Isaac Newton

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Isaac Newton

Sir Isaac Newton la 46 de ani, într-un portret din 1689 al pictorului Godfrey Kneller
Date personale
4 ianuarie 1643 / 25 decembrie 1642
Născut
Woolsthorpe-by-Colsterworth, Lincolnshire, Anglia
31 martie / 20 martie 1727
Decedat
Kensington, Middlesex, Anglia
Înmormântat Catedrala Westminster[4]
Isaac Newton[*][5][1]
Părinți
Hannah Ayscough[*][1]
Regatul Angliei
Cetățenie
Regatul Marii Britanii
Etnie englez
Religie anglicanism[*]
matematician
Ocupație
filozof
Activitate
Domiciliu Anglia[1]
The King's School, Grantham[*][1]
Alma mater Trinity College[2][1]
Trinity College[1]
Organizație Universitatea Cambridge
Influențat de René Descartes[1]
Rude Catherine Barton[*][3]
Knight Bachelor[*] (1705)[2][1]
Premii
Membru al Societății Regale[*] (1667)[2][1]
Semnătură

Modifică date / text

Isaac Newton (n. 4 ianuarie 1643 / S.V. 25 decembrie 1642, Woolsthorpe-by-

Colsterworth, Lincolnshire, Anglia – d. 31 martie 1727 / S.V. 20
martie 1727, Kensington, Middlesex, Anglia) a fost un renumit om de știință
englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, președinte
al Royal Society. Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor științifice
care vor revoluționa știința, în domeniul opticii, matematicii și în special
al mecanicii. În 1687 a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia
Mathematica, în care a descris Legea atracției universale și, prin studierea legilor
mișcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice. A contribuit, împreună
cu Gottfried Wilhelm von Leibniz, la fondarea și dezvoltarea calculului diferențial și
a celui integral. Newton a fost primul care a demonstrat că legile naturii
guvernează atât mișcarea globului terestru, cât și a altor corpuri cerești, intuind
că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar și hiperbolice sau parabolice. Tot el a
arătat că lumina albă este o lumină compusă din radiații monocromatice.

Newton a fost un fizician, înainte de toate. Laboratorul său uriaș a fost domeniul
astronomiei, iar instrumentele sale geniale au fost metodele matematice, unele
dintre ele inventate de el însuși. Newton nu s-a lăsat antrenat de latura pur
astronomică și matematică a activității sale, ci a rămas de preferință fizician. În
aceasta constă neobișnuita tenacitate și economia gândirii sale. Până la Newton și
după el, până în prezent, omenirea nu a cunoscut o manifestare a geniului
științific de o forță și o durată mai mare. Spencer comunica următoarele cuvinte
ale lui Newton, rostite cu puțin timp înaintea morții sale: „Nu știu cum arăt eu în
fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării și se
distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o
scoică roșie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în fața
mea”.

J
u
m
p

t
o

ns
ea
av
ri
cg
ha
t
i
o
n