe fondul unei structuri de bulimia). Esenţa adicţiilor nu este aportul exogen de substanţe, ci
tip nevrotic sau psihotic, fie că ar exista o structură limită. în stările utilizarea unor substanţe sau comportamente pentru a obţine plăcerea
limită, relaţia cu realitatea nu este perturbată. Simptomul cel mai des şi, în special, pentru a diminua angoasa sau a evita un conflict intern.
întâlnit este angoasa de abandon şi de pierdere a obiectului, precum şi Atât în adicţii, cât şi în nevrozele actuale, cauza ar fi o blocare a afec-
teama de a nu se contopi cu obiectul. Apar şi simptome cu alură telor. Aparatul psihic este depăşit de cantitatea de excitaţie acumulată
depresivă, sentimentul de vid şi de inutilitate. în stările limită poate şi nu poate face faţă situaţiei decât printr-un comportament repetitiv
apărea o mare dependenţă de celălalt, dar şi de drog şi de alcool, care poate genera o dependenţă similară cu dependenţa de o substanţă
conduite sexuale instabile. Mecanismele de apărare specifice stărilor toxică. McDougall consideră că tulburările adictive ar avea la bază o
limită sunt reprezentate de clivajul obiectului şi al imaginii de sine şi organizare oedipiană arhaică în care apare o stagnare a energiei libidi-
trecerea la act. Stările limită apar ca urmare a eşecului procesului de nale determinată de investirea unor fantasme primitive, anterioare
constituire a identităţii de sine. Există lacune în dezvoltarea Eului, achiziţionării limbajului. Geneza comportamentului adictiv se poate
fiind astfel perturbată relaţia cu obiectul. Singurul tip de relaţie de care explica printr-o structură psihică generată de conflictele şi insatisfac-
subiectul este capabil este cel fuzionai. La originea stărilor limită ar ţiile trăite în relaţia cu părinţii, corpul şi psihicul copilului fiind terenul
sta carenţele în relaţia cu mama. având ca specific faptul că ele apar unor investiri abuzive.
din faza cea mai timpurie a dezvoltării psihice şi se întind pe o
perioadă îndelungată.
Perversiunile sunt tulburări psihice care se manifestă prin
deviaţii la nivelul activităţii sexuale. Personalitatea poate fi normal Psihoza reprezintă o tulburare psihică al cărei specific îl con-
dezvoltată în ceea ce priveşte alte funcţii psihice. Mecanismul stituie faptul că percepţia realităţii este perturbată, iar subiectul nu este
64 65
capabil să facă diferenţa între realitatea psihică şi cea externă. în 4.4.1. Etiologia psihozelor
această categorie intră: paranoia, schizofrenia, psihoza maniaco-
depresivă. Ca simptomatologie perturbarea testării realităţii poate fi Teoria freudiană asupra psihozei nu specifică în mod explicit o
manifestă, prin prezenţa percepţiilor delirante sau poate exista sub anumită etiologic In principal psihoza ar avea drept geneză o proble-
formă latentă, ca structură mascată de simptome de tip nevrotic. Ceea matică narcisică, deci traume pe care subiectul le-a suferit în stadii
ce este însă specific psihozelor este în primul rând ceea ce Bleuer precoce ale dezvoltării psihice. O serie de teorii ulterioare, din care
numea disocierea funcţiilor psihice ce ţin atât de gândire, cât şi de vom detalia câteva, au adus noi elemente privind etiologia psihozelor.
afectivitate. Asistăm la incoerenţe ce apar la nivelul raţionamentului, 4.4.1. l. Teorie) Metaniei Klein asupra psihozei
al investirii afective.
Mecanismul care stă la baza psihozei presupune mai mulţi paşi: Melanie Klein explică psihoza prin regresia la puncte de fixaţie
mai întâi apariţia unei rupturi între Eu şi realitate, ceea ce face ca Eul din stadii timpurii din dezvoltarea individului: stadiul schizoparanoid
să ajungă sub stăpânirea Sinelui, apoi încercarea Eului de a reface şi stadiul depresiv. Primul stadiu este caracterizat de clivajul obiec-
legătura cu realitatea, încercare eşuată ce are drept rezultat construirea tului în obiect bun şi obiect rău şi de mecanisme de apărare foarte
unei realităţi conform dorinţelor inconştiente, care apare sub forma primitive: idealizare cu iluzia atotputerniciei, introiecţie, identificare
delirului sau halucinaţiilor. Freud considera că specificul psihozei proiectivă, care determină diferite grade de confuzie între realitatea
rezidă în perturbarea investirii afective a realităţii, majoritatea internă şi cea externă. Pulsiunile agresive sunt foarte puternice,
simptomelor fiind tentative de a restaura relaţia cu obiectele externe. angoasa intensă este de natură persecutorie, anume teama de a nu fi
Mecanismul de apărare specific în psihoze nu este refularea, distrus de obiectul rău. La acest stadiu, există, după Klein, un supraeu
adică împingerea conţinuturilor psihice în inconştient, ci respingerea arhaic sadic, care funcţionează după legea Talionului, atacurile Eului
lor în exterior, printr-un mecanism similar proiecţiei. Acest mecanism asupra obiectului generând atacuri ale obiectului asupra Eului. Dacă
este numit de Freud refuz al realităţii. Aceste conţinuturi vor tinde să predomină introiectarea obiectului bun, se face trecerea către faza
revină, dar nu din inconştient în conştient, ca în cazul nevrozei, ci din depresivă, în care obiectul este perceput ca fiind total, dispărând sau
exterior către psihism, prin percepţia delirantă a realităţii. Deci, atenuându-se clivajul, iar pulsiunile libidinale şi cele agresive se
realitatea externă şi cea internă sunt respinse, conflictul este expulzat raportează la acelaşi obiect (intricare pulsională). Angoasa specifică
în exteriorul psihismului, revenind către subiect sub o formă de nere- acestui stadiu, numită angoasă depresivă, este generată de posibilitatea
cunoscut. Libidoul psihoticului este detaşat de obiecte şi se ataşează pierderii obiectului, reprezentat de mamă, ca urmare a sadismului
Eului. ceea ce reprezintă o regresie la stadiul narcisismului primar. subiectului. Apărările sunt de tip maniacal, sau de tipul inhibării
Deci, fixaţia în cazul psihozei este la un stadiu mult mai timpuriu în agresivităţii şi reparării obiectului. Această angoasă este surmontată
dezvoltarea individului. Din acest punct de vedere schizofrenia când obiectul iubit este introiectat în mod stabil şi securizant. Fixaţia
(demenţa precoce în terminologia lui Freud) nu diferă de paranoia. la faza schizo-paranoidă poate da naştere la psihoze ca paranoia sau
Diferenţa dintre ele constă în gradul de regresie şi în soluţiile găsite în schizofrenia. Fixaţia la faza depresivă poate duce la psihoza maniaco-
încercarea de vindecare. In timp ce în nevroză Eul refulează tendinţele depresivâ. După Klein, orice nevroză are la bază o psihoză anterioară,
pulsionale, în psihoză există o ruptură între Eu şi realitate, ceea ce face mai mult sau mai puţin depăşită. Klein exclude cu totul dimensiunea
ca Eul să ajungă sub controlul Sinelui. Pentru a rezolva conflictul narcisică, care face imposibilă desfăşurarea curei. Ea explică relaţiile
dintre Sine şi realitate, Eul reconstruieşte o altă realitate, conformă perturbate ale psihoticului cu obiectele prin aceea că fixaţia are loc la
dorinţelor Sinelui. încercând să regăsească legătura cu obiectul. Eul un stadiu în care obiectul nu este diferenţiat de subiect, relaţiile fiind
eşuează, reuşind să regăsească doar legătura cu reprezentarea verbală simbolice. Ea consideră că încă de la începutul vieţii există investiri
a obiectelor, anume cu cuvintele. Afectele, amintirile traumatice şi libidinale ale obiectelor, neluând în considerare o fază de dezvoltare
conflictele intrapsihice sunt expulzate în exterior, mai mult sau mai pur narcisică, aşa cum considera Freud.
puţin deformate şi inversate. 66
67
4.4.1.2. .A/re teorii psihanalitice asupra psihozelor Tausk întâlnit este angoasa. Spre deosebire de nevroză. în care apare angoasa
consideră că în psihoză există o fixaţie la stadiul narcisic în care faţă de pedeapsă, şi de psihoză, în care apare angoasa de anihilare sau
incapacitatea de a diferenţia între sine şi exterior face ca propriul fragmentare, ceea ce caracterizează stările limită este teama de
abandon şi de pierdere a obiectului, precum şi teama de a nu se con-
corp să fie perceput ca fiind straniu, fragmentat. Fixaţia la stadiul topi cu obiectul. Acestea apar ca o apărare faţă de dorinţa de fuziune
narcisic este determinată de conflictul cu lumea exterioară, psihoza cu obiectul. De aici derivă simptomele cu alură depresivă, sentimentul
fiind o tentativă de a restabili legătura cu lumea exterioară. de vid şi de inutilitate. Unele stări limită pot prezenta simptome cu
Green consideră că în psihoză dispar reprezentările realităţii şi alură nevrotică, de o intensitate frapantă însă. Dacă tonalitatea este
cele ale propriei persoane, proces ce precede dezorganizarea gândirii isterică, frapează conversia isterică şi capacitatea de a pune în act
şi deschide calea angoasei de anihilare. Dacă în cazul nevrozei este conflictele psihice în defavoarea fantasmării şi verbalizării lor. Simp-
vorba despre refularea conflictului, în cazul psihozei este vorba despre tomele cu alură fobică frapează prin frecvenţa şi multitudinea lor. iar
refularea realităţii. cele obsesionale prin excesiva raţionalizare.
Lacan abordează psihoza din cu totul altă perspectivă. El în stările limită poate apărea o mare dependenţă de celălalt, dar
consideră că mecanismul care stă la baza psihozei este un mecanism şi de drog şi de alcool, conduite sexuale instabile, haotice, impulsive,
pe care el îl numeşte forcluziune. termen ce desemnează un proces de uneori cu tentă perversă. Trecerile la act sunt foarte frecvente, ca şi
respingere din universul simbolic al subiectului, a unui conţinut psihic tentativele de suicid. Mecanismele de apărare specifice stărilor limită
(semnificant în terminologia lacaniană). în geneza psihozei are loc sunt reprezentate de: clivajul obiectului şi al imaginii de sine care
forcluderea Numelui Tatălui (termen ce desemnează în terminologia determină sentimente contradictorii, pe de o parte omnipotenţa proprie
sau a celuilalt, pe de altă parte devalorizarea; trecerea la act ca unică
lacaniană funcţia de instituire a regulilor pe care tatăl trebuie să o
posibilitate de descărcare a tensiunii afective imense pe care subiectul o
îndeplinească). Cu alte cuvinte, mama nu atribuie cuvintelor tatălui resimte şi imposibil de elaborat pentru el; negarea sentimentelor con-
funcţia de lege. Astfel, copilul nu va putea investi figura paternă ca pe o tradictorii faţă de obiect. Cazurile limită nu se referă doar la o patologie
autoritate care se situează dincolo de relaţia duală mamă-copil. ceea ce de frontieră nevroză-psihoză. ci mai degrabă, la o lipsă a limitelor Eului,
este echivalent pentru Lacan cu accesul la ordinea simbolică, în ca urmare a lipsei diferenţierii dintre subiect şi obiect, deci este vorba de o
universul limbajului. Subiectul rămâne deci angrenat în relaţia duală. iar perturbare a identităţii de sine. o confundare cu imagoul matern, deter-
procesul de separare din această relaţie fuzională nu are loc, căci mama minată de lipsa unui imago patern care stă la baza Supraeului. Apare
este cea care iniţiază acest proces. El nu îşi va recunoaşte dreptul la o frecvent sentimentul de vid intern şi extern, de artificial, de fals Eu. ceea
existenţă şi la o identitate proprie. în consecinţă, tehnica terapeutică nu ce îl face adesea să adopte o atitudine de conformism rigid.
poate face apel la utilizarea interpretărilor, căci între simbolic şi imaginar
există o falie. Lacan nu propune în schimb vreo soluţie terapeutică prin 4.5.1. Mecanismul producerii stărilor limită
care să fie restaurată legătura dintre simbolic şi imaginar.
Stările limită apar ca urmare a eşecului procesului de constituire
4 5 Stările limită a identităţii de sine. Există lacune în dezvoltarea Eului, fiind astfel
Stările limită reprezintă o categorie nosografică relativ nou perturbată relaţia cu obiectul. Singurul tip de relaţie este cel fuzionai,
diferenţiată în tabloul nosografic, fiind o patologie aflată la graniţa ceea ce presupune o nediferenţiere subiect-obiect. Eul va oscila între a
dintre nevroză şi psihoză. în psihopatologia psihanalitică există exclude orice relaţie cu obiectul, pe care îl resimte ca fiind amenin-
diferite poziţii teoretice, unele considerând că la baza stărilor limită ar ţător pentru identitatea sa. şi a căuta o asemenea relaţie, pentru a-şi
fi o structură, altele că la baza lor ar fi stări ce apar pe fondul unui alt putea defini identitatea. De aici, o serie de apărări ce au ca scop ieşirea
din relaţia de tip fuzionai: trecerea la act ca rezultat al insuficientei
tip de structură, nevrotică sau psihotică. întotdeauna însă. în stările
capacităţi de simbolizare şi de elaborare, clivajul, negarea.
limită, relaţia cu realitatea nu este perturbată. Simptomul cel mai des
69
68
4.5.2. Etiologia stărilor limită 4 6 2. Etiologia perversiunilor
La originea stărilor limită ar sta carenţele în relaţia cu mama. Problematica perversă este o problematică ce ţine de neaccepta-
având ca specific faptul că ele apar din faza cea mai timpurie a dezvol- rea propriei identităţi sexuale. Subiectul nu reuşeşte să depăşească
conflictul oedipian şi să se identifice cu imagini ale persoanelor de
tării psihice şi se întind pe o perioadă îndelungată. Spre deosebire de
acelaşi sex. Totuşi, teoria psihanalitică nu a pus în evidenţă factori
psihoză, subiectul posedă capacitatea de a depăşi efectele alienante ale etiologici specifici în geneza perversiunilor. Ipotezele sunt multiple,
acestui tip de relaţie, capacitatea de a se identifica cu obiecte sanogene fără a putea evidenţia elemente comune. în cazul homosexualităţii
şi. într-o oarecare măsură, capacitatea de simbolizare. ipoteza se referă la o seducţie prea intensă din partea mamei, asociată
cu o negare a sentimentelor agresive şi ostile, fireşti în cadrul com-
4.(5. Perversiunile plexului Oedip. în ceea ce priveşte fetişismul, cauza ar fi legată de
Perversiunile sunt tulburări psihice care se manifestă prin de- fenomene mai timpurii, de înţărcare, obiectul fetiş având rolul de
viaţii la nivelul activităţii sexuale. Personalitatea poate fi normal apărare contra angoaselor arhaice, de anihilare.
dezvoltată în ceea ce priveşte alte funcţii psihice şi alte nivele ale psi- Lacan caracterizează perversiunile prin raportul subiectului cu
hismului, în această categorie intră: activităţi sexuale în care deviaţia Legea. Legea este, pentru Lacan. aceea impusă de Tată, ea organizând
de la normal se referă la obiectul sexual: homosexualitatea, pedofilia, viaţa psihică încă de la începuturile sale. Interdicţiile instituite de Tată.
zoofilia etc; activităţi sexuale în care deviaţia priveşte condiţiile în care în principal aceea a incestului, în măsura în care părinţii le respectă ca
are loc satisfacerea sexuală: fetişismul, travestismul. voyeurismul. pe nişte principii dincolo de ei, sunt structurante pentru psihism şi
exhibiţionismul, sado-masochismul. pentru personalitatea subiectului. Dacă părinţii nu se supun acestor
reguli, conştient sau inconştient, nici copilul nu le va recunoaşte. El va
4.6. l. Mecanismul producerii perversiunilor recunoaşte şi respecta numai ceea ce constituie Legea pentru părinţii
lui. Perversul este deci cel care neagă Legea aşa cum este ea acceptată
Perversiunile sunt rezultatul stagnării dezvoltării sexuale a de comunitatea umană din care face parte.
individului la nivelul sexualităţii pregenitale. Ele sunt caracterizate de în acest tip de tulburare psihică nu există conflict psihic con-
conflictul legat de diferenţa dintre sexe şi de angoasa de castrare. ştient şi nici cerere de terapie privind conduita perversă. însă con-
Conflictul este specific şi nevrozelor, însă în perversiune soluţia este flictul psihic inconştient se va manifesta în alte planuri decât cel al
diferită, şi anume negarea acestei diferenţe. Această negare stă la baza sexualităţii, ducând la cerere de terapie.
obţinerii plăcerii sexuale prin alte modalităţi decât relaţia genitală Vom caracteriza succint în continuare unele dintre tulburările ce
heterosexuală. Alegerea obiectului este însă. spre deosebire de nevroză, intră în categoria perversiunilor.
în concordanţă cu Eul. Mecanismele de apărare la care Eul recurge
în perversiune sunt de asemenea diferite faţă de nevroze: refuzul Homosexualitatea
realităţii, clivajul Eului. în acest tip de tulburare psihică nu există Orice individ trece, în dezvoltarea sa, printr-un stadiu de homose-
conflict psihic conştient şi nici cerere de terapie privind conduita per- xualitate latentă. în sensul că obiectul este o persoană de acelaşi sex.
versă. Perversiunile sunt rezultatul unei fixaţii la stadiile pregenitale Această tendinţă este depăşită în adolescenţă, când se renunţă la iluzia
fireşti în dezvoltarea individului şi care presupun pulsiuni parţiale. bisexualităţii. Alegerea de obiect de tip homosexual este rezultatul
Aceste pulsiuni parţiale sunt refulate la individul normal când atinge negării existenţei sexului opus şi a valorii acestuia. Valorizând per-
maturitatea. La perverşi, una din aceste pulsiuni nu suferă procesul soanele de acelaşi sex, individul se valorizează pe sine. refuzând
de refulare. totodată să adopte poziţia pe care o presupune sexul său. în cazul ho-
mosexualităţii masculine, bărbatul se identifică cu mama, căutând
70 71
obiecte în care să se regăsească pe sine. iubindu-le aşa cum mama 1-a Unele tipuri de adicţii ar fi determinate de o oralitate constituţională,
iubit pe el. Homosexualitatea feminină ar avea la bază faptul că adică ar avea la bază o fixaţie la stadiul oral. Astfel, adicţiile ar intra în
femeia se identifică cu tatăl, căutând un substitut al maniei în obiectele categoria perversiunilor. Freud relevă însă că există adicţii fără drog,
fiind vorba de o dependenţă faţă de obiectul primordial, nu de o
iubirii. substanţă anume. Freud compară accesele de foame subită cu accesele
de angoasă, iar plăcerea dată de obiectul adicţiei cu plăcerea sexuală.
Sado-masochismul
El consideră că organismul se află, în cazul tulburărilor adictive. într-o
Desemnează acea perversiune în care suferinţa şi umilirea sunt stare de intoxicaţie similară stării specifice nevrozelor actuale. în
mijloace prin care se obţine satisfacţia sexuală. Freud consideră că nevrozele actuale, se acumulează tensiune de natură somatică din
subiectul este fixat la stadiul sadic-anal, punându-se în poziţia unui cauză că excitaţia sexuală nu este descărcată complet. Această ten-
copil rău ce merită pedepsit, dar leagă geneza acestei perversiuni şi de siune, după Freud. devenea toxică, iar descărcarea ei era compulsivă şi
acţiunea pulsiunii de moarte, care vizează distrugerea, precum şi de incontrolabilă.
prezenţa unui Supraeu sadic.
4.7 1. Etiologia tulburărilor adictive
4.7. Tulburările adictive
Atât în adicţii, cât şi în nevrozele actuale, cauza ar fi o blocare a
Termenul de adicţie a apărut ca traducere a termenului Sucht din afectelor, din cauza lipsei de satisfacţie sexuală. Aparatul psihic este
germană, folosit de Freud. Pentru prima dată el a folosit acest termen depăşit de cantitatea de excitaţie acumulată şi nu poate face faţă
în articolul Sexualitatea în etiologia nevrozelor. Glover a folosit ter- situaţiei decât printr-un comportament repetitiv care poate genera o
menul din engleză addiction în articolul său Despre etiologia depen- dependenţă similară cu dependenţa de o substanţă toxică. Din cauza
denţei de droguri. Tulburările adictive se referă la fenomene clinice incapacităţii psihismului de a regla excitaţia, apare o stază libidinală (o
şi psihopatologice foarte diferite, fără o legătură aparentă între ele. acumulare masivă de afecte) care va cere o descărcare masivă. Această
cum ar fi: toxicomani (droguri, alcool, tutun), dependenţa de medica- descărcare va avea însă loc în domeniul somatic sau comportamental.
mente, adicţii obiectale. sexuale, tulburări de comportament repetitive în concepţia lui Freud, nevrozele actuale reprezentau modalităţi
(de exemplu, bulimia). de a diminua angoasa. Putem încerca să înţelegem şi tulburările
Aceste patologii sunt deci transnosografice şi transstructurale. adictive tot ca pe nişte tentative de diminuare a angoasei. însă satis-
DSM 3 defineşte adicţiile prin următoarele caracteristici: facţia nu se poate obţine pe această cale. deci va apărea o tendinţă
- se manifestă în comportament compulsivă de a repeta actul adictiv. Freud a comparat comporta-
- apare dependenţa subiectului faţă de comportamentele adictive mentele adictive cu nevrozele actuale, pornind de la factorul cantitativ
şi de la incapacitatea psihismului de a regla excitaţia. El consideră că
- apare pierderea controlului, asociată cu caracterul compulsiv
în comportamentele adictive este vorba de o stare de intoxicaţie endo-
irepresibil al comportamentului adictiv genă, sursa de excitaţie declanşând secreţii endogene, echivalente
- persistenţa comportamentului adictiv în ciuda consecinţelor negative toxicului extern.
- preocupări obsesionale legate de obiectul adicţiei Cităm din Disconfort în cultură (1929):
Ceea ce constituie esenţa adicţiilor nu este aportul exogen de
substanţe, ci utilizarea unor substanţe sau comportamente pentru a ... trebuie să se formeze în corpul nostru, în chimismul intern,
obţine plăcerea şi. în special, pentru a diminua angoasa sau a evita un substanţe capabile de efecte similare, căci cunoaştem cel puţin o stare
conflict intern. morbidă, mania, în care apare un comportament analog cu cel al
Freud a tratat problema tulburărilor adictive tangenţial. Pe scurt, beţiei, fără intervenţia vreunui drog...
el considera că mecanismele ce stau la baza lor ar fi similare cu cele
ale nevrozei actuale, deci ar fi efectul unei stări toxice a organismului. 73
72
Cercetările actuale din biochimie au confirmat această ipoteză descărcării motorii a tensiunii. Aceasta este calea instaurării princi-
prin descoperirea secreţiei de endomorfine. Constrângerea ar fi deci piului realităţii şi a mecanismelor secundare de funcţionare a psihismului.
internă şi ar viza un comportament care ar genera această secreţie. In al doilea rând, pe baza nevoii fiziologice, se construieşte,
La Freud apare ideea adicţiei fără aportul unor substanţe pornind de la experienţa satisfacerii, dorinţa, care este reprezentantul
exogene, care produce însă efecte psihopatologice similare cu cele ale afectiv al nevoii. Satisfacerea nevoii va determina o imagine per-
adicţiei clasice. Putem vorbi astfel de un comportament adictiv, ceptivă ce se va întipări în memoria individului. Această imagine va fi
caracterizat de trecerea la act, căutarea unei satisfacţii intense şi investită afectiv şi treptat va deveni independentă de procesul fizio-
imediate, atribute specifice proceselor primare. Astfel, subiectul are un logic, la fel cum se întâmplă în cazul dezvoltării pulsionale. Dorinţa va
mod de funcţionare psihică ce nu se încadrează în procesele secun- apărea ca o investire a imaginii obiectului care satisface, şi nu a
dare, care ţin de temporalitate. realitate, istoricitate. Subiectul recurge obiectului în sine. Aici intervin şi mecanismele gândirii, cum arată
la satisfacerea imediată, fără a avea conştiinţa trecutului, a experienţei. Freud în Negarea (1925). Prin intermediul gândirii, putem face ca
McDougall consideră că tulburările adictive ar avea la bază o obiectul să fie din nou prezent, sub forma reprezentării, chiar în
organizare oedipiană arhaică în care apare o stagnare a energiei libi- absenţa lui. Este nevoie de capacitatea de testare a realităţii pentru a ne
dinale determinată de investirea unor fantasme primitive, anterioare asigura că obiectul este prezent cu adevărat şi deci nevoia poate fi
achiziţionării limbajului. Din acest motiv, ele sunt greu de verbalizat, satisfăcută. La baza capacităţii de testare a realităţii stă însă capa-
deci de elaborat. Acest fenomen se poate explica printr-o structură citatea de a recunoaşte că obiectul este uneori absent şi de a tolera
psihică generată de conflictele şi insatisfacţiile trăite în relaţia cu pă- frustrarea dată de absenţa lui.
rinţii, corpul şi psihicul copilului fiind terenul unor investiri abuzive. în concluzie putem considera starea de totală dependenţă a
Originea tulburării adictive ar fi deci foarte timpurie, fiind legată sugarului ca o adicţie normală, naturală, ea fiind sursa potenţialului
de dependenţa absolută a nou-născutului, în starea de Hilfslosigkeit adictiv. în mod normal, această stare este depăşită, există însă situaţii
(neajutorare). în care apare o fixaţie la această etapă.
Freud descrie în Interpretarea viselor două fenomene ce fac
parte din dezvoltarea timpurie a individului şi care pot sta la baza 4.7.2. Mecanismul tulburării de tip adictiv
genezei comportamentelor de tip adictiv. Acestea sunt: Astfel. în cazul tulburării de tip adictiv, gândirea, reprezentarea
- capacitatea de a amâna satisfacerea nevoii, adică de a suporta nu reuşesc să amâne descărcarea tensiunii. Absenţa obiectului este de
tensiunea psihică dată de nesatisfacerea imediată netolerat, ca atare ea este acceptată, iar pierderea nu este trăită, pentru
- naşterea dorinţei din nevoie ca subiectul să se apere de afectele neplăcute. Descărcarea nu va avea
Vom examina mai pe larg aceste două fenomene. loc, iar procesul va fi reluat repetitiv. Comportamentul adictiv are la
în dezvoltarea normală a individului, satisfacerea nevoilor se bază reluarea traseului excitaţiei către sursa ei. pe calea care duce la
asociază cu imaginea obiectului care a dus la satisfacţie şi cu imaginea satisfacerea nevoii. Obiectul dorinţei devine obiect al nevoii, apărând
motrice a actului reflex al descărcării. La sugar, o dată ce apare starea dependenţa de el. Dorinţa va fi trezită şi satisfăcută după mecanismul
de tensiune generată de actualizarea nevoii, energia psihică se trans- nevoii, având caracterul irepresibil al acesteia. De exemplu, în cazul
mite către aceste două urme mnezice şi apare fantasma satisfacerii, bulimiei. nevoia alimentară este pusă în slujba dorinţei, devine
care nu produce însă satisfacerea nevoii. Va persista astfel senzaţia de suportul ei, calea ei de satisfacere.
neplăcere. Pentru a evita neplăcerea legată de nesatisfacerea nevoii Activitatea de gândire este scurtcircuitată. în locul ei apare satis-
este necesară o inhibare a feed-backului nesatisfacerii. a traseului facerea afectivă, în act, prin comportamente ce tind să se automatizeze.
răspunsului senzorial către cortex. După Freud. această inhibare este Această fixaţie poate apărea în condiţiile în care există fie
reprezentată de ceea ce el numeşte germenele activităţii de gândire. carenţe, fie excese în modul în care mama îngrijeşte nou-născutul.
El stă la baza capacităţii de a elabora tensiunea, prin fracţionarea astfel, nu va fi posibilă o separare şi o individuaţie. Braunschweig şi
75
74
Fain vorbesc de crearea unor neo-dependenţe, germeni ai depen- 5. S. Freud. Problema economică a masochismului. în Psihologia inconştien
denţei de tip adictiv. Este vorba deci despre traumatisme precoce, tului. Editura Trei. 2000
dificil de elaborat psihic, care perturbă capacitatea de reprezentare şi de 6. S. Freud. Fetişismul. în Psihologia inconştientului. Editura Trei. 2000
interiorizare a obiectului şi. prin urmare, duc la incapacitatea de a 7. S. Freud. Observaţii despre un caz de paranoia descris autobiografic. în
metaboliza surplusul de excitaţie. Astfel, adicţia poate fi interpretată ca Sevroză. psihoză, perversiune. Editura Trei. 2002
fiind o formă de apărare faţă de depresia anaclitică. în lipsa capacităţii 8. S. Freud. Despre câteva mecanisme nevrotice în gelozie, paranoia şi
de a transforma obiectul primar în obiect pierdut. Obiectul adicţiei homosexualitate. în Xevroză. psihoză, perversiune. Editura Trei. 2002
este un substitut al obiectului nevoii. Obiectul dorinţei nu a putut fi 9. S. Freud. Despre psihoţţenezti unui caz de homosexualitate. în Ne
perceput ca obiect pierdut, deci nu poate fi reprezentat, nici regăsit în vroză, psihoză, perversiune. Editura Trei. 2002
real. în lipsa interiorizării lui. obiectul primar va fi căutat în real. în
exterior. în lipsa unei prezenţe materne adecvate, obiectul extern
primar este insuficient pierdut, insuficient regăsit, deci obiectul intern
primar va fi insuficient creat. Învestirea prea puternică a obiectului
primar, datorită nostalgiei prea intense, va determina o slabă
investire narcisică secundară. Aspectul compulsiv al tulburării de tip
adictiv poate fi explicat de latura economică a acestor procese. Lipsa ce
nu poate fi compensată de nimic din exterior generează nevoia de
nestăpânit. Pot apărea discontinuităţi ale sentimentului de a fi. de a
exista, iar comportamentul adictiv devine calea prin care individul se
simte viu.
Teste de autoevaluare
1. Descrieţi mecanismul care stă la baza psihozei.
2. Ipoteze etiologice asupra psihozei.
1. Caracterizaţi stările limită din punctul de vedere al simpto
matologiei.
3. Mecanismul specific producerii perversiunii.
4. Tulburările de tip adictiv din punctul de vedere al teoriei freudiene.
Bibliografie selectivă
1. S. Freud. Sexualitatea în etiologia nevrozelor. în Studii despre sexualităţi.
Editura Trei. 2001
2. S. Freud. Disconfort in cultură. în Studii despre societate şi religie. Editura
Trei. 2000
3. S. Freud. Negarea, in Psihologici inconştientului. Editura Trei. 2000
4. S. Freud. Pentru a introduce narcisismul. în Psihologia inconştientului.
Editura Trei. 2000
77
76
Interpretarea reprezintă răspunsul pe care terapeutul îl dă pacientului la
asocierile libere ale acestuia. Ea are rolul de a-1 ajuta pe pacient să se
5. ELEMENTE DE TEHNICĂ PSIHANALITICĂ înţeleagă. Există o anumită ierarhie în conţinutul interpretărilor. Astfel, sunt
abordate mai întâi apărările, apoi conţinuturile inconştiente. Apărările se pot
manifesta sub formă de rezistenţe dacă terapeutul face interpretări inadecvate.
Tratamentul psihanalitic are ca scop înlăturarea blocajelor din dezvoltarea
subiectului prin ridicarea apărărilor şi producerea de schimbări la nivelul Eului
şi Supraeului. Interpretarea în aici şi acum a fantasmelor, afectelor,
conflictelor din prezent, care se referă la psihanalist şi la cadrul psihanalitic
Concepte cheie: cadrul, asocierea liberă, interpretarea, rezistenţele, reprezintă un aspect important al curei analitice. Deseori, conflictele din trecut
transferul, contratransferul. neutralitate, atenţie se manifestă în acest mod, mai degrabă decât prin amintiri din trecut.
liber flotantă, psihoterapie psihanalitică Rezistenţele sunt atitudini de opoziţie ale pacientului faţă de
interpretările oferite de terapeut. Aceste atitudini pot deveni un obstacol dacă
Rezumat: Psihanaliza consideră că simptomele nu reprezintă decât nu sunt, la rândul lor, înţelese şi interpretate. Ele reprezintă o parte esenţială a
expresia manifestă a unui conflict inconştient şi doar aducerea acestuia în procesului psihanalitic, care nu trebuie trecută cu vederea, ci supusă
plan conştient şi soluţionarea sa va asigura o vindecare de durată. interpretării. Rezistenţa este rezultatul punerii în funcţiune a mecanismelor de
Coordonatele principale ale tehnicii psihanalitice sunt: cadrul, asocierea liberă, apărare ale subiectului şi este de natură inconştientă. Eul este cel care pune în
interpretarea, rezistenţele, transferul, contratransferul. Cadrul se referă la funcţiune rezistenţele pentru a reuşi să menţină refularea conţinuturilor
ambianţa în care trebuie să se desfăşoare şedinţele de psihanaliză. Există inconştiente. Orice manifestare poate fi indiciul unei rezistenţe: cantonarea în
anumite cerinţe ce sunt respectate pentru a favoriza evidenţierea conţinuturilor prezent, refugierea în trecut, lipsa oricărei investiri afective a terapeutului,
inconştiente ale subiectului. Este vorba despre durata strictă a şedinţelor (45 ca şi o suprainvestire a acestuia, plictiseala, trecerea la act.
de minute), frecvenţa lor. ora fixă de începere şi terminare a lor. Transferul reprezintă întreaga gamă de idei şi sentimente pe care
atitudinea de neutralitate binevoitoare a terapeutului. Din cadru face subiectul le are faţă de terapeut. Prin transfer se actualizează dorinţele
parte şi modalitatea de plată a terapiei, care trebuie să se facă în mod
inconştiente, precum şi legăturile afective infantile ale pacientului, fiind
regulat, pentru a evita orice sentiment de datorie şi orice altă modalitate de
asociate cu cadrul psihanalitic şi cu persoana psihanalistului. Cadrul
exprimare faţă de terapeut, în afară de cea verbală. Neutralitatea are rolul de a
psihanalitic este astfel conceput, încât pacientul să aibă cât mai puţine
reduce cât mai mult posibil influenţa personalităţii şi valorilor terapeutului
asupra sentimentelor, trăirilor şi atitudinilor pacientului în scopul de a pune în informaţii privitoare la personalitatea terapeutului, la valorile sale, astfel
evidenţă elementele psihice inconştiente ale celui din urmă. realitatea încât ceea ce resimte faţă de acesta să furnizeze indicii despre conţinuturile
şi conflictele inconştiente ale pacientului. Pe măsură ce procesul terapeutic
sa psihică.
avansează, aceste conţinuturi se vor organiza în ceea ce Freud numea
Asocierea liberă se referă la exprimarea de către pacient a tuturor nevroză de transfer. Mai precis. simptomele vor dispărea din viaţa
gândurilor care îi vin în minte, fără o analiză critică. Asocierea liberă poate pacientului, fiind legate doar de persoana terapeutului şi apărând doar în
porni şi de la un element dat, o anumită reprezentare, un anumit cuvânt. Pe cadrul terapiei. Psihanaliza ajunge să reprezinte câmpul de luptă împotriva
baza acestei metode, se descoperă lanţurile asociative care duc la complexele simptomelor. locul unde ele pot fi învinse definitiv. Este esenţial însă ca pe
inconştiente ale pacientului Tehnica asocierii libere are la origine faptul că baza acestei nevroze de transfer să se ajungă la nevroza infantila, iar subiectul
la baza simptomelor nu este acea cauză pe care el le-ar putea-o atribui să găsească alte soluţii, mai mature, de a rezolva conflictele inconştiente.
conştient şi raţiona!, ci este vorba de o serie de evenimente şi trăiri 79
inconştiente. 78
Contratransferul se referă la reacţiile terapeutului faţă de pacient, la nevrozei de transfer. în terapia nevrozelor, subiectul a acceptat separarea
tendinţa de identificare cu acesta. Este vorba în principal de reacţiile obiectului primar, pierderea, a depăşit nostalgia, iar accentul se pune în
inconştiente ale terapeutului. Analistul încearcă să instituie un cadru analitic intervenţia terapeutică pe capacităţile cognitive ale sale. pe elaborarea
cât mai neutru, cât mai lipsit de accente personale. însă neutralitatea nu se interpretărilor propuse de terapeut.
referă şi la ceea ce resimte analistul în situaţia analitică. El reacţionează în tratarea psihozelor şi stărilor limită este esenţial contratransferul
afectiv la ceea ce pacientul tinde inconştient să actualizeze în analiza sa. terapeutului care indică răspunsul pe care ar fi trebuit să îl primească
fantasme şi trăiri. Prin urmare, unul din instrumentele de cunoaştere a pacientul din partea persoanelor semnificative din jurul său. răspuns care a
pacientului este şi ceea ce resimte analistul. Identificarea empatică cu lipsit însă la vremea respectivă. Astfel, analistul va fi cel care înscrie în
pacientul este utilă pentru a-1 înţelege, dar pentru a cunoaşte ceea ce ţine de psihismul subiectului experienţa care nu a putut avea loc, ceea ce a
conţinuturile inconştiente ale acestuia, este necesară din partea terapeutului o determinat lacune în structurarea Eului. In acest mod, terapia va restabili
atitudine obiectivă de observare şi analizare a propriilor trăiri legate de continuitatea psihică, pacientul intrând în relaţie şi având experienţa unui
pacient. Atenţia liber flotantă a analistului presupune ca acesta să tolereze celălalt capabil să conţină, adică să facă faţă trăirilor sale. Kernberg
gândurile şi sentimentele ce apar în timpul şedinţei. El trebuie însă să analizeze recomandă, în cura cu psihoticii, analiza transferului negativ încă de la
motivele pentru care acestea au apărut într-un moment anume al şedinţei. început, pentru a putea crea o bună alianţă terapeutică şi pentru a utiliza
Indicaţia de terapie psihanalitică depinde în principal de doi factori: transferul pentru menţinerea relaţiei terapeutice şi a extinde analiza
gravitatea simptomelor şi urgenţa rezolvării lor; analizabilitatea pacientului. asupra relaţiilor externe. M. Klein consideră că procesul psihanalitic
Din punctul de vedere al tulburărilor psihice ce se pretează tratamentului trebuie să diminueze clivajul şi proiecţia care ar produce distorsiuni în
psihanalitic, indicaţia se referă la nevroze: obse-sională, isterică, fobică, relaţiile de obiect. Pe măsură ce se reduce această distorsiune, obiectele vor fi
atacuri de panică, depresie nevrotică, nevroze de caracter si tulburări percepute mai adecvat şi mai aproape de realitate şi pot fi astfel introiectate în
psihosomatice. în ceea ce priveşte psihozele se poate utiliza terapia Eu şi Supraeu cu aspectele lor bune şi rele. Va rezulta un Supraeu mai puţin
psihanalitică cu o tehnică adaptată acestui gen de sever, mai puţin rigid sau mai puţin persecutor şi mai puţin marcat de
tulburări. idealizare. Indicaţia de terapie psihanalitică se dă fie în cazul psihozelor sau
Elementele specifice tehnicii psihanalitice permit o anumită tulburărilor de tip borderline, fie în cazul în care cererea pacientului este
evoluţie a procesului terapeutic. în procesul terapeutic, pacientul va avea legată de evenimente de viaţă dificil de surmontat, de tulburări de tip reactiv.
tendinţa să repete moduri de comportament şi trăiri ce au la bază conflictul
patogen, iar psihanalistul este cel care, prin interpretare, poate determina
conştientizarea acestui conflict. în tratamentul nevrozelor tehnica nu
presupune o anumită schemă impusă a procesului terapeutic. Este Tehnica psihanalitică a evoluat pe măsura acumulării experienţei clinice
abandonat orice determinism în favoarea dimensiunii aleatorii, a şi dezvoltării bazelor teoretice. Iniţial, Freud considera că la baza
spontaneităţii. Această dimensiune aleatorie este esenţială pentru că permite tulburărilor psihice ar sta o stare similară unei „intoxicări" a psihismului,
respectarea ritmului propriu subiectului, astfel încât el să se acomodeze cu datorită nedescărcării tensiunilor, şi prin urmare, a acumulării acestora.
cadrul terapeutic şi să aibă la dispoziţie timpul necesar elaborării unui Obiectivul principal al terapiei era deci favorizarea descărcării acestor
adevăr descoperit şi înţeles. Este esenţial modul în care se constituie tensiuni, prin exprimarea verbală a conflictelor psihice, facilitată de starea de
relaţia terapeutică şi identificarea de către terapeut a ceea ce se ..joacă" în transă hipnotică şi de sugestiile date de medic. Experienţa terapeutică i-a
această relaţie. Procesul psihanalitic cuprinde mai multe etape: crearea dovedit însă lui Freud că dispariţia simptomelor era temporară. El ajunge la
alianţei terapeutice şi favorizarea transferului pozitiv, apariţia transferului concluzia că este mai eficient ca pacientul să se exprime în stare de veghe,
negativ şi a nevrozei de transfer şi, în fine, rezolvarea definitivă a spunând ceea ce îi vine în
nevrozei prin rezolvarea 81
80
procesul psihanalitic să fie eficient este în jur de 45 de minute.
minte, prin asociaţie liberă. Se renunţă astfel la hipnoză şi sugestie în favoarea Şedinţele au deci o durată şi o frecvenţă strictă, odată stabilit cadrul. Este
unei noi tehnici pe care Freud o numeşte iniţial psihocmaliză. Prin tratamentul nevoie de un anumit timp ca gândurile pacientului să apară şi să poată fi
psihanalitic se vizează nu doar dispariţia simpto- melor. ci o transformare a exprimate, cu pauze şi divagări, este nevoie de un anumit timp pentru a
întregii personalităţi a subiectului. Simpla dispariţie a simptomelor nu este înţelege ce este dincolo de cuvinte şi a formula interpretări. Durata fixă. cu
sinonimă cu vindecarea. Se consideră că simptomele nu reprezintă decât alte cuvinte încheierea şedinţei după un interval strict, îi dovedeşte
expresia manifestă a unui conflict inconştient şi doar aducerea acestuia în plan pacientului că nu este privilegiat nici un conţinut psihic în mod special.
conştient şi soluţionarea sa va asigura o vindecare de durată. Dacă acest Şedinţa se opreşte fie că el tace sau păstrează tăcerea, astfel încât acest
obiectiv nu este atins, deşi simptomele pot dispărea, va persista capacitatea de final nu este legat de plăcerea sau nemulţumirea terapeutului faţă de ceea
a genera noi simptome. Prin tehnica asocierii libere, se asigură restabilirea ce pacientul exprimă. Acest fapt atestă şi confirmă neutralitatea
legăturii dintre elementele psihice separate prin punerea în funcţiune a meca - terapeutului. Modificările vor fi evitate, pentru a nu da prilej pacientului să
nismelor de apărare şi. în final, descoperirea unui lanţ cauzal incon ştient. se exprime altfel decât prin cuvinte. Din cadru face parte şi modalitatea de
Schimbările determinate de o cură psihanalitică nu se rezumă la vindecarea în plată a terapiei, care trebuie să se facă în mod regulat, pentru a evita orice
sensul dispariţiei simptomelor, ci la a-1 apropia pe subiect de el însuşi, de a- sentiment de datorie şi orice altă modalitate de exprimare faţă de terapeut. în
1 face să acţioneze mai liber, să îşi descopere sau redescopere potenţialul afară de cea verbală. Terapeutul poate astfel observa modul în care pacientul
creativ. Coordonatele principale ale tehnicii psihanalitice sunt: funcţionează, p oa t e aj un ge să î l cu no as că şi s ă î l î nţ el ea gă pe pa ci en t
1. Cadrul şi . de asemenea, favorizează dezvoltarea unei reacţii emoţionale optime faţă
2. Asocierea liberă de terapeut. O bună cunoaştere a pacientului se referă la modul în care
3. Interpretarea pacientul reacţionează şi a reacţionat faţă de evenimentele esenţiale din
4. Rezistenţele viaţa sa. la relaţiile semnificative pe care le-a dezvoltat. în cadru intră şi
5. Transferul atitudinea terapeutului, de ..neutralitate binevoitoare" faţă de pacient.
6. Contratransferul Neutralitatea are rolul de a reduce cât mai mult posibil influenţa
1. Cadrul se referă la ambianţa în care trebuie să se desfăşoare personalităţii şi valorilor terapeutului asupra sentimentelor, trăirilor şi
şedinţele de psihanaliză. Există anumite cerinţe ce sunt respectate pentru atitudinilor pacientului în scopul de a pune în evidenţă elementele
a favoriza evidenţierea conţinuturilor inconştiente ale subiec tului. Este vorba psihice inconştiente ale celui din urmă, realitatea sa psihică.
despre durata strictă a şedinţelor (45 de minute), frec venţa lor. ora fixă de Psihanaliza propriu-zisă presupune ca pacientul să fie alungit pe divan, astfel
începere şi terminare a lor. atitudinea de neutra litate binevoitoare a încât psihanalistul să nu intre în câmpul său vizual. Avantajele acestei
terapeutului. Psihanaliza presupune iniţial un proces de cunoaştere a poziţii sunt că el va avea o mai mare libertate în gândire şi exprimare şi,
nevoilor interne ale pacientului, a tentativelor acestuia de a le satisface, de totodată, vor fi favorizate proiecţiile conţinuturilor inconştiente asupra
cunoaştere a conflictelor emoţionale ale pacientului şi modalităţile pe care terapeutului şi cadrului, regresia şi transferul.
subiectul le-a găsit pentru a le rezolva. Este important ca Eul să fie 2. Asocierea liberă se referă la exprimarea de către pacient a tuturor
suficient de autonom, adică de diferenţiat faţă de Sine şi de Supraeu. astfel gândurilor care îi vin în minte, fără o analiză critică. Asocierea liberă poate
încât să poată îndeplini funcţiile de detaşare şi observare a propriilor trăiri. porni şi de la un element dat. o anumită reprezentare, un anumit cuvânt. Pe
Tehnica psihanalitică este astfel concepută încât să permită obţinerea acestor baza acestei metode, se descoperă lanţurile asociative care duc la
informaţii. De aici. decurge frecvenţa şedinţelor, de 3 sau 4 ori pe complexele inconştiente ale pacientului. Este esenţial să nu existe o selecţie
săptămână timp de 45 de minute. La Freud durata unei şedinţe era de 50 voluntară a gândurilor, care ar fi expresia apărărilor subiectului. Prin
de minute, iar experienţa a demonstrat că durata necesară pentru ca asociere liberă psihanalistul are
83
82
acces la scopurile şi fantasmele inconştiente ale pacientului şi i le relevă de rezistenţele pacientului, există riscul ca pacientul să evite tot ceea ce este
acestuia prin interpretările pe care i le oferă. Tehnica asocierii libere are la dureros în viaţa sa actuală, precum şi ceea ce este transferen-ţial, refugiindu-
origine faptul că la baza simptomelor nu este acea cauză pe care el le-ar se în trecut. Nu orice resimte pacientul faţă de analist şi psihanaliză este o
putea-o atribui conştient şi raţional, ci este vorba de o serie de evenimente şi repetare a trecutului. Conflictele actualizate în timpul curei analitice pot
trăiri complexe, în mare parte inconştiente, de modul în care personalitatea în reprezenta exprimarea unor nevoi interne legate de evoluţia sa actuală.
ansamblul ei s-a adaptat la diferite situaţii de viaţă şi de dificultăţile apărute Interpretările legate de trecut pot avea rolul de a reconstrui evoluţia sa din
în relaţionare. acea perioadă, de a-1 face să înţeleagă din perspectiva unui adult
evenimentele pe care le-a trăit.
3. Interpretarea reprezintă răspunsul pe care terapeutul îl dă pacientului
la asocierile libere ale acestuia. Ea are rolul de a-1 ajuta pe pacient să se 4. Freud a descris rezistenţele ca pe atitudini de opoziţie ale
înţeleagă. Există o anumită ierarhie în conţinutul interpretărilor. Astfel, sunt pacientului faţă de interpretările oferite de terapeut. Aceste atitudini
abordate mai întâi apărările, apoi conţinuturile inconştiente. Ceea ce este la pot deveni un obstacol dacă nu sunt. la rândul lor. înţelese şi inter
suprafaţă trebuie interpretat înainte de a interpreta conţinuturile mai profunde. pretate. Ele reprezintă o parte esenţială a procesului psihanalitic, care
Apărările se pot manifesta sub formă de rezistenţe dacă terapeutul face nu trebuie trecută cu vederea, ci supusă interpretării. Rezistenţa este
interpretări inadecvate. Freud a considerat iniţial rezistenţele drept obstacole în rezultatul punerii în funcţiune a mecanismelor de apărare ale subiec
calea procesului terapeutic. Ulterior a recunoscut însă în ele modalităţi de tului şi este de natură inconştientă. Din acest motiv, ea nu trebuie
cunoaştere a personalităţii subiectului, ele dându-ne indicii asupra apărărilor considerată ca o opoziţie voită şi conştientă din partea pacientului, iar
puse în funcţiune de către subiect. Dacă apărările sunt rezolvate, se poate abordarea ei directă, fără interpretare, este ineficientă, putând avea ca
trece la interpretări mai profunde. însă. o interpretare profundă dată prea efect un blocaj în procesul terapeutic. Iniţial Freud a încercat să-1 facă
devreme poate avea drept efect creşterea rezistenţelor şi blocarea travaliului pe pacient să depăşească rezistenţele prin insistenţă şi sugestie sau a
analitic sau îl poate face pe pacient să simtă că este presat de analist. considerat că ele sunt doar un obstacol în calea terapiei, obstacol ce
Interpretarea mai profundă se referă la conflictele neconştientizate ale trebuie evitat. Ulterior el a descoperit semnificaţia rezistenţei ca meca
pacientului, oferindu-i astfel o imagine mai clară asupra personalităţii sale. nism de apărare şi cale de cunoaştere a mecanismelor inconştiente ce
Psihanaliza nu mai vizează actualmente doar trecerea conţinuturilor au dus la formarea simptomelor. Ea şi-a căpătat astfel un rol în evolu
inconştiente în conştiinţă, ci are ca scop înlăturarea blocajelor din dezvoltarea ţia procesului terapeutic. înainte de a aborda conţinuturile incon
subiectului prin ridicarea apărărilor şi producerea de schimbări la nivelul ştiente, trebuie supuse interpretării rezistenţele. Rezistenţele reprezintă
Eului şi Supraeului. în interpretare se abordează mai întâi diferitele afecte un material esenţial ce trebuie supus interpretării, descoperind astfel
implicate, ajutând pacientul să conştientizeze mai întâi conflictul intrapsihic, cauzele pentru care au apărut. Eul este cel care pune în funcţiune
abia apoi fantasmele sau tendinţele de care acesta se apără. Interpretarea în aici rezistenţele pentru a reuşi să menţină refularea conţinuturilor incon
şi acum a fantasmelor, afectelor, conflictelor din prezent, care se referă la ştiente. Orice manifestare poate fi indiciul unei rezistenţe: cantonarea
psihanalist şi la cadrul psihanalitic reprezintă un aspect important al curei în prezent, refugierea în trecut, lipsa oricărei investiri afective a
analitice. Deseori, conflictele din trecut se manifestă în acest mod, mai degrabă terapeutului, ca şi o suprainvestire a acestuia, plictiseala, trecerea la
decât prin amintiri din trecut. Terapeutul trebuie să sesizeze acest fapt, să act. Analiza rezistenţelor este unul din aspectele esenţiale ale pro
înţeleagă sentimentele actuale ale pacientului şi, prin interpretări adecvate, să îl cesului psihanalitic pentru că de lichidarea acestora depinde evoluţia şi
ajute să şi le exprime. Abia apoi pacientul poate face o legătură cu continuarea tratamentului. O rezistenţă nedetectată la timp şi neinter
evenimentele trecute. Dacă interpretările se axează preponderent pe trecut, pretată poate duce la întreruperea sau blocarea procesului psihanalitic.
făcând abstracţie de trăirile prezente şi 5. Transferul reprezintă întreaga gamă de idei şi sentimente pe
84 care subiectul le are faţă de terapeut. Prin transfer se actualizează
dorinţele inconştiente, precum şi legăturile afective infantile ale
85
pacientului, fiind asociate cu cadrul psihanalitic şi cu persoana psihanalistului. reacţiile inconştiente ale terapeutului. Analistul încearcă să instituie un cadru
Tendinţa de a transfera nu apare doar în situaţia psihana litică, ci ea se poate analitic cât mai neutru, cât mai lipsit de accente personale, pe care pacientul
manifesta în orice situaţie de viaţă şi relaţie. Cadrul psihanalitic este astfel îl poate popula cu propria sa lume internă, conferindu-i un rol şi analistului în
conceput. încât pacientul să aibă cât mai puţine informaţii privitoare la această lume. însă neutralitatea nu se referă şi la ceea ce resimte analistul în
personalitatea terapeutului, la valorile sale. astfel încât ceea ce resimte faţă situaţia analitică. El reacţionează afectiv la ceea ce pacientul tinde
de acesta să furnizeze indicii despre conţinuturile şi conflictele inconştiente inconştient să actualizeze în analiza sa. fantasme şi trăiri. Prin urmare, unul
ale pacientului. Prin urmare. în tehnica psihanalitică transferul este unul din din instrumentele de cunoaştere a pacientului este şi ceea ce resimte
principalele instrumente prin care avem acces la inconştient. Ca atare, este analistul, propriile sale trăiri, emoţii, vise suscitate de acesta. Identificarea
esenţial ca transferul să fie cât mai net pus în evidenţă şi utilizat sistematic. empatică cu pacientul este utilă pentru a-1 înţelege, dar pentru a cunoaşte ceea
Transferul poate deveni unul din obstacolele procesului terapeutic, însă este ce ţine de conţinuturile inconştiente ale acestuia, este necesară din partea tera-
totodată calea spre vindecare, fiind, după Freud, „terenul pe care trebuie peutului o atitudine obiectivă de observare şi analizare a propriilor trăiri
obţinută victoria", pentru că prin el se manifestă conflictele legate de pacient. Atenţia liber flotantă a analistului presupune ca acesta să
inconştiente din trecut. Pe măsură ce procesul terapeutic avansează, aceste tolereze gândurile şi sentimentele ce apar în timpul şedinţei. El trebuie însă
conţinuturi se vor organiza în ceea ce Freud numea nevroză de transfer. Mai să analizeze motivele pentru care acestea au apărut într-un moment anume al
precis, simptomele vor dispărea din viaţa pacientului, fiind legate doar de şedinţei. Iniţial, Freud a considerat, ca şi în cazul rezistenţelor, că trăirile
persoana terapeutului şi apărând doar în cadrul terapiei. Acesta reprezintă analistului sunt motiv de blocaj în procesul terapeutic. El considera că unul
motivul pentru care dispariţia simptomelor nu constituie un indiciu al dintre scopurile analizei personale a terapeutului ar fi dezvoltarea capacităţii
încheierii terapiei. Psihanaliza ajunge să reprezinte câmpul de luptă acestuia de a fi cât mai neutru, ca o oglindă faţă de trăirile pacientului. Pentru o
împotriva simptomelor, locul unde ele pot fi învinse definitiv. Iniţial cură psihanalitică cât mai eficientă, care viza „purificarea psihanalitică" a
psihanalistul este văzut şi resimţit ca fiind, pe de o parte, asemenea terapeutului, manifestările contratransferenţiale ar fi trebuit să lip sească
persoanelor semnificative din trecutul pacientului, pe de altă parte, este văzut complet. Freud relevă totuşi că inconştientul analistului repre zintă un
ca o persoană reală cu care se poate crea o alianţă terapeutică. în finalul instrument cu ajutorul căruia acesta ar putea interpreta manifestările
curei, când pacientul are o altă imagine de sine, îl vede pe terapeut cu alţi inconştientului celorlalţi. Acesta devine în tehnica psihanalitică contemporană
ochi. ca fiind o persoană cu propria personalitate. Freud consideră transferul şi un principal instrument de cunoaştere şi o bază în interpretările oferite
în special organizarea manifestărilor transferenţiale în nevroză de transfer, pacientului. Atitudinea negativă faţă de contratransfer ar avea ca efect o
ca fiind punctul nodal al tratamentului psihanalitic. Nevroza de transfer va atitudine rigidă a terapeutului, o lipsă de naturaleţe şi autenticitate a relaţiei. O
concentra simptomele în cadrul psihanalizei, înlocuind nevroza iniţială, serie de psihanalişti (Fenichel. Heimann. Balint) au relevat laturile pozitive şi
vindecarea realizându-se prin rezolvarea nevrozei de transfer. Este esenţial rolul semnificativ al contratransferului în cura analitică.
însă ca pe baza acestei nevroze de transfer să se ajungă la nevroza infantilă,
iar subiectul să găsească alte soluţii, mai mature de a rezolva conflictele Toate aceste elemente tehnice au drept finalitate o bună înţelegere a
inconştiente. Sarcina procesului psihanalitic este de a realiza dezinvestirea dinamicii, topicii şi economiei psihice a pacientului, astfel încât acesta să se
realităţii psihice cu efecte patogene, prin intermediul actualizării şi simtă înţeles din punct de vedere emoţional. Psihanalistul trebuie să dea
exteriorizării conflictelor legate de cerinţele pulsionale în cadrul fenomenelor dovadă de flexibilitate, ţinând cont de structura psihică a pacientului, de
transferenţiale. caracteristicile şi limitele sale. El nu va lucra identic cu toţi pacienţii săi, ci
6. Contratransferul se referă la reacţiile terapeutului faţă de trebuie să adapteze elementele tehnice astfel încât să se realizeze o alianţă
terapeutică. Procesul
pacient, la tendinţa de identificare cu acesta. Este vorba în principal de
87
în ceea ce priveşte capacitatea subiectului de a fi analizat, aceasta
psihanalitic evoluează prin trecerea de la un insight la altul având ca rezultat depinde de trăsăturile de caracter ale pacientului. El trebuie să poată tolera
o mai mare conştientizare a propriilor dorinţe şi temeri. Va apărea astfel o regulile tratamentului şi să fie destul de motivat pentru a accepta durata
schimbare în economia psihică a pacientului, în raportul de forţe dintre îndelungată a tratamentului şi tehnica propriu-zisă care nu presupune
diferitele instanţe, el devenind mai tolerant faţă de dorinţele sale. Simultan abordarea directă a simptomelor. Din această cauză, problemele superficiale,
se produc şi schimbări în structura sa psihică prin scăderea rigidităţii dorinţa familiei, recomandarea medicului, curiozitatea ştiinţifică sau dorinţa
Supraeului şi a interdicţiilor impuse de acesta. Se va debloca în acest fel o de a avansa pe linie profesională nu constituie motive temeinice pentru o
anumită cantitate de energie care va putea fi folosită în activităţi adaptative. terapie. Subiectul trebuie să fie în măsură să asocieze liber, să accepte că
Fixaţiile vor fi depăşite, trecându-se la stadii de dezvoltare afectivă mai problemele sale pot fi rezolvate printr-o mai bună cunoaştere de sine.
avansate. Capacitatea de a fi analizat depinde de capacitatea Eului de a elabora
tensiunea psihică, de calitatea mecanismelor de apărare, de capacitatea de
5. l. Indicaţii şi contraindicaţii la tratamentul psihanalitic testare a realităţii, de gradul de constituire a identităţii Eului. Sunt necesare,
Indicaţia de terapie psihanalitică depinde în principal de doi factori: de asemenea, o anumită capacitate de introspecţie, o anumită cooperare cu
- gravitatea simptomelor şi urgenţa rezolvării lor; terapeutul terapeutul. Pacientul trebuie să fie capabil să-şi exprime trăirile, să verifice
trebuie să decidă dacă tratamentul psihanalitic este cel care răspunde interpretările date de terapeut înainte de a le interioriza.
cel mai bine nevoilor pacientului, ţinând cont că este un tratament de Răspunsul pozitiv al subiectului la terapia psihanalitică depinde de
lungă durată care necesită între 3 şi 5 ani modul în care acesta percepe, gândeşte, comunică şi răspunde la interpretări.
- analizabilitatea pacientului, ceea ce depinde de trăsăturile pa Analistul îl ajută pe pacient să se înţeleagă, pornind de la ceea ce acesta
cientului şi de modul în care acestea se pot adapta la cerinţele pe care relatează, iar o mai bună cunoaştere de sine are drept efect schimbări în
psihanaliza i le impune. personalitatea subiectului şi rezolvarea simptomelor.
Sunt necesare mai multe întrevederi pentru a decide dacă aceste două Cura analitică este indicată în principal când, în urma anamnezei, se
condiţii pot fi îndeplinite şi dacă vom aplica o terapie psihanalitică sau constată eşecul în atingerea nivelului de dezvoltare specific vârstei, de
psihanaliza propriu-zisă, sau vom indica o terapie scurtă, exemplu, la adulţi, stadiul genital. Simptomele pot avea o cauză mai
centrată pe simptom. profundă sau conflictul care le generează poate fi de suprafaţă. Există
Din punctul de vedere al tulburărilor psihice ce se pretează trata- simptome care sunt expresia normală a dezvoltării şi care se pot rezolva
mentului psihanalitic, indicaţia se referă la nevroze: obsesională, isterică, prin consiliere terapeutică sau printr-o intervenţie terapeutică de scurtă
fobică, atacuri de panică, depresie nevrotică, nevroze de caracter si durată. Simptomele nevrotice care necesită psihanaliza au o cauză
tulburări psihosomatice. Tulburările de personalitate cum ar fi cea impulsivă, inconştientă mai profundă şi sunt rezultatul unei întârzieri în dezvoltare sau al
perversiunile, tulburările de comportament, cazurile limită, se pretează mai unei regresii la stadiile anterioare de dezvoltare.
greu tehnicii psihanalitice şi indicaţia depinde de specificul fiecărui caz în Categoriile diagnostice trebuie raportate la stadiile de dezvoltare
parte, mai exact de structura de personalitate a subiectului mai degrabă psihoafectivă. Astfel, nevrozele sunt rezultatul stagnării la stadiul anal sau
decât de simptomatologie. în ceea ce priveşte psihozele, se poate utiliza falie, existând însă obiecte oedipale stabile. Psihozele şi cazurile limită sunt
terapia psihanalitică cu o tehnică adaptată acestui gen de tulburări. generate de stagnări la stadii precoce din dezvoltarea Eului, care au drept
Punerea unui diagnostic definitiv poate necesita o perioadă mai efect dificultăţi la nivelul funcţiilor afective şi cognitive ale sale. Dacă apar
îndelungată. Astfel, o simptomatologie isterică poate disimula o patologie doar simptome singulare, cum ar fi dificultăţi în învăţare sau în relaţionare,
latentă de tip psihotic la fel cum un comportament bizar poate masca o acestea pot presupune doar stagnări parţiale ce determină anumite inhibiţii
structură isteroidă. Diagnosticul nu este însă decisiv în indicaţia de ale anumitor funcţii psihice.
terapie. Trebuie ţinut cont şi de resursele sanogene ale pacientului şi de
personalitatea pacientului. 89
în funcţie de categoria diagnostică şi de rezultatul evaluării cauzei dacă conflictul mai este de actualitate şi să găsească o soluţionare mai matură
sale, se va stabili ce gen de terapie este indicat. Psihanaliza este recomandată a sa. Prin urmare, scopul curei se referă la un proces de transformare a
în cazul în care există obiecte oedipiene stabile şi pulsiunile implicate în modului de gândire al pacientului. Acesta va învăţa să înţeleagă că tot ceea ce
conflict sunt exprimate prin simptome destul de invalidante. Pacientul trebuie se întâmplă în exterior este mediat de propriul psihism, aici aflându-se sursa
să aibă o bună testare a realităţii şi o bună funcţionare a Eului. în cazul trăirilor sale. Psihanaliza nu vizează deci suprimarea directă a simptomului
psihozelor şi cazurilor limită, predomină conflictele preoedipale. testarea sau a conflictului prin atitudini autoritare, compătimitoare sau
moralizatoare, ci îl solicită pe pacient să coopereze pentru a înţelege propria
realităţii este deficitară şi funcţionarea Eului este afectată, astfel că o
funcţionare psihică.
psihanaliză nu ar fi potrivită, ci o terapie psihanalitică care are ca scop
întărirea Eului şi reconstruirea funcţiilor deficitare ale acestuia. în analiza 5.2. l. Tratamentul nevrozelor
adulţilor descoperim moduri de gândire infantile ce sunt înlăturate,
comportamentul devenind mai adaptat, subiectul reuşind să găsească soluţii Nevrozele sunt generate de regresia la punctele de fixaţie ale
mai puţin patologice şi invalidante la conflictele sale intrapsihice. Eul libidoului, ceea ce are drept consecinţă un blocaj al unei părţi a energiei
devine mai autonom, iar apărările sunt mai puţin rigide. Subiectul va deveni psihice. Această regresie apare în momentele în care realitatea externă nu
mai tolerant cu propriile dorinţe şi tendinţe. mai permite un anumit grad de satisfacţie libidinală. In tratamentul
Rolul analistului este de a stabili şi menţine cadrul psihanalitic, de a psihanalitic se încearcă aducerea în conştient a acestor pulsiuni refulate,
asculta asociaţiile pacientului, de a observa comportamentul acestuia, însă forţele care au determinat refularea se fac simţite ca rezistenţe.
precum şi propriile sale reacţii, în special pe cele emoţionale. Tehnica nu presupune o anumită schemă impusă a procesului terapeutic.
Este abandonat orice determinism în favoarea dimensiunii aleatorii. Această
faţă de pacient.
dimensiune aleatorie este esenţială pentru că permite respectarea ritmului
Simptomele nu sunt abordate în mod direct, nu sunt supuse analizei propriu subiectului, astfel încât el să se acomodeze cu cadrul terapeutic şi să
şi interpretărilor din partea terapeutului. Sensul lor va apărea în momentul aibă la dispoziţie timpul necesar elaborării unui adevăr descoperit şi înţeles.
în care conflictul care le generează se manifestă în relaţia cu analistul şi abia Acest timp depinde de personalitatea fiecăruia, de apărările active şi de
în acest moment pot fi abordate. profunzimea conflictului de care este legat. Este esenţial modul în care se
în cele ce urmează vom studia caracteristicile demersului psihanalitic constituie relaţia terapeutică şi identificarea de către terapeut a ceea ce se
în funcţie de patologia abordată. „joacă" în această relaţie. Dincolo de cererea manifestă de terapie, există o
cerere inconştientă care se leagă de conflictele intrapsihice nerezolvate ale
5.2. Procesul psihanalitic subiectului şi care au efect inhibitor asupra dezvoltării psihice a acestuia.
Elementele specifice tehnicii psihanalitice permit o anumită evoluţie a De exemplu, o persoană poate cere o terapie pentru simptome ce
procesului terapeutic. Modalitatea principală de intervenţie a psihanalistului o intră în sfera agorafobiei, însă inconştient, poate fi vorba despre nevoia sa
reprezintă interpretarea. Pentru ca acţiunea acesteia să fie de maximă de aprobare din partea celuilalt pentru a-si trăi libertatea şi de nevoia de a
eficienţă este necesar să fie respectate toate elementele ce ţin de cadru. Rolul învăţa cum să trăiască această libertate.
interpretării este complex, ea permiţând atât stabilirea conexiunii între Odată identificată de către terapeut, această cerere va fi pusă în cuvinte
elemente psihice până atunci separate de refulare, cât şi dezvoltarea unor la momentul oportun, verbalizată, ceea ce are multiple semnificaţii în
aspecte psihice blocate de procesul patogen. în procesul terapeutic, pacientul procesul terapeutic. în primul rând, rostirea de către terapeut a dorinţei
va avea tendinţa să repete moduri de comportament şi trăiri ce au la bază inconştiente a pacientului semnifică faptul că acesta este capabil să înţeleagă
conflictul patogen, iar psihanalistul este cel care, prin interpretare, poate nevoile acestuia şi că îi recunoaşte acestuia
determina conştientizarea acestui conflict de către pacient. Acesta va 91
putea să decidă
90
5.2.2. Tratamentul psihozelor şi stărilor limită
dreptul la satisfacere. în al doilea rând, subiectul primeşte pentru prima
dată un alt tip de răspuns la dorinţa sa inconştientă, răspuns bazat pe Ideea de a explora nucleul psihotic al personalităţii apare la
autenticitate, dat fiind că terapeutul îşi menţine neutralitatea, fapt de natură să Ferenczi, fiind preluată de Melanie Klein şi aplicată în tratarea
favorizeze schimbarea. în al treilea rând. psihanalistul are în vedere faptul psihozelor şi stărilor limită. în cura psihotică, după cum descrie Green. este
că este vorba de un conflict între forţele psihice ale pacientului, astfel că nu esenţial contratransferul terapeutului care indică răspunsul pe care ar fi trebuit
are sens să propună soluţii, ci să aducă în plan conştient forţele ce intră în să-1 primească pacientul din partea persoanelor semnificative din jurul său,
conflict. răspuns care a lipsit însă la vremea respectivă. Astfel, analistul va fi cel
De exemplu, la un anumit nivel al procesului terapeutic pacientul care înscrie în psihismul subiectului experienţa care nu a putut avea loc,
poate ajunge sa exprime sentimentele de teamă faţă de o posibilă reuşită, de ceea ce a determinat lacune în structurarea Eului. în acest mod, terapia va
altfel dorita cu tărie. Atitudinea terapeutului va fi neutră, fără a-l încuraja restabili continuitatea psihică, pacientul intrând în relaţie şi având
sau descuraja, punând in evidenţă existenţa simultană a dorinţei şi a experienţa unui celălalt capabil să conţină, adică să facă faţă trăirilor sale.
anxietăţii în faţa satisfacerii acesteia şi căutând sursa acestei atitudinii Psihoticul este incapabil să diferenţieze între sine şi obiect, între realitate şi
ambivalenţe patogene a pacientului. identificare proiectivă, iar analistul trebuie să-i redea Eului această
capacitate. Contratransferul va fi folosit în această relaţie pentru a detecta
Se vizează crearea condiţiilor favorabile pentru ca pacientul să
reprezentările capabile să dea formă la ceea ce până atunci nu a fost gândit
dezvolte transferul asupra psihanalistului. pentru că aparţinea unei perioade arhaice. Pornind de aici, se va realiza
La obsesional, izolarea unor idei comportamente cu o anumită o construcţie interpretativă ce pune în formă şi articulează la situaţia
semnificaţie, astfel încât să nu fie posibilă conexiunea cu restul contextului actuală această perioadă arhaică în care obiectul primar investit, dar care
psihic de care sunt legate. De aici dificultatea pe care o resimte obsesionalul încă nu este reprezentat ca atare, a antrenat, prin dispariţia sa,
în respectarea regulii fundamentale în tratamentul psihanalitic, asocierea dezinvestirea funcţiilor senzorio-motorii ale subiectului. După Kohut,
liberă. Aceasta reprezintă una din principalele rezistenţe la psihanaliză. empatia analistului îi va permite subiectului să înlocuiască experienţa de
Fantasmele, amintirile, pot fi evocate fără a fi asociate cu afecte sau alte trăiri, fuziune cu obiectul seifului primar, cu o experienţă de rezonanţă empatică
apărând vidul emoţional, unul din principalele obstacole în tratarea nevrozei cu obiectul seifului reprezentat de analist. Kernberg recomandă, în cura cu
obsesionale. psihoticii, analiza transferului negativ încă de la început, pentru a putea
Există un model teoretic ideal al procesului psihanalitic, care va fi atins crea o bună alianţă terapeutică şi pentru a utiliza transferul pentru
mai mult sau mai puţin în funcţie de caracteristicile Eului, prezenţa menţinerea relaţiei terapeutice şi a extinde analiza asupra relaţiilor externe.
nucleului psihotic, contratransferul terapeutului şi relaţia pacient terapeut M. Klein consideră că procesul psihanalitic trebuie să diminueze clivajul
care se stabileşte. şi proiecţia care ar produce distorsiuni în relaţiile de obiect. Pe măsură
Modelul curei, pus la punct de Freud, se referă la tratarea tulburărilor ce se reduce această distorsiune, obiectele vor fi percepute mai adecvat şi
nevrotice, a inhibiţiilor, a nevrozelor reactive sau a caracterelor nevrotice. mai aproape de realitate şi pot fi astfel introiectate în Eu şi Supraeu cu
Tratamentul cuprinde mai multe etape: crearea alianţei terapeutice şi aspectele lor bune şi rele. Va rezulta un Supraeu mai puţin sever, mai puţin
favorizarea transferului pozitiv, apariţia transferului negativ şi a nevrozei rigid sau mai puţin persecutor şi mai puţin marcat de idealizare.
de transfer şi, în fine, rezolvarea definitivă a nevrozei prin rezolvarea în terapia psihozelor, obiectul este resimţit ca fiind fie intruziv, fie
nevrozei de transfer. In terapia nevrozelor, subiectul a acceptat separarea absent, în ambele cazuri frustrant. Subiectul este incapabil să elaboreze
obiectului primar, pierderea, a depăşit nostalgia, iar accentul se pune în pierderea, iar afectul invadează relaţia terapeutică împiedicând elaborarea.
intervenţia terapeutică pe capacităţile cognitive ale sale, pe elaborarea de Pacientul îl percepe pe celălalt ca fiind asemănător lui, în
către subiect a interpretărilor propuse de terapeut. Identificarea primară 93
face ca pacientul să se identifice cu analistul, aşa cum îl percepe la
un moment dat. Interpretarea poate fi asimilată, existând un schimb cu
analistul. 92
funcţie de tipul de investire la care a fost supus individul în momentul în care reacţiilor celorlalţi, va confirma normalitatea anumitor reacţii şi senzaţii
a avut acces la reprezentare. De aici rezultă organizarea sa psihică, adică ale subiectului, ceea ce va constitui o referinţă pentru a diferenţia trecutul
tipul de obiect intern, permanenţa acestuia şi tipul relaţiilor de obiect. de prezent, fantasma de realitate. Se va stabili astfel un raport al subiectului cu
Procesul de gândire este perturbat, analistul va fi perceput ca absent, ostil, obiectul care nu este de supunere, pe baza căruia vor fi reconstituite relaţiile
enigmatic sau intruziv. Pacientul nu se manifestă prin gândire, ci prin afecte cauzale care stau la baza realităţii. Regresând la faza schizo-paranoidă,
sau comportament, trezind în analist sentimente de neputinţă, furie, pacientul va trăi relaţia cu terapeutul ca pe o relaţie cu un obiect fascinant şi
culpabilitate. Ceea ce resimte analistul în contiatransfer este ceea ce trebuie să terifiant. Terapeutul va trebui să analizeze ceea ce pacientul proiectează asupra
fi simţit pacientul din partea obiectului primar. Procesul terapeutic presupune sa. propriile pulsiuni, părţile clivate ale Eului. Analiza se va face prin alianţă
aceleaşi elemente ca în terapia nevrozelor: recunoaşterea fenomenelor ce cu partea sănătoasă a Eului tară de care înţelegerea mecanismului şi
repetă trecutul pentru a putea trece apoi la aici şi acum. la ceea ce se întâmplă detaşarea de simptom nu va fi posibilă. Astfel, această parte sănătoasă devine
între analist şi pacient. Abordarea freudiană a psihozelor are la bază proble- cu timpul capabilă să integreze în sine aspectul perturbat al funcţionării
matica narcisică şi anume lipsa de investire a Eului în relaţia cu lumea şi cu mentale ce apare în cură hic et nune. Kernberg susţine însă că interpretarea
sine însuşi. Abordarea kleiniană se referă la regresia la faza schizo-paranoidă mecanismelor primitive de apărare, deşi în cazul cazurilor limită tinde să
sau depresivă. Actualmente se pune accentul în cura psihanalitică a psihoticilor întărească funcţionarea Eului, în cazul psihozelor va avea ca efect o mai
pe rolul pe care îl joacă celălalt, succesul depinzând, după Bion, de capacitatea mare dezorganizare şi regresie. Bion pune accentul pe comunicarea
de a conţine a terapeutului şi de capacitatea sa de a se elibera de identificările nonverbală. pe schimbul simbolic inconştient dintre pacient şi terapeut. Klein
proiective ale pacientului. Winnicott subliniază faptul că terapeutul trebuie să consideră că sunt esenţiale interpretarea sistematică a fenomenelor de trecere
fie perceput ca obiect în finalul curei, deci să-1 facă pe pacient să se desprindă la act, proiecţie, introiecţie. fuzionare, depăşind neutralitatea specifică precum
din relaţia fuzională cu obiectul primar. şi poziţia interpretativă. Pacientul trebuie să primească confirmarea că reac-
Cura psihanalitică cu psihoticii se recomandă în următoarele condiţii: ţiile celuilalt sunt previzibile şi comprehensibile, astfel încât să poată depăşi
• subiectul să fie capabil de o anumită relaţie cu celălalt, dincolo angoasa şi agresivitatea. Tăcerea terapeutului va fi trăită ca dispreţuitoare, sau
de faptul că el îşi refuză relaţia pentru că se simte terifiat îi poate da pacientului sentimentul că acesta este depăşit. Searles pune accentul
pe contratransferul terapeutului, el având rolul de a-1 ajuta să identifice
• subiectul să fie capabil să tolereze şi să comunice un minim de mesajele cu dublu sens, sentimentele de ură. iubire, respingere şi teamă. De
trăiri asemenea pacientul trebuie să regăsească capacitatea de a se juca, de a
• să existe cerere din partea pacientului. simboliza.
Cadrul tratamentului psihanalitic al psihoticilor presupune o serie de în ambele modele de tratament esenţial este însă travaliul asupra
condiţii specifice: economiei psihice, anume modificarea investiţiei psihice pe care pacientul
• fermitate în durata şi ritmul şedinţelor a făcut-o dincolo de orice reprezentare şi comunicare cu celălalt. Atât în cura
• întreruperea terapiei dacă starea pacientului se agravează nevrozelor, cât şi în cea a psihozelor predomină relaţia cu obiectul, ambele
• evitarea oricărei gratificări, chiar dacă pacientul va trăi acest fiind fondate pe relaţia cu obiectul primar în faza preobiectală, atât în planul
fapt ca fiind foarte violent şi intruziv identificării, cât şi în cel al investirii obiectului.
• menţinerea continuităţii cadrului, ceea ce va reprezenta pentru Psihoterapia psihanalitică nu permite structurarea nevrozei de transfer,
pacient o experienţă nouă. analiza susţinută a rezistenţelor şi reducerea completă a conflictului. Regresia
Scopul tratamentului este de a stabili un minim de coerenţă în relaţia cu şi fantasmarea nu sunt favorizate de cadrul psihanalitic. Relaţia terapeutică
ceilalţi şi cu realitatea, relaţie trăită de pacient ca fiind terifiantă şi se menţine la un nivel de suprafaţă, fiind
indescifrabilă. Terapeutul va conferi semnificaţii evenimentelor şi 94 95
centrată pe prezent şi pe relaţiile exterioare analizei. Nu se pune In cazul caracterelor nevrotice, cererea de terapie depinde de
accent pe asocierea liberă, iar terapeutul îşi asumă rolul de figură pozi- suferinţa resimţită de subiect în relaţie, de cererea pacientului şi
tivă care asigură, de reparare narcisică, existând nevoia pacientului de posibilitatea sa de a dezvolta transfer în relaţia terapeutică.
contact vizual cu analistul.
Indicaţia de terapie psihanalitică se dă fie în cazul psihozelor sau Teste de autoevaluare
tulburărilor de tip borderline, fie în cazul în care cererea pacientului
1. Definiţi cadrul psihanalitic.
este legată de evenimente de viaţă dificil de surmontat, de tulburări de
tip reactiv. în primul caz, pacientul nu face diferenţa între sine şi 2. Argumentaţi importanţa contratransferului.
celălalt, afectul implicat în conflictul psihic este debordant, iar pacien- 3. Indicaţii pentru tratamentul psihanalitic.
tul are capacitatea de simbolizare insuficient dezvoltată. Psihanalistul 4. Rolul psihoterapiei psihanalitice în tratamentul psihozelor.
va trebui să utilizeze trăirile sale contratransferenţiale pentru a înţelege
conflictul şi a răspunde adecvat. Aspectele cele mai arhaice ale relaţiei Bibliografie selectivă
cu celălalt vor fi actualizate în cursul procesului terapeutic, în scopul 1. S. Freud. Nevroza la copil, Editura Trei, 2000
de a se realiza o organizare psihică în care să nu predomine pulsiunea 1. S. Freud, Inhibiţie, simptom, angoasă, în Inhibiţie, simptom, an
de moarte şi dezorganizarea. Terapeutul va detecta şi interpreta negarea goasă, Editura Trei, 2000
şi proiecţia ajutându-1 astfel pe pacient să surmonteze sentimentul de 2. S. Freud, Transferul în Introducere in psihanaliză, Editura Didactică
abandon. Se va construi astfel un sentiment de încredere reciprocă şi Pedagogică, 1990
determinat de atitudinea terapeutului, bazată pe transgresarea ambiva- 3. S. Freud, Terapia psihanalitică, în Introducere in psihanaliză, Edi
lenţei, pe permanenţa obiectului bun, crearea spaţiului tranziţional. tura Didactică şi Pedagogică, 1990
Pornind de aici, va apărea sentimentul de sine, dimensiunea ludică, 2. Mărie Cardinal, Cuvinte care eliberează, Editura Trei, 2003
restructurarea narcisismului şi reorganizarea investirilor şi contrain- 4. H. Thomă, H. Kăchele, Mijloace, căi, obiective, în Tratat de psiha
vestirilor. Ulterior va avea loc asumarea autonomiei şi identităţii naliză contemporană, voi II, Editura Trei, 1999
sexuale şi renunţarea la poziţia de obiect sexual al părinţilor. Aceste
transformări în personalitatea subiectului pot să apară după un timp
mai lung sau mai scurt de fetişizare a terapeutului, idealizat şi consi-
derat garant narcisic al său.
Actualmente, manifestările psihoticilor au devenit comprehen-
sibile şi li se găseşte un sens şi o logică proprie. Dincolo de aparenţa
de discordanţă se poate stabili o relaţie autentică. în afară de psiho-
terapia de tip psihanalitic, se poate aplica terapia de familie, psiho-
drama, ceea ce duce la o mai bună înţelegere a tulburării. Apărările
specifice psihozelor sunt: clivajul, dezinvestirea, negarea, proiecţia,
percepţia delirantă a realităţii. Acestea reprezintă rezultatul apărării
faţă de angoasa de aneantizare, în condiţiile absenţei capacităţii de
simbolizare şi a eşecului refulării.
în terapiile scurte de alt tip, este folosit transferul pozitiv, fiind
ocolite afectele negative prin sugestie şi prin întărirea apărărilor şi
reasigurarea Eului, astfel încât să fie înăbuşit conflictul psihic prin favo-
rizarea fie a forţelor inhibitoare, fie a celor ce favorizează satisfacerea.
96
97
Scurt dicţionar Bisexualitate - prezenţa simultan, atât a tendinţelor sexuale
masculine, cât şi a celor feminine la nivel inconştient. Ea reprezintă o
etapă în dezvoltarea oricărui individ normal, generează conflicte
legate de diferenţa dintre sexe ce trebuie depăşite pentru ca subiectul
să fie capabil să-şi asume propriul sex
Clivaj - se referă la separarea obiectului în două entităţi opuse
Act ratat - acţiune a subiectului al cărei scop urmărit conştient care coexistă la nivelul psihismului, obiect bun şi obiect rău. Obiectul
nu este atins, aparent din cauza neatenţiei sau întâmplării. Actul ratat va fi perceput fie ca fiind exclusiv bun, fie ca fiind exclusiv rău.
reprezintă, ca şi visele şi simptomul nevrotic o formaţiune de com- Individul nu poate percepe coexistenţa ambelor aspecte simultan la
promis între dorinţele inconştiente ale subiectului şi instanţele care le nivelul obiectului. Clivajul este caracteristic unui mod de funcţionare
interzic psihică specific poziţiei paranoid-schizoide, reprezentând un mod de
Ambivalenţă - manifestarea de către subiect a unor sentimente apărare faţă de angoasa din acest stadiu
şi atitudini opuse, pozitive şi negative, faţă de acelaşi obiect Compulsie - tendinţa, imposibil de reprimat, de a efectua un
Angoasă - termen ce desemnează o stare de anxietate, de panică anumit act sau o succesiune de acte sau de a rula în minte o succesiune
generată de faptul că subiectul este invadat de un aflux de excitaţii ce de idei. Actele sau ideile compulsive apar ca o încercare de a diminua
depăşesc capacitatea sa de elaborare. Această stare poate fi însoţită şi angoasa, subiectul simţindu-se însă constrâns de o forţă interioară să
de reacţii somatice ca tahicardie, transpiraţii, senzaţie de sufocare etc. acţioneze sau să gândească astfel. Ca simptom, compulsia este
Asociere liberă - metodă specifică tratamentului psihanalitic caracteristică nevrozei obsesionale
care constă în exprimarea de către subiect a oricăror gânduri care îi Condensare - proces primar, specific funcţionării nivelului
vin în minte spontan sau legate de o anumită reprezentare, un anumit inconştient al psihismului prin care o anumită reprezentare exprimă
cuvânt, vis, simptom etc. mai multe lanţuri asociative de reprezentări, fiind astfel investită cu
Atenţie liber flotantă - element ce ţine de tehnica psihanalitică energiile specifice reprezentărilor respective. Energiile acestea vor fî
şi care se referă la modul în care analistul se raportează la discursul condensate în această unică reprezentare
pacientului. Acest mod de ascultare presupune ca analistul să lase Conflict psihic - interacţiunea dintre tendinţe interne opuse ca
deoparte orice elemente ce ţin atât de propria subiectivitate: valori scop. Conflicte pot apărea între diferitele instanţe psihice, între
pulsiuni, între dorinţe şi interdicţii şi pot fi conştiente sau inconştiente
proprii, alegeri personale, prejudecăţi, cât şi de experienţa practică şi
Contrainvestire - investirea cu energie psihică a anumitor
cunoştinţele teoretice acumulate. Nu trebuie acordată o atenţie spe-
reprezentări care se opun conştientizării dorinţelor inconştiente. Acest
cială nici unui element din discursul pacientului, elementele încărcate
proces este legat de procesul refulării în sensul că menţinerea în incon-
de afect, care ţin de conflictele inconştiente ale acestuia, relevându-se
ştient a unei reprezentări refulate se realizează prin deplasarea energiei
pe baza asocierilor sale libere. Astfel, va fi favorizată comunicarea de psihice specifice reprezentării respective asupra unei reprezentări care
la inconştient la inconştient să se opună trecerii în conştiinţă a reprezentării refulate
Autoerotism - faza precoce din dezvoltarea psihoafectivă a Contratransfer - sentimentele, atitudinile pe care analistul le
copilului în care subiectul obţine satisfacerea prin propriul său corp. manifestă faţă de pacient şi faţă de transferul acestuia şi care au la
fără raportarea la o altă persoană. Din punct de vedere pulsional. bază reacţii de natură inconştientă. Iniţial, tehnica psihanalitică
satisfacerea se obţine prin activarea unei pulsiuni parţiale specifice presupunea reducerea până la anulare a manifestărilor contratransfe-
zonei erogene active în funcţie de stadiul de dezvoltare în care se află renţiale, actualmente însă se consideră că ele sunt un instrument
subiectul 98 esenţial în sondarea inconştientului pacientului, comunicarea de la
inconştient la inconştient fiind de fapt singura comunicare autentică
99
Conţinut latent - semnificaţiile inconştiente ale viselor, simpto-melor, la care se ajunge prin interpretarea pe baza asocierilor libere ale subiectului.
Conţinutul latent se referă la dorinţe, tendinţe refulate
Conversie - exprimarea unui conflict ce aparţine psihismului în plan somatic, prin simptome motorii sau senzoriale. Acest proces are loc prin
transformarea energiei psihice în energie a proceselor somatice. Conversia reprezintă mecanismul specific formării simptomelor în isterie
Deplasare - proces primar, specific funcţionării nivelului inconştient, prin care energia psihică ataşată unei reprezentări este transferată unei alte
reprezentări. Pentru a avea loc acest proces este necesar ca cele două reprezentări să fie legate printr-un lanţ asociativ
Dezinvestire - mecanism prin care energia psihică ataşată unei reprezentări este separată de aceasta. Acest mecanism ţine de latura economică a
funcţionării psihice. Este prezent în special în cadrul refulării, proces prin care reprezentarea este împinsă în inconştient, iar energia psihică este detaşată de
aceasta
Dinamic - mod de descriere a funcţionării psihismului, specific psihanalizei, conform căruia fenomenele psihice presupun o anumită evoluţie
temporală, fiind rezultatul interacţiunilor dintre forţe psihice de diferite intensităţi şi orientări, forţe ce pot intra in conflict sau se pot compune având
acelaşi sens. Aceste forţe, precum şi interacţiunea dintre ele pot fi conştiente sau inconştiente
Economic - mod de descriere a funcţionării psihismului, specific psihanalizei, conform căruia orice fenomen psihic presupune o dimensiune
energetică, mai exact o deplasare de energie psihică şi o creştere sau diminuare a acesteia. Forţele psihice, ce stau la baza fenomenelor psihice conform
perspectivei dinamice, sunt caracterizate de o anumită cantitate de energie psihică, care poate creşte sau se poate diminua
Elaborare psihică - proces prin care aparatul psihic integrează excitaţiile ce apar din surse interne sau externe, prin conectarea lor la lanţurile
asociative existente. Acest proces are ca scop menţinerea tensiunii psihice la un nivel constant, pentru a preveni acumularea de excitaţii ce poate avea un
efect patogen
Energie legată - stare în care se află energia psihică în procesele secundare, care caracterizează funcţionarea psihică la nivel conştient. Energia nu
se poate descărca liber, ci doar legându-se de o anumită reprezentare, astfel încât satisfacerea este amânată şi controlată 100
Energie liberă - stare în care se află energia psihică în procesele primare, care caracterizează funcţionarea psihică la nivel inconştient. Energia este
numită liberă, deoarece ea circulă fără a se ataşa vreunei reprezentări anume, folosindu-se de orice reprezentare pentru a se descărca
Eu ideal - structură psihică ce intră în componenţa Supraeului, care conţine exigenţe ce ţin de idealul de atotputernicie narcisică. Este în mare parte
inconştient şi îşi are originile în narcisismul infantil
Fantasmă - reprezentare care simbolizează satisfacerea unei dorinţe mai mult sau mai puţin conştiente, sub o formă mai mult sau mai puţin
deformată de mecanismele de apărare
Fixaţie - reprezintă atât ataşarea libidoului de anumite persoane sau imagouri, precum şi persistenţa la nivel psihic a unui mod de funcţionare specific
unuia dintre stadiile de dezvoltare psihoafectivă. Fixaţia poate fi manifestă sau latentă, ca potenţial ce poate fi activat
Forcludere - mecanism de apărare care constă în respingerea conţinuturilor psihice inacceptabile pentru Eu în afara psihismului şi proiectarea lor
asupra realităţii externe. Acest mecanism stă la baza genezei tulburărilor de tip psihotic, a fenomenelor halucinatorii. Ter menul este introdus de Jacques
Lacan pornind de la mecanismul de respingere a realităţii pe care Freud îl descrie în legătură cu psihozele. Este un mecanism opus refulării, în sensul că
reprezentările inacceptabile pentru Eu nu sunt împinse în inconştient ca în cazul refulării, ci sunt suprimate din psihism, subiectul având certitudinea că vin
din exterior. Realitatea va fi astfel percepută delirant, iar conţinutul psihic va fi perceput ca venind din realitate
Formare de simptom - proces prin care, în urma unei succesiuni de fenomene ce ţin de dinamica şi economia psihică, apar manifestări psihice de
tipul simptomului nevrotic ce pot duce la instituirea nevrozei. Există o serie de factori care joacă un rol în forma simpto mului: factori economici
constituţionali, factori ce ţin de realitate, cu frustrările pe care aceasta le impune, factori ce ţin de apărările specifice fiecărui individ şi de punctele de
fixaţie în dezvoltarea psihoafectivă
Frustrare - refuzul satisfacerii pulsionale din motive obiective sau subiective. Frustrarea apare în absenţa gratificării pulsionale, mai exact în absenţa
descărcării tensiunii generate de actualizarea unei nevoi. Cauzele frustrării pot fi externe şi, anume, absenţa obiectului care corespunde nevoii
actualizate, sau interne, interzicerea de către
101
exigenţele interne a satisfacerii respective. Frustrarea reprezintă unul din utilizate de Eu pentru a înlătura starea de tensiune psihică. Tipul de
factorii care contribuie la instalarea tulburărilor nevrotice apărare utilizat la un moment dat de un subiect depinde de stadiul de
Idealul Eului - structură psihică ce intră în componenţa dezvoltare psihoafectivă la care există fixaţie. Principalele tipuri de
Supraeului, care se referă la modele interiorizate, preluate din idealurile apărare sunt: refularea, regresia, formaţiunea reacţională, izolarea,
colective la care subiectul se raportează permanent, mai mult sau mai puţin anularea retroactivă, proiecţia, introiecţia, întoarcerea asupra propriei
conştient persoane, transformarea în contrar, sublimarea
Instanţă - termen ce defineşte elemente ce intră în structura Metoda cathartică - metodă folosită de Freud la începutul
aparatului psihic. Freud consideră că aparatul psihic este constituit din trei practicii sale terapeutice, care avea ca scop ca subiectul să-şi reamin-
instanţe: Şinele, Eul şi Supraeul. Termenul este introdus de Freud în tească şi să retrăiască afecte provocate de evenimente traumatice prin care
Interpretarea visului în comparaţie cu tribunalele care judecă ceea ce este a trecut, afecte care nu au fost descărcate la momentul respectiv, devenind
sau nu acceptabil astfel patogen. Freud considera că se realizează astfel o curăţire a
Introiecţie - transferarea simbolică, la nivel psihic, a informaţiilor psihicului (catharsis)
(obiecte, calităţi şi comportamente specifice obiectelor) din exterior în Narcisism - etapă precoce din dezvoltarea psihoafectivă a copilului,
interiorul psihismului în care întreaga energie libidinală este investită asupra propriei persoane.
Investire - ataşarea unei anumite cantităţi de energie psihică de un în această etapă, copilul nu poate lega libidoul de realitatea externă şi de
element din cadrul psihismului, reprezentare sau structură psihică. Este un obiecte, deoarece el nu poate face diferenţa între sine şi lumea externă.
termen ce ţine de economia psihică, dinamica investirilor şi Freud vorbeşte şi despre o stare de narcisism secundar, stare în care
dezinvestirilor, precum şi circulaţia energiei psihice între reprezentări subiectul regresează la narcisismul secundar prin retragerea asupra
stând la baza fenomenelor psihice Eului a libidoului investit în obiecte
Libido, energie libidinală - energie psihică generată de puls-iunile Neutralitate - atitudine specifică analistului prin care acesta nu
sexuale, corespondentul în psihism al energiei sexuale somatice. Iniţial, trebuie, în ascultarea discursului pacientului, să se lase influenţat de
Freud diferenţia libidoul de energia specifică pulsiunilor ce vizează valorile personale, de consideraţiile teoretice sau de experienţa sa
autoconservarea. Ulterior, el a considerat că şi pulsiunile de clinică. Astfel, descifrarea semnificaţiei inconştiente a celor relatate de
autoconservare ar fi de natură libidinală. Libidoul devine astfel energia pacient va fi autentică şi va duce la dezvăluirea conflictului ce stă la baza
psihică specifică pulsiunii de viaţă, opunându-se destrudoului. energia nevrozei. Neutralitatea se referă şi la atitudinea psihanalistului faţă de
psihică specifică pulsiunii de moarte reacţiile transferenţiale ale pacientului cărora nu trebuie să le răspundă în
Limită, caz limită, structură limită - tulburare psihică caracterizată plan conştient, ci să favorizeze integrarea lor în nevroza de transfer
de simptome cu aspect nevrotic, care însă maschează structuri de tip pentru a putea fi rezolvate
psihotic. Tulburarea se situează la limita dintre nevroză şi psihoză şi poate Nevroză - tulburare psihică al cărei specific îl constituie faptul că
cuprinde şi manifestări de tip psihopat, pervers, delincvent subiectul este conştient că are o serie de simptome mai mult sau mai
Masochism - stare în care subiectul îşi obţine satisfacţia prin puţin invalidante şi încearcă să depăşească starea în care se află. Geneza
intermediul suferinţei. Această stare poate fi regăsită fie în cadrul acestui tip de tulburare constă în conflictele psihice din copilărie care
perversiunilor sexuale, fie într-o formă desexualizată în care subiectul au dus la apariţia unui compromis patogen între dorinţă şi interzicerea ei.
caută inconştient să se pedepsească. Freud vorbeşte de asemenea Nevrozele sunt de mai multe tipuri: nevroză isterică, nevroză fobică,
despre masochism primar, o stare iniţială în care pulsiunea de viaţă este nevroză obsesională
legată de pulsiunea de moarte, ele fiind dirijate asupra subiectului Nevroză actuală - tip de nevroză de care Freud vorbeşte în prima
Mecanisme de apărare - diferite tipuri de procese psihice care parte a teoriei sale asupra tulburărilor psihice. Pentru prima dată acest
au ca scop menţinerea unui echilibru în economia psihică a jridividului. termen apare în 1898 în Sexualitatea în etiologia nevrozelor, ca opus
Aceste procese psihice acţionează inconştient şi sunt 102 psihonevrozelor. Freud considera că, spre deosebire de psihonevroze,
103
nevroza actuală nu-şi are originea în conflictele infantile, ci în anumite reprezentări. Procesele secundare sunt: atenţia, gândirea,
acumularea de excitaţii de origine sexuală în urma frustrărilor la care memoria voluntară, voinţa
individul este supus în prezent în ceea ce priveşte satisfacţia sexuală. Psihoză - tulburare psihică al cărei specific îl constituie faptul că
Aceste excitaţii se vor descărca direct pe cale somatică, fără mediere percepţia realităţii este perturbată, subiectul nefăcând diferenţa între
psihică. Manifestările simptomatice sunt de ordin somatic: fatigabi-litate, realitatea psihică şi cea externă. Ca simptomatologie acest lucru poate fi
diferite algii. insomnie. în această categorie Freud includea nevroza de manifest, prin prezenţa percepţiilor delirante sau poate exista sub formă
angoasă, neurastenia şi ipohondria. In perioada contemporană această latentă, ca structură mascată de simptome de tip nevrotic. Mecanismul care
stă la baza psihozei presupune mai multe etape: mai întâi apariţia unei
categorie nosografică nu mai este luată în considerare, fiind înlocuită de
rupturi între Eu şi realitate, ceea ce face ca Eul să ajungă sub stăpânirea
tulburările psihosomatice
Sinelui, apoi încercarea Eului de a reface legătura cu realitatea, încercare
Nevroză de angoasă - tulburare nevrotică, pe care Freud a
eşuată ce are drept rezultat construirea unei realităţii conformă cu dorinţele
descris-o în categoria nevrozelor actuale, al cărei specific consta în inconştiente, care apare sub forma delirului sau halucinaţiilor. Mecanismul de
predominarea angoasei, fie sub forma a ceea ce numim astăzi anxietate respingere sau refuz al realităţii este reluat de Lacan în explicarea psihozei
generalizată, fie sub forma atacurilor de panică prin termenul de forcludere. în categoria psihozelor intră actualmente:
Nevroză de caracter - tulburare de tip nevrotic al cărei specific schizofrenia, paranoia, psihoza maniaco-depresivă
constă în trăsături de caracter sau organizare de tip patologic a Pulsiune - termen care desemnează un proces aflat la graniţa
personalităţii. Această nevroză nu se manifestă prin simptome faţă de dintre psihic şi somatic, reprezentând o tensiune resimţită la nivel
care subiectul se detaşează resimţindu-le ca străine de personalitatea sa, psihic, având însă origine somatică. Freud face diferenţa dintre
Eul fiind în acord cu comportamentele patologice. Apărarea faţă de pulsiune, specifică omului şi instinct, specific animalelor. Pulsiunea, spre
conflictul inconştient nu se va manifesta în simptome nevrotice, ci prin deosebire de instinct, nu are modalităţi predeterminate, fixate ereditar, de
trăsături de caracter, mecanismul de apărare predilect fiind formaţiunea satisfacere, nu are un obiect precis, acesta poate fi variabil sau un anumit
reacţională scop, pot exista scopuri multiple. Energia pulsională poate fi considerată
Obiect - acest termen desemnează în psihanaliză tot ceea ce diferă de sursa energiei psihice
subiectul care simte, percepe, se raportează la exterior. El poate desemna Pulsiune parţială - formă pe^care o ia pulsiunea sexuală în
atât o persoană, cât şi un obiect material, real sau fantasmat dezvoltarea afectivă a individului. în fiecare stadiu de dezvoltare
Perlaborare - travaliu psihic prin care subiectul integrează o psihoafectivă este activat un anumit tip de pulsiune parţială, ce devine
anumită interpretare, interpretare care se referă în special la o rezis tenţă. apoi element component al organizării sexuale mature. în fiecare
Acest travaliu presupune nu doar o acceptare pur intelectuală a stadiu, pulsiunea parţială are o sursă specifică, un scop specific, un
interpretării, ci trăirea şi rezonanţa afectivă a acesteia. In urma anumit obiect prin care se obţine satisfacţia pulsională. Pulsiunile
perlaborării, rezistenţa este surmontată parţiale sunt: orală, anală, uretrală
Perversiune - categorie nosografică prin care se desemnează un Realitate psihică - termen ce desemnează modul în care
comportament sexual deviant prin care se poate obţine plăcerea subiectul resimte şi interpretează evenimentele din exterior sau trăirile
sexuală: fetişism, travestism proprii. Acest mod de interpretare are pentru subiect valoare de
Proces primar - tip de proces psihic caracteristic nivelului realitate obiectivă, deşi el are la bază conflicte şi dorinţe inconştiente.
inconştient de funcţionare psihică. Specific acestui tip de proces este Geneza tulburărilor psihice, nevrotice, psihotice sau de alt tip are la bază
faptul că energia psihică circulă liber, nefiind legată de o reprezentare realitatea psihică a individului. Iar vindecarea constă în elaborarea
anume. Procesele primare sunt: deplasarea şi condensarea conflictelor ce au generat realitatea psihică şi corelarea lor cu realitatea
Proces secundar - tip de proces psihic specific nivelului obiectivă
preconştient-conştient de funcţionare psihică. Specific acestui tip de Refulare - mecanism de apărare a Eului prin care anumite
proces este faptul că energia psihică circulă doar ataşată (legată) unei 104 conţinuturi psihice (reprezentări, amintiri, imagini, idei) sunt împinse
105
în inconştient. Refularea reprezintă mecanismul care stă la baza con- Bibliografie
stituirii tulburărilor nevrotice. Refularea afectează doar reprezentările, nu
şi afectele aferente lor, adică energia psihică cu care ele sunt 1. Anzieu D., Le corps de l'oeuvre, Gallimard, 1981
investite. Astfel, o consecinţă a refulării este faptul că această energie 2. Brătescu G., Freud şi psihanaliza în România, Humanitas.
Bucureşti, 1994
psihică rămâne liberă şi trebuie să găsească o cale de a se descărca
Regresie - proces ce desemnează întoarcerea subiectului la o 3. Bydlowski M., Psihanaliza maternităţii, Editura Trei. 1998
etapă anterioară din dezvoltarea sa. Regresia poate avea drept consecinţă 4. Dewald P.. The supportive and active psxchotherapies, Jason
Aronson inc New Jersey, 1994
activarea unor moduri de organizare psihoafectivă, relaţii de obiect,
moduri de exprimare şi de comportament specifice unui stadiu de 5. Freud A., Normal şi patologic la copil. Editura Fundaţiei
dezvoltare psihoafectivă anterior, în principal acolo unde există puncte Generaţia, 2002
de fixaţie 6. Freud A., Eul şi mecanismele de apărare. Editura Fundaţiei
Relaţie de obiect - modul în care subiectul se raportează la Generaţia, 2002
realitatea exterioară şi la persoanele cu care interacţionează. Termenul 7. Freud S., Eseuri de psihanaliză aplicată, Editura Trei, 1999
obiect se referă la faptul că persoana sau realitatea cu care subiectul 8. Freud S., Nevroza la copil, Editura Trei, 2000
interacţionează constituie obiect al pulsiunii, iar subiectul o va percepe 9. Freud S.. Psihologia inconştientului. Editura Trei, 2000
diferit, în funcţie de etapa de evoluţie în care se află 10.Freud S., Studii despre societate şi religie, Editura Trei. 2000
Rezistenţă - termen ce desemnează acţiuni, gânduri sau trăiri 11. Freud S., Inhibiţie, simptom, angoasă, Editura Trei. 2001
ale subiectului prin care acesta respinge interpretările ce pot duce la 12.Freud S., Studii despre sexualitate, Editura Trei, 2001
conştientizarea fantasmelor şi dorinţelor inconştiente. Rezistenta are la 13.Freud S.. Nevroză, psihoză, perversiune. Editura Trei, 2002
bază punerea în funcţiune a mecanismelor de apărare a Eului. In trata- 14.Freud S., Comicul şi umorul, Editura Trei, 2002
mentul psihanalitic, rezistenţa are un rol esenţial. Prin analizarea apă- 15.Freud S., Introducere în psihanaliză, EDP, 1990
rărilor, rezistenţa este depăşită şi se poate trece la un nou nivel al analizei 16.Kafka J. S., Realităţi multiple în psihanaliză, Editura Trei, 1999
Stadiul oglinzii - faza de dezvoltare descrisă de Jacques Lacan. 17.Kogan I., Strigătul copiilor muţi, Editura Trei, 2001
prin care trece copilul între 6-18 luni. în această fază se formează o 18. Kottler J., Brown R., Introduction to therapeutic counseling,
primă imagine a propriului corp prin identificare cu celălalt. în acest Brooks Cole Publishing Company, 1996
stadiu se pun bazele Eului potrivit lui Lacan 19. Laplanche L, Pontalis J.B.. Vocabularul psihanalizei, Humanitas,
Sublimare - proces psihic inconştient prin care scopul pulsional Bucureşti, 1994
este înlocuit cu un scop desexualizat, social dezirabil 20. Lebovici S., McDougall J., Dialog cu Sammy - Un caz de psihoză
Transfer - proces prin care dorinţele, fantasmele şi conflictele infantilă. Editura Fundaţiei Generaţia, 2002
inconştiente se actualizează în relaţie cu anumite obiecte, investite 21. Manzano L, Palacio Espasa F., Zilkha N., Scenariile narcisice ale
afectiv. Tratamentul psihanalitic favorizează acest proces în scopul parentalităţii. Editura Fundaţiei Generaţia, 2002
evidenţierii tendinţei la repetiţie a unor scenarii inconştiente şi 19. McDougall 1, Theatres du corps, Gallimard, 1989
conştientizării acestora 20. De Mijolla A., Psychanalyse, PUF Paris, 1996
Traumă - reacţie afectivă a subiectului faţă de un eveniment, 24. De Mijolla A., Shentoub S.A., Pour une psychanalyse de
care depăşeşte capacitatea de elaborare psihică a subiectului. Trauma l'alcoolisme, Payot, 1981
este rezultatul faptului că subiectul se află în incapacitate de a găsi un 25. Papadima E., Psihanaliză şi psihoterapie psihanalitică. Editura
răspuns adecvat şi că apare perturbarea echilibrului psihoafectiv Jurnalul Literar, 2003
Zonă erogenă - regiune somatică care devine, în funcţie de 26. Rosenberg B., Masochismul mortifer şi masochismul gardian al
etapa de dezvoltare psihoafectivă a individului, sursă pulsională 106 vieţii. Editura Trei, 1999
107