Sunteți pe pagina 1din 10

Datoria vamalaă

Cuprins

I. Naşterea datoriei vamale................................................................................3


II. Garantarea datoriei vamale.............................................................................5
III. Plata şi evidenţa datoriei vamale....................................................................7
IV. Stingerea datoriei vamale................................................................................8

V. Rambursarea şi remiterea datoriilor..............................................................9

Bibliografie:............................................................................................13

1
Datoria vamalaă

I. Naşterea datoriei vamale

Potrivit Codului vamal, în cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi
de import, precum şi în cazul plasării mărfurilor într-un regim de admitere temporară cu
exonerarea parţială de drepturi de import, datoria vamală ia naştere în momentul înregistrării
declaraţiei vamale. Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declaraţiei vamale
acceptate şi înregistrate.

Datoria vamală la import ia naştere prin:

a) punerea în libera circulaţie a mărfurilor supuse drepturilor de import;

b) plasarea unor astfel de mărfuri sub regimul de admitere temporară cu exonerare


parţială de drepturi de import.

Datoria vamală se naste în momentul acceptării declaraţiei vamale în cauză.

Debitorul este declarantul. În situaţia unei reprezentări indirecte, persoana pe seama


căreia se face declaraţia vamală este, de asemenea, debitor. Când se întocmeşte o declaraţie
vamală pentru unul din regimurile menţionate la literele a,b pe baza unor date care au ca efect
faptul că toate sau o parte a drepturilor legal datorate nu au fost incasate, persoanele care au
furnizat informaţiile necesare la întocmirea declaraţiei şi care ştiau sau care ar fi trebuit să ştie că
aceste informaţii erau false sunt, de asemenea, debitori.1

Datoria vamală mai ia naştere şi în următoarele cazuri:

a) neexecutarea unor obligaţii care rezultă din păstrarea mărfurilor în depozit temporar
necesar, pentru care se datorează drepturi de import;

b) neîndeplinirea uneia dintre condiţiile stabilite prin regimul vamal sub care au fost plasate;

c) utilizarea mărfurilor în alte scopuri decât cele stabilite pentru a beneficia de scutiri,
exceptări sau reduceri de taxe vamale.

Datoria vamală apare şi în cazul când se referă la mărfurile prohibite sau cu restricţie, de
orice natură, la import. Dispoziţiile nu se aplică în cazul introducerii de monede sau bancnote
false, precum şi de stupefiante şi substanţe psihotrope, care urmează a fi distruse.În cazul
infracţiunilor vamale, datoria vamală serveşte la determinarea temeiului de pornire a urmăririi
penale şi a pedepselor penale.Dispoziţiile se aplică în mod corespunzător şi contravenţiilor
vamale.

1
Codul vamal, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010, art. 223, alin. 1-3
2
Datoria vamalaă

Datoria vamală la import ia naştere şi prin neîndeplinirea uneia dintre obligaţiile care
rezultă, în privinţa mărfurilor supuse drepturilor de import, din depozitarea lor temporară sau din
utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate, ori prin nerespectarea unei condiţii care
reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unor drepturi de import
reduse sau zero, în funcţie de destinaţia lor finală.2

Datoria vamală la export ia naştere prin exportul mărfurilor supuse drepturilor de export,
în afara teritoriului vamal al României, şi pentru care s-a întocmit o declaraţie vamală, în
momentul în care este acceptată declaraţia vamală. Debitorul este declarantul, iar în cazul
reprezentării indirecte, persoana pe seama căreia se face declaraţia este, de asemenea, debitor.

Datoria vamală la export ia naştere şi prin scoaterea mărfurilor supuse drepturilor de


export de pe teritoriul vamal al României fără declaraţie vamală, în momentul în care mărfurile
părăsesc efectiv teritoriul vamal. Debitorul este persoana care a scos mărfurile, precum şi orice
persoană care a participat la această operaţiune şi care cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască
faptul că nu s-a depus o declaraţie vamală, deşi aceasta ar fi trebuit să fie depusă.

De asemenea, datoria vamală la export ia naştere şi prin nerespectarea condiţiilor în care


era permisă ieşirea mărfurilor de pe teritoriul vamal al României cu exonerare totală sau parţială
de drepturi de export.3

Datoria vamală ia naştere la locul în care s-au produs faptele care au generat-o. Dacă nu
se poate determina locul în care a luat naştere datoria vamală, se consideră că acesta este locul în
care autoritatea vamală constată că mărfurile se găsesc în situaţia de a genera această datorie.4

II. Garantarea datoriei vamale

Când autoritatea vamală solicită constituirea unei garanţii (o singură garanţie pentru o
datorie vamală) pentru a asigura plata unei datorii vamale, o astfel de garanţie trebuie să fie
constituită de debitor sau de potenţialul debitor, numai autorităţile publice fiind scutite de această
obligaţie.5

Garanţia poate fi constituită, cu acordul autorităţii vamale, şi de către o terţă persoană.


Garanţia se depune dc către debitorul vamal sau, cu acordul autorităţii vamale, dc către o terţă
persoană.

2
Raluca Vasiliu, Reglementări vamale, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2007, pag. 264
3
Ibidem, pag. 265
4
Doru Băjan, Reglementări vamale, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2003, pag. 244
5
Ibidem
3
Datoria vamalaă

Garanţia este solicitată în momentul aplicării reglementărilor care prevăd constituirea


unei asemenea garanţii sau în orice moment ulterior când autoritatea vamală consideră că nu este
sigur că datoria vamală care a luat sau poate lua naştere se va achita în termenul legal.

Dacă reglementările vamale lasă la latitudinea autorităţii vamale constituirea garanţiei,


aceasta poate fi cerută de autoritatea vamală atâta timp cât se consideră că datoria vamală care a
luat sau poate lua naştere nu este sigur că se va achita în termenul legal.6

Când garanţia nu este solicitată, autoritatea vamală poate cere de la debitor un


angajament de asumare a obligaţiilor pe care această persoană trebuie să Ie îndeplinească în mod
legal.

La cererea debitorului sau a terţei persoane, autoritatea vamală poate permite constituirea
unei garanţii globale, care să acopere două sau mai multe operaţiuni vamale pentru care a luat
sau poate lua naştere o datorie vamală.

Când se constituie o garanţie globală pentru datorii vamale al căror cuantum se poate
modifica în timp, cuantumul unei astfel de garanţii este stabilit la un nivel care să permită
acoperirea în orice moment a datoriei vamale respective.

O garanţie se poate constitui atât printr-un depozit bănesc, cât şi printr-un garant.

Depozitul bănesc se constituie în lei, prin depunerea unei sume în numerar sau a unor
instrumente de decontare recunoscute ca mijloace de plată de către trezoreria statului.

Persoana obligată să constituie garanţia are dreptul de a alege între modalităţile de


constituire a acesteia, însă autoritatea vamală poate să nu accepte modalitatea de constituire a
garanţiei propuse, când aceasta este incompatibilă cu buna funcţionare a regimului vamal
respectiv.

Modalităţile de constituire a garanţiei, altele decât depozitul bănesc sau garantul, sunt
următoarele:

- constituirea, în favoarea autorităţii vamale, a unei ipoteci sau a unui alt drept considerat
echivalent cu un drept ţinând de proprietatea de bunuri imobiliare;

- cesiunea de creanţă, constituirea unui gaj cu sau fără cedarea posesiei asupra bunurilor, a
titlurilor sau a creanţelor ori a unui carnet de economii;

- constituirea unei răspunderi contractuale solidare pentru întregul cuantum al datoriei de


către o terţă parte agreată în acest

6
Raluca Vasiliu, op. Cit., pag. 260
4
Datoria vamalaă

- scop de autoritatea vamală şi, îndeosebi, depunerea unei poliţe a cărei plată este garantată
de respectiva persoană terţă.7

Când datoria vamală a fost stinsă parţial sau poate lua naştere numai cu privire la o parte a
cuantumului care a fost garantat, o parte a garanţiei este eliberată la cererea persoanei interesate,
numai când cuantumul în cauză justifică o astfel de măsură.8

III. Plata şi evidenţa datoriei vamale

Potrivit Codului vamal, autoritatea vamală evidenţiază, în registrele contabile sau în alt
suport echivalent, drepturile de import şi de export rezultate din datoriile vamale, potrivit
planului de conturi şi metodologiei în vigoare.Debitorul datoriei vamale ia cunoştinţă despre
cuantumul acestei datorii prin declaraţia vamală acceptată şi înregistrată de autoritatea vamală.9

Declaraţia vamală şi actul constatator sunt titluri executorii care se onorează de către
societatea bancară, fără accept, poprire şi validare.

Datoria vamală se achită înainte de liberul de vamă, în cazul regimurilor vamale


definitive, precum şi în cazul când regimul vamal suspensiv se încheie în termen.

Pentru regimul vamal suspensiv care nu se încheie în termen, datoria vamală devine
exigibilă şi se stinge prin executarea de cătrc autoritatea vamală a garanţiei constituite.

Pentru datoriile vamale constatate ulterior liberului de vamă, Direcţia Generală a Vămilor
poate acorda amânări şi eşalonări de plată în termenul legal de prescripţie, potrivit
reglementărilor existente în domeniu.

În cazul mărfurilor reţinute de autoritatea vamală sau al cclor pentru care s-a solicitat
restituirea datoriei vamale aferente, achitarea datoriei vamale se suspendă până la stabilirea
definitivă a regimului juridic al acelor mărfuri.

Datoria vamală poate fi achitată şi de o terţă persoană pentru şi în numele debitorului, din
dispoziţia acestuia.
7
Ibidem, pag. 262
8
Codul vamal, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010, art. 221, alin. 2
9
Doru Băjan, op. Cit., pag. 246
5
Datoria vamalaă

Debitorul vamal poate să efectueze oricând plata anticipată a datoriei vamale.În caz de
neachitare a datoriilor vamale la scadenţă, autoritatea vamală va folosi toate mijloacele de
executare silită, încasând şi majorările de întârziere prevăzute de lege.

IV. Stingerea datoriei vamale

Fără a înlătura aplicarea dispoziţiilor în vigoare cu privire la împlinirea termenului de


prescripţie extinctivă şi la imposibilitatea recuperării datoriei vamale în cazul constatării pe cale
judecătorească a insolvabilităţii debitorului, datoria vamală se stinge prin:

- plata cuantumului drepturilor;

- remiterea cuantumului drepturilor;

- invalidarea declaraţiei vamale depuse pentru un regim vamal ce implică obligaţia de


plată a drepturilor;

- confiscare;

- distrugerea prin dispoziţia autorităţii vamale;

- abandonul în favoarea statului;

- pierderea mărfurilor datorită cazului fortuit sau forţei majore;

- scăderea cantitativă a mărfurilor datorită unor factori naturali, pentru partea


corespunzătoare procentului de scădere.10

Datoria vamală ce are la bază un acord încheiat de România prin care se prevede
aplicarea unui tratament preferenţial la importul în alte tări a mărfurilor originare din România,
se stinge si când sunt anulate formalităţile îndeplinite pentru obţinerea tratamentului tarifar
preferenţial acordat în conformitate cu dispoziţiile art. 256 Cod vamal.11

10
Codul vamal, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010, art. 256, alin. 1
11
Ibidem, alin. 2
6
Datoria vamalaă

V. Rambursarea şi remiterea datoriilor


1. Consideraţii generale
Prin rambursare se înţelege restituirea totală sau parţială a drepturilor de import sau de
export care au fost achitate.

Prin remitere se înţelege fie decizia de a nu percepe, integral sau parţial, cuantumul unei
datorii vamale, fie decizia de a anula, integral sau parţial, înscrierea în evidenţa contabilă a unui
drept de import sau de export care nu a fost achitat.

Drepturile de import sau de export sunt rambursate în măsura în care se stabileşte că, în
momentul în care au fost plătite, cuantumul acestor drepturi nu era datorat legal sau când
cuantumul lor a fost înscris în evidenţa contabilă atunci când era interzis.

Nu se acordă rambursarea sau remiterea drepturilor dacă faptele care au dus la achitarea
ori la înscrierea în evidenţa contabilă a unei sume ce nu era legal datorată sunt rezultatul unei
acţiuni deliberate din partea unei persoane interesate.

Drepturile de import sau de export sunt rambursate ori remise la depunerea unei cereri
către biroul vamal în cauză într-o perioadă de 5 ani de la data la care cuantumul acestor drepturi
a fost comunicat debitorului. Acest termen se prelungeşte dacă persoana în cauză face dovada că
a fost împiedicată să depună cererea în termenul amintit, ca urmare a cazului fortuit sau a forţei
majore.12

Drepturile de import sunt rambursate sau remise în măsura în care se stabileşte că


cuantumul acestora înscris în evidenţa contabilă este aferent mărfurilor plasate sub regimul
vamal în cauză şi refuzate de importator, deoarece la data acceptării declaraţiei vamale erau
defecte sau nu respectau condiţiile contractului în baza căruia au fost importate, fiind asimilate
mărfurilor defecte şi mărfurilor deteriorate înainte de acordarea liberului de vama.

Rambursarea sau remiterea drepturilor de import se acordă cu condiţia ca:

- mărfurile să nu fi fost folosite, cu excepţia unei posibile utilizări iniţiale necesare pentru a
se verifica dacă sunt defecte sau nu respectă temenii contractuali;

- mărfurile să fie exportate de pe teritoriul vamal al României (la cererea persoanei în


cauză, autoritatea vamală permite ca, în locul exportului, mărfurile să fie distruse sau
plasate sub regimul de tranzit, antrepozitare vamală sau într-o zonă liberă ori antrepozit
liber, iar în scopul de a primi una dintre aceste destinaţii vamale, mărfurile sunt
considerate străine).

12
Raluca Vasiliu, op. Cit., pag. 277
7
Datoria vamalaă

Drepturile de import nu pot fi rambursate sau remise în cazul mărfurilor care, înainte de a fi
declarate la vamă, au fost importate temporar pentru a fi testate, decât dacă se stabileşte că
defectele mărfurilor sau nerespectarea prevederilor contractuale nu ar fi | putut fi detectate în
decursul acestor teste.

Când o decizie de a da curs unei cereri de rambursare a cuantumului drepturilor de import


sau de export, precum şi a dobânzilor pe credit şi a majorărilor de întârziere încasate la
efectuarea plăţii acestor drepturi nu este pusă în aplicare în termen de 3 luni de la adoptarea
acesteia, după această perioadă autoritatea vamală plăteşte o dobândă egală cu dobânda pe
credit.13

Când, din eroare, a fost remisă o datorie vamală sau a fost rambursat cuantumul drepturilor,
datoria iniţială devine din nou exigibilă şi orice dobândă plătită se rambursează.

2. Procedura de acordare a rambursării sau a


remiterii
Autoritatea vamală de decizie poate autoriza încheierea formalităţilor necesare pentru a
se efectua rambursarea sau remiterea înainte de a se pronunţa asupra cererii de rambursare sau
remitere.

Până la luarea unei decizii asupra cererii de rambursare sau de remitere, mărfurile pentru
care se cere rambursarea sau remiterea drepturilor nu pot fi transferate în alt loc decât cel
specificat în cerere, cu excepţia cazului când solicitantul notifică, în prealabil, biroului vamal,
care la rândul său trebuie să informeze autoritatea vamală de decizie.

În cazul în care este favorabilă, decizia trebuie să cuprindă toate informaţiile necesare
aplicării sale. De asemenea, după caz, toate sau o parte din informaţiile următoare se înscriu în
decizie:

- informaţii care să permită identificarea mărfurilor la care se aplică;

- motivele rambursării sau a remiterii drepturilor de import sau de export, cu referire la


articolul corespunzător din Codul vamal;

- destinaţia la care pot fi trimise mărfurile;

13
Ibidem, pag. 278
8
Datoria vamalaă

- data limită pentru îndeplinirea formalităţilor pentru rambursarea sau remiterea drepturilor
de import sau de export;

- precizarea că drepturile de import sau de export nu se rambursează sau remit decât după
ce biroul de implementare a informat autoritatea vamală de decizie că formalităţile de
care depinde rambursarea sau remiterea au fost îndeplinite;

- cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească mărfurile în aşteptarea aplicării deciziei;

- notificarea beneficiarului că este obligat să predea originalul deciziei către biroul vamal
de implementare, ales de acesta când prezintă mărfurile.14

Rambursarea sau remiterea se efectuează la prezentarea mărfurilor. în cazul în care mărfurile


nu pot fi prezentate la biroul vamal de implementare, acesta acordă rambursarea sau remiterea
numai dacă deţine informaţii care indică, în mod neîndoielnic, că certificatul sau documentul
prezentat după vămuire se aplică acestor mărfuri.

Autoritatea vamală de decizie stabileşte un termen de cel mult 60 de zile de la data


comunicării deciziei de rambursare sau remitere a drepturilor de import sau de export, pentru
îndeplinirea formalităţilor vamale care condiţionează rambursarea sau remiterea drepturilor,
nerespectarea acestui termen ducând la pierderea dreptului de rambursare sau remitere, cu
excepţia cazului în care persoana interesată face dovada că a fost împiedicată să respecte
termenul de împrejurări neprevăzute sau de un caz de forţă majoră.15

14
Ibidem, pag. 281
15
Ibidem, pag. 283
9
Datoria vamalaă

Bibliografie:
Acte normative

Codul vamal, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010

Cursuri, tratate, monografii


Băjan Doru, Reglementări vamale, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2003
Vasiliu Raluca, Reglementări vamale, Editura Tribuna Economică, Bucureşti,
2007

10