Sunteți pe pagina 1din 71

Cand economia este explicata de “profetii supremi” si de “profetii conspiratiei”

 Capital: Criza provocată de “iudeo-masoni”. Cum “se explică” dezastrul mondial: Prin filme
ale teoriei conspiraţiei

Orice încercare a unui economist cu experiență și specializat de a explica apariția crizei financiare nu are
nici cea mai mică șansă în fața unor argumente precum cea adusă de documentarele care au apărut din 2008
încoace. De la idei potrivit căreia criza a fost provocată pentru ca “băieții deștepți” să se
îmbogățească, până la unele conform cărora criza a fost creată să devenim sclavi sau pentru ca
populația lumi să fie redusă, documentarele teoriei conspiraționiste au apărut ca ciupercile după
ploaie, pentru că s-au bucurat de toate condițiile necesare: de la declarații ale unor lideri politici până
la evenimente și fapte care au avut loc și care au putut fi interpretate foarte ușor într-o cheie
conspiraționistă.

Ne-am gândit să realizăm o trecere în revistă a principalelor filme care tratează criiza într-un fel sau altul,
din perspectiva teoriilor conspirației. Cele mai cunoscute dintre ele: Zeitgeist și Insidejob.

1. Zeitgeist – Moving Forward este primul, cel mai cunoscut și cel mai răspândit film despre criză, religie,
politică și societate realizat după declanșarea crizei financiare.

2. PsyWar – Wake up! este un documentar fantastic, care demolează efectiv din temelii, mitul societăţilor
democratice moderne, revelându-le adevărata faţă, de societăţi elitiste, cum au fost dintotdeauna în istorie,
prin combinarea istoricului dezvoltării propagandei corporatiste şi guvernamentale americane, cu
interviuri ale unor personalităţi marcante, ca Howard Zinn şi Noam Chomsky, ilustrând SUA ca pe o
oligarhie psihopată orientată doar spre acumularea de averi, în detrimentul drepturilor omului şi
echilibrului ecologic planetar.

3. Despre Sclavia Modernă, un film făcut de doi francezi, mai puțin cunoscut publicului larg.

4. Human Resources, în regia lui Scott Noble, tratează subiectul vast al controlului social, examinând
istoricul și filozofia elitelor mondiale, “angrenate într-o cursă isterică de demolare a psihicului uman,
pentru edificarea visului lor etern, sintetizat de Hobart Mowrer: “demoralizarea comportamentală
supremă”.

5. The War You Don’t See, lansat în 2010, tratează tema armelor de distrugere în masă

6. China contra SUA - Imperii la război, apărut în 2011

7. Inside Job își concentrează atenția asupra comportamentului și psihicului marilor investitori și directori
de pe Wall Street.

8. Economia Fericirii expune “viciile ascunse sau vizibile ale globalizării economice, vedeta politicii
contemporane, ce a condus la o concentrare fără precedent a puterii, în mâinile rapace ale consiliilor de
administraţie ale marilor corporaţii transnaţionale şi ale băncilor, acutizând practic orice problemă cu
care se confruntă societatea actuală: conflictele militare, fundamentaliste şi etnice, instabilitatea financiară
şi şomajul”.
Economia fericirii (Documentar, 2011)

1
La acestea nu am inclus și producția cinematografică despre bancherii de pe Wall Street realizată de celebrul
regizor Michael Moore.

Cine crede în teoriile conspiraţiei

Un studiu de dinainte de criză arăta că 31,5% dintre români credeau că politica şi finanţele
internaţionale sunt controlate de evrei, în timp ce în 2003 abia 23% dintre conaţionali aveau aceasta
convingere. Dat fiind trendul crescător şi apariţia crizei care a alimentat propagarea acestor teorii,
proporţia românilor care cred în aceste explicaţii lipsite de rigoare ştiinţifică a trecut, cel mai
probabil, de 50%.

Motive pentru care teoria conpiraţiei are succes

Teoria conspiraţiei are adesea un mesaj foarte simplu, formulat în termeni uşor de înţeles.

Mesajele se propagă cu rapiditate.

Sunt transmise prin metode vizuale, de obicei filme sau documente care sunt foarte accesibile unui
public foarte larg.

Fac aluzii şi referiri la personalităţi şi evenimente reale din trecutul recent.

Interpretările evenimentelor sau declaraţiilor sunt formulate astfel încât să aibă un fir cât de cât logic
pentru cel care le receptează.

Interpretările merg pe tipare şi clişee recunoscute pentru succesul de care au dat dovadă: de exemplu,
referirea la organizaţii oculte care au secrete faţă de marea majoritate a oamenilor.

SONDAJ CAPITAL: Eşti mai degrabă adeptul unor explicaţii ştiinţifice ale economiei sau crezi în
teoria conspiraţiei?

Nota noastra:

De fapt, Capital critica teoria conspiratiei popularizand-o…

Demersul respectiv face parte din modalitatea clasica de a intimida explicatiile alternative asupra unui
fenomen, incadrandu-le otova la teoria conspiratiei, singura explicatie rezonabila admisa fiind cea
“stiintifica”. In realitate, singura explicatie admisa este cea mainstream, caci exista explicatii economice
solide care descriu fenomenul crizei in termenii unei crescande tentative de a realiza suprastructuri
institutionale globale - vezi aici una din ele.

Apoi, care explicatii stiintifice? Nu este deja o afirmatie cliseistica faptul ca nimeni – in afara unuia care si-a
facut meserie din “ghicit” in bobii economiei, Nouriel Roubini – nu a putut “prezice” criza? Ce explicatii
stiintifice, cand astazi evolutiile economice sunt comentate pe twitter de “profetii crizei” sau “profetii
supermi” de la FMI cu doua-trei vorbe pline de semnificative dar vagi, aruncate din coltul gurii, care
au insa capacitatea de a zgudui pietele financiare si de a determina “prabusiri” sau “cresteri”?

Tocmai ca explicatia mainstream nu exista, de fapt, cu privire la criza, si sunt promovate aceste comentarii
care sunt orice, numai stiintifice nu, dar care isi indeplinesc cu bine rolul de perdea de fum.
2
In ceea ce priveste filmele propriu-zise popularizate, odata in plus, de Capital, cel putin despre Zeitgeist stim
foarte bine ca este o facatura diversionista si virulent anti-crestina. Celelalte, pe care nu le-am vizionat,
probabil ca au aceleasi defecte ca si alte documentare – unele mai serioase decat facatura Zeitgeist - date si
de noi: partialitatea analizei, perspectiva mult prea ideologizata, identificarea gresita a finalitatii
fenomenului descris. Chiar daca, in mod cert, vor fi continand si lucruri grave, reale, importante,
informatii care pot fi folosite sau discutii serioase si rationale.

Dar necazul cu multe dintre asa-zisele “teorii ale conspiratiei” de factura joasa care sunt vehiculate si sunt
foarte la moda, este ca ba sunt doar bancherii de vina, ba doar capitalismul in sine, ba doar americanii, ba
doar masonii sau/si evreii. Partialitatea merge si mai departe, cand se descrie finalitatea: ba vor doar
stapanirea resurselor, ba doar reducerea populatiei etc. Asadar, noi respingem acest gen perfid de
vulgare teorii ale conspiratiei, o data, pentru ca se transmit intr-un mod spectaculos, cinematografic,
fals, mitizant, irational, apeland la corzile afective ale omului, cele care sunt manipulabile,
“adevaruri”, “dezvaluiri”, “secrete”, iar apoi, pentru ca se constituie in viziuni unilaterale care te pun
pe piste false, chiar daca ele, aparent, sunt verosimile, dar nu contin… adevarul lucrurilor.

De ce s-ar populariza insa acest gen de explicatii incadrat la “teoria conspiratiei”? Parerea noastra este ca la
mijloc avem de-a face cu o strategie: pe de o parte, exista “explicatiile” sulfuroase si aburitoare ale
“profetilor supremi” asistati de cate un “profet al crizei” care nu spun nimic, dar care sugereaza schimbari
fundamentale, chiar “apocaliptice” prin care va trece lumea la toate nivelele sale si, pe de alta parte,
explicatiile la fel de sulfuroase si aburitoare ale “demascatorilor” de duzina, a tuturor celor care au nevoie de
o atmosfera sumbra si oculta ca sa para ca transmit un mesaj mai plin de miez, “dezvaluitor”.

Pe scurt, in ceea ce priveste fenomenul crizei, se incurajeaza raportari ne-rationale, un fel de caricaturi
de revelatii, atat intr-o parte cat si in alta. Scopul ar fi ca gandirea limpede, de bun-simt, logica sanatoasa,
analiza profunda, sa fie compromisa in fata “revelatiilor” care vin din partea FMI sau, in polul opus, din
partea “conspirationistilor” care amesteca adevarul cu minciuna sau cu ideologia. De altfel, ambele
“revelatii” pornesc de la fapte reale, pe care le incadreaza insa in propria lor viziune.

Este adevarat insa ca asa-zisele “teorii ale conspiratiei” gata-facute au succes pentru ca ele sunt
scheme facile de interpretare a lumii, scutind, astfel, omul de a gandi cu propria judecata. Exact asa
cum se intampla in cazul explicatiilor mainstream, care ar trebui sa fie primite conformist si acceptate
doar pentru ca ele sunt… oficiale. Asta in conditiile in care, culmea, suspendandu-si judecata, omul care
adera neconditonat la o astfel de teorie are impresia despre sine ca a descoperit o revelatie cruciala despre
lume si soarta ei… Practic, este un fenomen similar inselarii duhovnicesti.

Acum, ce se poate spune despre criza? Este ea conspiratie sau nu? Bineinteles ca este… Insa nu poate fi
abordata in modul simplist, fantasmagoric sau ideologizat in care este prezentat de obicei in ceea ce se
incadreaza la teoria conspiratiei. Ai zice ca cele mai multe dintre aceste “teorii ale conspiratiei” au fost
inventate anume pentru a ridiculiza ideea reala de conspiratie. In istorie, “ipoteza” conspiratiei este
probata de atatea si atatea evenimente importante. Revolutia pasoptista de la noi nu a fost altceva decat o
conspiratie masonica, revolutia bolsevica la fel, pentru a da doua exemple celebre.

Asadar, nu doar ca exista conspiratiile, ci conteaza si cine este in spatele lor. E foarte relevant din punct de
vedere istoric sa stii ca pasoptistii erau masoni, e foarte relevant sa intelegi ca sistemul cu banca
centrala a fost, in principiu, o solutie inspirata tot de gruparile masonice si menita intaririi puterii
complexului statalo-bancar. Si evident ca e foarte relevant ca in spatele evenimentelor de astazi e aceeasi
grupare: masoneria, asa cum am spus-o direct de nenumarate ori, in ciuda minciunilor repetate ca placile
stricate de profesionistii manipularii, tabloidizarii si dezbinarii ortodoxiste pe internet.

De exemplu, aici:

3
In privinta elitelor, a puternicilor zilei, trebuie sa mentionam ca iarasi avem de-a face cu simplificare
simplista din partea autorului articolului. Este evident ca bancherii sunt doar o parte a problemei, sunt
doar o parte a elitei care constitutie puternicii zilei si ai vremurilor de sfarsit. Alaturi de ei sunt elitele
politice, industriale, religioase, un intreg complex, de fapt, interdependent. O importanta deosebita in
acest complex o joaca insa nu bancherii in calitatea lor de grup ce detin puterea economica, ci acea elita - fie
ea bancara, industriala, statala, religioasa – care face parte dintr-un grup ideologic puternic sudat,
bazat pe o serie de rituri si grade, ce se inchina unui anonim Mare Arhitect. Acest grup, care isi poate
asuma, pe buna dreptate, revolutia franceza cu toate “excesele” sale teroriste, revolutiile pasoptiste, crearea
bancilor centrale, experimentul comunist, precum si marea lor capodopera, Uniunea Europeana, este
francmasoneria.

In plus, astazi acest lucru este aproape oficializat, chiar daca intr-un mod care, chipurile, ar arata ca
stapanitorii acestei lumi nu ar sti prea multe din cele ce se petrec acum. Comisia Trilaterala, Bilderberg si
alte think-thankuri despre care am scris mereu, lucreaza astazi aproape la vedere:

Cand secretul devine doar discret. AGENDA DE MODELARE SOCIALA SI


CENTRALIZARE GLOBALA ESTE ACUM LA VEDERE. La ce ar trebui sa fim mai atenti
cand “dezvaluirile” curg, care ar putea fi noile capcane si ce avem de facut?)

Mari magnati ca George Soros nu fac niciun secret din faptul ca sprijina solutiile care duc catre un
control global al lumii. Cu toate acestea, desi sunt atatea lucruri deja fatise, se perpetueaza si se
popularizeaza o serie de teorii ale conspiratiei de joasa factura, care, majoritatea, par a fi “cusatura”
acelorasi retele diabolice de putere ale lumii. Nu cumva intentia este tocmai de a acoperi cu o perdea de
fum ceea ce este astazi tot mai evident chiar si pentru omul simplu, cu judecata sanatoasa, care nu este
un initiat in ale ocultelor?

Mai este un aspect al problemei. Conspiratiile, in sine, nu explica tot. Pe langa aceasta parte geneaologica
(CINE) este si partea fenomenologica, adica partea contextuala, care explica DE CE reusesc
conspiratiile, care sunt ideologiile de care se servesc astfel de grupari, mentalitatile care fac posibila
actiunea lor si modul real, actualizat, in care se “intrupeaza” agenda lor si, de asemenea, CUM anume
arata “fiara” rezultata din complexul acestor cauze laolalta.

Aceasta vedere cuprinzatoare asupra istoriei omenirii este cu totul fidela modului in care Biserica se
raporteaza la problema. De pilda, cea mai complicata si, in acelasi timp, cea mai riscanta parte a profetiilor
apocaliptice este cea in care exista detalii punctuale (cum ar fi cei zece imparati din Apocalipsa, sa zicem).
Multi si-au prins urechile in incercarea lor de a identifica in aceste versete persoane concrete, istorice.
Talcuitorii cu discernamant si cugetare patristica au evitat insa, intodeauna, astfel de hatisuri, apeland, in
schimb, la o perspectiva cuprinzatoare, larga, in care esential devine modul in care duhul antihristic
anima puteri politice si organizatii spre punctul final al antihristului. De ce? Tocmai ca nu poti sa
identifici in mod corect CINE se afla in spatele lucrarii de amagire daca, intai, nu stii foarte bine in ce
consta aceasta si care ii este lucrarea. Asadar, exact ca intr-o investigatie criminalistica, “faptasul” este
identificat dupa indicii si dovezi, dupa o reconstructie solida si temeinica, identificarea sa fiind la finalul
cercetarii, nu la inceputul ei, chiar daca o banuiala putem avea inca de la inceput.

De aceea, esential pentru a intelege ce se intampla in zilele noastre este

1) dobandirea cugetului patristic, luminat de Duhul Sfant al Bisericii si

2) dobandirea unei perspective ortodoxe cuprinzatoare, care sa explice totul in lumina profetiilor
relevate ale Bisericii.

4
Fara aceste doua conditii, orice informare, oricat de “secreta” ar fi, nu aduce nicio schimbare in bine, pentru
ca informarea inca se plaseaza la nivelul cugetului pamantesc al oamenilor. Fara aceste doua conditii,
ne vom impedica mereu in capcanele manipulatorilor si dezinformatorilor de profesie, care stiu
perfect sa speculeze slabiciunile noastre psihologice.

Sunt unii care fie nu au inteles nimic din indemnurile noastre la prudenta si discernamant duhovnicesc sau,
daca au inteles, au rastalmacit cu rea credinta spusele noastre. Mai mult, ca sa isi arate inca odata naravul
demn de mila perpetueaza o serie de falsuri DOVEDITE care au tocmai rolul de a compromite orice
vadire in duhul adevarul a conspiratiilor.

Unul din aceste falsuri este faimosul “document” Protocoalele Inteleptilor Sionului despre care nu noi, ci
Sfantul Martir si Tar al Rusiei, Nicolae, precum si marele marturisitor ortodox Alexandr
Soljenitin, au lasat urmatoarea marturie, asa cum am mai precizat de cateva ori:

- In fine, legat de Protocoalele Sionului, trebuie sa se stie ca noi nu facem altceva decat sa urmam Sf.
Mucenic Tar Nicolae si marelui Alexandr Soljenitin, care il evoca pe imparatul martir respingand scrierea
drept un fals istoric pe baza dovezilor. Deci pe un SFANT si pe un MARE MARTURISITOR si un
INTELECTUAL CU VIATA SFANTA ii face mincinosi persoana in cauza, fiindca noi nu am zis de la noi
nimic:

Acest fals (Protocoalele Inteleptilor Sionului – n.n.) fabricat la inceputul secolului (1900 sau 1901) fusese
publicat pentru prima data in 1903 la Petersburg. (…) Desi Protocoalele au fost reeditate in 1905, 1906 si
1911, nu au beneficiat de nicio distribuire in Rusia de dinainte de Revolutie si “nu au gasit credit in
societatea rusa… Propagatorii sai nu au obtinut sprijinul curtii.” Dupa mai multe tentative infructuoase,
Protocoalele au fost, intr-un final, prezentate lui Nicolae al II-lea in 1906, producand asupra acestuia o
puternica impresie. Iata cateva din notatiile sale facute pe margine: “Ce anticipare! Cata exactitate in
executie! Anul 1905, de la noi, a fost, desigur, condus de ei! Nu ne putem indoi de autenticitatea lor”. Dar
cand oamenii politici de dreapta au propus folosirea abundenta a Protocoalelor pentru apararea
monarhiei, primul ministru Stolipin a ordonat o verificare secreta a originii lor. Ancheta a tras concluzia
ca este indubitabil vorba de o falsificare. Suveranul a fost zguduit de raportul lui Stolipin si a dat ordin
ferm: “Protocoalele trebuie confiscate. Nu putem apara o cauza curata prin mijloace murdare.” (…)

Istoric al Bisericii si teolog ortodox, A. Kartasev vorbise despre caracterul inacceptabil al antisemitismului
pentru orice crestin in culgerea Scit (Scut), aparuta inca dinainte de revolutie si deja citata de noi de mai
multe ori. (…) Kartasev scrie in aceasta prefata (la o lucrare dedicata Protocoalelor – n.n.): “Un om
sanatos la minte, de buna credinta si de o disciplina stiintifica normala, nu poate discuta serios despre
problema autenticitatii acestui fals de origine politieneasca, fabricat cu talent si contagios pentru oamenii
nestuitori”. Totusi, “spalandu-le ignorantilor ochii de praful din Protocoale, ar fi nepermis ca, facand
lucrul acesta, sa-i intunecam din nou facandu-i sa creada ca prin aceasta se elimina problema evreiasca.”
(Al. Soljenitin, idem, pp. 203-205, vol. 3).

5
Asta nu inseamna ca nu stim ce forte conduc lumea si incotro vor sa o duca… ZECI DE ARTICOLE
sunt publicate pe Razboi intru Cuvant pe aceasta tema, pe care pana si orbii le vad, numai cei de rea-
credinta nu…

Cateva doar, aici, pentru cei mai noi (la finalul lor gasiti si alte linkuri):

http://www.razbointrucuvant.ro/2011/01/15/marturisirea-hotarata-totala-dar-si-plina-de-
discernamant-a-vladicai-serafim-de-pireu-sustinut-de-multi-arhierei-%e2%80%9dsunt-antisionist-
dar-nu-antisemit%e2%80%9d-marele-arhitect-al-masoner/

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/06/22/mitropolitul-nectarie-de-petra-si-hersonis-o-
voi-spune-ne-guverneaza-masoneria/

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/10/07/zeul-tolerantei-si-descrestinarea-crestinismului-toleranta-
si-francmasoneria-1/

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/10/11/toleranta-si-francmasoneria-2/

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/11/23/2007/09/06/pr-gheorghe-calciu-parintele-nostru-
marturisitor-masoneria-si-organizatiile-internationale/

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/11/23/parintele-calciu-planul-masoneriei-este-sa-subjuge-
intreaga-omenire-si-sa-distruga-credinta-crestina/

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/09/10/parintele-sofian-boghiu-despre-sfarsitul-lumii-antihrist-
si-masonerie/

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/06/22/mitropolitul-nectarie-de-petra-si-hersonis-o-
voi-spune-ne-guverneaza-masoneria/

De ce se intampla aceste lucruri? Abundenta de “revelatii supreme, “dezvaluiri secrete” si capitale, au


rostul lor de a zapaci mintea bietului om confruntat cu gravele crize ale vremurilor noastre. Astfel, se
reuseste compromiterea oricarei discutii, explicatii rationale asupra a ceea ce se intampla, o explicatie care
sa porneasca nu de la presupuneri “oculte”, ci care sa porneasca de la elemente vizibile tuturor. O astfel de
discutie sigur ca ar arata care este amploarea si finalitatea istorica a crizei actuale, de pilda, lucru

6
care corespunde perfect adevaratelor profetii si revelatii, cele ale Bisericii despre vremurile de apoi. Si
sigur ca nimeni nu vrea sa se intample asa ceva…

Noua ordine mondiala, elite, crize artificiale, institutii supra-nationale: o


alternativa academica la “teoria conspiratiei”

Postat de admin pe 05 Oct 2011 la 02:56 pm | Categorii: Criza mondiala, Cuvantul cititorului, Globalizare,
guvernarea europeana (UE), Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Opinii,
analize, Reducerea populatiei (politici de eugenie si exterminare) Print This Post

O cititoare de-a noastra a dezvoltat un comentariu scris la postarea CRIZA SI TEORIA CONSPIRATIEI
la romani intr-un articol pe care il prezentam mai jos:

De ce am avea nevoie sa mai stim ca exista si altceva decit Teoria Conspiratiei?

Articolul este o incercare de a arata care sint problemele, slabiciunile si pericolele pe care eticheta de
Teoria Conspiratiei le atrage asupra oricaror analize serioase care se fac cu privire la mersul lumii de
la ora actuala si care nu respecta normele discursului ideologic de lemn pluralist, pro-liberal, pro-
sistem.

Este de asemenea o incercare de a arata ca se poate evita aceasta eticheta nedreapta si distructiva pentru
analize pertinente si bine-documentate prin referinte mult mai solide si mai ales ne-compromise. O sa mi se
spuna ca….ei, da, si ce ne intereseaza pe noi astia ortodocsii? Parerea mea, strict personala, este ca
grupul crestin-ortodox se afla sub o campanie foarte periculoasa de denigrare in care se incearca sa i
se ataseze cele mai urite “tinichele” de coada: prostie, analfabetism, rasism, extremism, anti-semitism
si alte..-isme.

(…) Vrem sau nu vrem sintem conectati la lume, traim in ea, si lumea asta, asa cum este ea, devine din ce in
ce mai agresiva, cu pretentii la adresa crestinilor ortodocsi din ce in ce mai dure si mai intruzive. Raspunsul
nostru ar trebui sa fie unul echilibrat, argumentat si solid explicativ, care sa evite sa se “dea apa la
moara” acestor dorinte de denigrare fara insa a se cadea in partea cealalta….ecumenism, “toleranta”
prost inteleasa, etc.

Ce este Teoria Conspiratiei? Teoria Conspiratiei nu este de fapt o teorie in sine, ea este o denumire-
umbrela sub care s-au aciuat tot felul de asa-zise teorii care au prea putin de-a face cu insasi notiunea
de teorie. In esenta, Teoria Conspiratiei spune ca: exista o elita la nivel mondial care comploteaza impotriva
bunastarii lumii intregi, care doreste saracirea si chiar uciderea unei mari parti a populatiei pentru a putea
controla mai bine ceea ce va ramine din ea.

Problemele incep insa cu CINE sint mai exact aceste elite. Si de aici avem lungul sir al aberatiilor gen
Icke cu descrieri despre reptilieni, extraterestrii si ajungindu-se pina la a se da vina pe catolici si crestinism
in general. Teoria Conspiratiei genereaza si o alta problema: nu raspunde in mod exact CUM aceste elite
reusesc sa realizeze ceea ce doresc. Si iarasi incepe sirul unui amestec dezlanat si naucitor in care se arunca
in aceeasi oala Alex Jones cu ale lui descoperiri despre Skulls and Bones, Bohemian Club si anti-sistemul
lui de parada alaturi de subiecte ca FMI, Bilderberg, Comisia Trilaterala, tratate insa intr-o cheie care
compromite orice discutie serioasa.

7
In consecinta, avem de-a face cu un “mix” alcatuit din bucatele dezlanate in care se amesteca
aberatiile cele mai penibile, minciunile cele mai gogonate cu jumatati de adevar si chiar cu adevaruri
intregi. Orice Teorie aplicata empiric trebuie sa aiba un sistem epistemologic/metodologic de strangere si
prezentare a datelor, intr-un mod coerent si solid.

Teoria Conspiratiei nu are si nici nu poate sa aiba asa ceva, cel putin nu in mod coerent si sistematic,
tocmai pentru ca ea NU este o teorie…. este doar un surogat vulgar al notiunii de teorie.

Alternative existente la “teoria” conspiratiei

Exista o serie de teorii ale puterii (…).

Exista doua mari abordari: una pluralista, care nu face decit sa reproduca indiscriminatoriu discursul
oficial, documentele oficiale si care inevitabil ajunge sa sustina sistemul ideologic dominant, identificat cu
liberalismul. Pluralismul este conceptia dominanta despre putere care se aplica constient sau
inconstient in majoritatea zdrobitoare a analizelor politice considerate “mainstream”, “serioase“. In
principal, pluralismul afirma ca puterea este dispersata in sistemul liberal, ca nu exista o singura elita
dominanta in toate aspectele vietii poltice/sociale/economice, ca de fapt exista numai o “pluralitate de
elite” care domina in sectoare restrinse acolo unde resursele le-o permit; ca sistemul liberal este unul care
favorizeaza accesul unei multitudini de interese si de actori, ca este un sistem deschis, bazat pe competitie
(vezi Robert Dahl(1956), A preface to Democratic Theory).

In viziunea pluralista, institutii ca FMI, Banca Mondiala, USAID sau Fundatia Soros precum si alte
organizatii internationale nu sint decit niste promotori ai valorilor si ideologiei liberale in lume
si…cam atit. Nu se vorbeste nimic despre interesele din spatele acestor institutii.

Exista insa o alternativa la aceasta viziune asupra puterii care vorbeste despre existenta unei elite
economico-politico-technocratice care impiedica accesul la discutii si decizii ale unei majoritati, care
reuseste sa elimine de pe agenda luarii deciziilor, aspecte care ar fi cu adevarat in interesul public. Aceasta
este cunoscuta si sub numele de “a doua dimensiune a puterii“ (vezi Peter Bachrach si Morton Baratz, “The
Two faces of Power”, in The American Political Science Review, Volume 56, Issue 4 (Dec., 1962), 947-
952.).

Steven Lukes sustine o “a treia dimensiune a puterii“ (Steven Lukes (1974), “Power: A Radical View”;
London: Macmillan Press) cu o viziune inca si mai radicala. Ea postuleaza faptul ca majoritatea nici
macar nu mai sesizeaza ca interesele sale nu sint indeplinite de factorii de decizie politici ba chiar se
reuseste sa i se dea iluzia ca o anumita ideologie (liberala in acest caz) si deciziile luate in spiritul ei sint de
fapt in interesul public desi nu este deloc asa. Intr-un cuvint, avem de-a face cu un fel de proces de «
spalare de creiere ».

Pe ce se bazeaza aceasta? In principal pe ideologii. Totul se reduce la un ambalaj cosmetizat intelectual


al unor idei prezentate in asa fel incit sa fie larg acceptate. Ele ascund cu abilitate faptul ca in realitate
slujesc unor interese care pot fi si chiar sunt contrare interesului public.

8
Spre deosebire de pluralism, cele doua concepte ale puterii sustinute de Lukes si Bachrach & Baratz
promoveaza o viziune non-pluralista, in care nu exista decit o singura elita dominanta, puterea fiind
concentrata in miinile acesteia.

Sub aceasta umbrela s-au dezvoltat in principal doua teorii: Elitismul si neo-Marxismul cu varianta sa cea
mai de succes: neo-Gramscianismul (dupa parintele sau ideologic, italianul Gramsci). Ambele concepte
pornesc cam de la aceleasi premize fundamentale: puterea este concentrata in miinile unei elite sau a unei
clase dominante, capitalismul transnational (in acest caz) care promoveaza o ideologie hegemonica:
liberalismul.

Aceasta clasa sau elita economico-financiara este in alianta cu factorii de decizie politici pe care a
reusit (datorita coruperii acestora) sa si-i faca sustinatori si promotori ai intereselor sale. Alianta insa
mai are inca un actor foarte important: intelectualii. In varianta neo-Gramsciana ei se numesc “organic
intellectuals” (intr-o traducere romana aproximativa ar putea fi denumiti “intelectuali prin natura lor”).
Acestia pot proveni din mediul universitar, pot fi membri ai ONG-urilor, Institutelor de Cercetare, Think-
Tank-rui, etc dar principala lor componenta este cea tehnocratica.

Tehnocratii au marele avantaj ca reusesc sa gaseasca argumente “stiintifice” pentru orice decizie pe
care o iau elitele politice, astfel incit sa dea impresia ca decizia respectiva este nu doar necesara si
inevitabila, ci si naturala, optima, raspunzand unor nevoi obiective. Aceasta elita intelectualo-
tehnocratica este de fapt responsabila pentru constructia ideologica pe care se bazeaza “spalarea creierelor”
majoritatii, de care aminteam mai sus.

Si acum, citeva concluzii la care au ajuns diversi analisti politici care au aplicat Elitismul sau neo-
Gramscianismul.

Elite si crize

1. Elite. In spatiul academic american s-a observat ca dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, in SUA s-a ridicat la
o putere o elita financiaro-corporatista – cunoscuta si drept complexul militar-industrial – care domina
clasa politica americana in mod din ce in ce mai evident (vezi cei mai reprezentativi teoreticieni: George
Domhoff (1967-publicat prima data)”Who rules America”, McGraw-Hill Humanities; 6th edition (2009);
Wright Mills(1956), “The Power Elite”)
2. Crize artificiale . Aceasta elita financiara s-a observat ca este capabila sa provoace crize si sa le si
gestioneze venind cu “solutia” gata pregatita, solutie care nu are alt scop decit preluarea controlului de
catre aceasta elita. Un exemplu celebru (in aceasta literatura) este cel al crizei financiare prin care a trecut
orasul New York in anii ’70. Rezultatul a fost ca sub pretextul acestei crize, un grup de bancheri si politicieni
au preluat controlul sub forma unui comitet care NU mai era responsabil pentru deciziile sale in fata
cetatenilor acestui oras, cei care votasera conducerea acestuia. Corifeul principal era ideologul- sef, un
anume Felix Rohatyn, israelian la origine, un bancher multimilionar ales ca reprezentat al grupului de
interese financiar-bancar din New York. (vezi Erich Lichten(1986), Class Power and Austerity: The New York
City Crisis (South Hadley, Bergin and Garvey); Robet Bailey(1986), The Crises Regime: the MAC, the EECBand
the Political Impact of the New York City Financial Crisis (Albany: State University of New York); William
Tabb(1981), The Long Default: New York City and the Urban Fiscal Crisis (New York: Monthly Review Press);
Frank Fischer(1989), Technocracy and the politics of expertise, Sage Publication, London)

9
3. Austeritate. Tipic pentru situatii de criza s-a observat ca aceste elite promoveaza: austeritatea. Acelasi
lucru s-a intimplat si in cazul New York-ului. Si iarasi, tipic pentru astfel de cazuri austeritatea se reflecta in
scaderea nivelului de trai al angajatilor (daca este vorba de o intreprindere) sau al populatiei, in general
(vezi referintele de la punctul anterior).
4. Masuri anti-democratice. Din nou, tipic pentru modul de a actiona al acestor forte dominante, constatat de
elitisti, este faptul ca o astfel de criza este caracterizata nu numai de masuri de austeritate dar si de masuri
anti-democratice prin care, pe de o parte se reduc drepturile civile ale populatiei, in timp ce pe de alta,
factorii de decizie si elitele “din umbra” dau din ce in ce mai putin socoteala populatiei pentru masurile
luate (vezi din nou referintele de sus).

Neo-Gramscienii in studiile cu privire la Uniunea Europeana si mai ales cu privire la largirea acesteia
catre Est au constat urmatoarele:

1. Interese. Uniunea Europeana este un proiect conceput inca de la inceputurile sale (de catre Jean Monnet et.
comp.) ca promovand interesele unei elite industrial/financiare in asa fel incit sa « scape » de sub
controlul national. Ideea fundamentala a Comunitatii Europene a fost sa se erodeze puterea si autoritatea
statelor nationale tocmai pentru a se da friu liber acestor interese industrial-financiare (vezi Andrew Bieler si
Anthony Morton (2007), Social Forces in the Making of New Europe (London Palgrave); Hans Overbeek,
(2003),” Globalization, neoliberalism and the employment question”, in H. Overbeek(2003) , The Political
Economy of European Employment: European Integration and the Transnationalization of the (UN)
Empoyement question, (London: Routledge); Cafruny and Ryner (2007), Europe at Bay: Neoliberal Hegemony
and the Transformation of Europe(Boulder, CO:Lynne Rienner); van Apeldoorn (2002), Transnational
Capitalism and the Struggle over European Integration (London:Routledge); Laura Horn and Jan Drahokoupil
(2008), Contradictions and Limits of Neoliberal European Governance: From Lisbon to Lisbon (London:
Palgrave)
2. Lobby. Deciziile capitale care au transformat Comunitatea Europeana in ceea ce este la ora actuala in
principal: Piata Comuna, Uniunea Monetara Europeana si Tratatul de la Maastricht (partea politica a sa) au
fost concepute si impuse de catre cel mai puternic lobby de la Bruxelles, acela al marilor industriasi si
bancheri: Masa Rotunda a Industrialistilor (the Round Table of Industrialists). Ei au amenintat statele
membre de la acea vreme, ca, pe sleau vorbind, isi vor lua “jucariile” si se vor muta spre zari mai benefice
pentru interesele lor. Acestia au fost puternic sprijiniti de Comisia Europeana, condusa la acea vreme de
Jacque Delors, care a reunit un grup de specialisti, toti sustinatori ai doctrinei economice neo-liberale, care
sa promoveze interesele marilor corporatii internationale. Acest grup de intelectuali a venit cu argumente
persuasive care prezentau aceast proiect ca servind intereselor statelor membre. (vezi pe linga cei de mai
sus si Claudio Radaelli(1999), Technocracy in the EU, London: Palgrave); si Justin Greenwood(1997), Lobby in
the EU, London: Routldege – specificam ca acesti autori NU sint neo-Gramsciani ci fac parte din curentul
pluralist)
3. Largirea catre Est. Un proiect de tip colonialist. Nu s-a dorit niciodata aducerea statelor foste comuniste la
nivelul economic si de buna stare al celor din Occident. Nu a existat niciodata un Plan Marshall doi pentru
ele asa cum s-a intimplat dupa al Doilea Razboi cu Occidentul. (vezi mai ales Maria Ivanova, (2007), « Why
there was no Marshall Plan for Eastern Europe and why this stil matters », Journal of Contemporary
European Studies 15(3), 345-76.

Ceea ce s-a dorit, in privinta tarilor estice, a fost sa se realizeze transformarea lor in piete de desfacere a
produselor marilor corporatii transnationale, pe de o parte si sa se coordoneze lipsirea lor de orice
mijloace de a face fata concurentei acestora, pe de alta parte.

Principalul instrument a fost procesul de accedere la UE prin care acestor state li s-a impus sa
respecte o serie de conditii. Aceste conditii implicau o doctrina neo-liberala economica agresiva care nu
s-a aplicat niciodata (pina acum) in Occident: privatizari rapide si masive in principal in folosul capitalului
extern, taxarea indirecta si redusa a investitorilor straini (statele foste comuniste devenind un paradis
fiscal pentru rechinii corporatisti transnationali), imposibilitatea de a-si proteja producatorii

10
locali/nationali datorita regimului de “piata libera” prin care taxele la importuri (din UE) sint practic
anulate.

Asa se face ca economia acestor state este redusa la componenta sa consumerista de import, cu foarte
putine posiblitati de a-si pune la punct sectorul de productie, fie el industrial sau agrar, si de a deveni
competitivi pe piata externa. De aici deficitul comercial mereu in crestere, de aici acumularea datoriilor
publice, de aici actualele probleme de… criza “economica”. S-a demonstrat ca tot acest proiect economic
vindut catre Est de catre UE ca o reteta sigura a succesului a fost conceput si avansat de catre acelasi
lobby al Marilor Industriasi (si bancheri) si scurpulos manageriat de catre Comisia Europeana. (vezi
aceeasi autori de mai sus)

Afirmatiile de sus sint facute pe baza unor cercetari academice riguroase de catre analisti care predau la
universitati din Europa si din SUA sau care sint membrii au unor Think-Tank-uri cunoscute. Lucrarile lor
fac parte din curriuculum-ul departamentelor de stiinte politice, integrare europeana, de studii economice de-
a lungul si latul Europei (Occidentale) si in SUA.

Acesti oameni au ajuns la aceste concluzii cu ani buni inainte sa se ajunga la dezastrul pe care-l traim
noi acum (vezi literatura pe linie elitista aparuta inca din anii 50).

In concluzie, pentru orice analist serios al evenimentelor desfasurate in ultimii zeci de ani, nu este
nevoie de nici o pseudo Teorie a Conspiratiei ca sa se inteleaga realitatea in care traim si cauzele a
ceea ce se intimpla la ora actuala. E nevoie doar de depasirea barierei propriei superficialitati (accesul
rapid la informatie nu implica, in mod automat, cunoasterea si nu exclude absolut deloc procesele gandirii)
si de un studiu, mai mult sau mai putin amanuntit, al unor evenimente, sisteme ideologice si al dimensiunilor
puterii ce implica omul si natura umana.

Petra

Sa nu uitam insa sfarsitul acestor elite care lucreaza cu sarg la edificarea Marii
Desfranate, a Babilonului mondial:

După acestea, am văzut un alt înger, pogorându-se din cer, având putere mare, şi pământul s-a
luminat de slava lui,

Şi a strigat cu glas puternic şi a zis:

A căzut! A căzut Babilonul cel mare şi a ajuns locaş demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate, şi
închisoare tuturor păsărilor spurcate şi urâte.

Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate neamurile şi împăraţii pământului s-au
desfrânat cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor ei s-au îmbogăţit.

Şi am auzit un alt glas din cer, zicând:

Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei;

Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei.
11
Daţi-i înapoi, precum v-a dat şi ea şi, după faptele ei, cu măsură îndoită, îndoit măsuraţi-i; în paharul în
care v-a turnat, turnaţi-i de două ori.

Pe cât s-a mărit pe sine şi a fost în desfătări, tot pe atâta daţi-i chin şi plângere. Fiindcă în inima ei zice:
Şed ca împărăteasă şi văduvă nu sunt şi jale nu voi vedea nicidecum!

Pentru aceea într-o singură zi vor veni pedepsele peste ea: moarte şi tânguire şi foamete şi focul va arde-o
de tot, căci puternic este Domnul Dumnezeu, Cel ce o judecă.

Iar împăraţii pământului, care s-au desfrânat cu ea şi s-au dezmierdat cu ea, se vor jeli şi se vor bate
în piept pentru ea, când vor vedea fumul focului în care arde,

Stând departe de frica chipurilor ei, şi zicând:

Vai! Vai! Cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, că într-un ceas a venit judecata ta!

Şi neguţătorii lumii plâng şi se tânguiesc asupra ei, căci nimeni nu mai cumpără marfa lor,

Marfă de aur şi de argint, pietre preţioase şi mărgăritare, vison şi porfiră, mătase şi stofă stacojie, tot
felul de lemn bine mirositor şi tot felul de lucruri de fildeş, de lemn de mare preţ şi marfă de aramă şi
de fier şi de marmură,

Şi scorţişoară şi balsam şi mirodenii şi mir şi tămâie şi vin şi untdelemn şi făină de grâu curat şi grâu
şi vite şi oi şi cai şi căruţe şi trupuri şi suflete de oameni.

Şi roadele cele dorite de sufletul tău s-au dus de la tine şi toate cele grase şi strălucite au pierit de la
tine şi niciodată nu le vor mai găsi.

Iar neguţătorii de aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe, de frica
chinurilor ei, plângând şi tânguindu-se,

Şi zicând:

Vai! Vai! Cetatea cea mare, cea înveşmântată în vison şi în porfiră şi în stofă stacojie şi împodobită cu
aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! Că într-un ceas s-a pustiit atâta bogăţie!

Şi toţi cârmacii şi toţi cei ce plutesc pe mare şi corăbierii şi toţi câţi lucrează pe mare stăteau departe,

Şi strigau, uitându-se la fumul focului în care ardea, zicând:

Care cetate era asemenea cu cetatea cea mare!

Şi îşi puneau ţărână pe capetele lor şi strigau plângând şi tânguindu-se şi zicând:

Vai! Vai! Cetatea cea mare, în care s-au îmbogăţit din comorile ei toţi cei ce ţin corăbii pe mare, că într-
un ceas s-a pustiit!

Veseleşte-te de ea, cerule şi voi sfinţilor, şi voi apostolilor, şi voi proorocilor, pentru că Dumnezeu a
pronunţat judecata voastră asupra ei.

12
Şi un înger puternic a ridicat o piatră, mare cât o piatră de moară, şi a aruncat-o în mare, zicând: Cu
astfel de repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu se va mai afla.

Şi glasul celor ce cântă din chitară şi din gură şi din flaut şi din trâmbiţă nu se va mai auzi de acum în
tine şi nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug nu se va mai afla în tine şi huruit de mori nu se va
mai auzi în tine niciodată!

Şi niciodată lumina de lampă nu se va mai ivi în tine; şi glasul de mire şi mireasă nu se vor mai auzi în
tine niciodată, pentru că neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii şi pentru că toate neamurile s-au rătăcit
cu fermecătoria ta.

Şi s-a găsit în ea sânge de prooroci şi de sfinţi şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.

Apocalipsa, cap. 18

VIDEO: Mitropolitul Nectarie de Petra si Heronisos (Patriarhia Ecumenica!): NE


GUVERNEAZA MASONERIA! VOR SA LE DISTRUGA PE TOATE!

Postat de admin pe 22 Jun 2011 la 05:18 pm | Categorii: Criza datoriilor suverane, Criza mondiala, Ierarhi
greci, Masonerie, Video Print This Post

„În loc să ne sprijinim pe credinţă, pe Biserică, care a păstrat compact stindardul social, pe
care s-a sprijinit Neamul în clipele grele, noi ne luptăm cu Biserica…”

Admirabila atitudine a episcopului grec care tine (mare surpriza!) de Patriarhia Ecumenica de
Constantinopol, foarte trista atitudinea ”auditoriului”! Socanta chiar, avand in vedere situatia din
propria lor tara si cuvantul tare al Inaltului… Daca observati, majoritatea trece nepasatoare pe langa
episcopul ce tine cuvantarea, intrand in biserica, in timp ce il asculta doar cativa asezati in fata acestuia…

 Pelerin Ortodox: NEKTARIOS DE PETRA: „GUVERNEAZĂ MASONERIA!” (VIDEO, GREEK)

Foarte supărat pe toţi cei care au adus ţara în situaţia de faţă s-a arătat ÎPS Mitropolit de Petra şi
Heronisos, k. Nektarios, din biserica Tuturor Sfinţilor de pe insula cu acelaşi nume, vizavi de oraşul
Sfântului Nicolae. Înaltpreasfinţitul, cu o critică caustică la adresa politicienilor care au guvernat şi
guvernează ţara, a spus că nimeni nu-şi face autocritica şi nu-şi recunoaşte greşelile.
Mitropolitul de Petra, a spus printre altele:

„Poporul este păcălit, în loc să i se spună cine sunt responsabilii pentru această criză şi să-şi
mărturisească greşelile, ca să reiasă ceva nou în această lume, pentru că aluatul vechi este deja inutil, iar
poporul elen nu mai are încredere în el”. „Mărturisim acest păcat al nostru, cât ne revine această
responsabilitate? Nici asta n-o facem! Aici nu mărturisim răspunderea noastră, dar într-o criză
economică vom mărturisi că suntem creştini…”, a adăugat cu o voce puternică Mitropolitul Nektarios.

În continuare, k. Nektarios a subliniat: „Nu sunt profet, dar vedeţi că încet-încet dispar simbolurile
creştine, dispar… Mâine va dispărea religia; este inutilă religia în şcoală”.„Vedeţi cât de subestimat este
preotul? Acum îi vor tăia salariul, pentru că şi el este inutil. Vedeţi, cei 7000 de preoţi ai Greciei sunt

13
responsabili de această criză economică şi trebuie şi aceştia să fie pedepsiţi”, a subliniat Mitropolitul.
Totodată a adăugat: „Nu contează că ne taie salariul, vom trăi şi fără bani, nu avem nevoie de ei. Din
păcate, aceasta este atitudinea unora, împotriva Bisericii, şi de aceea ling caramela avuţiei, vorbesc
întruna despre scandaluri, ca să-şi facă treaba”.

Mitropolitul de Petra şi Heronisos cu o voce puternică a subliniat: „Nu e criza economică, ci vor să creeze
un stat fără religie. Vor să le distrugă pe toate; din păcate, asta este situaţia, toate celelalte sunt
pretexte…” „În loc să ne sprijinim pe credinţă, pe Biserică, care a păstrat compact stindardul social, pe
care s-a sprijinit Neamul în clipele grele, noi ne luptăm cu Biserica…”, a adăugat k. Nektarios.

Încheind, ierarhul luptător a spus: „Din nefericire, o voi spune şi nu mi-e ruşine, guvernează masoneria,
guvernează masoneria…”. „De aceea, vedeţi că acum ne fac comisii, ca să rezolvăm problemele, ca să
râdă de noi şi apoi să ne cheme la depunerea jurământului. Nu trebuia să meargă să se jure, cât timp nu-şi
ţin jurămintele…”, a mai adăugat.

Criza financiara a fost declansata la ordin

Postat de admin pe 27 Nov 2008 la 02:11 pm | Categorii: Noua ordine mondiala/ Masonerie, Vremurile in
care traim Print

“Noua Ordine Mondială înseamnă planuri masive de reducere a populaţiei, sfârşitul democraţiei şi
distrugerea suveranităţii naţiunilor. Dacă aceste schimbări ar fi anunţate deschis, ar genera aproape sigur
proteste masive şi violenţe la scară mondială. De aceea, planurile conducătorilor din umbră sunt păstrate
secrete şi implementate gradat. Populaţia este masiv dezinformată prin mass-media”.

Text apartinand Active Information Media si preluat de la: http://active.info.ms/?a=301:

“Noua Ordine Mondială se pare că se ţine tare. Cea mai sigură şi rapidă cale de a o instaura este o criză
financiară. Sună familiar? Congresmanul american Ron Paul dezvăluie planul “Elitei” de a provoca o criză
economică globală.
Ron Paul, congresman şi candidat la preşedinţia SUA, a avertizat încă din 2007 ca în curând dolarul nu va
mai valora nimic, lucru ce va duce la prăbuşirea economiei mondiale, accelerarea inflaţiei şi creşterea
preţului petrolului. În cadrul unei emisiuni moderată de cunoscutul jurnalist de investigatii Alex Jones, Ron
Paul a declarat:

“Odată ce şi-au dat seama că poporul american a realizat jocul înşelător pe care îl fac, cei care conduc
sistemul bancar şi monetar nu au cum să fie prea încântaţi. Dacă Bush este suficient de absurd încât să
declanşeze un atac asupra Iranului, aceasta ar putea genera o asemenea criză încât barilul de petrol să
ajungă la 200 de USD“.

“Dacă vor continua să aplice aceleaşi politici, dolarul va ajunge la zero, vom avea o creştere accelerată a
inflaţiei şi toate bancnotele practic se vor autodistruge, valorând exact cât hârtia pe care sunt tipărite.“

“Pasul următor în această criză va fi ca elitele să pozeze în salvatori, oferind populaţiei, chipurile pentru
a-i proteja siguranţa, soluţii care de fapt o vor înrobi şi mai tare, adică control, forţe de poliţie mai
numeroase etc. Acelaşi lucru s-a petrecut şi la ultima criză economică din anii ‟20. Populaţia a intrat în
panică, în loc să îşi dea seama că Federal Reserve este responsabilă de crearea unei himere.“

Aceste declaraţii zguduitoare au fost trecute sub tăcere de mass-media, aşa cum era de aşteptat.
14
Americanii sunt înglodaţi în datorii: 10.000 de miliarde de dolari

La New York exista un contor electronic care îi avertizează pe americani asupra gradului de îndatorare al
ţării lor. Datoria naţională SUA a depasit în octombrie 2008, 10.000 de miliarde de dolari. Datoria naţională
reprezintă suma de bani pe care un stat (adică cetăţenii lui) o datorează faţă de creditorii săi (care pot fi
persoane private, companii sau bănci – de exemplu Banca Mondială).

Noua Ordine Mondială

Conducătorii lumii încearcă să convingă întreaga umanitate că singura soluţie în stabilirea şi menţinerea
“păcii mondiale” este crearea Noii Ordini Mondiale, prin unificarea tuturor superputerilor lumii. În
realitate, Noua Ordine Mondială înseamnă planuri masive de reducere a populaţiei, sfârşitul
democraţiei şi distrugerea suveranităţii naţiunilor.

Dacă aceste schimbări ar fi anunţate deschis, ar genera aproape sigur proteste masive şi violenţe la scară
mondială. De aceea, planurile conducătorilor din umbră sunt păstrate secrete şi implementate gradat.
Populaţia este masiv dezinformată prin mass-media. Utilizarea puternicelor grupuri de presiune şi a
avantajelor financiare pentru coruperea politicienilor, folosirea unei reţele de activişti poziţionaţi strategic
şi utilizarea mijloacelor de informare corporatiste pentru muşamalizarea adevărului şi răspândirea
propagandei, dovedesc că pregătirile pentru întreaga operaţiune au necesitat mult timp şi planificare.

Lipsa opoziţiei substanţiale în interiorul sistemului dovedeşte prezenţa unei reţele de colaboratori
benevoli care au infiltrat sistemul şi prestează “munca murdară” pentru aşa-zisa Elită mondială.
Deseori este greu de crezut că elitele au reuşit să-şi extindă puterea peste atât de multe posturi de control,
peste spectrul combinat al economicului, politicului şi vieţii sociale. Aici îşi au originile scepticismul şi
sintagma “teoria” conspiraţiei. Din nefericire, faptul că toate schimbările se îndreaptă într-o singură
direcţie exclude posibilitatea unei coincidenţe. Oportunismul şi conformismul sunt larg răspândite
într-o societate care continuă să se elibereze de orice restricţie, inclusiv de valorile morale.

Noua Ordine Mondială nu mai este astăzi un concept vag formulat. În plină criză economică, Noua
Ordine Mondială devine sub ochii noştri o realitate care, treptat, prinde contur. Criza financiară vine
din marile centre comerciale – New York, Londra, Paris, Tokyo, Hong Kong. Potrivit studiului “Global
Cities Index”, realizat de cercetătorii de la compania americană de consultanţă în management A.T. Kearney
împreună cu Foreign Policy şi The Chicago Council of Global Affairs, în cele cinci orase puternic
globalizate s-a înregistrat cea mai mare perturbare a indicilor bursieri.

“În prezent, succesele şi eşecurile globalizării sunt percepute cel mai acut la nivelul marilor metropole“, se
arată în studiul A.T. Kearney. Oraşele care figurează în topul globalizării sunt şi cele mai afectate din punct
de vedere al falimentelor şi al şomajului din industria financiară. În marile centre urbane se află
epicentrul crizei actuale. În faza a doua a crizei, pe măsură ce aceasta se extinde către industrii, criza
va atinge şi marile centre industriale.

Fondul Monetar: “Vreţi bani? Vom tipări mai mulţi bani!”

În curând, Fondul Monetar Internaţional ar putea ajunge la fundul sacului de bani, în condiţiile în care
numarul ţărilor care solicită fonduri de ajutor este tot mai mare. Astfel de cereri vin din toate colţurile lumii,
de la Europa de Est până la America Latina, Africa şi Asia. Brad Setser, expert la faimoasa organizaţie
francmasonică Council for Foreign Relations (CFR) declara că nevoia de finanţare externă a tuturor ţărilor
vizate de FMI ajunge la 500-600 de miliarde de dolari, şi atenţionează că “suma ar scufunda complet Fondul
15
Monetar“. Pentru a obţine lichidităţi, Fondul poate emite obligaţiuni în nume propriu, pe pieţele financiare.
Institutia nu a apelat însă, niciodată la această opţiune. A preferat să solicite depozite din partea celor 185 de
state membre. Opţiunea de forţă majoră este de a tipări bani, prin emisiuni tip Special Drawing
Rights, instrument financiar preferat şi deja folosit de FMI şi de Banca Mondială. Asta nu e altceva
decât o invitaţie “fără perdea” pentru ca inflaţia să crească şi mai mult. În curând, nicio monedă
financiară nu va mai valora nimic, fie ca se numeste dolar, euro sau yen.

Dictatura financiară, soluţia-miracol a grupului Bilderberg pentru rezolvarea crizei


actuale

“Crizele economice au fost şi vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi cu scopul de a retrage
(pentru noi – n. red.) bani din circulaţie“. Acesta este un citat din al XX-lea protocol secret francmasonic.

Primul-ministru al Marii Britanii, preşedintele Frantei şi înalţi oficiali internaţionali cer instaurarea unei
dictaturi financiare pentru a rezolva actuala criză economică. De data aceasta, şi cei mai sceptici vor trebui
să recunoască evidenţa: actuala criză financiară este folosită de cei care urmaresc să conduca această
planetă, pentru a instaura Noua Ordine Mondială.

Soluţia de creare a unei autorităţi financiar-bancare unice, la care s-a ajuns chipurile după mai multe întâlniri
ale liderilor mondiali, a fost de fapt decisă la întâlnirea Bilderberg din iunie 2008.

Scenariul prin care s-a ajuns aici nu este nici pe departe unul nou: el a mai fost utilizat în 1815, în 1907, în
1929, în 1944 şi în 1971 sub acelaşi pretext: asigurarea stabilităţii şi creşterii economice. De fiecare dată a
urmat însă o nouă criza, şi mai amplă, şi mai gravă, care a mărit tot mai mult puterea guvernului
financiar din umbră. 9 iunie 2008 – Preşedintele Băncii Federale din New York, cere implementarea unui
organism unic de control al băncilor de pe întreaga planetă. La întâlnirea Bilderberg de anul acesta au
participat foarte multe persoane cheie din sistemul bancar şi financiar: Timothy Geithner (preşedintele
Băncii Federale din New York), Ben Bernanke (preşedintele Federal Reserve), Henry Paulson (Secretarul
Trezoreriei SUA), Jean-Claude Trichet (preşedintele Băncii Centrale Europene), Robert Zoellick
(preşedintele Băncii Mondiale).

Unii autori care au avut curajul să facă dezvăluiri despre conspiraţia mondială au avertizat atunci (în iunie
2008) că scopul întâlnirii Bilderberg de anul acesta este discutarea modalităţii de implementare a
guvernului unic mondial utilizând o criză financiară. Nici nu se încheiase bine întâlnirea Bilderberg
(desfăşurată la Washington între 5 şi 8 iunie 2008) ca Timothy Geithner se plângea în Financial Times de
gravele probleme financiare create de actualul sistem. “Vina o poartă existenţa băncilor centrale, iar
problema se va rezolva doar prin instaurarea unui unic organism, care să controleze întregul sistem
bancar“.

Sistemul băncilor centrale sau nationale a fost însă creat tot de cei care acum vor (numai aparent) să îl
distrugă (dar în realitate, vor sa îl extindă). Prima din aceasta serie a fost Federal Reserve din SUA.
Orice bancă centrală are puterea de a emite bani pentru o întreagă naţiune şi, prin acest mecanism,
controlează rata dobânzilor, rezervele de monedă şi stabileşte, retragând sau lansând bani lichizi pe piaţă,
valoarea monedei nationale. O bancă centrală poate da bani cu împrumut guvernului, însă evident că face
aceasta în schimbul unei dobânzi. Atunci când dă cu împrumut dolarii produşi astfel, Federal Reserve cere o
dobândă, care intră buzunarul celor care o conduc, şi determină o creştere a cantităţii de bani pe care aceştia
o pot apoi din nou împrumuta. E un cerc vicios fără sfârşit, iar la ora actuală nu există niciun alt
mecanism mai ingenios şi mai diabolic de îmbogăţire. În lăcomia şi inconştienţa lor, cei care l-au creat

16
îşi doresc acum sa îl extindă la nivel planetar. 25 septembrie – Jeffrey Garten, membru CFR, cere crearea
Autorităţii Monetare Globale (Global Monetary Authority, GMA)

Jeffrey Garten, membru CFR (Council of Foreign Relations) a participat şi el la întâlnirea Bilderberg şi îşi
aduce aportul la punerea în aplicare a celor decise de acest guvern mondial din umbră. Într-un articol din
Financial Times având ca titlu “Avem nevoie de o nouă Autoritate Monetară Globală” (We need a new
Global Monetary Authority) anunţă că omenirea se confruntă cu o criză globală, care cere soluţii
globale. Iată ce scrie el în Financial Times:

“Chiar dacă operaţiunea de pompare masivă de fonduri din partea statului are succes, ea va trebui să fie
urmată de o soluţie pe termen lung: instaurarea unei Autorităţi Globale Monetare. Washingtonul
recunoaşte că această criză a devenit globală. Băncile centrale au început deja să realizeze acţiuni
sincronizate de injectare de fonduri în pieţele de capital. Aceasta ar trebui să ducă la un răspuns
internaţional coerent (adică toată lumea să faca la fel), menit nu doar să stingă focarele create, ci şi să
reconstruiască şi să menţină pieţele de capital pe termen lung. Propusa Autoritate Monetară Globală
(GMA) va superviza la sânge activităţile autorităţilor naţionale, mai acerb decât FMI-ul, şi va controla
implementarea unor reglementări globale. Va acţiona ca o Curte de judecată a falimentelor pentru
companiile globale de o anumita mărime. Cele mai mari companii financiare globale vor trebui să se
înregistreze la GMA şi vor fi obligate să se supună monitorizării acestuia. Comitetul de conducere al GMA
va include bancheri din SUA, Marea Britanie, Uniunea Europeană, Japonia, China, Arabia Saudită şi
Brazilia. Va fi finanţat prin contribuţii obligatorii de fiecare ţara care se va angaja la aceasta şi de prime
de tip asigurare plătite de companiile financiare globale, publice sau private.”

Ceea ce Jeffrey Garten descrie în articolul său este de fapt o dictatură financiară globală. Şi nu este doar o
teorie, ci un plan care începe să fie pus în aplicare.

13 octombrie – Gordon Brown, primul ministru al Marii Britanii cere “o nouă arhitectură financiară
mondială pentru o eră globală“.

“Uneori este nevoie de o criză, pentru ca oamenii să accepte, că ceea ce era de mult evident şi ar fi trebuit
făcut încă de mulţi ani, nu mai poate fi amânat acum,” spune Gordon Brown într-un discurs. “Trebuie să
creăm o nouă arhitectură financiară internaţionala pentru o eră globală. Trebuie să avem un nou sistem
Bretton Woods, să construim o nouă arhitectură financiară internaţională pentru anii ce vor urma“.

Acordul Bretton Woods a fost adoptat în iulie 1944 pentru a reconstrui sistemul economic internaţional după
al Doilea Război Mondial. El stabilea un cadru de administrare monetară, dictând regulile pentru
schimburile comerciale şi financiare între ţările industrializate. Aşa au fost create Fondul Monetar
Internaţional şi Banca Mondială, ca organisme menite “să garanteze stabilitatea financiară şi creşterea
economică la nivel internaţional” (adică exact acelaşi pretext care este servit şi astazi – şi iată unde am
ajuns).

15 octombrie – Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei cere un “guvern financiar mondial“.

Nicolas Sarkozy este un alt personaj cheie în acest joc. Instaurat în fruntea Franţei cu sprijinul masoneriei şi
al CIA-ului (în spatele său se află Alain Bauer, fost Mare Maestru al Marelui Orient al Franţei şi agent CIA),
Sarkozy conduce acum grupul liderilor europeni. Deloc întâmplator, Franţa se află acum la preşedenţia
Comisiei Europene, exact în perioada deznodământului actualei crize financiare. Nici nu se putea om mai
potrivit pentru a aduce ţările Europei la linia trasată de grupul Bilderberg.

La ultima întâlnire care a avut loc pe 15 octombrie la Bruxelles cu liderii ţărilor membre UE, Nicolas
Sarkozy a vorbit de un guvern financiar mondial:

17
“Propun ca, la finalul acestui Consiliu, să venim cu un mesaj unitar. În acest spirit am propus un summit
internaţional până la finalul acestui an, de preferinţă la New York, acolo unde a început totul, pentru
refondarea sistemului financiar internaţional. Doresc ca, în ceea ce priveşte acest subiect, noi, europenii, să
fim deplin uniţi. Criza actuală este criza prea-multului. Trebuie să refondam sistemul, iar această
refundamentare trebuie să fie globală. Nicio institutie financiară nu trebuie să scape reglementarii şi
supravegherii“.

Principalul consilier economic al preşedintelui Sarkozy, François Perol, a explicat presei că

“pentru a răspunde crizei financiare trebuie să lucrăm în trei direcţii. Acest nou acord va implica în primul
rând un sistem de reglementare financiară bazat pe controlul tuturor agenţilor financiari, a fondurilor de
protecţie împotriva riscurilor (hedge fonds), a agenţiilor de rating şi a băncilor“.

Acelaşi lucru îl spunea şi Jeffrey Garten! Al doilea punct propus de Franţa este

“crearea unui guvern economic [cu adevărat] mondial, care să nu fie redus la G8, pentru că din acesta nu
fac parte două dintre ţările cele mai populate din lume, China şi India, şi nici Brazilia, Mexic sau vreo ţară
africană.”

Pâna aici nicio noutate. Şi al treilea punct:

“Instituirea unui sistem de cooperare monetară între marile state, pentru că unul dintre motivele actualei
crize îl constituie dereglările monetare din anii ‟90 şi de la începutul anilor 2000, care au determinat
Statele Unite, China şi Europa, fiecare pentru sine, să elaboreze o politică diferită“.

Adică toată lumea să “joace” după regulile lor. Fără excepţii.

Concluzia?

Concluzia acestei mascarade? În urma summitului de la Bruxelles, liderii UE au făcut presiuni asupra
Washington-ului pentru ca acesta să reformeze rapid şi în profunzime sistemul financiar actual. Iar
Washington-ul a fost extrem de mulţumit să subscrie planului care fusese lansat chiar de el, ca instrument
docil al Bilderberg.

Istoria se repetă sub acelaşi slogan: “Ordo ab chao” (la ordine prin haos) Toate cele de mai sus nu sunt
altceva decât repetarea pas cu pas a unei vechi strategii, care a mai fost utilizată de câteva ori de-a lungul
istoriei, cu aceleaşi consecinţe dezastruoase pentru omenire. De fiecare dată scenariul a fost identic: s-a
creat o situaţie de criză, s-a oferit o soluţie (chipurile pentru a menţine stabilitatea) şi apoi au fost
implementate măsuri care au creat un şi mai mare control din partea aşa-zisei elite mondiale.
Conspiraţioniştii numesc această strategie “dialectica hegeliana a tezei, antitezei şi sintezei“. Masonii o
numesc “Ordo ab chao” (la ordine prin haos sau mai bine spus la Noua Ordine Mondială prin haos). Au
instaurat-o chiar ca deviză a celui mai înalt grad din Ritul Scoţian, gradul 33.

Puţină istorie ne face mai deştepţi: Rothschild, Morgan, Rockefeller

În 1815, Nathan Rothschild a preluat controlul asupra economiei europene, provocând o cădere a bursei din
Londra. În acel moment, Europa era sătula de război, iar viitorul întregului continent depindea de
deznodământul bataliei de la Waterloo. Dacă armata lui Napoleon ieşea victorioasă, Imperiul francez urma
să deţină puterea asupra Europei. Dacă, din contră, câştiga armata coalitiei anglo-pruso-olandeze, condusă
18
de ducele de Wellington, ajungea Anglia într-o pozitie de putere. Oricum Rothschild nu avea nimic de
pierdut, întrucât finanţase ambele tabere. După cum se ştie, bătălia de la Waterloo a avut ca rezultat
înfrângerea lui Napoleon.

Cel care a finanţat reconstrucţia Europei şi stabilizarea sistemului economic după războaiele
napoleoniene a fost Rothschild. Fondurile din care el a împrumutat naţiunilor Europei, îndatorându-le, au
provenit dintr-o înşelăciune celebră. Utilizând reţeaua sa de spioni, Nathan Rothschild a aflat înaintea
celorlalţi englezi care era rezultatul importantei bătălii de la Waterloo. Le-a transmis agenţilor săi de la bursă
să vândă puternic acţiuni, lucru care i-a determinat pe ceilalţi să creadă că el ştie ceva şi că ducele de
Wellington a pierdut bătălia de la Waterloo. Toată lumea a intrat în panică, grăbindu-se să scape de acţiunile
britanice “fără valoare”, pentru a-şi salva măcar o parte din averi. După câteva ore, bursa din Londra se
prăbuşise total. Când a sosit ştirea oficială că Wellington câştigase de fapt bătălia de la Waterloo, era deja
prea târziu. Rothschild cumpărase cea mai mare parte din piaţă pe o sumă de nimic. În câteva secunde,
acţiunile britanice au crescut peste valoarea lor iniţială şi iată cum peste noapte, averea deja fabuloasă a lui
Rothschild s-a multiplicat de 20 de ori.

Din aceşti bani, clanul Rothschild a dat apoi împrumuturi (evident cu dobânzile de rigoare) ţărilor
europene, atât de dornice să se refacă după lunga perioadă de război (finanţat tot de Rothschild) şi să
ajungă la… stabilitate economică. Tot stabilitatea economică a fost invocata şi pentru a justifica
crearea Federal Reserve.

Prima bancă supranaţională din lume a apărut în urma unei false crize financiare, declanşate de un
alt membru al elitei, bancherul J. P. Morgan. În 1907, J. P. Morgan a început să răspândească zvonul că
băncile au dificultăţi şi nu vor mai putea face rambursări. Ca şi în exemplul anterior cu Nathan Rothschild,
acest zvon a căpătat credibilitate pentru că venea de la o persoană despre care se presupunea că ştie
ce spune. S-a creat panică, toată lumea s-a înghesuit să îşi retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus
la falimente în lanţ (aproape 5400 de bănci au dispărut atunci).

Apoi Congresul american a demarat o anchetă pentru a stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate
fi el evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusa de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era
liderul partidei republicane din Senat, dar şi trezorier al lojii masonice din Rhode Island şi omul bancherilor
(de altfel avea să devina membru al clanului Rockeffeler, fiica sa Abby Greene Aldrich căsătorindu-se cu
John D. Rockefeller Jr.). Aldrich a propus ca soluţie “salvatoare” crearea unei Bănci Centrale care să
vegheze pentru ca dezastrul din 1907 să nu se mai repete niciodată.

Istoria a arătat că el s-a mai repetat de atunci de mai multe ori. În 1910, Federal Reserve Act a fost
semnat iniţial, nu de legislatorii americani aşa cum era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri
secrete, organizate în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi documentul i-a fost dat lui Aldrich care
l-a prezentat Congresului. Iniţial nu a avut sorţi de izbândă, dar în 1913, când Woodrow Wilson a devenit
preşedinte al SUA, a fost aprobat. În schimbul susţinerii financiare şi politice în alegeri, Wilson le promisese
bancherilor că, odată ajuns preşedinte, va aproba fără să clipească constituirea Federal Reserve. Cu două
zile înainte de Craciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenţi,
Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA.

După mulţi ani, Woodrow Wilson scria cu regret:

“Naţiunea americană este controlată de sistemul de credit. Sistemul de credit este unul privat, creşterea
naţiunii şi toate activităţile noastre sunt în mâinile a doar câţiva oameni, care nu fac altceva decât să
controleze şi să distrugă libertatea economică. Am ajuns să fim una din cele mai prost guvernate, cele mai
complet controlate şi mai dominate guverne din lumea civilizată. Nu avem un guvern cu opinie liberă,
mânat de propriile convingeri, ci un guvern aservit opiniei şi supus presiunilor unui mic grup de oameni
care îl controlează.”
19
Senatorul Louis McFadden spunea în 1932 în Congresul american:

“Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat, controlat de
bancherii internationali care acţionează împreună pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal
Reserve a uzurpat guvernul“.

Publicului i s-a spus atunci că Federal Reserve este soluţia ideală şi unică pentru a menţine stabilitatea
economică (sună cunoscut, nu-i aşa?). Străzile şi ziarele erau pline de afişe în care americanilor li se arăta
cum inflatia, şomajul şi criza economică sunt de acum de domeniul trecutului, datorită apariţiei Federal
Reserve.

A urmat însă marea criza economică din 1929 (The great depression), care a predat SUA cu totul în
mâinile bancherilor. În 1944 a fost implementat sistemului Bretton Woods pentru a restabili economia
după al Doilea Război Mondial (o altă criză generată cu finanţarea aceloraşi bancheri). Cu acest prilej
au apărut alte instituţii financiare de genul Federal Reserve, dar pe scară mai extinsă: Fondul
Monetar Internaţional şi Banca Mondială.

Federal Reserve a oprit în 1971 convertibilitatea dolarului în aur, producând o nouă criză pe piaţă,
care a transformat dolarul american în principala monedă de schimb (mai ales pentru comerţul cu
petrol) a planetei. De fiecare dată s-a invocat nevoia de stabilitate economică.

Lista utilizării acestui scenariu este lungă şi se încheie (sperăm) cu actuala criză financiară, orchestrată de
aceeaşi bancheri din umbră prin intermediul organizaţiilor lor: Federal Reserve, Banca Mondială, FMI şi
băncile centrale (naţionale) ale celor mai mari puteri ale lumii.

Aplicând cu scrupulozitate scenariul cunoscut, acestea au creat acum panica necesară acceptării unei
noi autorităţi financiare, unice la nivel mondial, conduse de acelasi grup restrâns care vrea să domine
întreaga planetă.

Final

Poate că toate aceste detalii financiare vă obosesc… Din pacate, guvernul mondial ne-a obisnuit să lăsăm
chestiunile economice şi financiare, atât de complicate, pe seama “experţilor” (care sunt instruiţi să
gândească şi să acţioneze numai în interesul “elitei” mondiale, fiind nişte instrumente ale guvernului
din umbră).

Pentru cei pe care detaliile îi ostenesc (şi mai ales pentru a-i convinge de importanţa acestora) merită să citiţi
cu atenţie următoarea poveste care rezumă ce este greşit cu actuala criză financiară, cum a fost ea creată de
guvernul din umbră, şi cum singurii care au de pierdut de pe urma ei nu sunt nici institutiile financiare
aflate în aşa-zis faliment, nici Banca Mondială, nici preşedinţii şi miniştrii care fac jocurile lor, ci
fiecare dintre noi.

Într-un sătuc de câmpie, a venit un investitor însoţit de secretarul lui. A bătut la prima poartă întâlnită în
cale şi i-a spus proprietarului: “Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe. Daca îmi aduci o broscuţă, am să îţi
dau pe ea 10 euro. Ţăranul a fugit repede la balta din spatele casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o
investitorului şi a primit cei 10 euro. Apoi le-a povestit vecinilor ce afacere bună a făcut el. A doua zi,
fiecare ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro. După câteva zile,
investitorul le-a spus sătenilor: “Văd ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuţă am să vă plătesc
câte 20 de euro.” Ţăranii, bucuroşi nevoie mare, au dat fuga la baltă, au cules câte broscuţe au putut, şi i
le-au predat investitorului, primind fiecare câte 20 de euro pe bucată. După alte câteva zile, acesta s-a
întors acasă la el şi l-a lasat pe secretarul său să mai adune broscuţe încă două săptămâni. Înainte de a

20
pleca, le-a spus: “Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent la mine acasă ca să mă ocup de afaceri. Vă
promit însă că la întoarcere, am să cumpar de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata”. Şi a plecat, în
uralele sătenilor. A doua zi, secretarul investitorului i-a adunat pe săteni şi le-a ţinut următorul discurs:
“Fraţilor, m-am gândit la o afacere pentru voi. Şeful meu se va întoarce peste două săptămâni Şi vă va plati
câte 60 pe euro de broscuţă. Dacă vreţi, eu vă pot vinde înapoi broscutele pe care mi le-ati dat, pentru 35 de
euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60 şi veţi câştiga astfel câte 25 de euro. Profitul vostru va fi frumusel şi
fără niciun efort. Ce spuneţi?” Sătenii s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei
curând. Au pus mână de la mână, s-au împrumutat care pe unde a putut şi au cumparat broscuţele înapoi cu
35 de euro bucata. Secretarul investitorului a luat banii şi s-a făcut nevăzut. Iar sătenii au rămas cu
broscuţele, cu banii daţi şi cu datorii la creditori.

David Rockefeller recunoaşte că face parte din conspiraţia care a pus la cale globalizarea

David Rockefeller a condus multă vreme Banca Chase Manhattan, este membru al societăţii secrete
Illuminati şi al “Aristocraţiei Negre” planetare. Împreuna cu Zbigniew Brzezinski, a pus bazele Comisiei
Trilaterale şi este unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai aşa-zisei “Elite mondiale” care a pus la cale
planurile globalizării mondiale.

În octombrie 2002, David Rockeffeler şi-a publicat Memoriile, în care povesteşte, printre altele, cum a
activat în serviciile secrete militare în timpul celui de-al doilea război mondial, dezvoltându-şi
“abilitatea de a construi o reţea de surse de informare şi de influenţă“.

Însă pasajul cel mai interesant din aceste Memorii se găseşte la pagina 405. Rockefeller admite aici că face
parte dintr-o conspiraţie secretă internaţională, care are ca scop globalizarea:

“Timp de mai bine de un secol, extremişti ideologici aparţinând întregului spectru politic s-au folosit de
ocazia unor incidente mediatizate pentru a ataca familia Rockefeller şi a pretinde că aceasta are o
exagerată influenţă asupra institutiilor politice şi economice americane. Unii dintre ei cred chiar că facem
parte dintr-o conspiraţie secretă care lucrează împotriva intereselor Americii. Ne caracterizează pe mine şi
familia mea ca fiind “internaţionalişti” care conspiră la crearea unei structuri politice şi economice unice
globale, o nouă lume, dacă vreţi. Dacă aceasta este acuzaţia, pledez VINOVAT şi sunt mândru de asta.”

Mugur Isarescu despre o noua ordine financiara mondiala: CONTROLUL GLOBAL PE


FONDUL ”CRIZEI” DE BANI

Postat de admin pe 06 Jul 2011 la 01:17 am | Categorii: BNR (Banca Nationala a Romaniei), Criza
mondiala, Globalizare, guvernarea europeana (UE), NEWS (STIRILE ZILEI), Noua ordine mondiala,
guvern mondial (Pasi catre Antihrist?) Print This Post

In esenta, noua ordine financiara, asa cum reiese din cele descrise in articolele de mai jos, inseamna doua
lucruri: 1. o criza acuta de lichiditate, adica de bani lichizi, si 2. instaurarea unui control global asupra
intregului sistem financiar. Deocamdata modul in care va lua forma acest control global nu este clar, insa
el pare a fi un fel de structura gigantica, centralizata, in care bancile vor juca un rol diferit fata de cel
prezent.

In privinta crizei de lichiditate, ar fi vorba, de fapt, despre oprirea tiparnitelor de bani, si deocamdata
procesul e valabil doar pentru spatiul european, unde, tocmai pentru ca nu s-a recurs la metoda injectiilor
de bani din SUA, BCE a si implus tempo-ul masurilor de austeritate sau de ajustare. In orice caz, criza de
lichiditate rimeaza cu filosofia raritatii resurselor si a necesitatii ajustarilor structurale pe care o
propovaduiesc mai-marii eurocrati malthusieni.

21
 SFIN (Radu Preda): MacroKontrol: noua ordine financiară mondială

Cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Româno-Americane,
guvernatorul BNR Mugur Isărescu a ţinut săptămâna trecută o dizertaţie cu tema „Macroprudenţialitatea.
Reglementarea, crizele financiare şi politica monetară“. În fapt, şeful băncii centrale a dorit să aducă în faţa
unui public alcătuit din studenţi, profesori, ziarişti, bancheri de top şi întreg staff-ul BNR un nou concept
care va sta la baza sistemului financiar în perioada următoare. Macroprudenţialitatea, sau, ca să
parafrazăm o sintagmă folosită în perioada când actualul academician îşi începea activitatea profesională,
noua ordine financiară mondială.

Rareori pierde dl. Isărescu prilejul de a aminti, în cadrul discursurilor publice pe care le ţine, de gluma
confratelui său Greenspan, care obişnuia să-şi alinte auditoriul cu zicerea „dacă aţi înţeles mai mult de 20 la
sută din ce-am spus, înseamnă că m-am exprimat greşit“. De data asta, chiar dacă poanta fostului şef al FED
a fost menţionată încă de la început, chiar dacă vorbitorul şi-a prevenit în repetate rânduri asistenţa că tema e
plicticoasă, tehnică şi pe alocuri greu de înţeles chiar şi pentru el, discursul guvernatorului a fost limpede şi
chiar captivant. Sau mai bine zis, captivantă a fost grija aproape actoricească a vorbitorului de a grada
corespunzător suspansul şi de a dezvălui esenţa doar după ce publicul a fost plimbat pe mai multe
piste false.

„Concurenţa în sistemul bancar este periculoasă pentru stabilitatea financiară“, a fost prima declaraţie-şoc
a lui Mugur Isărescu, urmată şi de o concluzie pe măsură: „concurenţa trebuie controlată“. Dăm la o parte
concurenţa şi ţinem controlul. Deja jumătate din audienţă şi ziarul de a doua zi credeau că gata, se va înăspri
regimul de creditare al băncilor comerciale. Ei bine, nu. Sau mai bine zis, ar fi fost bine să fie doar asta.
Aşa cum spuneam, mesajul principal a fost dezvăluit ceva mai târziu. De unde vine, aşadar, această
macroprudenţialitate şi ce vrea ea de la noi?

„Din cauza reducerii treptate a dependenţei sistemului bancar de deţinerea de active lichide şi a percepţiei
că băncile pot împrumuta oricând de pe piaţa interbancară, acestea tind să privească riscul ratei dobânzii
ca fiind critic şi să subestimeze riscul lichidităţii, ceea ce subliniază necesitatea unei perspective mai largi
asupra pieţei“, scrie în prezentarea folosită de vorbitor şi postată ulterior pe site-ul Băncii Naţionale. Pare
complicat, dar nu e. Problema e că s-au cam terminat banii din viitor. Sau, ca să citez un adept al
teoriei conspiraţiei, oamenii ăia care scriu bani s-au prins că banii scrişi de ei scapă de sub control,
spre China de exemplu, aşa că au oprit momentan tiparniţa. Iar problema nu e când va reporni rotativa
de cash, ci faptul că s-a oprit când nimeni nu şi-ar fi imaginat că asta e posibil. Revenind la ce spune
guvernatorul, lichiditatea este marea problemă, sau mai corect spus, caracterul ei limitat.

Ce e de făcut în aceste condiţii? Ne spune tot Mugur Isărescu: „În timp ce obiectivul final al politicilor
microprudenţiale este acela de a asigura protecţia investitorilor şi deponenţilor fiecărei instituţii de credit
luată separat, obiectivul final al politicilor macroprudenţiale este de a evita costurile macroeconomice re-
zultate din instabilitatea sistemului financiar în ansamblu“. Aşadar nu mai este suficient ca fiecare să fie
prudent în ograda lui, e nevoie ca cineva să aibă acces la „the big picture“ şi să poată anticipa
macroevoluţiile. Acest Big Brother al sistemului financiar va trebui să aibă şi instrumentele adecvate.

Deocamdată, în supa primordială a acestui nou concept au început să se coaguleze instituţii internaţionale pe
bandă rulantă: FSB, IAIS, BCBS, IOSCO plus altele asemenea, ale căror acronime va trebui să le visăm în
scurt timp. Nu ştim exact ce soluţii vor găsi, cert este că în numele stabilităţii financiare vor fi acceptate
lucruri care până de curând păreau de-a dreptul utopice. Un fel de „Patriotic Act“ la nivel financiar.
Guvernatorul BNR spune că macroprudenţialitatea este alternativa la controlul de capital, dar dacă nu vom
controla capitalul, atunci ce vom controla? Pentru că un lucru este cert: va urma fie o globalizare a
reglementării în domeniul financiar, ori o reglementare a globalizării. Sau şi mai simplu, pe înţelesul
tuturor, macroKontrol!

22
 Logica economica (Bogdan Glavan): Politica macro-prudențială: câteva obiecții la ultima prezentare a
guvernatorului BNR

(…) Referitor la prezentarea propriu-zisă, ar fi două lucruri de spus. Primul este legat de viziunea de
ansamblu a bancherilor centrali (inclusiv a domnului Isarescu) asupra funcționării economiei. Al
doilea se referă la câteva scăpări caracteristice economistului care se străduiește să demonstreze ceva dar, în
lipsa unor argumente mai solide, recurge la diverse artificii metodologice, în speranța că se va aplica
celebrul proverb: „Dacă vei chinui suficient natura, ea va sfârși prin a mărturisi.”

Să ne referim la ele pe rând.


Pentru început, care este viziunea din spatele politicii macroprudențiale? Pe scurt, una tributară moștenirii
(intelectuale) freudiano-keynesiene, conform căreia lumea afacerilor se află într-un perpetuu balans,
datorită „spiritelor animalice” care o populează; comportamentul uman este în esență irațional,
indivizii (investitorii) traversând ciclic stări de euforie respectiv pesimism; iar din acțiunile „micro”-
dezordonate nu poate rezulta altceva decât o „macro”-bâlbâială între diverse echilibre posibile: economia
poate să fie OK sau poate să intre în criză, în funcție de… ce vedenii au bancherii, ce frustrări au
consumatorii sau – pentru cei mai materialiști dintre voi – ce au mâncat la micul dejun investitorii.

De aceea este nevoie ca deasupra gloatei de agenți economici privați să troneze un Bureacrat-god, cum
i-ar spune David Friedman, mă rog, un om echilibrat care să ia cu lingurița excesul de optimism din
perioadele de euforie economică și să-l administreze în timpul panicii, când întreprinzătorii cuprinși de
pesimism se apucă să concedieze salariați, să nu mai ia credite și să taie investițiile. De fapt, e nevoie de o
întreagă șleahtă de oameni echilibrați care să calculeze cursul de schimb, să țintească inflația, să
stabilească rata dobânzii, să fixeze criteriile de acordare a creditelor și să inspecteze băncile.

Acum, nu cumva să mă întrebați: dar de unde știm noi că banca centrală este oaza de echilibru dintr-o
economie furtunoasă? Sau: de unde știm noi că birocrații care fac regulile prudențiale nu sunt bântuiți
de propriile frustrări, interese, dorințe ascunse, sentimente și impulsuri iraționale? Pentru că vă voi
răspunde, vorba bancherului central, că nu ați înțeles. Așa stă treaba, pur și simplu, iar dacă nu ați priceput
mai citiți odată.

Probabil Hayek bătea câmpii când a scris “Infatuarea fatală”, iar alți economiști (unii laureați ai premiului
Nobel) au avut un act ratat atunci când argumentat că autoritatea politică nu este stimulată să guverneze în
interesul tuturor ci spre beneficiul îngust dar substanțial al unor grupuri de interese. Toate astea sunt
derapaje intelectuale, singura chestie certă este că pe planetă există două categorii de indivizi: unii
(mulți) dezechilibrați și alții (puțini) echilibrați – iar guvernanții (sau guvernatorii) se încadrează în
ultima categorie. Am zis. (…)

Criza mondiala, control mondial?

Postat de admin pe 01 Oct 2008 la 06:30 pm | Categorii: Meditatii duhovnicesti, Noua ordine mondiala/
Masonerie, Opinii, Vremurile in care traim Print

In aceasta perioada au loc pe plan mondial niste evenimente extrem de importante, care, pe de o parte repeta
intr-un fel istoria, dar care pot anunta si viitorul, chiar viitorul destul de apropiat al lumii noastre. Este vorba
de recenta criza financiara care a marcat bursele si marile banci sau antreprize de asigurari, incepand din
SUA si extinzandu-se si in Europa. Practic, criza aceasta repeta criza financiara din 1929 de pe Wall-Street.
Evident, anunta acelasi deznodamant, insa repetat la scara mult mai mare si cu consecinte mult mai
grozave, poate fatale pentru libertatea omului. Sa explicam.

23
Ultima mare criza financiara de pe Wall Street – in 1929 – a cazut “la tanc”. Pe de o parte, sistemul
“capitalist” trecea printr-o grava si cumplita criza, in timp ce in Rusia se construia societatea viitorului, cea a
comunismului. Deci, avantaj pentru ideologia comunista si pentru sistemul sovietic.

O alta consecinta, si mai importanta pentru noi, a fost NEW DEAL. Administratia americana, condusa de F.
D. Roosevelt, a adus si pe acele vremuri “solutia”. NEW DEAL era un program de salvare a natiunii si
economiei americane, influentat de teorii precum cele ale unui John Maynard Keynes. Acest program
insemna, in primul rand, interventia masiva a statului american in economie, in afacerile bancare, in tot.
Pentru noi, crescuti in comunism, este aproape de neimaginat o economie libera de interventia statului. Insa
SUA era un loc prin excelenta al libertatii economice si al independentei individului. Lucrurile au inceput sa
se schimbe radical odata cu nasterea monstrilor economici de tip Rockeffeler, Ford, Morgan. Acestia au
fondat enorme institutii economice, cam ce sunt astazi companiile multinationale. Angajatii acestor monstri
economici nu mai aveau spiritul libertar al americanilor, ei aveau deja un spirit gregar, muncitoresc, foarte
pasibil pentru doctrine ca socialismul si foarte revendicativi ca statul sa intervina.

Pe Wall Street, in 1929 criza a fost declansata in acelasi mod in care s-a declansat si acum. Aceleasi
cauze, aceleasi “remedii”, panacee universale care, sub pretextul “salvarii”, au dus schimbarea mentalitatii
americane, inceputa, cum am aratat mai sus, pana la una apropiata celei europene – dependenta de stat,
revendicarea interventiei, disponibilitatea pentru solutii “miraculoase”. Ei bine, criza a fost pretextul
ideal ca statul american sa poata dezvolta politici de interventie pe o scara fara precedent. Cat despre
Keynes, acesta a fost teoreticianul cel mai important al economiei de tip social-democrat (sau, mai franc
spus, socialist) si al statului de tip welfare, adica mega-statul care controleaza, prin sistemul de asigurari
sociale, toata viata individului de la nastere pana la moarte. Ei bine, in SUA era cam greu de aplicat
asemenea idei straine de spiritul liberal economic, specific americanilor. Doar o astfel de criza a facut
posibila aplicarea unui program statal de interventie ca NEW DEAL, prezentat in manualele comuniste drept
un mare succes.

NEW DEAL a insemnat, deci, o interventie fara precedent a statului in economie, adica un
CONTROL fara precedent instaurat. Niciodata economia americana nu a mai aratat ca inainte. Sistemul
statalo-financiaro-industrial, sau “complexul”, cum este numit de economistii libertarieni, a pus stapanire pe
SUA si si-a consolidat dominatia. Mecanismul logic este simplu: CRIZA determina INTERVENTIA
STATULUI care se finalizeaza in CONTROLUL aproape totalitar asupra societatii. Acest mecanism
este necesar pentru ca in tarile capitaliste nu era posibila instaurarea unui regim comunist ca in Rusia,
datorita unei societati mult mai puternice fata de stat. Asa s-a recurs la o a treia cale – iar aceasta este a
interventionismului.

Ce vedem ca se petrece acum? La nivel de opinie publica, jurnalistii sau comentatorii afiliati mainstreamului
economic reclama de zor solutia miraculoasa a interventiei statale. Uneori afirmatiile sunt de o sinceritate
dezarmanta, ca in acest articol din Cotidianul: “Intervenţionismul a ajuns să fie singura soluţie de salvare
de la colaps a economiei mondiale.” Alteori, comentatorii raman dezamagiti ca deocamdata planurile de
interventionism masiv preconizate de administratia Bush nu au fost votate de un Congres inca nedisciplinat:
“Alegătorii nu conştientizează că, fără o intervenţie masivă, ar putea să-şi piardă slujbele.”

Ce parere au insa alti economisti, e adevarat, ignorati si deliberat marginalizati, cum sunt cei cunoscuti sub
numele de “libertarieni”? Pentru acesti economisti, planul administratiei Bush nu este altceva decat jaf la
drumul mare. De ce? Pentru ca planul prevede ca, pentru a se salva gigantii de pe Wall Street, sa fie
pompati in ei nenumarate milioane de dolari, care provind insa din taxele cetateanului obisnuit. Adica
iei de la saraci si dai la bogati. Pentru ca este criza, nu-i asa? Apoi, planul, pentru aceiasi economisti, nu este
altceva decat inca un pas spre socializarea economiei americane. Statul salveaza, insa doar gigantii
financiari. Si nu pe degeaba, ci ca sa se creeze acel sistem perfect in care puterea politica se intrepatrunde cu
cea economica si orice spatiu de libertate este eliminat.

24
Sa ne uitam un pic la consecintele unor astfel de politici deja puse in aplicare in SUA si Europa. Marile
banci europene, pentru a fi “salvate”, sunt nationalizate. Fortis, Dexia, Hyppo, si alte mari banci
europene, au fost deja nationalizate. Statul, inclusiv cel american, arunca cu bani ca sa “salveze” si
alte banci. Evident, statul le salveaza, insa prin asta, de fapt, le trece sub CONTROLUL sau.

Pe plan politic, lucrurile se precipita. Deja unii comentatori fac propaganda ideilor de interventie masiva a
statului. Dar nu a statului francez, sau german, sau belgian, cum ati crede. Nu, ci a hiper-statului european!
Criza devine pretextul ideal de a arata iarasi cu degetul la necesitatea istorica urgenta de realizare a unei
Uniuni Europene centralizate, cu sef de stat si puteri suverane, care controleaza toata economia. Iata ce scria
Le Monde ieri, preluat azi de Adevarul: “Concret, Uniunea Europeană se dovedeşte incapabilă să
elaboreze un plan de salvare comparabil cu acela propus de Paulson, în SUA [...] În 1970, Henry
Kissinger ironiza: “Europa? Ce număr de telefon are?”. Din păcate, gluma rămâne actuală. [...] În acest
context, a cere “un nou Bretton Woods”, aşa cum a făcut-o Nicolas Sarkozy, e o idee bună. A da, însă,
Europei puterea de a vorbi pe o singură voce ar fi o idee şi mai bună.”

O singura voce, un singur lider, un singur popor, o singura vointa… Cat de sinistru suna, cat de… ein
furer, ein volk suna… Iata, aceasta este solutia, mascata, pentru publicul ignorant sau neatent, sub
necesitatea avansarii unor solutii economice: crearea unui hiper-stat, impunerea unui control fara
margini. Deoarece, cu cat mai mare criza, cu atat mai mare CONTROLUL. Sub pretextul
“salvarii”…

ZEITGEIST: de la un film diversionist “anti-sistem” si anticrestin la Miscarea


globala de ”schimbare si constientizare sociala”, care se afirma si in Romania

Postat de admin pe 11 Mar 2011 la 11:50 pm | Categorii: Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari,
scandaluri..., Opinii, analize, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Razboiul impotriva
crestinismului Print This Post

 Calendar Evenimente: ZDay - Eveniment de conştientizare socială

Evenimentul anual global Zeitgeist Day, sau ZDay, care are scopul de a atrage atenţia publică asupra
Mişcării Zeitgeist şi a Proiectului Venus, se va desfăşura anul acesta timp de două zile, în Capitală, pe 12
martie la Eurocinema – Tinerimea Română, şi pe 13 în Club Control.

Cei care vor să afle mai multe despre Mişcarea Zeitgeist şi Proiectul Venus sunt aşteptaţi sâmbătă, 12
martie, de la ora 17:00, la Eurocinema, unde vor putea discuta direct cu reprezentanţii Mişcării Zeitgeist
România.

Duminică, 13 martie, de la ora 19:00, toată lumea se va distra la petrecerea organizată în Club
Control, „The Revolution is Now ZEITGEIST”. (…)

Ce este Zeitgeist?

Zeitgeist este “spiritul unei epoci şi al societăţii sale”.În prezent, Zeitgeist este cea mai mare mişcare
pentru schimbare socială pe care lumea a cunoscut-o vreodată. În mai puţin de doi ani avem mai mult
de 500.000 membri.

25
Mişcarea Zeitgeist nu este una politică, nu ţine cont de noţiuni divizionare, cum ar fi naţiuni, guverne, rase,
religii, apartenenţe de orice natură sau clase sociale. Totul în viaţă este o progresie naturală.

Specia umană are, din nefericire, capacitatea de a încetini drastic progresul şi a paraliza evoluţia prin
intermediul structurilor sociale. Lumea pe care o vedem astăzi, plină de războaie, corupţie, elitism, poluare,
sărăcie, boli epidemice, încălcarea drepturilor omului, inegalitate, discriminare şi criminalitate, este
rezultatul acestei paralizii.

Ceea ce facem pentru noi înşine moare odată cu noi, ceea ce facem pentru ceilalţi şi pentru umanitate
rămâne şi este nemuritor. (Albert Pine)

Evenimentele sunt organizate de Mişcarea Zeitgeist România.

Comentariul nostru:

Miscarea Zeitgeist este un fel de retea globala care are ca principal mijloc de perpetuare a doctrinei si
auto-organizare noile media si internetul – noul mediu social in care si prin care se fac si desfac
campanii, miscari, revolutii. Membrii miscarii Zeitgeist sunt inscrisi, de altfel, intr-o baza de date de pe
internet, o statistica primara a membrilor pe tari fiind disponibila chiar pe siteul oficial. Cei mai numerosi
membrii, aproape 90 000, sunt din SUA, urmata de Canada si Rusia cu aprox. 26 000 membri, si de…
Romania, cu peste 16 000. Deci stam bine si la capitolul Zeitgeist!

Dar, pentru ca o astfel de miscare nu este destinata sa ramana doar in virtual, iata ca asistam si la o
perpetuare in real: ca orice secta ce se respecta si vrea sa acapareze total adeptii sai. Din seria
transpunerilor in fapta face parte si campania de mai sus, care are deja un istoric in spate.

Miscarea, initiata in 2008, nu este centralizata, nu are un lider anume, si nu este strict legata de
filmele documentare celebre omonime ale lui Peter Joseph, pe care le considera doar ca o sursa de
inspiratie (desi se dezic de teoriile mai ”tari” promovate prin ele).

Ei chiar pretind ca, de fapt, ar fi bratul activist al Proiectului Venus al unui oarecare „inginer social’, pe
numele sau Jacque (da, fara s) Fresco. Pe scurt (caci nici nu e mare filosofie in sistemul lor), acest proiect
considera ca sistemul actual economic, bazat pe moneda si profit, este rau, si trebuie inlocuit cu unul
bun si corect care imita natura. Acest lucru se intampla desfiintand moneda si profitul – cum altfel – si
inlocuind actualul sistem cu unul in care economia se bazeaza pe redistributia corecta a resurselor -as
simple as that, cum ar spune chinezul. Nu mai cumparam nimic, ne vine totul dupa nevoi datorita genialului
sistem de management al resurselor naturale pe care l-a imaginat Fresco.

Dar aceste viziuni simpliste sunt doar o parte a doctrinei Miscarii. Principalul in aceasta doctrina, de
factura tipica New Age este conceptia progresista si scientista, conform careia raiul pe pamant este la o
distanta infinetizimala de noi, tot ceea ce ne ramane de facut fiind “sa constientizam” (se ne iluminam,
cum ar veni) ce genereaza raul in societate, sa il inlaturam, si sa instauram, cu ajutorul stiintei, binele.
Si ce genereaza raul? Tot ce exista acum ca structuri sociale (actualul sistem), tot ce inseamna putere si
stratificare si, mai ales, religia (crestinismul, in principal) si economia bazata pe profit, cele care
genereaza lacomie, coruptie, diviziune. Deci – la gunoi cu ele. In schimb, scopul Zeitgeist este de a
promova unitatea si egalitatea universale, care sunt finalitatea unui proces natural de evolutie, blocat insa
de sistemul ”degenerativ” si ”expirat” din prezent, care se face vinovat de toate relele din societate, inclusiv
de infractiuni, crime etc.

Luat stricto sensu, Miscarea Zeitgeist se ”talcuieste” astfel: zeitgeist este climatul intelectual, moral si
cultural al unei epoci. Miscarea Zeitgeist isi propune, astfel, sa determine o “revolutie” globala, sa
aduca, chipurile, “schimbarea” ordinii mondiale actuale, schimbare atat de mult dorita de unii, a
26
climatului dominant al timpului nostru, o schimbare pe care actuala “criza” economica generalizata,
pare sa o reclame ca pe o “necesitate” naturala. Dar, dupa cum am vazut, este vorba de o schimbare care
corespunde unui proces evolutiv blocat de structurile care genereaza putere si diviziuni, dintre care cele mai
”rele” sunt cele… religioase.

Documentarele Zeitgeist, create de regizorul Peter Jospeh, care se lauda ca sunt deja vazute de peste doua
sute de milioane de oameni si ar fi cele mai vizionate din istorie, contin o suma de mega-falsuri anti-
sistem si anti-religie care se invart toate in jurul ideii ca suntem manipulati si controlati prin tot ce exista
ca structura in lume – religie (in special crestinism), economie, social, politic. In ”compozitie” sunt
amestecate si oarecari adevaruri, pervertite insa de punerea lor intr-un context cu totul falsificat, asa
cum astazi se intampla peste tot si cu orice tema care, pana acum niste ani, era tabu, inclusiv cu
temele mai incomode din spatiul ortodox. Astazi “adevarurile interzise” se spun, “teoriile
conspiratiilor” sunt libere, influente si fac milioane de adepti, dar se spun asa cum vor “ei”… Adica
amestecate serios cu minciuni sau deturnate in solutii cu mult mai false si mai nocive decat asa-zisele
“mega-dezvaluiri” pe care le transmit. Aceste ”adevaruri” sunt legate in special de sistemul bancar si de
campania dusa in SUA impotriva Federal Reserve.

In Zeitgeist Addendum, venit dupa ce in primele serii a deconstruit (in stilul senzationalist, amatorist si
complet urechist) ”sistemul”, Peter Joseph vine si cu ”solutia”: adica exact cu modelul de ”economie bazata
de resurse” promovat de Fresco si de Miscarea Zeitgeist.

Genul de miscare si ideologie anti-sistem promovata de ”secta” zeitgeist au fost ”demascate” de un alt lider
proeminent anti-sistem: Alex Jones, care aici juca rolul ”lucidului” de serviciu. Nu pentru falsurile
perpetuate despre crestinism, ci pentru viziunea si solutia de tip socialist promovata de Zeitgeist
Addendum – accentul pus pe lacomia si coruptia generate de existenta banilor si a profitului. Adica, o
conceptie foarte apropiata de cea a marxismului.

In schimb, pentru ”miscarea” alternativa a lui Alex Jones, nu banii sau profitul sunt problema, ci ”big-
government”, adica sistemul mult mai concret de guvernare bazat pe restrangerea libertatii, pe proliferarea
mega-structurilor guvernamental-financiaro-militare si pe promovarea noii ordini mondiale. Astfel incat,
pentru Alex Jones, Zeitgeist este o manevra manipulatorie de deturnare a curentului pentru libertate,
adica a… ”adevaratului” curent anti-sistem.

Asistam, de fapt, la rivalitatea dintre doua conceptii anti-sistem la fel de false, atat in premise, cat si in
solutii. Avem asadar, pe de o parte, anti-sistemul de tip Zeitgeist, socialist (marxist), generalist, utopic si
colectivist, si, pe de alta, anti-sistemul de tip Jones, ”conservator” (in sens de promotor al unei conceptii
clasic-federaliste despre SUA; Alex Jones a fost implicat si in Partidul Republican, ”dreapta” americana),
luptator impotriva ”noii ordini mondiale”, a Big Brother etc. Cea mai mare problema nu sunt nici
profitul sau moneda, nici elita ascunsa care are pe agenda noua ordine mondiala, acestea fiind simptome
(acolo unde sunt reale) – nu cauze. Cea mai mare problema este descoperita noua de doua mii de ani intr-o
scriere numita… Noul Testament si intr-o “institutie” numita Biserica – anume, pacatul. Iar finalitatea sau
deznodamantul vremelnic al raului care dospeste acum in lume este imparatia lui Antihrist, o
imparatie care se va instaura prin extraordinara putere de seductie si de amagire a ultimului
inselator. Si care nu va fi, probabil, in toate datele si formele ei, atat de previzibila ca ce este descris acum
drept noua ordine mondiala. In felul lor specific, aceste false curente anti-sistem hranesc de fapt o
asteptare falsa, o stare de “pregatire” complet gresita, eretica (pentru ca in duh strain) cu privire la
viitorul omenirii, stare de asteptare care va fi pusa tocmai in slujba primirii si chiar chemarii
Antihristului.

Necazul este ca multe din subiectele abordate de aceste curente sunt chiar reale si de mare importanta (falsa
amenintare a terorismului, minciuna criminala a incalzirii globale, politicile de reducere a populatiei,
ofensiva sistemelor mondiale de supraveghere de tip Big Brother, ticalosia sistemului bancar-corporatist si
27
a celui farmaceutic, etc.) dar, odata ce sunt monopolizate de astfel de curente, ele isi pierd credibilitatea
pentru o buna parte a opiniei publice. Rolul acestor miscari anti-sistem este, de altfel, tocmai ceea ce
Alex Jones acuza la Zeitgeist: manevre manipulatorii de denaturare a unor adevaruri si de deturnare in
fundaturi-capcana a curentelor sceptice fata de curentul mainstream.

Succesul acestor curente anti-sistem dar si anti-crestine este explicabil datorita senzationalismului
ieftin pe care il perpetueaza, datorita lipsei de profunzime si de spirit critic a marii mase de
consumatori de productii ”anti-sistem” (care nu se osteneste sa verifice ”dezvaluirile” sau teoriile vandute
drept mari secrete – cum ar fi, de pilda, atacul la crestinism din Zeitgeist, o prostie buna numai pentru
inculti). Si, desigur, mai mult si mai grav decat orice, a faptului ca… se adreseaza oamenilor (sau acelor
parti din fiecare dintre noi) care, in absenta legaturii vii cu Hristos, se hranesc din duhul lumii
acesteia.

„CATRE POPOR”: MARTURISIRE ESENTIALA SI PROFETICA A SINODULUI BISERICII


GRECIEI DESPRE CAUZELE CRIZEI ECONOMICE, PLANUL DE INROBIRE MONDIALA SI
REMEDIILE DUHOVNICESTI

Postat de admin pe 29 Dec 2010 la 01:48 pm | Categorii: Biserica la ceas de cumpana, Cuvantul ierarhilor,
Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Marturisirea Bisericii, Meditatii duhovnicesti,
Mitropolitul Serafim de Pireu, Nevoia de discernamant, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Portile Iadului,
Sinodul Bisericii Greciei, Vremurile in care traim Print

…Si despre o prima strategie diversionista de abatere a atentiei de la cuvantul


marturisitor

“Din punct de vedere social, se urmăreşte o uzurpare a predaniilor şi a drepturilor noastre, desigur,
cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară
sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri….

Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt
pentru tânărul contemporan. Nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă,
pastorind cu putere poporul sau, fără a se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, chiar
dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.

Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă
suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc
negustorii de popoare, încearcând să o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă se
vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde s-a luptat împotriva lui Dumnezeu, de fapt
înjosirea omului era scopul final.

Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune
guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă fure
nădejdea. Aduceţi-vă aminte că, pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată,
urmărindu-se de către anumite puteri doar controlul mondial, nu şi iubirea de oameni”.

Daca privelistea ce o ofera Biserica Serbiei este una de plans si jale, Biserica Greciei infatiseaza o pozitie de
incredibila atitudine ortodoxa, in sensul plenar al cuvantului, luata fata de planurile si experimentele sociale
28
aplicate tarii de aceiasi eurocrati si euro-masoni care, prin intermediul UE, FMI si Banca Mondiala, injuga tot mai
multe state la o noua ordine mondiala in facere.

Problema este deosebit de importanta deoarece pozitia Bisericii Greciei poate deveni un exemplu de
urmat pentru celelalte Biserici surori (in special a noastra, avand in vedere experimentul si mai dur aplicat
tarii prin asa-zisa austeritate) si reprezinta o prima condamnare arhiereasca a acestor criminale masuri
ce preconizeaza un adevarat genocid social. Miza este enorma: protejarea intereselor poporului, a statului
national dar, mai cu seama, a importantei si rolului asumat de Biserica in acest proces de inrobire,
decimare si abuz asupra popoarelor, in numele unei agende prin care se urmareste trecerea catre o noua
stapanire totalitara. Adica: Biserica va tacea asupra acestor planuri, se va ralia lor, sau va protesta, fie
si cu riscul prigoanei? Iata ca un prim raspuns vrednic este dat de Sinodul Greciei, care alege calea
marturisirii.

Un exemplu menit sa intareasca pe episcopii din Biserica noastra care au luat deja pozitie fata de
arhitectii noii dictaturi in formare, pe episcopii care, poate, pana acum nu ai indraznit sa isi spuna pe fata
opozitia dar si sa avertizeze pe cei care, inglodati in interese si ambitii faraonice, sunt desprinsi de
realitatea in care se zbate poporul si de repercusiunile pe care masurile de austeritate le vor avea, in
curand, provocand “suferinte sociale” si tulburari.

Sa luam aminte, insa. Evident ca cei care conduc aceste planuri masive de dezagregare nationala si sociala
se asteapta si la momente sau atitudini de rezistenta. Sa nu ne inchipuim ca nu au pregatite strategii de
contracarare. Si, in cazul grecesc, se vede ca sunt puse la lucru manipulari prin care atentia sa fie
deturnata de la esential, de la miza ce se afla in joc: faptul ca Biserica, in corpore, la nivel de ierarhie,
marturiseste impotriva planurilor antihristice, este deja pus in umbra de scandalul provocat in jurul
declaratiilor IPS Serafim de Pireu. Avand in vedere ca, dupa cum a declarat chiar mitropolitul Serafim,
pozitiile sale pe tema sionismului se cunosteau demult, fiind publice, nu are cum sa fie intamplator ca
tocmai acum s-a creat un scandal in jurul lor, axat, cum altfel, in jurul acuzatiilor de anti-semitism (in
conditiile in care Mitr. Serafim a condamnat – si recunoscut – explicit holocaustul…).

Care ar fi strategia: pe langa a pune in umbra marturisirea Sinodului grecesc, o alta miza este de a
compromite chiar mesajul in sine, care va fi infierat pentru ca ar fi conspirationist si ar ascunde
prejudecati si atitudini anti-semite, de fapt (pe logica manipularii: iata ce fel de ierarhi stau in spatele
declaratiei sinodale).

Ceea ce este dureros este ca unii ortodocsi mai ispititi de duhurile tulburarii, senzationalului si scandalului
pun si ei un umar vanjos la aceasta strategie, amplificand la maxim, la randu-le, scandalul din jurul
declaratiilor lui IPS Serafim de Pireu, aducand in fata tot felul de teorii care chiar sunt
conspirationiste si imposibil de dovedit (deci inutil de adus in discutie) citand tot felul de surse dovedit
false (reamintim ca Protocoalele sunt o capcana inghitita de naivi si propagata de interesati) si aratand, pe
scurt, nu doar ca nu au inteles miza luptei in care s-a angajat Biserica Greciei dar chiar, nadajduim ca
involuntar, actionand in directia strategiilor de manipulare si de contracarare a marturisirii ortodoxe!

***

„CĂTRE POPOR”

enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei

29
Sinodul Bisericii Greciei, întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se adreseze
creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, vorbind pe limba
adevărului şi a dragostei.

Zilele pe care le trăim sunt grele şi decisive. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care
creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare
că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi
de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să aibă un cuvânt asupra crizei la care suntem martori.

Este adevărat că evenimentele actuale din patria noastră sunt inedite şi cutremurătoare. Criza
duhovnicească, socială şi economică este o consecinţă firească a răsturnării întregii firi. Se încearcă
dezrădăcinarea şi distrugerea temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate ca făcând
parte integrantă în chip firesc din viaţa spaţiului nostru (elen). Din punct de vedere social, se
urmăreşte o uzurpare a predaniilor şi a drepturilor noastre, desigur, cu un argument evident:
măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că
executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor
privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală
a patriei noastre.

În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri
drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare? De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste
simptome ale crizei societăţii şi economiei pe care azi le traim în mod brutal? Persoanele de pe scena
politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceleaşi. Oare cum au socotit atunci costurile politice, cu
toate că ştiau că duc ţara la catastrofă, iar azi se cred la adăpost, acţionând tot de pe poziţia celor care
dau porunci? Suntem martorii unor răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi
sunt impuse aproape fără nici o împotrivire.

În cuvinte foarte simple, criza noastră economică se datorează diferenţei dintre producţie şi consum, mai
exact dintre ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de confort cu care ne-am învăţat să
trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mult decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică
înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute sperând
că balanţa dezechilibrată se va restabili. Însă, atunci când acest lucru nu se mai întâmplă, iar debitorii
cer returnarea împrumuturilor, plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment.

Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este
urmarea, rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum nu are doar o
dimensiune economică, ci, în primul rând, este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti,
care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine
responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a
promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop
deţinerea puterii. O conducere care, în fapt, se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale
poporului.

Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării,
îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii, fără a ne mai pune
problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o
desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.

Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi închiderea omului într-un prezent rectiliniu,
adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi
monotonie. Viaţa a ajuns doar un interval de timp nedeterminat între două date, a naşterii şi a
îngropării.
30
Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu absurdul, iar lupta o câştigă
totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: „de ce iei droguri, fiule?” şi îţi răspund:
„spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este
atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând
droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: „nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc”,
atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc
deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există
altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă
devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci imoralitatea ajunge singura cale de viaţă, pentru
că altfel, dacă eşti moral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de
putere, dar şi de poziţie în poporul nostru.

Întrebarea – dilemă lui Dostoievski – „libertate sau fericire?” o trăim în tot tragicul ei. Am ales
bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării
noastre. Astăzi, omul, în mod justificat tremură mai degrabă pentru micşorarea veniturilor, dar nu se
nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea
persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de
nemilos o exploatează actualii „negustori de popoare”.

Noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să cercetăm care este partea noastră de
vină în prezenta criză, confruntându-ne în Sinodul Ierarhiei cu responsabilităţile noastre. Ştim că uneori v-
am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care
v-au rănit. Distrugerea relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte a ajuns obiect de
neguţătorie exploatat în mod pragmatic prin scandalurile fabricate, ţintindu-se destrămarea
încrederii voastre în Biserică.

Vă spunem că Biserica are antidotul modului de viaţă consumerist şi acesta este asceza. Şi dacă consumul
este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens.
Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul atletului care îl
conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se
îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii, iesirea din sclavia inutilului care astăzi ne
înjoseşte.

Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev nu ca la
o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl „încarce” cu
materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se
împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu[1] care se pregăteşte.
Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul
cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.

Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt
deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi nadejde.

Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic,
cuvânt pentru tânărul contemporan. Nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică
liberă, pastorind cu putere poporul sau, fără a se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei
lumi, chiar dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.

Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă
suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc
negustorii de popoare, încearcând să o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă

31
se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde s-a luptat împotriva lui Dumnezeu, de
fapt înjosirea omului era scopul final.

Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune
guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă
fure nădejdea. Aduceţi-vă aminte că, pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este
fabricată, urmărindu-se de către anumite puteri doar controlul mondial, nu şi iubirea de oameni.

Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie parte a lumii şi parte a
istoriei. Nu poate îngădui nici un fel de nedreptate, fiind în acelaşi timp datoare să fie gata pentru
mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă
economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor
oprire în căutarea speranţei este Biserica de lîngă casă, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca
fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga
societate locală respectivă.

Intenţia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări


îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru
este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici
măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă
Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră sprijiniţi
voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de
parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.

Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea alte
perspective. Mulţi dintre noi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de
frică, ci de putere şi de dragoste.

Cu acest duh, adunaţi în jurul Bisericii, care este marea noastră familie, vom scoate la iveală greşelile
noastre, vom căuta sensul vieţii în dragoste şi astfel vom ieşi din acest ceas greu.

Sinodul Bisericii Greciei

Marturisirea hotarata, totala, dar si plina de discernamant a VLADICAI SERAFIM


DE PIREU, sustinut de multi arhierei: ”SUNT ANTISIONIST, DAR NU ANTISEMIT!”,
“MARELE ARHITECT AL MASONERIEI ESTE LUCIFER”

Postat de admin pe 15 Jan 2011 la 02:44 pm | Categorii: Biserica la ceas de cumpana, Cuvantul ierarhilor,
Marturisirea Bisericii, Mitropolitul Serafim de Pireu, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Portile Iadului,
Reeducarea ieri, azi si maine, Vremurile in care traim Print

PLUS: Un raspuns la MINCIUNILE pe acest subiect la adresa noastra ale bloggerului Saccsiv (din 1
ianuarie 2011) si clarificarea pozitiei noastre

“Cuvântul slujitorilor Trupului Euharistic va trebui să fie cuvânt al adevărului, care nu tinde către
dimensiunea politică, ci către adevăratul discernământ al evenimentelor, pentru că Împărăţia lui
Dumnezeu nu este din lumea aceasta”.

32
“Nu accept acuzaţia de antisemitism pe care lobby-ul sionist mondial a reuşit în mod ingenios să mi-o
atribuie răstălmăcind cuvintele mele. Eu nu am făcut decât să prezint adevărul faptelor reale pe care de
zeci de ani compatrioţii lor, evreii ortodocşi, îl denunţă. Nutresc sentimente de profundă dragoste şi
preţuire faţă de poporul israelitean, aşa cum sunt dator faţă de oricare popor al lumii în calitatea mea de
membru al Bisericii nedespărţite a lui Hristos“

“… realitatea tragică a colaborării capilor sionişti cu regimul odios şi criminal al dictatorului paranoic
Adolf Hitler, care a exterminat milioane de semeni ai noştri, evrei, polonezi, greci, ţigani etc., într-una
din cele mai cumplite crime din istoria umanităţii, pe care astăzi cu toţii o condamnăm cu mâhnire, iar eu
personal mă plec înaintea memoriei tragicului Holocaust şi sărut rănile martirice ale victimelor
nevinovate”.

(Vladica Serafim de Pireu)

***

Vezi si:

 „CATRE POPOR”: MARTURISIRE ESENTIALA A SINODULUI BISERICII GRECIEI DESPRE PLANUL DE INROBIRE
MONDIALA SI REMEDIILE DUHOVNICESTI

A se urmari si comentariul nostru din introducerea materialulu ide mai sus, comentariu grav si total
rastalmacit, inca din prima zi a anului (!), de aceiasi oameni lipsiti de caracter si de frica de Dumnezeu care
s-au profilat pe calomnierea noastra cu orice chip si prin orice mijloace.

 MITROPOLITUL PAVLOS DE GLIFADA ÎŞI EXPRIMĂ TOT SPRIJINUL MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU

 SOLIDARITATEA IERARHILOR FAŢĂ DE MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU

O mişcare ierarhică de susţinere a mitropolitului de Pireu s-a creat în interiorul Ierarhiei (Sinodului
Mare al Bisericii Greciei). Conform cercurilor sinodale, din dimineaţa zilei de joi, kir Serafim a primit
mai multe telefoane de sprijin şi susţinere morală din partea arhiereilor şi clericilor, care aplaudă
curajul cu care ierarhul îşi apără şi argumentează poziţiile.

Conform informaţiilor, după Mitropolitul Pavlos de Glifada, şi alţi mitropoliţi se pregătesc să-şi
exprime sprijinul şi solidaritatea faţă de Mitropolitul Serafim prin declaraţii sau comunicate oficiale.
Cercurile bisericeşti apreciază că mişcarea de susţinere a mitropolitului de Pireu s-a creat în urma
comunicatului Directoratului pentru Probleme Religioase al Turciei, în care kir Serafim a fost caracterizat
drept „susţinător al islamofobiei”.

(trad. Frăţia Ortodoxă Misionară “Sfinţii Trei Noi Ierarhi”)

***

Mitropolitul Serafim al Pireului:

”SUNT ANTISIONIST, DAR NU ANTISEMIT!”

Sursa: Graiul Ortodox

33
”Ierarhii Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, nedespărţite şi neschimbate, nu abdică atunci când e vorba de
teme ale credinţei, ci aleg să moară fie în exil, fie pe eşafod.”

Mitropolitul Pireului Serafim, prin noile sale declarații pe care le-a făcut după praznicul Botezului asupra
chestiunii sioniste, subliniază că este antisionist, dar în nici un caz antisemit. Referindu-se la declarațiile
pecare le-a făcut la postul de televiziune MEGA a subliniat următoarele:

Biserica nedespărţită şi neschimbată a lui Hristos nu este o religie, adică un fenomen psihologic, ci este
revelaţia Creatorului veşnic al vieţii, participare şi împărtăşire din modul de viaţă treimic al Dumnezeului
veşnic, Care în chip măreţ şi întru totul desăvârşit a creat universul din nimic şi îşi revarsă dragostea şi
atotînţelepciunea asupra întregii creaţii, a cărei încununare este omul. Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu
şi golirea Sa de Sine întru smerenie prin asumarea firii, a voinţei şi a lucrării umane şi mai ales prin jertfa Sa
pe Cruce şi prin biruinţa asupra stricăciunii şi a morţii întru Învierea Sa, au arătat dimensiunea iubirii
dumnezeieşti şi adevărata vocaţie a persoanei umane. Prin urmare, menirea Bisericii nu este aceea de a
deţine puterea, ci slujirea ei este asumarea lucrării lui Hristos, a singurului Mesia adevărat, „Care nu a
venit, ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să dea sufletul Său ca preţ de răscumpărare pentru
mulţi”. Tocmai din acest motiv cuvântul slujitorilor Trupului Euharistic va trebui să fie cuvânt al
adevărului, care nu tinde către dimensiunea politică, ci către adevăratul discernământ al
evenimentelor, pentru că „Împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta”.

Doresc să cred că în acest duh se mişcă şi smeritul meu cuvânt, pentru că nu atacă persoanele – oricât
de blamate ar fi ele –, care sunt create de Dumnezeu după chipul Său, chiar dacă acestea o recunosc sau nu,
ci încearcă să vădească situaţiile contradictorii şi, după puţina mea ştiinţă, tragismul înşelării în care se
află cei implicaţi.

În acest duh am vorbit şi la emisiunea „Societatea – ora MEGA” din 20.12.2010 a canalului de televiziune
MEGA, răspunzând la întrebările jurnalistului. În cadrul acestei emisiuni nu am făcut decât să redau
adevăratul cuvânt mărturisitor al miilor de semeni ai noştri evrei antisionişti care se luptă de decenii
împotriva abaterii sioniste de la adevăratul iudaism. Ei demonstrează că teologia capilor sionişti, care
năzuiesc să-şi realizeze visul de putere şi guvernare mondială, a stâlcit instituţia Vechiului Testament al
Drepţilor şi Profeţilor, denaturând în luciferism şi satanism. Este o teologie a dualismului care aşteaptă
un „Mesia al slavei”, pe omul apostaziei şi al fărădelegii, pe cel numit Antihrist, pe care îl vesteşte
revelaţia divină.

Pentru acest pseudo-Mesia se proiectează reconstruirea Templului lui Solomon pe înălţimea unde se află
astăzi moscheea lui Omar şi se face multă propagandă în privinţa necesităţii, chipurile, instaurării
unei guvernări mondiale şi a unui conducător mondial, care presupune mai întâi desfiinţarea statelor
naţionale şi asocierea economică printr-o monedă unică mondială. Pentru concretizarea acestei viziuni s-a
abandonat adevărata Lege a lui Dumnezeu, Pentateuhul şi Profeţii, şi a fost înlocuită de pergamentele de
sorginte luciferică ale Talmudului, Kabalei şi ale paraliteraturii rabinice. Dovezi în acest sens se
găsesc în şocantele site-uri ale evreilor ortodocşi care nu acceptă această cădere tragică din duhul
iudaismului autentic. Îi invit pe „binevoitorii” care au făcut o profesie din apologia acestei denaturări
sioniste a iudaismului să facă efortul de a vizita site-urile:

http://www.israelversusjudaism.org şi http://jewsnotzionists.org/ index.htm,

şi probabil li se va face ruşine că acordă sprijin nelegiuit şi instigator monstrului sionist.

Se cade, deci, să luăm aminte în mod serios asupra faptului că site-urile respective, reprezentându-i pe
miile de evrei ortodocşi care nu aderă la deviaţia sionistă, provin din Statele Unite şi prezintă pe
temeiul documentelor realitatea tragică a colaborării capilor sionişti cu regimul odios şi criminal al

34
dictatorului paranoic Adolf Hitler, care a exterminat milioane de semeni ai noştri, evrei, polonezi,
greci, ţigani etc. într-una din cele mai cumplite crime din istoria umanităţii, pe care astăzi cu toţii o
condamnăm cu mâhnire, iar eu personal mă plec înaintea memoriei tragicului Holocaust şi sărut
rănile martirice ale victimelor nevinovate.

În acest sens, menţionăm cutremurătoarea carte Min Hametzar (Din adâncuri) editată la New-York în
anul 1961, în limba ebraică, pe care o semnează Rabinul Slovaciei Michael Ber Weissmandl, decanul
Fundaţiei Nitra Yeshiva, fundaţie a cărei activitate este închinată cercetării istorice a perioadei 1942-1945.
Reiese că faimosul proces de la Nürenberg, dacă nu s-ar fi întemeiat strict pe dreptatea omenească, ar
fi trebuit să judece şi să condamne nu doar pe făptaşii fizici ai odioaselor crime, adică pe nazişti, ci şi
pe autorii lor morali, printre care se numără, spre exemplu, şi Papa Romei din epoca respectivă,
responsabil pentru incredibila crimă de a fi asasinat 80.000 de sârbi cu binecuvântările odiosului
cardinal criminal al Croaţiei, Aluisio Stepinaţ, recent „canonizat” de Vatican.

Prin urmare, nu accept acuzaţia de antisemitism pe care lobby-ul sionist mondial a reuşit în mod
ingenios să mi-o atribuie răstălmăcind cuvintele mele. Eu nu am făcut decât să prezint adevărul faptelor
reale pe care de zeci de ani compatrioţii lor, evreii ortodocşi, îl denunţă. Nutresc sentimente de profundă
dragoste şi preţuire faţă de poporul israelitean, aşa cum sunt dator faţă de oricare popor al lumii în
calitatea mea de membru al Bisericii nedespărţite a lui Hristos. Sunt antisionist, dar nu antisemit, ca
unul care combate înţelegerea – înşelătoare şi neconfirmată – a lumii şi a vieţii prin perspectiva
luciferismului tragic şi inacceptabil, care se propagă prin intermediul lojilor masonice din fiecare ţară,
anexe ale sionismului internaţional, unde, în spatele elementelor cifrate ale divinităţii masonice,
Marele Arhitect al Universului, se ascunde Lucifer, aşa cum reiese din bibliografia de circuit închis a
lojilor. Acelaşi lucru rezultă şi din textul „Şapte cuvântări la gradul al 18-lea” al domnului Kostis
Melissaropoulos, care de mai bine de 30 de ani este directorul publicaţiilor teosofico-masonice Ilissos şi
Pythagoras. Acelaşi lucru l-am demonstrat şi eu în alte texte ale mele date publicităţii, precum şi în cererea
rămasă fără răspuns adresată Ministrului competent al Economiei, domnului Gheorghios Papakonstantinou,
prin care am solicitat dizolvarea, întru totul conformă legii, a lojilor masonice care funcţionează sub
masca fundaţiilor filantropice, pentru motivul că în realitate sunt temple de cult şi de iniţiere în
luciferism. Această cerere urmează să fie rejudecată de către Consiliul de Stat.

Dependenţa absolută a lojilor masonice de sionismul internaţional a fost dovedită cu documente


incontestabile de jurnalistul Kostas Tsaroukas – un luptător fervent împotriva acestor fenomene – în cartea
sa Η Μασονία στην Ελλάδα (Masoneria în Grecia) pe care o prefaţează rectorul Facultăţii de Jurnalism,
Serafim Phyntanidis, şi în care se dovedeşte că toate lojile din lume sunt subordonate supralojii sioniste
Benen Berith (Marele Stejar) cu sediul în Statele Unite şi care îşi are filiala elenă în zona Pieţii Syntagma.

Dictatura economică mondială care încearcă să se impună s-a dovedit a fi în strânsă legătură cu supraloja
Bilderberg, o pârghie politică a sionismului internaţional. Vezi informaţiile afişate pe site-urile:

http://powerstructureresearch.wordpress.com/2009/05/27/das-institutionelle-netzwerk-der-bilderberg-gruppe

http://blogpoliteia.wordpress.com/2009/05/28/machtstruktur-mapping-1-das-institutionelle-netzwerk-der-
bilderberg-gruppe/#comment-511,

informaţii pe care le-a republicat periodicul Nexus în iunie 2010 şi în care se prezintă cu pregnanţă această
urzeală de coşmar şi incredibilă care acoperă întreaga lume, acest absolutism economic prin care se
doreşte strangularea libertăţilor democratice ale popoarelor.

Răspunzând reprezentantului guvernamental, subsecretarului de stat, domnul Petalotis, pun ca simplu


cetăţean următoarele întrebări:

35
 De ce Banca Europeană împrumută cu o dobândă de 1,1 %, iar grupul băncilor proprietăţii sioniste ne acordă
azi împrumuturi cu dobânda cămătărească de 6%?

 Cine împiedică unirea politică şi economică – esenţială! – a Europei cu marea Federaţie Rusă?

 Cine împiedică de fapt emiterea echivalentului monedei europene, obligându-l pe primul-ministru să recurgă
la strângerea a 1.000.000 de semnături ale cetăţenilor europeni?

 Cine subminează posibilitatea Greciei de a deveni un nod energetic, cine a anulat acordul asupra conductei
Bourkas-Alexandropolis şi cine a refuzat solicitarea guvernelor elene de a se aplica Dreptul Internaţional
Maritim, încorporat în Dreptul European, prin care Grecia ar trebui declarată zonă exclusivă de exploatare
economică pentru a putea valorifica uriaşele resurse maritime ale ţării? Ar deveni astfel protagonistă în
politica energetică a Europei pentru decenii bune de acum înainte şi asta ar conduce-o la eliberarea din
captivitatea FMI.
 De ce nu concesionăm o bază navală flotei ruseşti, ca să anihilăm ameninţarea turcească şi să respingem
revendicarea ridicolă a acestei ţări vecine de a participa la exploatarea Mării Egee, precum şi aceea de
dominaţie asupra unei jumătăţi a aceleiaşi Mări Egee până la meridianul 25?
 De ce nu trecem imediat la extragerea uriaşei noastre bogăţii naţionale din Nordul Greciei în aur, uraniu,
osmiu şi argint, după cum propun Konstantinos Papastefanou, profesor de fizică nucleară, şi Vasilios
Papagheorghiou, profesor de chimie, din cadrul Universităţii Aristotel din Tesalonic, care demonstrează
ştiinţific faptul că suntem cea mai bogată ţară din Uniunea Europeană în ce priveşte resursele minerale?
 Şi, în sfârşit, ce a dorit să spună domnul prim-ministru referindu-se la necesitatea guvernării economice
mondiale?

În faţa declaraţiei agresive a noului conducător al partiduleţului, supun atenţiei cu toată politeţea următoarea
întrebare: cum de supraloja Bilderberg, întrunită în 1993 la hotel Asteras din Vouliagmenas, cu
participarea a celoraşi persoane la care m-am referit în emisiunea menţionată, a profeţit prin gura
Ministrului de Externe de atunci al SUA, domnul Cristopher, în toiul deplinei acalmii p e sce na
noastră politică, căderea guvernului elen care urma să aibă loc peste trei luni? Să fie în trebat asupra
acestei chestiuni fostul prim-ministru, domnul Konstantinos Mitsotakis, acest Nestorie (ereziarhul) al
politicii.

Şi, în sfârşit, răspunzând articolului din ziarul Το Βήμα τηρ Κςπιακήρ (Tribuna de Duminică) din 2.01.2010
cu titlul „Un taliban din Pireu”, îl sfătuiesc cu bunăcuviinţă pe proprietarul ziarului, domnul Psyharis, să
vegheze asupra credibilităţii ziarului său şi să fie atent cu redactorii săi, ca nu cumva să se ajungă şi la
închiderea ziarului Tribuna de Duminică, aşa cum s-a întâmplat cu cotidianul Το Βήμα (Tribuna). Cu atât
mai mult cu cât în ziarul Βηματοδότηρ (Stimulator) de duminică 13.06.2010 s-au publicat următoarele:

„Domnul Gheorghios Papakonstantinou este singurul politician grec care a participat la reuniunea din
acest an a clubului Bilderberg care a avut loc în Spania. Ceilalţi doi greci au fost preşedintele Coca-Cola,
domnul G. David, şi preşedintele Eliamep, domnul L. Tsoukalis. «Discuţiile cu uşile închise» au avut ca
temă criza mondială şi, cu siguranţă, şi Grecia. Dintre celebrităţile străine care s-au remarcat menţionăm:
primul-ministru al Spaniei, domnul Jose Luis Zapatero, domnul comisar J. Almunia, şeful băncii Deutsche
Bank, domnul Josef Ackermann, preşedintele Microsoft, Bill Gates, istoricul Niall Ferguson, trimisul special
în Pakistan şi Afganistan, domnul Richard Holbrook, fostul Ministru al Economiei SUA, domnul Robert
Rubin şi şeful Consiliului Experţilor în Probleme Economice al preşedintelui Obama, domnul Lawrence
Summers. Şi, desigur, nici o întâlnire secretă nu este cu adevărat secretă fără participarea domnului
Henry Kissinger. Ce le-a spus domnul Papakonstantinou tuturor acestora? «Aş putea să îţi spun, dar apoi
ar trebui să te omor!» a răspuns cu binecunoscutul său zâmbet enigmatic domnul Papakonstantinou
unui colaborator al meu care a îndrăznit să îl întrebe. Care ar putea fi secretul mortal? Sper să nu fie
ceva legat de viitorul economiei”.

36
Toate acestea adeveresc referirile pe care le-am făcut.

Şi un răspuns datorat cercurilor bisericeşti cunoscute care s-au precipitat să sprijine cu neruşinare
această conspiraţie mondială satanică. Sunt curios să aflu ce intenţionează să răspundă Ziditorului
Bisericii, Domnului nostru, atunci când se vor afla înaintea Lui ca să dea seama pentru felul în care
au chivernisit via Sa, când El le va pune înainte Talmudul, Kabala şi paraliteratura rabinică, prin
care în chip nemilos şi mârşav este acoperit de ocări. „Cel ce cearcă inimile şi rărunchii” (Ps. 7, 9),
Domnul, oare va accepta bâlbele lor despre teoria iubirii[1] şi pseudoumanism?

Şi o declaraţie pentru oricine este interesat: ierarhii Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, nedespărţite şi
neschimbate, nu abdică atunci când e vorba de teme ale credinţei, ci aleg să moară fie în exil, fie pe
eşafod.

+ Serafim, Mitropolitul Pireului

sursa: Ὀπτοδόξορ Τύπορ, nr. 1862, 14.01.2011, p.5.

http://aktines.blogspot.com/2011/01/blog-post5586.html

Traducere Mihail Ilie

[1] Autorul foloseşte termenul de αγαπολογία care s-ar reda în română prin … iubirologie. Îi vom spune
„teoria iubirii” [noi i-am zis "iubirism", nota Razboi intru Cuvant], prin care teologii ortodocşi, adepţi ai
ecumenismului, susţin direct sau indirect că în numele iubirii se poate trece cu vederea adevărul
dogmatic în relaţiile interreligioase şi intercreştine.

De remarcat deosebirea fundamentala, ca de la cer la pamant intre pozitia ferma, dar si nuantata a IPS
Serafim de Pireu, care, infierand fara retinere, cu glas profetic, sionismul masonic, antihristic, isi exprima in
acelasi timp iubirea sincera fata poporul evreu, care recunoaste Holocaustul (!) si deplange victimele
acestuia, si, pe de alta parte, pozitiile aberante, dezarticulate si provocatoare ale multor extremisti (nu numai
romani!). Acestia fiind niste frati asa-zis nationalisti sau asa-zis ortodocsi, care – de cele mai multe ori la
adapostul anonimatului, iar altii poate sub protectia si la ordinul serviciilor secrete – nu fac altceva (ca si
cum acesta este tot ceea ce conteaza sau tot ce au inteles ei din Ortodoxie) decat sa-si reverse ura lor
viscerala si pagana asupra evreilor (in general singurul lor “argument” in orice subiect reducandu-se la:
“JIDANIIII….!” , plus alte insulte de acelasi tip) si asupra…. oricui nu este fix, dar… fix pe linia lor
deviata cu mult de la invatatura si Duhul lui Hristos.

Rolul acestora nu pare altul decat acela de instigatori, de provocatori – unii constient, altii numai din
ravna patimasa, fara cunostinta - ei neputand aduce nimic pozitiv sau constructiv, nefiind preocupati de
nimic altceva, in afara de starnirea dusmaniei, a tulburarii si a unei revolte (deocamdata sterile, dar potential
violente), precum si de discreditare, de “sapare” a purtatorilor adevaratului mesaj ortodox sau
national, care se vor trezi, fara voia lor, precum si IPS Serafim, varati in aceeasi oala murdara a
fanatismului anti-evreiesc, cu care nu au niciun amestec.

Pe ansamblu, se cauta transformarea Ortodoxiei in Ortodoxism, adica intr-un soi de front “politic” de
rezistenta, fara nicio legatura cu Hristos si cu viata duhovniceasca sau de “ghetou” ideologic virusat
de politica si de antisemitism, al carui model pare mai degraba fundamentalismul iranian decat
Evanghelia si Sfintii Parinti… Si asa cum presedintele Iranului pare ca face orice sa provoace Israelul si
America sa inceapa razboiul, asa si acestia reusesc, fie din colaborationism, fie din inconstienta, sa faca

37
jocul dusmanilor Ortodoxiei, parand ca nu-si doresc nimic mai mult decat ca, impingand lucrurile la extrem
pe toate subiectele, sa declanseze cat mai repede cu putinta persecutia mai-marilor lumii asupra
ortodocsilor. E un scenariu care s-a intamplat de mai multe ori in istorie… Iar Vladica Serafim si, in general
ierarhia greceasca marturisitoare, a avut mereu grija, chiar ducandu-si pana in punctele cele mai riscante
marturisirea, sa se delimiteze intotdeauna de aceste extreme, care abia asteapta sa fie speculate si folosite ca
pretext de “linsaj” al Ortodoxiei traditionale. Asa au putut sa si ajunga la acea extraordinara Enciclica,
asumata sinodal, o realizare care pare pentru alte biserici locale, doar un vis indepartat. Si care, vai, a
fost din toate partile pusa in surdina, minimalizata, al carei mesaj rascolitor si incomod s-a incercat a fi
ingropat inclusiv sub scandalul acuzatiilor mincinoase aduse Vladicai Serafim.

IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (I) – o sinteza explicativa foarte
elocventa si documentata privitoare la vremurile pe care le traim

Postat de admin pe 15 Mar 2010 la 07:49 pm | Categorii: Documentare, Noua ordine mondiala/ Masonerie,
Portile Iadului, Vremurile in care traim Print

Publicam, in doua parti, o analiza cu privire la sensul transformarilor sociale, economice si geopolitice
prin care trece lumea. Aceste transformari – cele mai multe din cele strategice, planificate – anunta sfarsitul
unei lumi (sfarsitul nu numai al lumii vechi, ci chiar si al celei moderne si post-moderne) si “durerile facerii”
unei alteia noi, insa nu o lume dupa voia lui Dumnezeu, ci dupa cea a „stapanitorului lumii acesteia‟, si cu
ingaduinta Proniatorului. Lumea cea noua arata ca o stupina de albine, in care viata noastra este
planificata pana in cele mai mici detalii (sau micro-administrata, cum spune autorul), un sistem
asemanator (dar mult perfectionat) celui comunist. Elementul cheie al noii ordini sociale este controlul
resurselor.

In prima parte avem o descriere a evolutiilor istorice care au precedat noua lume, precum si principalele
etape ce se desfasoara sub ochii nostri, prin care aceasta noua ordine e facuta posibila: criza economica si
razboiul. In cea de-a doua parte avem o descriere anticipativa a unor elemente cheie ale noii structuri sociale
ce se intrevede inca de pe acum. Articolul este insotit de note si de un post-scriptum ce ne apartin, prin care
am incercat a situa aceasta analiza intr-o perspectiva (singura completa) ortodoxa.

Articolul este foarte de ajutor pentru a intelege mai bine sensul evenimentelor care se intampla sub
ochii nostri, tendinta istorica pe care o marcheaza; lucru necesar cu atat mai mult cu cat, dupa cum
majoritatea cititorilor trebuie sa fi observat la sectiunea de stiri a acestui site, asistam de cateva luni bune,
intr-un ritm infernal si intr-o crestere exponentiala, la o adevarata avalansa fara precedent a informatiilor
celor mai grave care privesc soarta fiecaruia dintre noi. Avalansa de evenimente care, in ciuda aspectului
aparent haotic, contine o orientare si o logica interna clar determinata. Despre aceasta logica a
transformarilor la care asistam citim in randurile de mai jos.

“Prognoză 2012: Spre o nouă ordine socială mondială”

- traducere si adnotare a articolului lui Richard K. Moore de pe Global Research: “Prognosis 2012:
Towards a New World Social Order”, 27 februarie 2010 -

Contextul istoric – stabilirea supremaţiei capitaliste

38
La începutul revoluţiei industriale din Marea Britanie, la sfârşitul anilor 1700, se puteau face o mulţime de
bani prin investiţii în fabrici şi uzine, prin deschiderea de noi pieţe şi prin controlarea surselor de materii
prime. Cu toate acestea, oamenii cu bani mulţi pentru investiţii proveneau mai mult din Olanda decât din
Marea Britanie. În anii 1600, Olanda era principala putere din Vest, iar bancherii săi erau capitaliştii de
frunte. În căutarea profitului, capitalul olandez curgea înspre piaţa britanică de valori, şi astfel, olandezii au
finanţat dezvoltarea Marii Britanii, care ulterior a eclipsat Olanda atât din punct de vedere economic, cât şi
geopolitic. Astfel, industrialismul britanic a ajuns să fie dominat de investitorii prosperi, iar
capitalismul a devenit sistemul economic dominant, fapt care a condus la o transformare socială
majoră. Marea Britanie a fost în esenţă o societate aristocratică, dominată de familiile latifundiare. În timp
ce capitalismul a devenit dominant din punct de vedere economic, capitaliştii au devenit dominanţi pe plan
politic. Structurile de impozitare şi politicile de import-export s-au modificat treptat în favoarea
investitorilor şi în defavoarea latifundiarillor.

Simpla menţinere a unei proprietăţi în mediul rural nu mai era viabilă din punct de vedere economic:
era necesar să fie dezvoltată şi folosită mai productiv. Dramele victoriene sunt pline de povestiri despre
familii aristocratice scăpătate din pricina vremurilor grele, care sunt obligate să îşi vândă proprietăţile.
Pentru a spori dramatismul, acest declin se atribuie de obicei căderii unui personaj, de exemplu fiul cel mare
şi slab. De fapt, declinul aristocraţiei a făcut parte dintr-o transformare socială pe scară mai largă,
cauzată de dezvoltarea capitalismului. Capitaliştii se ocupă de administrarea capitalului, administrare care
se gestionează în general prin

Dinastia fondatoare Rothschild

intermediul băncilor şi caselor de brokeraj. Nu trebuie să surprindă faptul că bancherii de investiţii au


ajuns să se situeze în vârful ierarhiei puterii şi bogăţiei capitaliste. De fapt, există o serie de familii
bancare, inclusiv familiile Rothschild si Rockefeller, care au ajuns să domine afacerile economice şi
politice din lumea occidentală.

Spre deosebire de aristocraţi, capitaliştii nu sunt legaţi de un anumit loc, sau de păstrarea unui loc.
Capitalul este neloial şi mobil – se varsă unde are loc cea mai mare creştere, vărsându-se din Olanda spre
Marea Britanie, apoi din Marea Britanie spre SUA, şi în ultimul timp, din toată lumea spre China. La fel
cum o mină de cupru poate fi exploatată şi apoi abandonată, la fel şi sub capitalism o întreagă naţiune
poate fi exploatată şi apoi abandonată, după cum vedem în zonele industriale ruginite din America şi
Marea Britanie. Desprinderea din loc duce la un tip diferit de geopolitică sub capitalism, în comparaţie cu
aristocraţia. Un rege se duce la război dacă astfel aduce un avantaj naţiunii sale. Istoricii pot „tâlcui”
războaiele din perioadele pre-capitaliste din punctul de vedere al extinderii monarhilor şi naţiunilor.

Un capitalist provoacă un război pentru a face profit, şi de fapt, familiile din elita bancară au finanţat
ambele părţi în majoritatea conflictelor militare, începând cel puţin cu primul război mondial. Prin
urmare, este dificil pentru istorici să „explice” primul război mondial din punctul de vedere al
motivaţiilor naţionale şi al obiectivelor. În perioadele precapitaliste, războiul era ca o partidă de şah,
fiecare parte încercând să câştige. Sub capitalism, războiul se aseamănă mai mult cu un cazinou, unde
jucătorii se luptă atâta timp cât obţin credit pentru mai multe jetoane, iar câştigătorul real
întotdeauna se dovedeşte a fi casa – bancherii care finanţează războiul şi decid cine rămâne ultimul în
picioare. Nu numai că războaiele sunt cele mai profitabile din toate speculaţiile capitaliste, dar prin
alegerea învingătorilor şi gestionarea reconstrucţiei, familiile elitei bancare pot face configurarea
geopolitică să se potrivească în timp propriilor interese.

39
Naţiunile şi populaţiile sunt nişte simpli pioni în jocurile lor. Milioane de oameni mor în războaie,
infrastructurile sunt distruse, şi în timp ce lumea este în doliu, bancherii îşi numără câştigurile şi îşi fac
planuri pentru investiţiile în reconstrucţia de după război. Din poziţia lor de putere, în calitate de
finanţatori de guverne, elitele bancare şi-au perfecţionat metodele de control de-a lungul timpului.
Întotdeauna în spatele scenei, ele trag sforile care controlează mass-media, partidele politice, agenţiile
de informaţii, pieţele bursiere şi birourile guvernamentale. Şi poate că cea mai mare pârghie de
putere o reprezintă controlul asupra monedei. Prin înşelătoria băncii centrale, ele pun la cale cicluri
financiare de avânt şi cădere şi tipăresc bani din nimic, după care îi împrumută guvernelor cu
dobândă. Puterea elitelor bancare este atât absolută, cât şi subtilă…

„Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite se tem de ceva. Ei ştiu că există o putere atât de
organizată, de subtilă, de vigilentă, de angrenată, atât de completă, de omniprezentă, încât ar fi bine să
vorbească numai în şoaptă împotriva ei”. Preşedintele Woodrow Wilson

Sfârşitul dezvoltării – capitalişti versus capitalism[1]

[...] Citim că zona euro este condamnată, iar Grecia este doar prima victimă. Citim că pachetele de
stimulare nu dau rezultate, şomajul este în creştere, dolarul are probleme mari, creşterea stagnează în
continuare, afacerile imobiliare vor fi următorul balon de săpun care se va sparge etc. Este uşor să ai
impresia nereuşitei adaptării capitalismului şi că societăţile noastre sunt în pericol de a se prăbuşi în
haos. O astfel de impresie ar fi parţial adevărată şi parţial greşită.

Pentru a înţelege situaţia reală trebuie să facem o distincţie clară între elita capitalistă şi capitalismul în
sine. Capitalismul este un sistem economic acţionat de creşterea economică; elita capitalistă este alcătuită
din oameni care au reuşit să obţină controlul asupra lumii occidentale, în timp ce capitalismul a
funcţionat în ultimele două secole. [...] Capitalismul este un vehicul care i-a ajutat pe bancheri să atingă
puterea absolută[2], dar ei nu sunt mai fideli acestui sistem decât faţă de locuri sau orice sau oricine
altcineva. După cum s-a menţionat mai devreme, ei gândesc la scară globală, cu naţiunile şi populaţiile în
calitate de pioni. Ei definesc banii şi îi eliberează, la fel ca bancherul într-un joc Monopoly. De asemenea,
pot crea un joc nou, cu un nou tip de bani. Au depăşit de mult orice nevoie de a se baza pe un anumit
sistem economic pentru a-şi menţine puterea. Capitalismul a fost la îndemână într-o eră de dezvoltare
rapidă. Pentru o eră fără dezvoltare, se pregăteşte un joc diferit. [...]

Rezultatul planurilor de salvare de trilioane de dolari [programele de "stimulare" guvernamentale luate de


majoritatea statelor in urma crizei financiare declansate in 2007 - n.n.] a fost uşor previzibil, cu toate că nu
aflăm acest lucru din paginile financiare. Bugetele naţionale erau deja trase în toate părţile, şi cu
siguranţă nu dispuneau de rezerve pentru a sprijini planurile de salvare. Astfel, prin planurile de
salvare guvernele au sfârşit prin a acumula alte datorii imense. Pentru a îndeplini angajamentele privind
planurile de salvare, banii trebuie împrumutaţi de la aceleaşi instituţii financiare care au fost repuse în
activitate. Cu planurile de salvare, guvernele occidentale şi-au amanetat naţiunile bancherilor.
Guvernele sunt acum într-o dependenţă perpetuă pentru datorii faţă de bancheri. În loc să se instituie
o procedură de administrare judiciară pentru bănci, s-a instituit pentru guverne. Cabinetul şi
consilierii lui Obama provin aproape în întregime de pe Wall Street şi aflându-se la Casa Albă pot
supraveghea îndeaproape noua achiziţie, SUA, suverane cândva. Poate că în curând vor prezida
lichidarea lor.

40
Bancherii deţin acum controlul asupra bugetelor naţionale. Ei hotărăsc ce poate fi finanţat şi ce nu. În
cazul finanţării războaielor şi producţiei de arme, nu se stabilesc limite. În cazul serviciilor publice, ni se
spune că deficitele trebuie să fie ţinute sub control. Situaţia a fost exprimată foarte bine de premierul
irlandez Brian Cowan. În aceeaşi săptămână în care Irlanda a promis 200 miliarde euro pentru a salva
băncile, a fost întrebat de ce a tăiat câteva milioane de euro din bugetele pentru serviciile critice. A
răspuns: „Îmi pare rău, dar fondurile nu mai există”. Desigur că nu mai există! Trezoreria a fost dată de
pomană. Dulapul este gol.

Aşa cum ne putem aştepta, datoria băncilor are cea mai mare prioritate pentru bugete. La fel cum cea mai
mare parte din lumea a treia se află în sclavia datoriilor faţă de FMI, la fel şi întregul Occident este acum
sclav băncilor centrale proprii. Grecia este indiciul a ceea ce se va întâmpla peste tot.

Economia de carbon - controlul consumului

Într-o economie fără dezvoltare, mecanismele de producţie vor deveni relativ statice. În loc de societăţi
concurente în inovaţii, vom avea birocraţie în producţie. Birocraţia va fi semi-statală, semi-privată,
preocupată mai mult de bugete şi cote decât de creştere, cumva în paralel cu modelul sovietic. Un
astfel de mediu nu este condus de nevoia de a creşte capitalul şi nu face posibil un joc Monopoly profitabil.
Vedem deja paşii făcuţi pentru a comuta modelul corporativ înspre modelul birocratic, prin
intervenţia sporită a guvernului în afacerile economice. Prin planurile de salvare de pe Wall Street,
restructurarea forţată a General Motors, cererea de microadministraţie centralizată a sistemului
bancar şi industriei, şi prin obligativitatea asigurării de sănătate, guvernul spune că piaţa trebuie
înlocuită de directive guvernamentale. Nu că ar trebui să deplângem dispariţia capitalismului de
exploatare, dar înainte de a sărbători trebuie să înţelegem cu ce va fi înlocuit.

Într-o epocă a capitalismului şi dezvoltării, accentul jocului a fost pus pe latura productivă a economiei.
Scopul jocului era să controleze mijloacele de creştere: accesul la capital. Motorul de creştere a
capitalismului a creat cererea de capital; bancherii au controlat oferta. Taxele se bazau în cea mai mare
parte pe venituri, din nou legate de latura productivă a economiei. Într-o epocă lipsită de dezvoltare,
accentul jocului va fi pus pe latura de consum a economiei. Scopul jocului va fi să controleze
necesităţile vieţii: accesul la alimente şi energie. Populaţia creează cererea pentru necesităţile vieţii;
bancherii intenţionează să controleze oferta. Taxele se vor baza mai ales pe consum, în special de energie.
Iată ce înseamnă sperietura încălzirii globale, cu taxele sale pe carbon şi creditele de carbon.

În Marea Britanie se vorbeşte deja de cote de carbon, cum ar fi raţionalizarea benzinei în timp de război.
Nu numai că veţi plăti taxe pe energie, dar cantitatea de energie pe care o puteţi consuma va fi stabilită
prin directivă guvernamentală. Vi se vor emite credite de carbon, pe care le puteţi folosi pentru condus,
pentru încălzire, sau în cazuri rare, pentru călătoriile cu avionul. De asemenea, în Marea Britanie,
autostrăzile încep să fie electrificate, pentru a se putea urmări kilometrii parcurşi, ca dvs. să fiţi taxaţi
în consecinţă sau penalizaţi dacă depăşiţi limita. Ne putem aştepta la aceste lucruri să se răspândească în
Occident, deoarece aceiaşi bancheri internaţionali sunt responsabili pretutindeni.

În ceea ce priveşte propaganda, acest control asupra consumului este vândut ca o soluţie la încălzirea globală
şi petrol. Campania de propagandă a avut foarte mare succes, fiind captată întreaga mişcare
ecologică. În Copenhaga, demonstranţii au înfruntat poliţia, purtând semne în sprijinul taxelor pe
carbon şi al creditelor de carbon. Dar de fapt, regimul de carbon nu are nimic de-a face cu clima sau
cu durabilitatea. Este vorba doar de a microadministra fiecare aspect al vieţii noastre şi fiecare aspect
al economiei.

41
Dacă celor care conduc lucrurile le-ar păsa cu adevărat de durabilitate, atunci ar investi în transport în
comun eficient şi ar face trecerea în agricultură de la metodele intensive pe bază de petrol sau apă, la metode
sustenabile. În schimb, introduc obligativitatea biocombustibililor şi ne vând maşini electrice, care nu
mai sunt sustenabile sau eficiente din punct de vedere al emisiilor de carbon, faţă de autovehiculele
standard. Într-adevăr, scopul real din spatele biocombustibililor este genocidul. Cu preţuri la
produsele alimentare legate de preţurile la energie, şi terenurile agricole transformate din producţie
de alimente în producţie de combustibil, rezultatul poate fi doar o creştere masivă a foametei din
lumea a treia. Depopularea a fost mult timp un obiectiv declarat în cercurile elitei, iar dinastia
Rockefeller a fost frecvent implicată în proiecte eugenice de diferite tipuri.

„Războiul împotriva terorismului” - pregătirea căii pentru tranziţie

Aşa-numitul război împotriva terorismului are două părţi. Prima parte este un pretext pentru abuzarea
arbitrară a drepturilor cetăţenilor, ori de câte ori Homeland Security susţine că o acţiune este necesară
pentru motive de securitate. A doua parte este un pretext pentru agresiunea militară SUA oriunde în
lume, ori de câte ori Casa Albă susţine că Al Qaeda este activă undeva.

Am subliniat cuvântul „susţine” de mai sus, pentru că pretextul terorismului este folosit pentru a justifica
puterile arbitrare, atât pe plan intern, cât şi la nivel global. Nu este nevoie de dovezi palpabile care să
fie prezentate Congresului, ONU sau altcuiva, înainte ca o naţiune să fie invadată, o persoană să fie
răpită şi torturată ca fiind „suspect terorist”, sau noi măsuri invazive de securitate să fie puse în
aplicare. Când puterile sunt arbitrare, atunci nu mai trăim sub principiul statului de drept nici pe
plan intern, nici internaţional. Trăim sub dominaţia oamenilor, la fel ca într-o dictatură, sau într-un
regat sau imperiu de modă veche.[3]

Partea 1: Pregătirea drumului pentru o nouă ordine socială

Al. Soljenitan in Arhipelagul Gulag

Gulagul, lagărul de concentrare şi arestarea secretă în timpul nopţii – le-am asociat întotdeauna cu
dictaturi fasciste şi comuniste - iar acum funcţionează nu doar sub jurisdicţia Statelor Unite, ci sunt
justificate public chiar de preşedinte.

Există cu adevărat o ameninţare teroristă pentru patrie, iar aceste măsuri ar fi o reacţie înţeleaptă la o astfel
de ameninţare? Răspunsurile la aceste întrebări sunt extrem de împărţite. Mai multe dovezi legiste
palpabile au ieşit la lumină, inclusiv legături către agenţiile de informaţii, iar eu cred că majoritatea
evenimentelor dramatice „teroriste” din SUA, Marea Britanie şi Europa au fost operaţiuni sub
acoperire. Dintr-o perspectivă istorică acest lucru nu ar fi deloc surprinzător. Aceste operaţiuni au fost o
practică standard – modus operandi – la multe popoare, deşi de obicei nu obţinem dovezi, decât după mai
mulţi ani. De exemplu, fiecare război în care SUA au fost implicate şi-a avut propriul incident fals din
Golful Tonkin, sau înşelătoria armelor de distrugere în masă, într-o formă sau alta. Este o formulă care
funcţionează. Mobilizarea urgentă a opiniei publice, trecerea promptă fără dezbatere la autorizarea de
rezoluţii şi legislaţii. De ce ar fi diferit războiul împotriva terorismului?

42
În ceea ce priveşte motivul: în timp ce musulmanii au suferit în urma acestor evenimente dramatice,
bancherii noştri de elită au reuşit să creeze o infrastructură de stat poliţienesc care să poată fi folosită
pentru a face faţă rezistenţei previzibile a poporului sau haosului civic, care ar putea apărea în timp ce îşi
pregătesc calea spre viitorul post-capitalist. Odată cu colapsul, planurile de salvare şi eşecul total în a
urma orice fel de strategii eficiente de recuperare, semnalele sunt foarte clare: sistemul va fi lăsat să se
prăbuşească de tot, eliberând astfel terenul pentru o „soluţie” proiectată în prealabil. Ground Zero
poate fi văzută ca o metaforă, cu economia capitalistă reprezentată de turnurile gemene. Iar
derivatele toxice ilustrează faptul că prăbuşirea este de fapt o demolare controlată.

Mi se pare inevitabil, având în vedere mulţimea de semnale, ca legea marţială să fie parte a procesului de
tranziţie, chipurile pentru a face faţă problemelor de colaps economic[4]. Poate un colaps în lanţul de
aprovizionare cu alimente, din cauza unei colaps în lanţul de aprovizionare cu energie. Situaţiile de urgenţă
ale SUA din New Orleans şi din nou în Haiti ne oferă mai multe semnale, probe efective despre ce fel
de „situaţie de urgenţă” putem aştepta. În primul rând vine securitatea forţelor de ocupaţie. Cei ce
suferă în caz de urgenţă sunt trataţi mai mult ca insurgenţi decât victime care au nevoie de ajutor. În
cazul Haiti, răspunsul SUA poate fi descris ca un proiect de genocid intenţionat. Când oamenii sunt prinşi
sub moloz într-un cutremur, primele 48 şi 72 de ore sunt puncte absolut critice, în ceea ce priveşte
ratele de supravieţuire. Când armata americană a blocat sistematic ajutoarele primite pentru aceste ore
critice, întorcând echipele de urgenţă şi medicii, a pecetluit soarta a mai multor mii de oameni care ar fi
putut fi salvaţi.

Ne putem imagina multe scenarii de coşmar, având în vedere aceste semnale diferite, aceste semne de rău
augur. Primul şi al doilea război mondial au fost coşmaruri care s-au întâmplat cu adevărat, cu
milioane de morţi, iar aceleaşi dinastii bancare au orchestrat scenariile, după care şi-au acoperit
urmele. De asemenea, nu trebuie să uităm doctrina şoc în care catastrofa este văzută ca o şansă – în
care „se pot face lucruri care altfel nu s-ar putea realiza”. Încă suntem afectaţi de undele de şoc care au
fost trimise la 9/11 şi din nou, când sistemul financiar s-a prăbuşit. Şi şocul cu adevărat mare, prăbuşirea
generală a societăţii încă nu a avut loc. Versiunea finală a doctrinei de şoc: „Dacă prăbuşirea este
totală, putem realiza orice lucru rău pe care dorim să îl realizăm”.

Nu mă voi hazarda într-o presupunere despre modul în care se va desfăşura acest proces de tranziţie, dar mă
aştept să fie un coşmar, de un fel sau altul. Deja populaţia în creştere fără adăpost suferă un coşmar, prin
toate standardele civilizate. Intr-o zi locuieşti într-o casă a cărei valoare creşte, făcând naveta la un loc de
muncă bun, iar a doua zi ieşi cu familia în stradă. Acesta e un coşmar. Perioada de tranziţie va fi dificilă,
dar va fi o tranziţie temporară, ca un război. Şi la fel ca un război, va permite reconstrucţia
economică şi socială în perioada următoare.

Gândiţi-vă cum au fost transformate social şi politic Japonia şi Germania în timpul procesului de
reconstrucţie de după război. Acestea au fost exerciţii de inginerie socială, la fel ca şi transformările
precedente de sub Mussolini şi Hitler. Deşi rezultatele au fost destul de diferite, în fiecare caz o
prăbuşire/înfrângere totală a reprezentat preambulul unei reconstrucţii. Un colaps total al economiei
capitaliste este pur şi simplu aplicarea unei formule dovedite. A doua parte a formulei va fi o nouă ordine
socială, sau poate o ordine socială veche sau un amestec. Ceva adecvat unei economii de comandă, lipsite
de dezvoltare.

Aceasta este prima parte din războiul împotriva terorismului: a permis crearea infrastructurilor de stat
poliţienesc, necesare pentru a face faţă colapsului societăţii şi pentru a oferi securitate în procesul de
reconstrucţie.

43
IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (II). Ultimul totalitarism

Postat de admin pe 16 Mar 2010 la 05:00 pm | Categorii: Documentare, Meditatii duhovnicesti, Nevoia de
discernamant, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Opinii, Portile Iadului, Vremurile in care traim Print

 Continuarea articolului lui Richard K. Moore, a carui prima parte (cu introducere si note) se afla la: IN
MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (I) – o sinteza explicativa foarte elocventa si documentata
privitoare la vremurile pe care le traim

Partea a II-a: Pregătirea căii pentru dominaţia globală

A doua parte din războiul împotriva terorismului este despre dimensiunile geopolitice ale unei economii
globale bazate pe lipsa de creştere economică. Mai devreme am sugerat că geopolitica este diferită sub
capitalism, faţă de cum a fost sub monarhii suverani. Întreaga dinamică a fost diferită, iar rezultatele au fost
cântărite pe o scară diferită. În mod similar, multe lucruri se vor schimba în trecerea de la capitalismul
haotic, orientat pe creştere, înspre un regim economic centralizat, micro-administrat. Luaţi în
considerare, de exemplu, importanţa controlului asupra rezervelor de petrol. Într-o economie de
creştere, profiturile reprezentau premiul, iar controlul pieţelor şi canalelor de distribuţie a însemnat
deţinerea unei cărţi câştigătoare în joc. Dictatorii locali puteau gestiona lucrurile aşa cum doreau, luându-şi
partea din veniturile din petrol, atâta timp cât respectau contractele cu jucătorii globali, care erau fericiţi să
vândă celor care ofereau mai mult.

Într-o economie lipsită de creştere, unde accentul se pune pe controlul direct asupra ofertei şi
repartizărilor de resurse, este necesar să se asigure, în sens militar, sursele de petrol şi căile de
distribuţie. Nu mai sunt suficiente simplele profituri din operaţiunile nestăpânite. Protejarea surselor şi
alocarea în mod direct a repartizării este fundamentul pentru microadministrarea economiei lipsite de
creştere. Acest lucru se aplică şi altor resurse critice, cum ar fi uraniul şi mineralele rare, necesare în
industriile de „apărare” şi electronice. De fapt, ne aflăm în mijlocul unui război de înşfăcare a
resurselor, cu China şi Rusia care încheie contracte pe termen lung pentru energie cu Iranul şi
Venezuela, China care cumpără terenuri agricole în Africa, Washington care încheie contracte pe
termen lung pentru biocombustibilii brazilieni, existând multe alte exemple. În multe feluri,
imperialismul revine la perioada colonială, atunci când administrarea directă era modelul, nu cel
capitalist: profitarea de investiţiile corporative sub dictatori care îşi suprimă populaţiile.

Există o revenire naturală la dinamica „vremurilor bune de altădată ale imperiului”, atunci când marile
puteri ale Europei şi-au concentrat activitatea economică în cadrul sferelor individuale de influenţă. Toată
lumea ştie că se ating limitele resurselor la nivel mondial, parţial din presiunile populaţiei, şi parţial din
practicile de exploatare a resurselor. Numai din acest motiv, beneficiem de partea paşnică a războiului de
înşfăcare a resurselor. În Irak, Afganistan şi acum în Pakistan şi Yemen, SUA, cu sprijinul NATO,
joacă o carte foarte nepaşnică în jocul înşfăcării de resurse. Este cartea unui bătăuş: „Am cea mai
mare armă, aşa că voi lua tot ce vreau”. Aceste acţiuni agresive sunt foarte provocatoare pentru Rusia
şi China, punându-le în pericol interesele economice vitale. Un atac asupra Iranului ar fi mai mult decât o
provocare, ar fi o palmă directă în faţă, o somaţie: “Luptă acum sau lasă-te supus bucată cu bucată”.

Pe lângă înşfăcarea petrolului, SUA au înconjurat Rusia şi China cu baze militare, accelerându-şi în
ultima vreme instalaţiile de sisteme anti-rachetă la graniţe, ignorând obiecţiile puternice ale Rusiei şi
Chinei. Statele Unite sunt provocatoare cu bună ştiinţă, ameninţând interesele vitale ale acestor
posibili adversari. Ca reacţie, se formează alianţe pe o bază bilaterală şi sub formă de SCO. China şi Rusia
sunt foarte apropiate în cooperarea lor militară, făcând schimb de tehnologie. Planificarea lor strategică se
bazează pe aşteptările unui atac din partea SUA, iar răspunsul strategic se bazează pe principiul
războiului asimetric. De exemplu, o rachetă de milioane de dolari capabilă să doboare un portavion de mai
44
multe miliarde de dolari. Sau poate o mână de rachete capabile să dezactiveze sistemele de comandă şi
control prin sateliţi ale Pentagonului. Între timp, Statele Unite cheltuiesc sume astronomice pentru
dezvoltarea unei opţiuni de primă lovitură, cu sisteme de arme bazate pe spaţiu, opţiune control-of-theater,
atacuri nucleare „tactice” forward-based, etc. Noile sisteme anti-rachetă sunt o parte importantă din
strategia primei lovituri, reducând capacitatea Rusiei sau Chinei de a riposta. Aceste sisteme sunt mai
mult decât provocatoare. Ele sunt echivalentul modern al marşului armatelor până la frontiera
adversarului.

În cazul în care există un schimb nuclear între marile puteri, istoricii vor cita toate lucrurile pe care le-am
menţionat ca „semne evidente” că războiul se apropie. Se vor face paralele cu scenariul primului
război mondial, când Germania eclipsa Marea Britanie din punct de vedere economic, aşa cum şi
China eclipsează acuma SUA. În ambele cazuri, o „încercare disperată de a menţine hegemonia” va fi
considerată cauza războiului. Ar mai putea exista sau nu un al treilea război mondial, dar toate aceste
pregătiri arată clar că elitele noastre bancare intenţionează să prezideze asupra unui sistem global,
prin toate mijloacele posibile. Dacă şi-ar dori un aranjament paşnic, o împărţire a plăcintei lumii a treia, ca
să spunem aşa, s-ar putea aranja uşor în orice moment, împreună cu o dezarmare nucleară substanţială.
China şi Rusia şi-ar dori să vadă o lume stabilă, multi-polară; doar bancherii noştri de elită sunt
obsedaţi de dominaţia lumii.

Este posibil ca războiul nuclear să fie un „rezultat dorit”, determinând depopularea şi făcând
prăbuşirea şi mai totală. Sau poate China şi Rusia vor primi o ofertă imposibil de refuzat: „Predaţi-vă
suveranitatea economică sistemului nostru global, sau suportaţi consecinţele”. Într-un fel sau altul,
bancherii de elită, stăpânii universului, intenţionează să prezideze asupra unui sistem global
microadministrat. Proiectul colapsului este acum în plină desfăşurare, iar „proiectul înconjoară-ţi
duşmanul” pare a fi mai mult sau mai puţin încheiat. Dintr-o perspectivă strategică, va exista un anumit
punct de declanşare, o anumită etapă în scenariul de colaps economic, atunci când confruntarea
geopolitică este considerată a fi cea mai avantajoasă. Pe o tablă de şah multi-dimensională şi cu mize atât
de mari, puteţi fi siguri că sincronizarea diferitelor mutări va fi atent coordonată. Şi după forma generală a
tablei, se pare că ne apropiem de sfârşitul jocului.

Prognoză 2012 – un nou Ev Mediu

E posibil ca 2012 să nu fie anul exact, dar sfârşitul jocului nu pare să se prelungească dincolo de această
dată, iar stăpânilor universului le place simbolismul, ca în cazul 911 (în Chile şi în Manhattan), KLA
007, şi altele. Anul 2012 este încărcat de simboluri, de ex. calendarul mayas, iar internetul răsună de diferite
profeţii legate de 2012, strategii de supravieţuire, intervenţii extraterestre anticipate, aliniamente cu
câmpurile radiaţiilor galactice, etc. Şi mai este şi filmul de la Hollywood, 2012, care portretizează în mod
explicit dispariţia majorităţii oamenilor şi salvarea plănuită dinainte a câtorva aleşi. În producţiile
hollywoodiene nu se ştie niciodată cât este fantezie evazionistă şi cât are scopul de a pregăti mintea
publicului în mod simbolic pentru ceea ce va veni. Oricare ar fi data exactă, toate iţele se vor alătura pe
plan geopolitic şi pe plan intern, iar lumea se va schimba. Va fi o nouă eră, la fel cum capitalismul a fost o
nouă eră după aristocraţie, iar Evul Mediu a urmat după epoca Imperiului Roman. Fiecare epocă are
propria structură, propria economie, formele sale sociale proprii şi mitologia proprie. Aceste lucruri
trebuie să aibă o legătură coerentă unele cu celelalte, iar natura lor să rezulte din relaţii de putere
fundamentale şi situaţii economice ale sistemului.

În lumea noastră de după 2012, avem pentru prima dată un guvern mondial centralizat şi un grup
restrâns de elită la guvernare, un fel de familie regală extinsă, stăpânii finanţelor. După cum putem
vedea cu FMI, OMS şi OMC şi alte piese ale guvernului mondial embrionar, instituţiile de guvernare nu

45
vor avea pretenţii cu privire la reprezentarea populară sau la reacţiile democratice. Regulile se vor face prin
intermediul birocraţiilor globale autocratice, care primesc ordinele de la “familia regală”. Acest model
funcţionează deja de ceva timp, în cadrul diferitelor sale sfere de influenţă, ca şi în cazul programelor de
restructurare impuse în lumea a treia, ca o condiţie pentru obţinerea finanţării. La orice schimbare de epocă,
epoca anterioară apare întotdeauna demonizată în mitologie. [...] Când au apărut republicile,
demonizarea monarhilor a reprezentat o parte importantă a procesului. În lumea de după 2012,
democraţia şi suveranitatea naţională vor fi demonizate.[1] Acest lucru va fi foarte important, pentru a
determina oamenii să accepte regimul totalitar, iar mitologia va conţine mult adevăr…

În acele zile teribile şi întunecate, înainte de unirea binecuvântată a umanităţii, în lume va domni
anarhia. Naţiunile se vor ataca între ele, vor fi la fel ca animalele de pradă din sălbăticie.[2] Naţiunile nu
au avut politici coerente; alegătorii trec de la un partid la altul, menţinând guvernele mereu în tranziţie şi
confuzie. Cum s-au putut gândi că masele de oameni semi-educaţi ar putea să se guverneze singure şi să
conducă o societate complexă? Democraţia a fost un experiment prost conceput care a dus doar la corupţie
şi guvernare haotică. Cât de norocoşi suntem să ne aflăm în această lume bine ordonată, unde
umanitatea s-a maturizat în sfârşit, şi deciziile sunt luate de cei cu mai multă experienţă.

Economia lipsei de creştere este radical diferită de cea a economiei capitaliste. Unitatea de schimb este
posibil să fie un credit de carbon, conferindu-vă dreptul de a consuma echivalentul a unui kilogram de
combustibil. Totul va avea o valoare de carbon, chipurile în funcţie de cât de multă energie a fost
necesară pentru producerea ei şi transportul până la piaţă. „Conştiinţa verde” va fi o etică primară,
condiţionată de timpuriu la copii. A te descurca cu mai puţine lucruri este o virtute; utilizarea energiei
este anti-socială; austeritatea este o condiţie responsabilă şi necesară. Ca în cazul fiecărei monede,
bancherii vor dori să gestioneze deficitul de credite de carbon, aspect în care alarmismul încălzirii
globale devine important. Indiferent de disponibilitatea resurselor, creditele de carbon pot fi
menţinute în deficit în mod arbitrar, pur şi simplu prin stabilirea bugetelor de carbon, pe baza
directivelor de la IPCC [Grupul interguvernamental de experţi în evoluţia climei], o altă unitate de-a noastră
emergentă de guvernare globală birocratică. Astfel de directive IPCC vor fi echivalentul Rezervei Federale,
anunţând o schimbare a ratelor dobânzilor. Aceste bugete stabilesc amploarea activităţii economice.

Probabil că naţiunile vor continua să existe ca unităţi oficiale de guvernare. Cu toate acestea, securitatea şi
monitorizarea vor fi în mare parte centralizate şi privatizate. La fel ca legiunile romane, aparatul de
securitate va fi loial centrului imperiului, nu locului unde se întâmplă să staţioneze cineva. Am văzut
deja această tendinţă în Statele Unite, unde mercenarii au devenit nişte afaceri importante şi forţele
de poliţie sunt din ce în ce mai federalizate, militarizate şi înstrăinate de publicul larg. La fel cum
aeroporturile sunt acum federalizate, toate sistemele de transport vor intra sub jurisdicţia aparatului de
securitate. Terorismul va continua să fie o gogoriţă, justificând procedurile de securitate dezirabile în
scopuri de control social. Întregul aparat de securitate va avea o calitate monolitică, o similitudine de
caracter, indiferent de sarcinile specifice de securitate sau de locaţie. Toată lumea îmbrăcată în aceleaşi
costume negre ale imperiului răului, cu litere mari fluorescente pe spatele vestelor antiglonţ. În esenţă,
aparatul de securitate va fi o armată de ocupaţie, garnizoana împăratului în provincii.

Va trebui să treceţi zilnic prin puncte de control de diferite tipuri, cu diferite niveluri de cerinţe de
securitate. Aici elementele biometrice devin importante. Dacă oamenilor li se vor implanta cipuri,
atunci o mare parte din securitate se poate automatiza şi toată lumea poate fi urmărită în orice
moment, recuperându-se activitatea lor din trecut. Cipul face legătura cu soldul dvs. creditor, aşa
încât veţi avea întotdeauna banii la dvs., împreună cu fişele medicale şi o mulţime de alte lucruri de
care nu aveţi habar.

Nu se omite aproape nimic în ceea ce priveşte suveranitatea naţională. Puţine lucruri în calea politicii
externe vor avea vreun sens. Cu securitatea acţionând după propriile legi [...] rolul principal al aşa-zisului
„guvern” va fi să aloce şi să administreze bugetul creditelor de carbon primit de la IPCC. IPCC decide câte
46
bogăţii va primi o naţiune într-un anumit an, după care guvernul decide modul de distribuire a acelor
bogăţii sub formă de servicii publice şi drepturi. Bogăţia este măsurată prin dreptul de a cheltui
energie. Într-un sens fundamental, lucrurile deja se petrec astfel, în urma colapsului şi planurilor de
salvare. Deoarece guvernele sunt atât de profund îndatorate, bancherii sunt în măsură să impună
termenii bugetelor naţionale, ca o condiţie pentru a menţine liniile de credit deschise. Economia de
carbon, cu bugetele sale stabilite la nivel central, prevede un mod mult mai simplu şi mai direct pentru
microadministrarea activităţii economice şi distribuirea resurselor în întreaga lume.

Pentru a crea condiţiile necesare pentru economia creditelor de carbon, va trebui ca monedele din
Vest să cadă, să nu mai aibă nicio valoare, pe măsură ce naţiunile devin din ce în ce mai insolvabile,
iar sistemul financiar mondial continuă să fie dezmembrat sistematic. Moneda bazată pe carbon va fi
introdusă ca o „soluţie” luminată, progresistă la criză, o monedă legată de ceva real şi de durabilitate.
Vechiul sistem monetar va fi demonizat, şi din nou mitologia va conţine multe lucruri adevărate …

Goana după bani este rădăcina tuturor relelor, iar sistemul capitalist a fost rău în mod inerent. A
încurajat lăcomia şi consumul, nu s-a îngrijit deloc de irosirea resurselor. Oamenii s-au gândit că, cu cât
au mai mulţi bani, cu atât o duc mai bine. Cu cât suntem acum mai înţelepţi, cheltuind pe măsura bugetului
şi înţelegând că un credit este un semn de conducere.

Din punct de vedere cultural, epoca post-capitalistă va semăna puţin cu epoca medievală, în frunte cu
aristocraţii şi stăpânii, şi restul ţăranilor şi iobagilor. O clasă superioară distinctă şi una inferioară. La
fel cum numai vechile clase superioare aveau cai şi trăsuri, doar noua clasă superioară va avea dreptul de a
accesa credite de carbon substanţiale. Averea va fi măsurată prin drepturi, mai mult decât prin achiziţii
sau câştiguri. Cei din afara ierarhiilor birocratice sunt iobagii, cu drepturi de subzistenţă. În cadrul
birocraţiilor, drepturile sunt legate de rangul în ierarhie. Cei care operează în instituţiile centrale
globale sunt stăpânii imperiului, cu acces nelimitat la credite.

Dar nu există niciun sechestru de avere, sau construire de imperii economice în afara structurilor
birocraţiilor desemnate. Drepturile se referă la accesul la resurse şi facilităţi, pentru a fi folosite sau nu,
dar nu pentru a fi economisite şi folosite drept capital. Fluxul drepturilor se îndreaptă în jos, fiind
microadministrat de sus. Este o economie din ajutoare de şomaj pentru persoane şi guverne
deopotrivă – înregimentarea globală a consumului. În ceea ce priveşte înregimentarea, cultura post-
capitalistă va semăna şi ea puţin cu sistemul sovietic. Iată cardul dvs. de drepturi, iată sarcinile de
lucru, şi iată locul unde veţi locui [3].

Cu aparatul de securitate omniprezent şi microadministrarea activităţii economice, scenariul este în mod


clar despre controlul social de granularitate fină, în conformitate cu orientările şi directivele
centralizate. Probabil că mass-media vor fi atent programate, cu trivia evazionistă şi o versiune
sofisticată a pseudo-ştirilor de propagandă în stilul gândirii de grup din 1984, cum avem deja astăzi în
mare parte. Internetul non-comercial, dacă există, va fi limitat la site-uri de chat monitorizate,
desemnate oficial, şi alte tipuri de forumuri curăţate.

Cu un astfel de accent pe microadministrarea socială, nu mă aştept ca unitatea familiei să supravieţuiască


în noua eră, şi mă aştept ca alarmismul abuzurilor asupra copiilor să fie pârghia folosită pentru a
destabiliza familia. Scena a fost pregătită cu toate revelaţiile despre biserică şi abuzul sexual asupra copiilor
din instituţii. Astfel de revelaţii [...] au ieşit la iveală la un moment dat, la fel cum se întâmplă cu toate
celelalte lucruri de tranziţie. Oamenii sunt acum conştienţi de faptul că se întâmplă numeroase abuzuri
asupra copiilor, fiind condiţionaţi să sprijine măsurile drastice pentru a le preveni. Tot timpul când
deschid televizorul, văd cel puţin o reclamă despre servicii publice, cu imagini şocante, despre copii
care sunt abuzaţi fizic sau sexual, sau neglijaţi în mod criminal în casele lor, existând o linie de
asistenţă telefonică unde aceştia pot suna. Este uşor de remarcat modul în care se poate extinde
categoria de abuz, pentru a include părinţii care nu respectă programele de vaccinare, ale căror
47
evidenţe ale cumpărăturilor nu indică o alimentaţie sănătoasă, care au profiluri psihologice dubioase,
etc. Starea de sărăcie ar putea fi considerată o neglijare abuzivă.[4]

Cu o prezentare adecvată în mass-media, alarmismul cu privire la abuz este uşor de stârnit. În cele din
urmă, o „mişcare a drepturilor copilului” devine o mişcare anti-familială. Statul trebuie să protejeze
copilul direct de la naştere. Familia este demonizată …

Cât de groaznice erau vremurile când cupluri neinstruite şi fără licenţă deţineau control total asupra
copiilor vulnerabili, în spatele uşilor închise, cu eventuale nevroze, vicii sau perversiuni ale părinţilor.
Cum e posibil ca acest vestigiu al sclaviei patriarhale, acest ascunziş al abuzului să continue să existe de
atâta timp şi să nu se recunoască ce a fost? Cât de mult am avansat acum, cu copiii educaţi ştiinţific de
personal instruit, care îi învaţă valori sănătoase.

[... ] În viitorul post-capitalist microadministrat, cu scenariul naşterii doctrinei de şoc, ar fi de “bun simţ”
să se profite de ocazie pentru a se pune în aplicare „soluţia finală” a controlului social, şi anume ca
statul să monopolizeze creşterea copilului. Acest lucru ar elimina din societate legătura părinte-copil,
deci legăturile familiale, în general. Nu mai există noţiunea de rude. Doar albine lucrătoare, albine de
pază şi regine, care împart mierea cu zgârcenie.

Post-scriptum

Aceasta a fost o prognoză vastă şi oarecum detaliată cu privire la arhitectura regimului post-capitalist şi
procesul de tranziţie necesar pentru crearea sa. Termenul de „noua ordine mondială” este prea slab
pentru a caracteriza natura radicală a transformărilor sociale anticipate în prognoză. O caracterizare
mai potrivită ar fi un „salt cuantic în domesticirea speciei umane”. Vieţi microadministrate, convingeri şi
gânduri microprogramate. [...] Este inutil să mai spunem, consumul regulat de medicamente psihotrope
ar deveni obligatoriu, pentru ca oamenii să poată face faţă din punct de vedere emoţional unui astfel
de mediu, steril şi inuman.

Pentru a face posibilă o asemenea transformare profundă, este uşor de înţeles că este nevoie de un şoc
foarte mare, la scara colapsului şi haosului social, sau chiar a unui schimb nuclear. Este necesar un
mandat implicit pentru a „face tot ce este necesar pentru a aduce din nou societatea în stare de
funcţionare”. Şocul trebuie să îi lase pe oameni într-o stare de neputinţă totală, comparabilă
supravieţuitorilor din molozurile bombardate din Germania şi Japonia, după al doilea război
mondial. Nimic mai puţin nu va avea efect.

Desigur, precizia prognozei ca predicţie este imposibil de ştiut în avans. Totuşi, fiecare parte a prognozei s-a
bazat pe precedente stabilite, modus operandi observate, tendinţe iniţiate, sentimente exprimate, semnale
date şi acţiuni ale căror consecinţe pot fi prezise cu încredere. În plus, examinând toţi aceşti indicatori
laolaltă, observăm o anumită stare de spirit, o determinare absolutistă de a pune în aplicare „soluţia
ideală”, fără compromis, folosind mijloace extreme şi cu o îndrăzneală de neînfrânat. Războaiele
mondiale au fost repetiţiile pentru acest moment istoric. Infrastructura statului poliţienesc este
întemeiată şi testată. Economia este pe punctul de a se prăbuşi. Inamicul este înconjurat de rachete. S-
au asumat puteri arbitrare. Dacă nu acum premiul final, atunci când va exista o ocazie mai bună?

Planificatorii noştri din elită sunt sprijiniţi de centre de gândire competente, şi ei ştiu că noua societate
trebuie să aibă o coerenţă de diferite tipuri. Ei au avut destulă experienţă cu ingineria socială,
cultivând ascensiunea fascismului şi apoi construind regimurile de după război. Ei înţeleg importanţa
mitologiei. De exemplu, există o mitologie a holocaustului, unde este vorba de exterminarea în sine, dar nu
se spune nimic despre principala misiune a lagărelor de concentrare, şi anume munca de sclav pentru
producţia de război. Iar unele companii care foloseau munca de sclav erau deţinute de americani, furnizând

48
maşini de război germane. Astfel mitologia, deşi conţine şi adevăr, reuşeşte să ascundă urmele şi crimele
răufăcătorilor din elită, lăsând pe alţii să poarte întreaga povară a demonizării istorice. Deci, cred că
există o bază solidă pentru anticiparea tipurilor de mitologie care ar fi concepute pentru a lăsa în urmă şi a
respinge metodele vechi, văzând salvarea în cele noi [...]

Natura economiei de carbon a fost semnalată în mod clar. Bugetele şi creditele de carbon sunt în mod clar
destinate să devină componente principale ale economiei. Aşa cum am văzut în cazul mişcării de
încălzire globală sprijinite de elită şi comunitate, deficitul arbitrar al creditelor de carbon poate fi uşor
reglementat sub pretextul preocupării pentru ecologie. Şi alarmismul petrolului este întotdeauna disponibil
pentru a veni în ajutor. După cum s-au exprimat de mai multe ori purtătorii de cuvânt ai elitei, la
momentul potrivit, masele vor cere noua ordine mondială.

Accentul pus pe controlul asupra consumului, resurselor şi distribuţiei este implicit în importanţa acordată
limitelor de energie şi latent în situaţia geopolitică, în ceea ce priveşte epuizarea resurselor mondiale,
fiind indicat de nevoia unei noi paradigme unificatoare, deoarece paradigma de creştere nu mai este
viabilă. Natura aparatului de securitate a fost în mod clar semnalată prin răspunsurile la demonstraţiile
din 1998 din Seattle, prin folosirea tot mai mare a mercenarilor ucigaşi înrăiţi, pe plan intern şi extern, prin
comportamentul excesiv şi abuziv al poliţiei, prin procedurile de securitate din aeroporturi, prin
Guantanamo şi predări, prin crearea unei ramuri interne a armatei, dedicate răspunsului la situaţii de
urgenţă civilă, şi de modul în care s-au gestionat Katrina şi Haiti.

Ar fi o greşeală majoră să ne gândim la ultimele două ca la nişte operaţiuni de mântuială. Acestea au fost
nişte exerciţii de gestionare a unui anumit fel de colaps, în vederea aplicării la anumite populaţii, unde
antrenamentul şi echipamentul adecvat luptelor din Afganistan este considerat adecvat şi pentru a
acorda ajutor victimelor dezastrelor civile. Aceste victime ale dezastrelor vor fi privite în primul rând ca
nişte ameninţări la adresa ordinii civile, sau persoane indezirabile, fiind încarcerate sau eliminate. Ele vor fi
demonizate, ca nişte răzvrătiţi şi tâlhari. Asistenţa va veni mai târziu, în cazul în care va veni. Şi totul
poate fi difuzat la televizor, fiind privit ca modul în care trebuie să se desfăşoare lucrurile. Aceste două
exerciţii nu au fost deloc de mântuială. Au avut un succes alarmant de mare, mai ales în cazul
mitologiei PR în timp real.

Rolul limitat al guvernelor naţionale, fiind în primul rând de alocare a bugetelor obligatorii, a fost
clar semnalat de politicile FMI pe termen lung din lumea a treia, şi prin modul în care bancherii au
dictat guvernelor, ca urmare a angajamentelor privind planurile de salvare supra-extinse. Paradigma
de bugetare a dreptului la carbon îndeplineşte aceeaşi microadministrare într-un mod mult mai direct, fiind
rezultatul natural al împingerii limitelor carbonului dur”.

Richard K. Moore

- vezi mai jos comentariul si notele noastre -

Articolul de fata, comentariul si notele pot fi preluate cu acordul nostru si cu mentionarea sursei.

COMENTARIU Razboi intru Cuvant:

Aceasta descriere proiectiva a unei posibile societati totalitare a viitorului apartine unui autor care, in mod
vizibil, nu are premise crestine. De aceea am eliminat (marcand acest lucru) cateva paragrafe din articolul
original si am insotit textul de note explicative, pentru a-l situa intr-o perspectiva proprie credintei

49
noastre. Desigur, cel mai important element lipsa (si care arata si slabiciunea tuturor ideologiilor anti-sistem
dezvoltate in prezent) este lipsa dimensiunii profetice duhovnicesti.

Sistemul totalitar este profetit inca de acum mii de ani, de profetul Daniel, si, mai lamurit, de Sfantul
Ioan Evanghelistul. Razboaiele, crizele economice provocate, cataclismele si haosul generalizat si
programat sunt, intr-adevar, etapele de tranzitie catre ceea ce noi numim ultimul totalitarism. Nu a existat
insa, in istorie, vreun imperiu sau regim totalitar care sa aiba o conducere anonima sau macar
colegiala. Vremurile de apogeu ale imperiilor si ale totalitarismelor au avut si un lider absolut – de la
Nabucodonosor la Antioh Epifan, de la Neron la Hitler si Stalin. Toate aceste imparatii antihristice si-au
avut, asadar, proprii antihristi in fruntea lor. Asa cum arata profetiile Sfintilor Prooroci, Evanghelisti si
Parinti, si ultimul totalitarism isi va avea figura sa de conducator absolut – antihristul, cel ce ii va
depasi pe toti cei mentionati, pentru ca avea stapanire peste tot pamantul si va fi incoronat ca dumnezeu.

Aparitia lui, ne avertizeaza aceleasi profetii, va fi insotita de o extraordinara lucrare de amagire si de


atractie a oamenilor, atat de puternica, incat si cei alesi vor fi amenintati sa cada in mreaja sa.
Asadar, lucrurile nu vor evolua chiar atat de logic si de previzibil precum ne-am astepta cand vedem
astfel de analize. Se vor petrece multe lucruri neasteptate, va fi “multa andrenalina si mult suspans”,
deoarece lumii i se va prezenta Filmul, cel mai “bun” si mai “frumos” film facut vreodata. Nimeni nu
va fi dezamagit de calitatea spectacolului (dar toti vor fi cumplit de chinuiti cand Filmul se va termina
si se vor trezi in gheara tiranului), ci toti se vor minuna de Fiara si toti, intr-un glas, vor vrea sa ii dea
stapanire asupra pamantului. Daca si Hitler, care nu avea, totusi, un aspect prea agreabil, a reusit, totusi, sa
obtina un sprijin popular masiv si sa duca stadioane in delir. Mai aproape de noi, si la o alta scara, il avem pe
prototipul “presedintelui planetar”, Obama, care, in ciuda campaniei atat de subtile si reusite facute, nu a
castigat o larga majoritate in vot. Asadar, charisma, farmecele, suspansul, spectacolul, atractia fata de
antihrist vor cunoaste dimensiuni nebanuite in acest moment. Doar un astfel de lider poate instaura si
conduce ultimul totalitarism pe care il va cunoaste omenirea. O structura de acest gen nu va rezista fara
sa fie deghizata, bine de tot, sub un aspect populist (la cote de neimaginat pana acum si ascuns, astfel incat
sa para chiar contrariul populismului).

Nu in ultimul rand, se pune problema represiunii, terorii la care se vor deda perpetuatorii acestei noi ordini
totalitare. Statul politienesc, supravegherea ubicua facuta posibila de sistemele de “securitate”
electronica, sunt doar doar o parte a dimensiunii, autorul neincluzand insa esentialul, anume
reeducarea violenta experimentata, deja, in inchisoarea comunista de la Pitesti. Se pune problema
urmatoare: cine ar putea fi capabil la asemenea acte de sadism atroce fata de aproapele sau?

Cei care au studiat aparatul Securitatii romanesti, de pilda, au observat ca doar o mica parte a tortionarilor
era dereglata psihic. Cei mai multi erau oameni “normali”, cu familii, uneori chiar capabili de “fapte
bune” (evident, nu la ancheta sau in camera de tortura, ci in societate). Explicatia unor cercetatori
pentru faptul ca au fost posibile asemenea acte de sadism atroce fata de oameni nevinovati consta in:
desacralizarea societatii contemporane, evacuarea din morala publica a elementelor crestine ale binelui
si raului, disparitia constiintei ca va urma Judecata de Apoi in care orice fapta isi va primi dreapta
rasplata, faptul ca statul este cel care defineste ce este bine si ce este rau, au dus la o “morala” de tip
nou.

O “morala” revolutionara, deoarece ea se aplica unor imprejurari extraordinare: uneltele Securitatii


erau indoctrinate si convinse ca participa la daramarea unei lumi vechi pentru edificarea lumii celei noi si
perfecte. Astfel, tortionarii nici macar nu acordau celor chinuiti statutul de om intreg, de persoana.
Dusmanii poporului nu erau doar adversari politici, ci niste ne-oameni, un fel de stricaciuni fata de care
bunatatea nu era permisa, caci era dovada de slabire a vigilentei revolutionare. In acest fel, totul era permis
fata de dusmanii noii lumi, si totul va permis impotriva dusmanilor lui antihrist, caci in acele zile, cei care
vor perpetua teroarea, inchinandu-se lui antihrist, vor fi convinsi ca vor aduce inchinare lui
Dumnezeu.
50
Relevante, in acest context, sunt si urmatoarele observatii ale istoricului francez Soulet, care arata ca, in mod
cu totul programat, comunistii au tocat, metodic, structura vechii societati, urmarind

“in primul rand distrugerea taranimii, cea mai importanta din punct de vedere numeric si cea mai legata de
traditii”, elitele economice (burghezia), si intelectualitatea. Metodele de aplicare ale acestei destructurari
masive au constituit “o represiune metodica si absurda totodata care, prin valul de epurari, campanii de
denuntari, procese populare, arestari secrete si executii masive, s-a straduit sa dezarticuleze societatea
pentru a o lasa arbitrariului Partid-Stat… Dar teroarea nu este orchestrata numai de corpurile
specializate. Ea este conceputa in asa fel incat, de voie sau de nevoie, toata populatia trebuie sa
participe, aceasta ajungand pana la urma sa iscodeasca, sa denunte, sa acuze, sa condamne si, uneori,
chiar sa ucida. “Procurorul, judecatorul si calaul, ne aminteste K. Bartosek, erau cehi sau slovaci”
(romani… n.n.). In China, mobilizarea populara este totala si se supune unei planificari stupefiante.
Conducatorii chinezi au conceput teroarea cu minutiozitatea unui strateg care pregateste o batalie…
pretutindenti formele de teroare sunt perfide si pline de cruzime. Urmarirea permanenta, suspiciunea,
punerea la stalpul infamiei al cartierului sau al satului, toate perversitatile excluderii sociale sunt distilate de
cadrele Partidului, creand, putin cate putin, un climat infernal. Urmeaza arestarile brutale, interogatoriile
nesfarsite, parodiile de procese si experienta traumatizanta a inchisorilor si puscariilor…. Daca
resposansabilitatea cadrelor de partid este intr-adevar zdrobitoare, ea nu trebuie sa oculteze pe cea a
“executantilor”. In Europa de Est, ca si in China, a existat, evident, o forma de consimtire sociala a terorii.
Potrivit lui Symon Leys, “la sfarsitul anului 1951, 80% din toata populatia chineza participase la adunari
de acuzare, ori asistase la omoruri ritualice sau executii publice”. O mare parte a acestei societati se
pretase deci, atat din oportunism, credulitate, cat si din lasitate, la jocurile perverse ale noilor stapani
ai puterii.”

(Din J-Fr. Soulet, Istoria comparata a statelor comuniste, Ed. Polirom).

Daca aceasta mobilizare a populatiei sau, cel putin, consimtire tacita la teroarea totalitara a fost atat de
penetranta in societati traditionale, vechi, cum erau cele din rasaristul Europei sau China, atunci ce va fi
cand teroarea va fi instaurata in ultimul totalitarism, avand in vedere ca deja lumea in care traim este
desfigurata adanc de experimentele secolului XX si al inceputului de secol XXI?

Note Razboi intru Cuvant:

[1] Comunismul este cel mai apropiat experiment totalitar care prefigureaza ultimul totalitarism al
planetei. Comunismul a demonizat democratia “burgheza”, pe care a inlocuit-o cu “democratia populara”
(denumirea data lagarului comunist dupa al doilea razboi mondial). Comunismul, spun cei care au
cercetat fenomenul indeaproape, a perpetuat o teroare mult mai dizolvanta si percutanta decat
nazismul, deoarece “dusman al poporului” putea fi oricine – inclusiv unii din liderii comunisti.
Desigur, existau categorii calificate din oficiu la statutul de “dusman al poporului” – al noului rai
pamantesc: reprezentantii vechii lumi. In general, orice prezenta autonoma, orice persoana cu gandire
proprie, reprezenta o amenintare pentru regim. Cu atat mai mult existenta unor grupuri, colectivitati sau
chiar prietenii intre oameni.

Pentru ca, dupa cum a spus cineva, regimul comunist este unul care neaga insasi realitatea lucrurilor – in
sensul de regim ne-firesc, contra-naturii. Asadar, nu poate supravietui decat stalcind realitatea dupa
paradigma sa stalcita. In mod similar, ultimul totalitarism va fi o intronare a unor irationalitati
demonice care vor cauta sa cuprinda intreaga lume, stalcind-o dupa ne-chipul lor. Va fi o tiranie a
nimicului, nihilismul ajuns pana la ultimele sale consecinte.

51
De altfel, aici trebuie sa ne delimitam de alta scadere a analizei autorului, care vede egale in sine sistemele
sociale si politice ce s-au perindat in istorie – Imperiul Roman, Evul Mediu, Republicile etc. Pe langa faptul
ca Evul Mediu nu a demonizat epoca istorica anterioara (nu exista, pe atunci, ideea de cea mai buna
lume posibila – specifica doar modernitatii), istoria noi o vedem diferit, ca o desfasurare tot mai
agresiva a nihilismului – filosofic, politic, economic si social – impotriva vechilor forme de viata,
bazate pe traditie si pe o gandire cu totul diferita de cea antropocentrica a modernitatii. Inainte de a-si
arata fata sa, nihilismul, sau dictatura globala de care vorbeste autorul, nu se va putea instaura cu adevarat
decat printr-o faza preliminara de atractie maxima pentru populatie. Pana si comunismul a fascinat, a
mobilizat energii, a fanatizat. A fost o religie seculara, ai carei fondatori au fost imbalsamati si expusi
ca relicve “sacre”.

[2] Aceasta este deja mitologia Uniunii Europene – creata, zic ei, pentru a depasi Vechea Europa a
natiunilor care nu incetau sa se razboiasca intre ele…

[3] Regimul comunist, prin economica sa planificata, centralizata, prin sistemul de rationalizare a
alimentelor pentru populatie, reprezinta inaintemergatorul acestui probabil sistem economic totalitar al
viitorului, infinit mai perfectionat insa. Trebuie adaugat ca martirul Mircea Vulcanescu (cel care a fost,
printre altele, si un stralucit economist), a sesizat inca din interbelic faptul ca omenirea se afla intr-o trecere
de la sistemul capitalist, bazat pe liberalismul politic si economic, la o forma politica si economica pe care si
el o asemana (formal, nu in esenta) cu Evul Mediu. Punctele de analogie se gaseau in sistemul centralizat si
organizarea sociala de tip stup, in care libertatea este complet anulata.

[4] Regimul nazist construise deja sisteme de adoptie statala a copiilor din familiile sarace, pentru a-i
“proteja” de influenta unui mediu social considerat sub-uman pentru idealul de supraom german. Iata
care a fost situatia in regimurile totalitare comuniste:

Comunismul a urmarit “dezintegrarea structurilor de baza ale societatii civile”, ceea ce “intra in logica
tabulei rasa indispensabila pentru instaurarea unei noi ordini. Trei elemente majore ale structurii sociale
traditionale au constituit obiectul unor actiuni prioritare: familia, religia si culturile nationale.

Lupta impotriva familiei “burgheze”

Reflectare a capitalismului si profitului in sfera privata, conform parintilor marxism-leninismului, institutia


familiala primise atacuri virulente inca de la crearea statului sovietic. Desi codul familiei (elaborat in
1936) aparuse in evidenta contradictie cu obiectivele initiale – pentru ca nu viza neaparat diistrugerea
familiei, ci mai ales (prin interzicerea avortului si ingreuierea procedurii de divort) edificarea unei familii
sovietice, acesta nu era, insa, prea apropiat de conceptiile traditionale. Sustinea deplina egalitate intre
femeie si barbat, socializarea activitatilor casnice, lasarea educatiei copiilor in grija societatii,
recunostea casatoria civila si divortul.
Propagarea acestor idei si aplicarea lor au fost printre primele actiuni intreprinse de regimurile comuniste
instaurate imediat dupa razboi. Muncitorii si studentii chinezi au fost puternic incurajati sa rupa legaturile
cu familiile lor, nu inainte de a se intoarce in satul natal pentru “a-si lichida conturile”. Noii membrii de
partid erau indemnati sa divorteze de sotul sau sotia care nu isi insusisera aceste conceptii. Din
aceleasi motive, copii erau obligati sa isi denunte parintii... partidul a cautat mai degraba sa patrunda
in interiorul celuilei familiale, pentru a o controla. “Puterea capului de familie a scazut – constata
sinologul Marie-Claire-Bergere – fiind inlocuita cu cea a Partidului, care intervine tot mai mult in
rezolvarea problemelor personale si familiale, fixeaza criterii politice si de apartenenta de clasa pentru
alegerea sotilor, se impune ca mijlocitor in cazul neintelegerilor conjugale”. Din J-Fr. Soulet, Istoria
comparata a statelor comuniste, Ed. Polirom.

52
”PROFETII SUPREMI” de la FMI prezic FALIMENTUL GRECIEI pana la sfarsitul
anului. China nu mai vrea sa fie nici ea “salvatorul” Greciei

Postat de admin pe 04 Sep 2011 la 04:54 pm | Categorii: Criza datoriilor suverane, Criza mondiala,
Globalizare, guvernarea europeana (UE), NEWS (STIRILE ZILEI) Print This Post

 Capital: Profeții supremi: “Grecia va da faliment până la finalul anului”

Fără FMI, Grecia aproape că nici nu mai poate mișca. Orice măsură și orice hotărâre se ia la
recomandarea și cu aprobarea Fondului Monetar Internațional. Ei sunt acolo și știu tot ce se întâmplă.
Acum, nici ei nu mai cred în Grecia. De obicei oficialii FMI au un discurs din care reiese optimismul. Ce
te faci atunci când nici măcar FMI nu mai este optimist, el care este cel mai în măsură să facă aprecieri
financiare și economice pentru că are acces la toate informațiile unui stat?

Despre ce vorbim mai exact? Un înalt economist al Fondului, “apropiat de cazul Greciei” dar al cărui
nume nu a fost dezvăluit, a declarat pentru Wall Street Journal că se așteaptă ca Grecia să intre în
faliment înainte de luna martie a anului 2012, sau poate chiar în acest an. “Șansele unui nou program
sunt foarte slabe”, a mai spus oficialul citat de WSJ.

Grecia a activat în secret programul de asistenţă în caz de lipsă de lichiditate

Banca Centrală a Greciei a activat programul de asistență în caz de urgență privind lichiditatea, care
este disponibil pentru băncile din zona euro care au nevoie de el, se arată într-un ziar de limbă greacă
citat de Reuters. Emergency Liquidity Assistance (ELA) este un program care se activează în cazul unor
circumstanțe excepționale și presupune furnizarea de bani în caz de lipsă de lichiditate temporară pentru
instituții sau piețe, conform definiției date de Banca Centrală Europeană.

Practic, Banca Centrală a Greciei poate furniza fonduri chiar și în timpul în care piețele financiare sunt
închise.

 ZF: China către Europa: Nu vă puteţi baza numai pe noi să salvăm Grecia

În cadrul unei convorbiri telefonice “obişnuite” cu şeful Comisiei Europene Manuel Barroso, premierul
chinez Wen Jiabao a oferit asigurări că ţara sa va sprijini în continuare zona euro, potrivit EU Observer. De
la începutul crizei datoriilor din zona euro, China a susţinut ţări cu probleme ca Grecia, Spania,
Portugalia şi Italia prin achiziţii de obligaţiuni. Purtătorul de cuvânt al ambasadei chineze Wang Xining a
declarat că guvernul său “ar putea continua achiziţiile de obligaţiuni, dar acest lucru depinde de
randamentele acestor obligaţiuni”.

“Vrem să vedem că zona euro este într-o stare bună şi suntem dispuşi să oferim susţinere sub diferite forme,
însă alocarea unor sume uriaşe pentru obligaţiuni nu este o măsură realistă. Nu vă puteţi baza numai pe
China pentru salvarea Greciei”, a spus Xining. În decizia privitoare la achiziţionarea anumitor obligaţiuni,
guvernul chinez ia în considerare recomandările agenţiilor de rating, “dar şi disponilibitatea politică de a
implementa reforme structurale” şi sfaturile bancherilor centrali.

“Fundamentele economice din Europa sunt în continuare solide, iar economia are un potenţial uriaş de a se
redresa şi creşte, cu condiţia implementării unor schimbări structurale şi controale bugetare“, a declarat

53
Wang. La rândul său, premierul chinez Wen Jiabao a declarat că ţara sa va privi în continuare Europa drept
una din principalele sale destinaţii de investiţii, conform Bloomberg.

China “a avut dintotdeauna încredere în economia europeană şi euro”, a declarat Jiabao. Ţara asiatică
“monitorizează îndeaproape condiţiile economice din Europa”. Potrivit premierului chinez, economia
mondială trece printr-o perioadă “complicată, delicată şi dificilă”, fiind necesară implementarea unor
politici macroeconomice responsabile de către guverne şi o coordonare mai strânsă.

Roubini imparte cu generozitate ”profetii”: CHINA SE PRABUSESTE SI SUA INTRA


IN RECESIUNE/ In Grecia se prefigureaza O NOUA ETAPA A PRABUSIRII
ECONOMICE, PROBABIL DECISIVA/ Care sunt “regii aurului”? (Stiri economice)

Postat de admin pe 02 Sep 2011 la 01:17 pm | Categorii: Criza datoriilor suverane, Criza mondiala, Criza
preturilor, criza alimentara, Video Print This Post

 Realitatea.net: Profetul crizei: Economia Chinei se pregăteşte de prăbuşire

Expertul Nouriel Roubini estimează că 30% dintre creditele băncilor chineze vor deveni
neperformante până în 2013, ceea ce va afecta profund sistemul bancar chinez. Economia Chinei se
pregăteşte de prăbuşire! Afirmaţia alarmantă îi aparţine economistului american Nouriel Roubini, omul
care a prezis declanşarea crizei economice din 2008. Expertul estimează că 30% dintre creditele băncilor
chineze vor deveni neperformante până în 2013, ceea ce va afecta profund sistemul bancar chinez. Opinia
lui Roubini a fost confirmată de agenţia de rating financiar Fitch, care a ameninţat că ar putea
retrograda ratingul de credit al Chinei.

De asemenea, economistul a ţinut să precizeze că există o probabilitate de 60% ca Statele Unite să


intre în recesiune. Asta deşi Banca Centrală americană a anunţat că va pune în practică mai multe măsuri
de relaxare monetară. Nici zona euro nu scapă de previziunile sumbre; Nouriel Roubini susţine că
pericolul recesiunii planează în continuare asupra Europei, în vreme ce bursele de valori vor
înregistra o nouă prăbuşire.

 Gandul: Roubini, economistul care a prevăzut criza din 2008: este o probabilitate de 60% ca SUA să intre în
recesiune în 2012. PLUS: De ce ar putea fi China următoarea victimă a crizei subprime – VIDEO

Economistul Nouriel Roubini susţine, într-un interviu acordat miercuri pentru Bloomberg, că există o
probabilitate de 60% ca Statele Unite ale Americii să se confrunte cu o nouă perioadă de recesiune anul
viitor, informează Bussines Insider. “Creşterea economică a fost încetinită atât în SUA, cât şi în statele
membre ale zonei euro şi în Marea Britanie. Există o probabilitate de 60% ca anul viitor să ne confruntăm
cu o nouă recesiune şi, din păcate, suntem pe cale să rămânem fără instrumentele de politică
monetară...iar guvernele nu vor mai putea să salveze de la faliment băncile aflate într-un astfel de
pericol, fiind la rândul lor într-o situaţie delicată”, explică Roubini.

În ceea ce priveşte pieţele financiare şi trimestrul al treilea al acestui an, economistul care a prevăzut criza
din 2008, susţine că “banca centrală americană (Fed) şi alte bănci centrale vor pune în practică mai multe
măsuri de relaxare monetară, deşi creditarea nu funcţionează…piaţa depinde de previziunile pentru
trimestrul al treilea al anului, dar eu sunt de părere că această dependenţă este una de scurtă durată.
Datele macroeconomice, cele legate de evoluţia pieţei forţei de muncă şi de piaţa imobiliară vor fi din ce
în ce mai nefavorabile, iar piaţa va începe să se ajusteze din nou”.

54
Recesiunea este aşteptată deja pe piaţa de obligaţiuni

Pe piaţa de obligaţiuni se aşteaptă deja o perioadă de recesiune, după cum susţine Roubini. “După ce
ratingul Statelor Unite ale Amercii a fost retrogradat de către agenţia Standard&Poor de la AAA la AA+,
randamentul obligaţiunilor a scăzut de la 2,5% la 2% şi chiar mai puţin. Semnalele pieţei de obligaţiuni şi
<aplatizarea curbei randamentului> ne indică faptul că ne vom confrunta cu o perioadă de recesiune în
curând”.

Roubini atrage, de asemenea, atenţia asupra situaţiei în care se poate afla China pe viitor. “China se va
confrunta cu o perioadă dificilă, după părerea mea. Nu anul acesta şi nici anul viitor, ci în 2013, atunci
când se va diminua explozia investiţiilor...Investiţiile permanente au ajuns la o pondere de 50% din PIB.
Această explozie a investiţiilor va lua sfârşit printr-o <aterizare forţată> a economiei”. “Băncile chineze
deţin mii de miliarde de dolari, echivalent yuani, şi estimăm că 30% dintre aceste împrumuturi vor duce la
faliment şi vor deveni neperformante. Se va pune presiune pe băncile din China. La scurt timp după acest
interviu Bloomberg a publicat o ştire cu titlul “Acţiunile americane au pierdut avansul înregistrat după ce
Roubini a anunţat începutul recesiunii”.

Nu mai e nevoie sa insistam asupra “profetismului” jucat al lui Roubini. Omul a devenit o figura-cheie, un
oracol al Delphiului care emite, insa, exact acele mesaje care servesc unei anume agende. Asadar,
spusele sale nu sunt predictii, ci sunt OBIECTIVE de atins, etape de parcurs.

In ceea ce priveste predictiile sale referitoare la China, se observa cum a “jucat” in coordonate cu agentia de
rating Fitch. “Jocul” face parte din ceea ce a fost cunoscut sub numele de razboiul declaratiilor intre
SUA si China.

 Money.ro

(Mihai Banita): Următoarea bombă cu dolari. A început numărătoarea inversă

Ultimele semnale venite din partea oficialilor Federal Reserve arată că americanii se pregătesc de o
nouă rundă de quantitative easing. În tentativa sa de a da un imbold economiei suferinde a SUA, Fed
ar putea declanşa o nouă explozie a preţurilor mărfurilor. În discursul anual de la Jackson Hole din 26
august, şeful Fed Ben Bernanke nu a anunţat încă o nouă rundă de quantitative easing, aşa cum făcea în
2010 cu programul QE2. Însă a declarat că banca centrală are uneltele necesare să intervină în cazul în care
evoluţia economică va fi mai proastă decât se preconizează.

La doar câteva zile distanţă de Jackson Hole, Charles Evans, preşedintele Fed-ului din Chicago şi membru al
Comitetului Federal de Operaţiuni de Piaţă (Federal Open Market Committee – FOMC) declara recent la
CNBC că e nevoie de mai multă “politică acomodativă” pentru că economia nu evoluează la
parametri optimi. După declaraţia lui Evans preţul aurului – refugiu în calea inflaţiei – a crescut în aproape
o oră cu 40 de dolari.

Ceea ce a spus membrul Fed înseamnă, cu alte cuvinte, că acesta crede că banca centrală ar trebui să
înceapă un nou program de achiziţie a datoriei federale, cu bani proaspăt “tipăriţi”. Până acum, Fed
nu şi-a sterilizat achiziţiile de bonduri, astfel că o cantitate impresionantă de dolari – 2.350 miliarde – a
fost injectată în sistem şi a erodat puterea monedei americane. Inflaţia de bani s-a văzut cel mai mult în
preţurile mărfurilor (petrol, alimente), care au înregistrat creşteri periculoase şi au contribuit la
neliniştile din zonele sărace ale lumii.

Deşi inflaţia în SUA a sărit destul de bine peste ţinta Fed de 2%, fiind raportată la 3,6% în iulie, structura
coşului de consum nu reflectă suficient de bine cât de rele au devenit lucrurile pentru populaţia mai săracă,

55
din moment ce alimentele au o pondere de doar 7,8%, în timp ce în cele mai multe ţări europene ponderea
este de 15-20%. Datele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) arată o
creştere a indicelui preţului alimentelor la nivel mondial de 39% în iunie 2011 faţă de iunie 2010, în
timp ce cel mai mari preţuri au fost înregistrate în luna februarie. Faţă de media anului 2009,
preţurile sunt cu 50% mai mari.

De asemenea, ţări emergente, precum China, au importat inflaţia produsă de americani, atât pe calea
preţurilor la alimente, cât şi pe cea a fondurilor speculative care au căutat randamente mai mari
decât cele din SUA. Desigur, evoluţia a preţului la alimente nu poate fi pusă doar în seama politicilor
bancherilor centrali, pentru că 2010 a fost un an agricol destul de prost. Însă, într-o perioadă în care
economia globală nu galopează, şi marile pieţe din Europa şi SUA sunt în continuare afectate de şomaj,
preţurile alimentelor au crescut extrem de rapid şi au depăşit cu mult nivelurile înregistrate în anii de boom
2007 şi 2008 (parţial).

La fel s-a întâmplat şi în cazul preţului petrolului care a trecut în timpul acestui an peste pragul de 100 de
dolari barilul.

Dacă datele economice ce urmează să fie anunţate în perioada următoare sunt în continuare proaste, FOMC
ar putea decide în şedinţa din 21 septembrie să pornească un nou program de QE. La ultima şedinţă de
politică monetară, lucrurile au fost foarte strânse. Trei din cei 10 membri ai comisiei au votat împotriva unei
noi runde de QE. De atunci, Dennis Lockhart de la Fed-ului din Atalanta spune că în condiţiile economice
actuale nu poate fi exclusă nicio măsură. Narayana Kocherlakota, de la Fed-ul din Minneapolis, unul dintre
cei care s-au opus ca Fed să promită că va ţine dobânzile la 0 până în 2012, aşa cum s-a stabilit în ultma
şedinţă, a indicat că poziţia sa se poate schimba în favoarea unei relaxări mai ample a politicii monetare.

Pro QE3 se declară şi Goldman Sachs, cea mai influentă bancă de investiţii de pe Wall Street, citată de
FTalphaville. Rămâne de văzut ce măsuri va lua Fed la sfârşitul lunii septembrie. Însă dacă va fi să
acţioneze, banca centrală va lua în considerare un program masiv de intervenţie. Fed ar putea să
încerce o intervenţie mai consistentă în piaţă care să forţeze băncile să pună o parte din banii din rezervele în
exces în circulaţie. Să ne amintim că cele programele anterioare de tipărire de bani au avut efecte benefice
doar asupra burselor.

(Mihai Banita): Economia lumii o ia la vale, pe cifre

Sectorul manufacturier este lovit puternic de lipsa comenzilor noi. Industria prelucrătoare din Europa,
China, Australia sau Coreea de Sud s-a aflat în luna august în zona de contracţie. După ce în iulie am avut
semnale importante că economia globală încetineşte, primele date pe luna august vin să confirme
această tendinţă. (…)

Grecia e în groapă: Nu mai are bani, a ratat toate ţintele şi a trimis creditorii acasă

 Bloombiz: Razboi intre SUA si gigantii bancari. Vor plati acestia pentru criza din 2008?
 Capital: Fără precedent: Luna în care în America nu s-au creat joburi. Bursele cad

Indicele bursei de la Londra înregistrează la ora actuală o scădere de peste 2%, în timp ce bursa de la
Paris are o scădere de 2,48%. DAX, indicele bursei de la Frankfurt, cel mai afectat, are o scădere de
aproape 3%. Mai mult, Wall Street se pregătește de o nouă zi grea.

56
Motivul? Astăzi se dau rezultatele pe luna august privind noile locuri de muncă. Conform raportului
guvernamentalamericane, asistăm la o situație fără precedent: august este luna în care piața muncii
nu a crescut deloc. (…)

 Capital: Prima bancă grecească apelează la ajutorul de urgență!

Piraeus Bank, a patra mare bancă din Grecia, a fost obligată să utilizeze finanţarea de urgenţă oferită
de Banca centrală după ce a epuizat garanţiile eligibile care îi permiteau să acceseze fondurile oferite
mai ieftin de Banca Centrală Europeană, transmite Reuters. „Am accesat mecansimul ELA ( Asistenţa de
Lichiditate de Urgenţă -Emergency Liquidity Assistance – ELA) în trimestrul al treilea‟, a declarat un oficial
de la Piraeus Bank după ce banca grecească a anunţat pierderi de 820 milioane de euro în primele şase
luni. „Această facilitate ne oferă mai mult spaţiu de menevră, mai multă flexibilitate. Este mai scumpă însă
decât finanţarea oferită de BCE. Costul este de aproximativ 3,5% faţă de 1,5% în cazul BCE‟, a adăugat
oficialul. Piraeus Bank a precizat că pierderile din primul semestru au fost cauzate de participarea sa
la programul de schimb voluntar de obligaţiuni greceşti, destinat să uşureze povara datoriilor Greciei.

Băncile greceşti au devenit dependente de BCE pentru lichiditate după ce au fost scoase de pe pieţele
financiare internaţionale în urma îngrijorărilor cu privire la datoriile suverane ale Greciei. În plus,
unele bănci greceşti nu mai au garanţiile eligibile după mai multe retrogradări ale ratingului suveran
iar Piraeus este prima care admite că a avut nevoie de finanţarea de urgenţă de la Banca centrală.
Principalele bănci din Grecia sunt prezente şi pe piaţa din România: National Bank of Greece (NBG), care
este acţionar majoritar la Banca Românească, EFG Eurobank, care controlează Bancpost, Alpha Bank,
Piraeus Bank şi ATE Bank (fosta Mindbank).

 Antena3: TVA a crescut în Grecia de la 13 la 23%: Valul de scumpiri va afecta localnicii şi turiştii

Vacanţele ieftine în Grecia ar putea deveni istorie. Începând de joi, taxa pe valoarea adăugată a crescut
de la 13 la 23%. Asta va aduce un val de scumpiri exact pentru serviciile cele mai căutate de turişti şi
localnici – cele din restaurante, baruri şi cafenele. Un şendviş Gyros costa până mai ieri 1,80 euro. De
azi, se vinde cu aproape 4 euro. E doar un exemplu pentru cum e bine să vă faceţi calculele dacă aveţi în
plan o vacanţă în Grecia.

57
Creşterea taxei pe valoarea adăugată face parte din pachetul de reforme adoptat de Grecia pentru a
primi un nou sprijin financiar de la Uniunea Europeană şi FMI. Pentru afacerişii eleni, acest lucru e
prea puţin important. Spun că toată lumea va avea de pierdut: ei vor trebui sa trag obloanele iar
Guvernul se va alege cu nimic. La 6 euro berea, 5 euro cafeaua sau 2,5 euro pentru un suvlaki, nici grecii
de rând, mari amatori de terase şi taverne, nu văd partea plină a paharului. Preţurile mici din Grecia au atras
anul acesta peste 200.000 de români. Cu noile preţuri din sectorul serviciilor, mulţi vor căuta, la vară, o
altă destinaţie.

 Mediafax: Noi probleme pentru Grecia? Discuţiile cu misiunea UE-FMI-BCE, suspendate timp de 10 zile

Discuţiile dintre guvernul grec şi delegaţia de inspectori ai UE, FMI şi BCE au fost întrerupte şi
urmează să fie reluate în zece zile, după ce Atena a anunţat că va rata ţintele de deficit bugetar pentru
acest an. Misiunea instituţiilor financiare internaţionale se află în vizită la Atena pentru a evalua dacă
Grecia a îndeplinit condiţiile de care depinde acordarea următoarei tranşe din pachetul de asistenţă
financiară externă.

Discuţiile vor fi reluate în zece zile, a declarat un reprezentant al ministerului elen al Finanţelor, deşi
oficialii greci indicaseră anterior că negocierile se vor desfăşura fără întreruperi. Guvernul elen şi
creditorii internaţionali au anunţat joi că Grecia va rata ţintele de deficit bugetar pentru acest an, însă
cele două părţi nu au căzut de acord privind marja cu care vor fi depăşite şi care sunt motivele derapajului.

Acţiunile băncilor elene au scăzut cu până la 7,3% vineri la Atena din cauza evenimentelor, în timp ce
pieţele europene înregistrează deprecieri modeste. “Primul ciclu de negocieri a luat sfârşit. Inspectorii vor
reveni în zece zile pentru a vedea proiectul de buget pentru 2012 şi pentru a încheia misiunea. Discuţiile nu
sunt îngheţate”, a declarat pentru Reuters un oficial al ministerului elen al Finanţelor.

Ministrul grec al Finanţelor, Evangelos Venizelos, urmează să susţină o conferinţă de presă. Ţinta de deficit
bugetar asumată de Grecia pentru acest an este de 7,6% din PIB, însă o sursă oficială apropiată misiunii
UE/FMI/BCE a declarat joi că indicatorul se va ridica la cel puţin 8,6% din PIB.

Nota noastra:

In opinia noastra, semnalul dat de dificultatile prin care ar trece Piraeus Bank este unul anticipatoriu
cu privire la urmatoarea faza a crizei in care Grecia va fi antrenata. Probabil sistemul bancar grecesc,
deja dependent de Banca Centrala Europeana, va intra la randu-i in faliment, pe model argentinian, bucla
datorii suverane-datorii bancare inchizandu-se. Acest lucru va duce la prabusirea completa a
economiei grecesti si, cel mai probabil, la arondarea la fel de completa a acesteia cercului eurocrat de
la Bruxelles – BCE si Comisia Europeana.

In ceea ce priveste cresterea partiala a TVA-ului grecesc, observam faptul ca, in primul rand, chiar si dupa
aceasta crestere uriasa din grecia, Romania tot are un TVA si mai mare, dar unul general, la toate
produsele, fara exceptii, asta desi ni s-a spus pe toate caile si de toti ca nu am fi, chipurile, in situatia
dezastru a Greciei. In al doilea rand, TVA-ul grecesc, crescut cu 10% !, pare ca este destinat sa loveasca in
turismul elen, avand in vedere domeniile in care este aplicat. Adica sa loveasca intr-una din principalele
surse de venit ale Greciei!

 Hotnews: Care este tara fara guvern si fara masuri de austeritate care a avut cea mai mare crestere
economica din UE in T2

Economia Europei isi revine incet, iar criza datoriilor suverane care se raspandeste in tarile din
Uniunea Europeana o slabeste si mai mult. In aceste conditii, economia zonei a inregistrat cel mai mic
procent de crestere din 2009 incoace, respectiv 0,2%. Paradoxal, tara din UE care a avut cea mai mare
58
crestere economica pe trimestrul al doilea a fost statul care nu are guvern de un an si trei luni si care nu a
luat nicio masura de austeritate – Belgia, scrie Business Insider citat de incont.ro.

Analistul economic John Lanchester explica si de ce: “In absenta unui guvern care sa aiba mandat pentru
a adopta masuri de austeritate, in sectorul public din Belgia s-a cheltuit la fel de mult ca inainte de criza,
de aceea cresterea economica a continuat. Asadar se pare ca, in actuala criza economic ape care o
traversam, cel mai bun guvern este sa nu ai guvern deloc”. Lipsa taierilor de cheltuieli din sectorul
public a dus la mentinerea aceluiasi nivel al investitiilor si la pastrarea puterii de cumprare a
consumatorilor. Tarile din Uniunea Europeana care au mai avut crestere economica in trimestrul al doilea
sunt Italia (0,3%), Republica Ceha (0,2%), Spania (0,2%), Marea Britanie (0,2%) si Germania (0,1%).
Economia Frantei a stagnat in aceeasi perioada.

LUPTA PENTRU UNIFICAREA ECONOMICA SE ASCUTE. Soros si Barroso vor


trezorerie comuna europeana. OFICIALII EUROPENI NE COLINDA APOCALIPSA:
Europa este in pericol, criza zonei euro ar putea duce la razboi in Europa

Postat de admin pe 15 Sep 2011 la 01:32 pm | Categorii: Criza datoriilor suverane, Criza mondiala,
Globalizare, guvernarea europeana (UE), NEWS (STIRILE ZILEI), Noua ordine mondiala, guvern mondial
(Pasi catre Antihrist?) Print This Post

Olli Rehn: Default-ul Greciei ar avea costuri dramatice pentru întreaga lume

Default-ul (incapacitatea de plată) Greciei sau ieşirea din zona euro ar avea costuri dramatice pentru
statul elen, pentru regiune şi economia mondială, a declarat miercuri comisarul pentru Afaceri economice
şi monetare, Olli Rehn, transmite Reuters. Rehn a afirmat în Parlamentul European că obligaţiunile zonei
euro vor fi introduse numai dacă vor fi însoţite de o supraveghere fiscală mai strictă a celor 17 state
membre.

“Permiteţi-mi să spun o vorbă celor care sugerează că Greciei i-ar fi mai bine în afara zonei euro. Sunt în
dezacord total cu aceştia. Greciei şi zonei euro nu i-ar fi mai bine”, a spus Rehn. El a arătat că, indiferent
din ce direcţie ai privi, este absolut sigur că default-ul sau ieşirea Greciei din zona euro ar avea costuri
economice, sociale şi politice dramatice, nu doar pentru statul elen, dar şi pentru ceilalţi membri ai
uniunii monetare şi ai UE, precum şi pentru partenerii globali. Rehn a adăugat că criza datoriilor
suverane, care durează de aproape doi ani, are impact asupra economiei reale, cu “presiuni extreme” asupra
creşterii şi pieţei muncii.

Scenariu apocaliptic: Prăbuşirea zonei euro ar putea conduce la un război în Europa

Ministrul polonez de Finanţe, a cărui ţară deţine în prezent preşedinţia semestrială a UE, a avertizat
asupra producerii unui război pe continent în următorii zece ani dacă zona euro se prăbuşeşte,
relatează EUObserver, în ediţia electronică. El a făcut aceste declaraţii miercuri, la Strasbourg, în faţa
europarlamentarilor, pe care i-a avertizat că trebuie să acţioneze rapid pentru a preveni un pericol major
pentru UE. Referindu-se la un raport recent intitulat “Prăbuşirea zonei euro – consecinţele”, realizat de
gigantul financiar elveţian UBS, el a declarat: “Fără îndoială suntem în pericol. Europa este în pericol”.

Documentul UBS, o instituţie cunoscută pentru analizele sale sobre, a avertizat că din punct de vedere
istoric, uniunile monetare nu se prăbuşesc fără un război civil sau alte forme de reacţii autoritare.

59
Ministrul polonez a mers până la a avertiza asupra dublării ratei şomajului în doi ani “chiar şi în ţările
bogate”.

El şi-a încheiat comentariile relatând o conversaţie recentă cu un vechi prieteni care conduce în prezent o
bancă mare. “Vorbeam despre criza din zona euro. El mi-a spus: Ştii, toate aceste şocuri politice,
economice, ar fi foarte neobişnuit ca în următorii zece ani să evităm un război. Un război doamnelor şi
domnilor. Mă gândesc într-adevăr să obţin carte verde pentru copiii mei în Statele Unite“, a declarat el.

 Gandul: Soluţia lui George Soros pentru a se evita o nouă Mare Depresiune

George Soros avertizează că criza datoriilor de stat din zona euro ar putea declanşa o nouă Mare
Depresiune dacă liderii europeni nu vor adopta mai multe măsuri “radicale”, inclusiv crearea unei
trezorerii comune a uniunii monetare, informează Mediafax, care citează Reuters.

Soros a arătat, într-un articol pentru New York Review of Books şi Reuters.com, că autorităţile trebuie să se
pregătească pentru posibilitatea ca Grecia, Portugalia şi, posibil, Irlanda, să fie nevoite să intre în default
(incapacitate de plată) şi să iasă din zona euro. “Se pare că autorităţile au ajuns la capătul drumului cu
politica de amânare dusă până acum. Chiar dacă o catastrofă poate fi evitată, un lucru este sigur:
presiunea de a reduce deficitele va împinge zona euro într-o recesiune prelungită. Acest scenariu va avea
consecinţe politice incalculabile”, comentează cunoscutul investitor. Tot mai mulţi politicieni şi economişti
consideră că intrarea Greciei în default este o chestiune de timp, deoarece guvernul elen rămâne constant în
urma ţintelor fiscale convenite în acordurile cu UE şi FMI.

Italia şi Spania, afectate de datorii publice mari, de un grad ridicat de îndatorare a sistemului bancar
şi de o creştere economică slabă, s-au confruntat în ultimul timp cu presiuni pe pieţele obligaţiunilor
de stat. Ambele economii sunt prea mari pentru a putea fi salvate de Fondul European de Stabilitate
Financiară, folosit în cazul Greciei, Portugaliei şi Irlandei. Pe lângă pregătirea pentru intrarea în default şi
ieşirea din zona euro în cazul “ţărilor de la periferie”, Soros a recomandat patru măsuri “radicale” de
combatere a crizei, respectiv protejarea depozitelor bancare în statele cu probleme, salvarea unor
bănci din ţările falimentare pentru a nu risca blocarea activităţii economice, recapitalizarea sistemului
bancar european şi plasarea instituţiilor financiare sub supraveghere europeană, şi nu naţională, şi
protejarea obligaţiunilor guvernamentale ale celorlalte ţări cu deficite mari.

“Toate acestea costă bani. Nu există alternativă la crearea ingredientului lipsă: o trezorerie europeană cu
puterea de a taxa şi de a se împrumuta“, a arătat Soros, adăugând că aceasta ar fi singura soluţie de evitare
a prăbuşirii sistemului financiar şi intrării într-o nouă Mare Depresiune. Miliardarul admite că ideea ar fi
foarte controversată, în special în Germania. “Publicul german încă crede că are de ales în privinţa
susţinerii euro sau abandonării monedei unice. Aceasta este o greşeală. Moneda euro există, iar activele
şi datoriile din sistemul financiar sunt atât de dependente de ideea unei monede unice încât prăbuşirea euro
ar cauza o criză care nu ar mai putea fi controlată de guverne. Cu cât le va lua mai mult germanilor să-şi
dea seama, cu atât preţul plătit de ei şi de lumea întreagă va fi mai mare”, conchide Soros.

 Parlamentor:

UPDATE Jose Manuel Barroso: CE va prezenta in curand variante pentru crearea de obligatiuni
comune pentru zona euro

Comisia Europeana va prezenta in curand variante pentru crearea de obligatiuni comune pentru zona
euro, a declarat miercuri, la Parlamentul European, presedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso.
El a avertizat ca acest lucru nu va pune capat crizei datoriilor suverane, care ameninta viitorul economic si
politic al Europei.

60
Potrivit Reuters, Barroso a mai aratat ca zona euro se confrunta in prezent cu cea mai mare provocare din
ultima perioada. Barroso, la Parlamentul European: “Aceasta este o lupta pentru locurile de munca si
prosperitatea familiilor din toate statele membre. Aceasta este o lupta pentru viitorul economic si politic al
Europei. Aceasta este o lupta pentru ceea ce Europa reprezinta in lume. Aceasta este o lupta pentru
integrare europeana”.

El a spus parlamentarilor ca CE va prezenta in curand variantele pentru introducerea obligatiunilor zonei


euro, asa cum a promis anterior. Barroso a mai spus ca singurul mod de a opri ciclul negativ de pe pietele
financiare este o integrare mai profunda a pietelor europene. Jose Manuel Barroso a cerut ca aceasta
integrare sa nu vina din partea Germaniei si Frantei, si alte state mai mici sa le urmeze, ci prin ceea ce
oficialii UE numesc “metoda comunitara”, unde Bruxellesul are initiativa.

Jose Manuel Barroso: “Un sistem bazat exclusiv pe cooperare interguvernamentala nu a functionat in
trecut si nu va functiona in viitor”.

Moneda euro s-a apreciat in raport cu dolarul, iar actiunile europene au revenit pe plus dupa comentariile
oficialului european. Presedintele francez Nicolas Sarkozy si cancelarul german Angela Merkel s-au declarat
la mijlocul lunii august ca se opun crearii unor obligatiuni comune pentru zona euro, care sa inlocuiasca
bonurile de tezaur emise de fiecare stat, o masura ceruta de mai multe state, dar si de Comisia Europeana,
pentru a restabili calmul pe piata datoriilor.

Angela Merkel a spus ca nu crede ca “euroobligatiunile pot fi de ajutor in acest moment”. La randul sau,
Nicolas Sarkozy a apreciat ca aceste obligatiuni comune ar pune “intr-un grav pericol” tarile mai bine
situate si nu pot reprezenta decat “momentul culminant al procesului de integrare”.

Inalti oficiali UE: Fara unitate, Europa este in pericol. Daca zona euro se destrama, UE nu ii va
supravietui mult timp

Tarile europene trebuie sa fie unite in fata crizei ce afecteaza zona euro, altfel existand riscul ca
Europa sa nu mai supravietuiasca mult timp, au avertizat, miercuri, mai multi eurodeputati si inalti
reprezentanti ai forurilor europene, in cadrul unor dezbateri pe tema crizei economice, care au avut
loc la Parlamentul European. “Daca zona euro se destrama, UE nu ii va supravietui mult timp”, a spus,
intre altele, ministrul polonez de Finante, Jacek Rostowski.

Acesta este doar unul dintre oficialii care au atras atentia, in cursul dezbaterilor de azi, cu privire la criza
economica ce ameninta, dupa cum au spus vorbitorii, chiar viitorul Uniunii Europene. Ministrul polonez de
Finante, Jajek Rostowski, a avertizat ca UE este in pericol de colaps, daca aceasta criza nu este solutionata
rapid, iar Europa trebuie salvata cu orice pret, dupa cum relateaza Warsaw Business Journal. “Nu
trebuie sa ne dezamagim, daca euro se prabuseste, Europa nu va supravietui socului prea mult timp”, a
afirmat el. Tot Rostowski este citat si de AFP spunand ca nu este exclusa aparitia unui razboi in Europa,
daca problemele financiare actuale slabesc extrem Uniunea Europeana, fondata pe ruinele celui de-al doilea
razboi mondial.
Ce au spus europarlamentarii, potrivit informarilor PE:

Joseph Daul (liderul Grupului Partidului Popular European – Crestin Democrat): Cetatenii europeni sunt
ingrijorati pentru faptul ca trebuie sa faca mereu sacrificii, in timp ce guvernele nu au reusit sa opreasca
aceasta criza. Adoptarea pachetului legislativ privind guvernanta economica ar arata angajamentul
guvernelor UE pe termen lung pentru o integrare europeana al carei centru este zona euro

Martin Schulz (liderul Grupului Aliantei Progresiste a Socialistilor si Democratilor): “Am crezut ca masura
de salvare a monedei euro, asupra careia am cazut de acord pe 21 iulie, era adecvata. Dar sefii guvernelor
care au luat aceasta decizie si politicienii din statele membre incearca acum sa-si salveze propria piele.
61
Numai daca actionam impreuna avem sansa de a salva moneda euro. Disciplina bugetara trebuie sa fie
corecta. Oamenii de rand nu-si permit sa plateasca singuri costurile”.

Guy Verhofstadt (liderul Grupului Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa): “Sa nu facem
greseala de a considera aceasta criza o criza a Greciei (…) Grecia a declansat o criza profunda, a intregii
zone euro, precedata de o greseala dubla: absenta uniunii economice si fiscale in paralel cu uniunea
monetara si absenta unei guvernante economice reale. De aceea avem nevoie de propuneri pentru o
adevarata guvernanta, pentru obligatiunile europene, pentru un pact de crestere si ocupare a fortei de
munca si un rol mai important al Comisiei in guvernanta, in locul statelor membre”.

Rebecca Harms (Grupul Verzilor/Alianta Libera Europeana): UE ar trebui sa opteze pentru mai multa
integrare, deoarece pietele vor folosi orice slabiciune pentru a specula impotriva euro. “Inegalitatea este
in crestere, iar costurile crizei sunt platite de oamenii de rand, nu de cei bogati”.

Derk Jan Eppink (Conservatorii si Reformistii Europeni): “Falimentul Greciei este doar o chestiune de
timp. Unii doresc obligatiuni europene. Asta inseamna ca germanii vor trebui sa plateasca. Partidul Liber
Democrat din Germania se opune ideii, in timp ce liderul lor politic de la Parlamentul European este in
favoarea acesteia”.

Nigel Farage (Grupul Europa Libertatii si Democratiei, Regatul Unit): “Ajutati Grecia sa isi reia vechea
moneda si sa-si replanifice datoria”.

 Bloombiz: Sarkozy si Merkel nu renunta la Grecia

Presedintele frances, Nicolas Sarkozy, si cancelarul german, Angela Merkel, au declarat ca sunt
convinsi ca Grecia va ramane in zona euro, in contextul in care se confrunta cu presiuni din partea
liderilor internationali, care solicita Germaniei si Frantei sa isi intensifice eforturile impotriva crizei
datoriilor suverane. Moneda euro s-a apreciat, imediat dupa anuntul facut de liderii celor mai mari
economii din Europa, dat publicitatii dupa ce au discutat cu prim-ministrul grec George Papandreou. Acesta
si-a luat angajamentul ca statul elen va indeplini obiectivele de reducere a deficitului, o conditie principala,
impusa de autoritatile internationale, inainte de a oferi Greciei un nou plan de salvare. Planul a fost promis
grecilor de reprezentanti ai guvernelor de la Atena, Berlin si Paris. Declaratiile facute de Merkel si Sarkozy
sunt un lucru bun, este de parere John Doyle, un strateg din cadrul firmei Tempus Consultaning Inc, de la
Washington. “In acest moment sunt doar cuvinte, dar datorita lor, vedem cum euro se apreciaza, in raport
cu dolarul”.

Guvernele europene si-au propus sa ratifice intelegerea de la 21 iulie, referitoare la consolidarea fondului
destinat reducerii datoriilor din zona euro si la extinderea planului de salvare destinat Greciei. “Sarkozy si
Merkel sunt convinsi ca viitorul Greciei este in zona euro”, se arata in declaratia franceza, citata de
Bloomberg. Moneda euro a avansat, in raport cu dolarul, pana la un curs valutar 1,3752 dolari/euro, la ora 4
p.m., in tranzactiile desfasurate la New York, in timp ce contractele futures in euro au castigat 2,6%. (…)

62
“Profeticul” George Soros confirma: ESTE NEVOIE DE O CRIZA PUTERNICA PENTRU
O AUTORITATE PAN-EUROPEANA. De ce este agenda eurocratilor una… marxist-
leninista?

Postat de admin pe 07 Sep 2011 la 03:17 pm | Categorii: Criza datoriilor suverane, Criza mondiala,
Globalizare, guvernarea europeana (UE), Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?),
Opinii, analize Print This Post

NOURIEL ROUBINI ISI REVIZUIESTE IN RAU PREDICTIILE: FURTUNA


PERFECTA DEJA A INCEPUT, NU MAI ASTEPTAM ANUL 2013 PENTRU
DECLANSAREA EI

 Bloombiz: SOROS AVERTIZEAZA: Criza actuala, mai grava decat falimentul Lehman Brothers

Europa se lupta cu criza datoriilor publice, iar cea mai mare temere este legata de falimentul celei mai mari
banci de pe continent, fapt ce ar da nastere unei panici generale similara cu cea provocata de falimentul
Lehman Brothers din septembrie 2008.

Autoritatile europene sunt pregatite sa foloseasca sute de miliarde de euro pentru a preveni falimentul
unui gigant bancar. Turbulentele din Europa ar putea sa se raspandeasca rapid peste Atlantic din cauza
structurii sistemului financiar global. Economiile deja afectate ar putea intra rapid in faliment.

“Aceasta criza ar putea fi mult mai grava decat falimentul Lehman Brothers”, a declarat investitorul George
Soros, invocand lipsa de autoritate a sistemului financiar european in vederea administrarii unei crize
bancare de o asemenea gravitate. “Problema este foarte serioasa. Este nevoie de o criza, pentru
dobandirea girului politicienilor europeni, in scopul crearii unei asemenea autoritati, dar tot nu vom sti
ce masuri va intreprinde aceasta autoritate”.

Nervozitatea in crestere s-a reflectat pe pietele financiare marti, cand actiunile bancilor europene au scazut
cu % in ultimele saptamani. Actiunile bancare europene se afla acum in punctul cel mai scazut din
martie 2009, cand sistemul bancar mondial era inca subred in urma colapsului Lehman. De asemenea,
ofcialii euroopeni incearca sa calmeze pietele ingrijorate de raspandirea crizei datoriilor suverane. In
saptamanile urmatoare cele 17 tari din zona euro ar putea ajunge la un nou acord pentru salvarea
Greciei si a principalelor banci in dificultate.

Banca Centrala Europeana a deschis noi linii de creditare pentru institutiile care au nevoie de fonduri. In
plus, banca centrala a cumparat eurobonduri de la Italia si Spania, multe din ele fiind achizitionate de
la bancile europene. Cea mai inalta instanta din Germania urmeaza sa decida miercuri daca Parlamentul
tarii ar trebui sa aiba un cuvant mai greu de spus in legatura cu eventualele contributii ale Berlinului la
pachetele de salvare din zona euro.

“O anulare a contributiilor Germaniei la pachetele anterioare de salvare nu este de asteptat, in primul rand
deoarece Curtea Constitutionala a spus clar de la inceput ca nu vor fi judecate chestiunile economice“, a
explicat economistul de la Deutsche Bank Nicolaus Heinen. In timp ce problemele din tarile mai mici,
precum Grecia si Irlanda, nu sunt o noutate, in saptamanile recente, s-au raspandit ingrijorarile legate de o
posibila contaminare a sistemelor bancare din Germania si Franta, cruciale pentru buna functionare a
nucleului financiar global.

63
“Se pare ca sectorul bancar global a fost afectat din mai multe directii. Situatia se inrautateste”, a
declarat Philip Finch, strateg bancar al bancii UBS – Londra. In Europa, ingrijorarea este legata de
faptul ca titlurile de stat detinute de bancile europene ar putea sa-si piarda din valoare daca tarile nu
vor fi capabile sa-si plateasca imprumuturile. In consecinta, bancile sunt sceptice, evita sa-si mai
imprumute bani intre ele si ii strang in seifuri. “Daca aceasta panica va persista, ne-am putea confrunta cu
o retragere masiva de depozite din partea clientilor”, a mai precizat economistul. Bancile franceze, care au
participatii uriase in datoriile suverane ale unor state europene se numara printre cele mai afectate institutii
bancare in ciuda efortului guvernului francez de a le proteja.

Autoritatile au impus o interdictie temporara pe short-selling luna trecuta dupa ce au existat zvonuri
potrivit carora Societe Generale ar putea intra in insolventa. Oficialii bancii au negat zvonurile. Insa,
bancile franceze ca si alte banci europene pot obtine finantare din partea BCE. Intre timp, in Spania
problemele s-au inrautatit marti, cand una din cele mai mari banci de economii din Spania, Caja de
Ahorros del Mediterraneo a raportat o crestere impresionanta a creditelor neperformante ajungand
la 19% din totalul imprumuturilor fata de 9% cat erau anul trecut. In prezent, riscul este legat de
decizia Europei de a-si recapitaliza bancile, lucru care ar putea readuce la orizont o criza globala.

Articol realizat de Oana Dumitroiu

 Hotnews: Nouriel Roubini: Probabilitatea unei noi recesiuni in tarile dezvoltate este de 60%. Fara masuri
rapide de stimulare, riscam o noua Mare Depresiune

Incetinirea actuala a cresterii economice mondiale constituie debutul unei noi crize financiare, sustine
profesorul american de economie Nouriel Roubini, intr-un interviu acordat agentiei Bloomberg si
citat de RIA Novosti.

“In urma cu cateva luni credeam ca „furtuna ideala‟ va avea loc in 2013, dar incetinirea economica din
Statele Unite, din Zona Euro si din Marea Britanie semnifica faptul ca ea deja a inceput”, spune
profesorul, care a prezis, la inceputului anului 2007, criza financiara care a lovit lumea un an mai tarziu.

“Astfel, al doilea val al recesiunii va zgudui lumea mai devreme decat am prevazut si va culmina in 2013
sau chiar mai repede, acest lucru depinde de mijloacele de politica monetara ce vor putea fi utilizate”, a
adaugat Roubini, supranumit “Dr. Doom” al economiei, din cauza profetiilor sale deosebit de sumbre.

Potrivit acestuia, este necesara restabilirea cresterii economice cat mai curand posibil: “In perioada imediat
urmatoare, avem nevoie de mari masuri de stimulare, altfel riscam o noua Mare Depresiune”.

Nouriel Roubini crede ca probabilitatea unei noi recesiuni in tarile dezvoltate este de 60%.

Nota noastra:

Declaratia lui Soros este preluata de aici: http://www.cnbc.com/id/44419154/

Traducerea de la Bloombiz difera putin de textul in engleza:

“This crisis has the potential to be a lot worse than Lehman Brothers,” said George Soros, the hedge fund
investor, citing the lack of an authoritative pan-European body to handle a banking crisis of this severity.
“That is why the problem is so serious. You need a crisis to create the political will for Europe to create such
an authority, but there is still no understanding as to what the authority will do.”

Adica:

64
“Aceasta criza are potentialul sa fie mai rea decat Lehman Brothers”, a spus George Soros, investitorul de
hedge-fund, citand lipsa unui corp institutional autoritar pan-European care sa gestioneze o criza
bancara de o astfel de gravitate. “De aceea problema este intr-atat de serioasa. Ai nevoie de o criza
pentru a crea vointa politica necesara ca Europa sa creeze o astfel de autoritate, dar inca nu exista o
intelegere asupra ceea ce va face aceasta autoritate”.

Declaratia seamana foarte mult cu una mai veche, a bilderbergului David Rockefeller:

”Nu avem nevoie decât de o criză majoră, iar națiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”.

Lucrurile merg, asadar, conform planului si conform logicii: criza e necesara pentru revolutionarea
sistemului financiar-economic. De ce insa revolutionarea sistemului financiar-economic? Pentru ca,
probabil inspirati de Marx (reactualizat de un alt “profet”, Roubini), acesti eurocrati si arhitecti iluminati
considera ca temelia constructiei unui noi edificiu mondial este structura economica, ce ar determina,
ulterior, supra-structura institutionala si normativa. Asa au si inceput cu UE, construind-o cu structura
financiar-economica (banca centrala, moneda unica, piata asa-zis unica), ceea ce a dus la criza specifica
zonei euro, o criza-cursa, de fapt, a carei “rezolvare” ar consta in desavarsirea constructiei prin crearea
unui guvern european de-a dreptul, adica prin crearea supra-structurii institutionale.

Similaritatea cu marxismul se regaseste si in alta parte: Marx pretindea ca mecanismul de evolutie al istoriei
umane (bazat pe binomul structura fortelor de productie – suprastructura) este unul istoriceste NECESAR.
Acelasi lucru il auzim si astazi cu privire la guvernul european: anume, ca este o evolutie necesara in mod
obiectiv, istoric, pentru a depasi criza zonei euro.

In realitate, asa cum am aratat si in alte dati, nu exista necesitatea obiectiva a constructiei guvernului
european, ci exista o contrangere mestesugit ticluita prin modul in care a fost edificata Uniunea
Europeana pana in prezent. De aceea, nu putem spune ca agenda eurocratilor este doar una marxista, ci si
una leninista. De ce? Pentru ca Marx, totusi, se gandea ca exista niste procese economice obiective, pe cand
Lenin a luat “invataturile” sale si le-a transformat in program politic aplicat intr-un mod voluntar de
“revolutionari profesionisti”. Adica a luat un mod de a interpreta istoria pentru a-l transforma in agenda
politica revolutionara. Asa si eurocratii nostri, au luat ideea necesitatii unei Uniuni Europene, destul de
circulata in timpurile moderne, pentru a o transforma intr-o agenda politica aplicata de profesionisti…

De ce s-a tinut la Bucuresti Comisia Trilaterala? ROMANIA: EXPERIMENT-PILOT


PENTRU NOUA ORDINE MONDIALA. Ce spune ideologul comisiei, Zbigniew
Brzezinski?/ BASESCU “ANTICIPEAZA” MISCARI SOCIALE “CONSISTENTE”, DAR VA
CONTINUA “REFORMA STATULUI” CHIAR SI FARA SUSTINERE SOCIALA. Vom vinde
tot ce a mai ramas!/ CINE VA MAI IESI DIN IARNA CARE VINE?/ Spectrul
amenintarilor “teroriste” continua sa fie agitat cu putere/ DEAUVILLE – NOUA
YALTA CARE CONFERA ALT ROL GLOBAL RUSIEI IN SCHIMBUL “CEDARII”
TRANSNISTRIEI? (STIRI 15-18 OCTOMBRIE 2010)

Postat de admin pe 18 Oct 2010 la 12:24 pm | Categorii: Acordul cu FMI, Al treilea razboi mondial, BNR
(Banca Nationala a Romaniei), Globalizare, guvernarea europeana (UE), Opinii, analize, Pagini laice,
Presa, Razboiul impotriva Romaniei Print This Post

65
Trilaterala la Bucuresti

Evident, stirea cea mai importanta este ca in acest week-end a avut loc la Bucuresti consfatuirea celor
care… hm… muncesc, nu-i asa, cu maxima generozitate pentru “unitatea si progresul” omenirii (Mihai
Tanasescu) si care „gândesc mult la prezentul şi viitorul lumii” (Adrian Severin). Adica a… Comisiei
Trilaterale, in cadrul unei intalniri organizate de Mugur Isarescu, guvernatorul BNR. Este remarcabil
faptul ca aproape toate articolele aparute in presa de la noi folosesc fara nicio jena sintagmele de “guvern
mondial”, elite care decid viitorul lumii si care sustin globalizarea etc. Este si acesta inca un semn ca
aceste “jocuri” masonice nu mai sunt secrete, deja, ci doar discrete. Adica “elitele” isi asuma fatis rolul de
modelatori ai viitorului social si politic, insa modul concret in care o fac ramane, totusi, ferit de ochii
publicului.

 (vezi pentru aceasta si: TOLERANTA SI FRANCMASONERIA(3). Izgonirea sfantului nume al lui Hristos din
viata publica)

Sa vedem insa: 1) de ce s-au intalnit si: 2) care ar fi posibilele teme de discutie si rezultatele.

1. De ce la noi, de ce sub organizarea Bancii Nationale?

Pentru ca la noi, prin guvernarea bancara a BNR, Romania a avut programul cel mai intens de
acorduri cu FMI din intreaga Europa. Drept urmare, noi suntem tara cu cel mai dur regim de
austeritate din regiunea europeana, asa cum arata si aricolele de mai jos. Asadar, Comisia Trilaterala s-a
intrunit la noi deoarece noi suntem un reusit experiment-pilot. Reusit pentru ei. In acest experiment-
pilot al noii ordini mondiale pe care nici nu se mai jeneaza sa o ascunda de ochii publicului, ci doar sa o
abordeze, ca tot masonul “cinstit”, discret, un rol deosebit de locotenenti locali joaca Mugur Isarescu si
Mihai Tanasescu. Si, desigur, si autoritatile “locale” ale coloniei ce inca se mai cheama Romania, autoritati
ce aplica cu exces de zel indicatiile primite de la “licuricii” cei mari. Mihai Tanasescu a spus textual (vezi
video de mai sus): “Mesajele care vor fi date in zilele urmatoare vor fi foarte importante pentru
Romania“. Putem deja sa ne gandim ca ceea ce este mai rau abia de acum incolo va incepe…

Insa exista si alte motive: simplul fapt ca a fost ales Bucurestiul poate explica faptul ca discutiile s-au
concentrat mai ales asupra modului in care UE va modela regiunea central-estica a Europei si va
manageria granita cu Rusia si Turcia. In acest sens, nu este de trecut cu vederea faptul ca la discutii a
participat seful Bancii Centrale Poloneze, cel care l-a inlocuit pe predecesorul sau decedat intr-un
accident de avion care a ras, bineinteles cu totul “intamplator”, elita politic-financiar-militara
poloneza.

2. Totusi ce s-o fi discutat la Trilaterala?

Nu se poate sa nu se fi discutat problema Republicii Moldova la aceasta intrunire, avand in vedere ca


tot in aceasta perioada are loc o intalnire intre liderii german, francez si rus in ceea ce unii s-au si
grabit sa vada o noua Yalta. Asadar, daca tot au venit la Bucuresti, liderii trilateral dezvoltati trebuie sa fi
abordat subiectul Rusia, Turcia (deh, Marea Neagra, bat-o vina), Rep. Moldova… La ora la care scriem
acest comentariu, primele declaratii ale presedintelui Traian Basescu confirma deja faptul ca au fost
abordate aceste teme. In acest sens, declaratiile presedintelui indica inca un rol pe care Romania il are in
aceste jocuri geopolitice: de garnizoana de granita de imperiu, la propriu si la figurat. Ar trebui ca cei
care isi fac iluzii cu privire la apropierea de Rep. Moldova (si a liderilor autohtoni implicati in acest
proces) sa inteleaga faptul ca aceasta se realizeaza dupa planurile si intensitatea cu care “elitele” vor
sa forteze sfera de influenta ruseasca in raport cu cea europeana. Pare-se ca s-a reiterat o noua etapa a
expansiunii UE in regiune, desi mentionarea Turciei e facuta mai mult de protocol, avand in vedere ca

66
guvernantii turci au o linie foarte independenta in politica externa si ca nici marile puteri nu o agreeaza in
aceasta situatie:

“Romania sustine si va continua sa sustina continuarea procesului de extindere a Uniunii Europene in


vecinatatea sudica si estica. Ultimul val de extindere, desfasurat in doua etape – in 2004 si in 2007 – a
consemnat acceptarea ca membri a fostelor state comuniste din centrul Europei, la care s-au adaugat o
serie de tari din sud. In mod natural, urmatorul val de extindere trebuie sa vizeze restul tarilor europene
din sudul Uniunii, si anume Albania, statele din Balcanii de Vest, Republica Moldova si Turcia”, a mai
sustinut seful statului in alocutiune.

Tot in ceea ce priveste rolul nostru geopolitic ar fi de presupus ca s-a discutat si despre dosarul iranian si
eventualul rol pe care l-am putea juca intr-o viitoare abordare a Iranului cu armele… diplomatiei
militare. Nu avem insa informatii publice despre aceasta tema.

In ceea ce priveste realitatile de pe plan intern, ele s-au abordat, dar ce a fost transmis pe cale oficiala nu este
semnificativ. Putem face insa supozitii legandu-ne tot de cele mai recente declaratii ale presedintelui
Basescu:

Anticipez miscari [sociale] si mai consistente in perioada urmatoare; Obligatia mea si a Guvernului
este sa reformam statul; sustin un nou acord de precautie cu FMI; (…) Avem de privatizat societati de
stat, dar privatizari pe bursa. As incepe cu compania de transport marfa la calea ferata,
Transelectrica, Transgaz, Romgaz, RAPPS. Avem de consolidat Bursa si sunt un adept al vanzarii de
companii sau a parti din companii.

Asadar, previziune sumbre care apartin chiar presedintelui (deci sunt lucruri la care se asteapta, care au
fost analizate si asupra carora s-a ajuns la un acord):

 - “Reforma” - numele de cod al planului criminal de austeritate, cel mai dur din Europa – va fi continuata cu
o intensitate si mai mare, indiferent de costurile sociale;
 - Vom avea mari tulburari sociale. Nici nu este greu, avand in vedere atitudinea complet sfidatoare a
presedintelui, care capituleaza de la rolul sau de mediator intre diferitele institutii si forte sociale si devine
un agent al unor elite straine.

Exemplul cel mai clar de PROVOCARE este o declaratie de genul:

Eu nu spun ca un om cu 400-500 lei pe luna poate sa traiasca bine, dar atunci cand a luat credite putea sa
se gandeasca.

Presedintele putea profita insa de prezenta la dineul dat de domnia sa trilateralilor a insusi
guvernatorului BNR Mugur Isarescu pentru a-l intreba CINE anume a incurajat nebunia creditelor
in Romania. Noi am aratat deseori rolul BNR in politica iresponsabila de incurajare a datoriilor private, atat
din analizele proprii cat si din citarea unor economisti prestigiosi cum ar fi Ilie Serbanescu (vezi numai
stirile generaliste din ultimul calup de saptamana trecuta).

 - Acord cu FMI si vanzarea ultimelor avantaje strategice ale statului in economie.

Concluzie? Asadar, Romania ca experiment-pilot pentru programul de austeritate si garnizoana – la propriu


si la figurat – a imperiului European dar si a intereselor NATO in zona. Un rol-cheie, intr-adevar. Insa
rolul pionului care va fi sacrificat primul, pentru ca prin el se va face prima mutare de acces la nivelul
superior… Vom reveni eventual cu analize ulterioare in masura in care vor aparea mai multe informatii.

 Gandul:
67
Vezi aici ce le-a spus Băsescu membrilor Comisiei Trilaterale

Întâlnirea „Trilateralei”. Cum i-au primit Băsescu şi Isărescu pe membrii misterioasei organizaţii de
sute de miliarde de euro

Premierul Boc a rostit cuvântul de bun venit, iar preşedintele Băsescu le-a oferit un dineu
conducătorilor din umbră ai planetei

Comisia Trilaterală (Trilateral Commission), una dintre cele mai influente organizaţii mondiale, şi-a ţinut la
Bucureşti, de vineri până duminică, reuniunea anuală a “aripii” europene. Peste 100 de personalităţi din
rândul politicienilor şi oamenilor de afaceri din spaţiul comunitar s-au întâlnit la Banca Naţională, sub
patronajul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, unul din cei doi membri români ai Trilateralei, alături
de Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI.

Între cei prezenţi şi la dineul oferit, sâmbătă, de preşedintele Traian Băsescu la Cotroceni s-au numărat
Peter Sutherland – preşedintele Goldman Sachs, Jacob Frenkel – preşedintele JP Morgan Chase,
Wolfgang Ischinger – preşedintele Conferinţei de Securitate de la München, Marek Belka –
preşedintele Băncii Naţionale a Poloniei, Michael Fuchs – vicepreşedinte executiv al Comisiei şi
vicepreşedintele CDU (partidul din care face parte cancelarul Germaniei, Angela Merkel), alţi
reprezentanţi la vârf ai unor corporaţii internaţionale şi lideri politici, diplomaţi şi reprezentanţi elitei
academice.

Vineri seara a avut loc la Ateneul Român un concert privat la care au venit Emil Boc, Cătălin Predoiu şi
Adriean Videanu. La reuniunile organizaţiei au fost prezenţi bancheri români precum Nişu Negriţoiu,
Nicolae Dănilă, Petru Rareş şi Mariana Gheorghe, CEO al OMV Petrom.

România, cap de afiş la dezbateri

Mihai Tănăsescu a declarat că “Aceşti oameni aduc progresul, aduc unitatea, o mai bună cunoaştere a
lucrurilor care se întâmplă în fiecare ţară”.

Oficial, în cadrul reuniunii s-au discutat subiecte generoase precum viitorul UE şi dezarmarea nucleară.
Vineri, când guvernanţii asudau în urma creşterii temperaturii luptei sindicale, premierul Emil Boc şi-a
găsit timp pentru a le adresa participanţilor un cuvânt de bun sosit.

Apoi, a început o dezbatere despre România şi vecinătăţile ei, la care au participat ministrul de Externe,
Teodor Baconschi, şi fostul ministru de externe, fost ministru al Apărării, Teodor Meleşcanu, alături
de fostul comisar european bulgar pentru Protecţia Consumatorilor, Meglena Kuneva, de ministrul
moldovean de Externe, Iurie Leancă, şi de secretarul de stat adjunct din Ministerul de externe ungar Janos
Hovari. Sâmbătă, s-a discutat despre situaţia Germaniei la 20 de ani de la reunificare şi despre felul în care
criza economică mondială a afectat Europa.

Duminică, dezbaterile au fost axate pe globalizare, fiind prezentat mesajul directorului FMI,
Dominique Strauss-Kahn. La final, a fost analizat un subiect favorit la preşedintelui Băsescu – politica
internaţională în regiunea Mării Negre, felul în care se intersectează în zonă interesele Statelor Unite,
Europei şi Rusiei.

O creaţie marca Rockefeller

Pe de altă parte, adversarii globalizării şi mai ales adepţii teoriilor conspiraţioniste văd în Comisia Trilaterală
şi în organizaţia-soră (Consiliul pentru Relaţii Externe – Council on Foreign Relations – CFR) vârfurile
68
de lance ale guvernării globale, fiecare reuniune a acestora fiind catalogată drept un nou pas spre
întărirea puterii de manipulare a destinului planetar spre o viaţă în care câteva sute sau mii de inşi
vor deţine o putere absolută, transfrontalieră, iar sclavagismul va reînflori.

Click aici ca să vezi cine face parte din Comisia Trilaterală. Lista completă a membrilor

Înfiinţată în iulie 1973, Comisia nu şi-a ascuns niciodată intenţiile de propagare a globalizării, dar
susţine că o face exclusiv spre binele tuturor pământenilor, chiar dacă împotriva voinţei guvernelor.
Miliardarul american David Rockefeller este preşedintele onorific al CFR şi al Comisiei Trilaterale şi
cel care a avut iniţiativa înfiinţării acesteia din urmă.

Comisia Trilaterală face eforturi consistente pentru a fi percepută ca o organizaţie transparentă. Astfel, pe
site-ul organizaţiei este publicată şi actualizată permanent lista cu toţi cei peste 300 de membri, între
care 150 europeni, 107 asiatici şi restul nord-americani. În prezent, nu pot fi membri cei care deţin funcţii
publice executive, dar lista cuprinde zeci de foşti sau viitori oficiali. De pildă, preşedintele european al
Comisiei, Mario Monti, a fost comisar european pe probleme de concurenţă, între anii 1999 – 2005, iar unul
dintre cei şapte preşedinţi onorifici, Paul Adolph Volker, a fost preşedintele Rezervelor Federale ale SUA, în
mandatele democratului Jimmy Carter şi republicanului Ronald Reagan, iar în prezent conduce grupul de
consilieri ai preşedintelui Obama pentru relansare economică.

Administraţia Carter a fost girată de Trilaterală

Există elemente care alimentează anatema de organizaţie ocultă în cazul Trilateralei, însă majoritatea au fost
relevate în primii 20 de ani de existenţă ai organizaţiei. Astfel, faptul că fostul preşedinte american Jimmy
Carter a fost un susţinător fervent al organizaţiei, că a participat la reuniunea acesteia din 1976 a fost cu totul
“scăpat din vedere” de mass-media de peste Ocean în timpul campaniei prezidenţiale din 1976 – fapt
devoalat într-o recenzie a administraţiei Carter, realizată cinci ani mai târziu, după ce conexiunea
administraţiei cu Trilaterala a fost catalogată drept “Cea mai importantă ştire cenzurată“.

În administraţia Carter, vicepreşedintele, ministrul de Externe, al Apărării şi ministrul Trezoreriei,


împreună cu alţi oficiali de rang inferior erau membri ai Comisiei Trilaterale! Acuzaţii privind
exercitarea puterii de influenţă a persoanelor respective în interesul Trilateralei continuă să apară
chiar şi la 30 de ani de la consumarea evenimentelor.

EXPLICAŢIE De ce e criză în România

Greii finanţelor şi ai diplomaţiei internaţionale au fost informaţi, conform Ziarului Financiar, că în România
nu a avut loc practic o criză financiară pentru că nu s-a păbuşit nicio bancă, statul nu a dat capital băncilor
private aşa cum s-a întâmplat în Vest, iar BNR nu a ajutat sistemul bancar cu lichiditate decât pe o perioadă
scurtă. Amploarea crizei din România ţine de faptul că politicienii nu au realizat cât de periculoasă este o
politică fiscală şi salarială prociclică (cu creşteri de cheltuieli în perioadă de boom economic în loc de
economisire), iar populaţia a căzut în capcana iluziei că expansiunea economică va dura la nesfârşit. Ca
soluţie de atragere de capitaluri a fost invocată posibilitatea unei amnistii fiscale pentru români care deţin
sume mari de bani în străinătate. (Răzvan Voican)

 Cotidianul: Oare ce au discutat? Băsescu şi Boc s-au întâlnit în mare secret cu membri ai “Trilateralei”

(…) Conferința pe Europa a controversatei Comisii Trilaterale, care și-a ținut lucrările timp de trei zile la
București, s-a încheiat duminică la orele amiezii. Datorită caracterului privat (sau mai bine zis secret) al
reuniunii, informații referitoare la temele abordate nu sunt în acest moment accesibile. Singura
acțiune “la vedere” a avut loc vineri seara, când în onoarea participanților și a unor invitați s-a
69
organizat o seară culturală la Ateneul Român, urmată de o cină la Cafe Athenee Palace Hilton.
Surprinzător (sau nu), la acțiunea de vineri seara au participat ca invitați și Lucian Croitoru, Adriean
Videanu, Daniel Dăianu, Adrian Severin, ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, și conform unor surse,
premierul Emil Boc. Ultimul, deși a fost extrem de discret, nu a reușit să-și ascundă prezența cel puțin la
cina de la Hilton. (Prezenţa lui Emil Boc ne-a fost confirmată de doi dintre participanți – n.a.). Premierul
Emil Boc, pentru a nu da cu ochii de paparazzi – manifestarea a avut un așa mare grad de discreție, încât
doar câțiva fotoreporteri aflați întâmplător în zonă, au încercat să facă poze –, a folosit la plecare o ieșire
laterală. Totuși, coloana oficială de mașini a premierului a fost remarcată în parcarea din fața hotelului,
trădându-i astfel prezența. (…)

Mario Monti, preşedintele Comisiei Trilaterale şi Mugur Isărescu, organizatorul reuniunii

Avea dreptul BNR să gireze sau să organizeze conferința Trilateralei?

Din informațiile pe care le deținem, BNR s-a implicat în organizarea în România a conferinței
Trilateralei. Probabil pentru că guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, este, alături de Mihai Tănăsescu,
membru în această organizație. Se pune întrebarea dacă BNR, ca instituție, avea dreptul să se implice în
această manifestare. Aceasta ținând cont de faptul că Trilaterala nu este o organizație compusă exclusiv din
reprezentanți ai sistemului bancar. Mai mult, dacă este să ținem cont de unele declarații de ordin general
ale unor participanți, date înainte de eveniment, la conferința Trilateralei s-au discutat, printre altele,
probleme legate de viitorul României, așa cum sunt ele preconizate de acest așa-numit guvern
mondial. Printre somitățile europene prezente la conferința europeană a Trilateralei s-au numărat, printre
alții, Javier Solana, prințul Charles, Jose Manuel Barroso și fostul cancelar german Gerhard
Schroder. Au fost la Bucuresti Mario Monti, fost comisar european timp de două mandate, promotor al
federalizării Europei, Peter Sutherland, preşedinte al Goldman Sachs International şi fost preşedinte
al British Petroleum, actualmente reprezentant special al ONU pentru migraţie şi dezvoltare. Au mai
fost prezenţi diplomatul german Wolfgang Ischinger, fost ambasador în Statele Unite şi reprezentant al
UE în negocierile care au dus la proclamarea independentei Kosovo, şi Nadia Arbatova, şefa
departamentului de studii politice europene a Academiei de Ştiinţe din Federaţia Rusă. (…)

Ce este Trilaterala?

Comisia Trilaterală este un grup elitist internaţional fondat în 1973 care grupează în jur de 320-325 de
personalități din lumea întreagă. Organizația a fost creată în scopul accelerării instaurării Noii Ordini
Mondiale. Fondatorul şi finanţatorul Comisiei Trilaterale este magnatul David Rockefeller, iar
„ideologul” grupării este fostul consilier prezidenţial american Zbigniew Brzezinski, care a fost şi
primul preşedinte al Comisiei. De menționat că Zbigniew Brzezinski, ideologul Trilateralei, are, într-una din
cărțile sale, “Între două epoci. Era tehnocraţiei”, o poziție transparentă privind viitoarea organizare
globală: “Statul naţional, ca unitate fundamentală de organizare a societăţii, a încetat să mai fie
principala forţă creatoare. Băncile internaţionale şi corporaţiile multinaţionale acţionează, programează
şi planifică viitorul societăţii în termeni care sunt mult mai avansaţi decât conceptele politice ale statelor
naţionale”.

Grupul este compus din oameni de afaceri (conducătorii celor mai puternice corporaţii industriale şi
comerciale din lume, precum şi ai celor mai bogate bănci, inclusiv Banca Mondială şi Fondul Monetar
Internaţional), politicieni, demnitari din cele trei zone-cheie ale lumii: SUA, Europa şi Japonia. Din
cauza puținelor date oferite publicului larg de către organizație, adversarii acesteia o consideră ca fiind una
care protejează în special interesele companiilor multinaţionale şi are menirea ca prin prin analizele
sale să-i influențeze pe conducătorii politici. Grupul european are cca 150 membri din Austria, Belgia,
70
Cehia, Danemarca, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Norvegia, Polonia, România,
Spania, Suedia, Olanda, Anglia, iar Grupul american are 107 membri, din SUA, Canada, Mexic. Grupul
Asia are 117 membri, din Japonia, Coreea de Sud, Taiwan și Hong Kong. Există şi o mulţime de teorii care
susţin că toţi membri Trilateralei sunt masoni cu grade mari în diferite loje.

Printre membrii marcanţi ai Trilateralei se numără foștii președinți ai SUA George Bush tatăl,
George W. Bush și Bill Clinton, Dick Cheney, Madeleine Albright, Alan Greenspan, Paul Wolfowitz –
fostul preşedinte al Băncii Mondiale, Robert S. McNamara, George Soros, deţinătorul Fundaţiei
internaţionale Open Society, Javier Solana, moștenitorul tronului Marii Britanii, prințul Charles etc.
Printre companiile componente ale Comisiei Trilaterale regăsim: Coca Cola, Hewlett Packard, Texas
Instruments, AT&T, ITT, Enron, Xerox, Mobil, Pepsico, Nabisco, Goldman Sachs, Schell etc.

 Hotnews: Traian Basescu: Nu l-as sfatui pe Blaga sa candideze la Presedintie, poate Baconschi, Preda,
Negoita. Pe Elena Udrea nu o vad premier, pentru ca nu are experienta de viata

Anticipez miscari si mai consistente in perioada urmatoare; Obligatia mea si a Guvernului este sa
reformam statul.

Tandemul care s-a format intre Guvern si opozitie a facut imposibila reforma statului; Presa s-a constituit
intr-un suporter al nereformarii statului.
Nici eu, nici Guvernul, nu avem dreptul sa suspendam reforma doar pentru ca nu avem sustinere.

Avem de privatizat societati de stat, dar privatizari pe bursa. As incepe cu compania de transport marfa la
calea ferata, Transelectrica, Transgaz, Romgaz, RAPPS.

La intrebarea Cat credeti ca trebui sa castige un roman ca sa traiasca bine?, presedintele a declarat: “Mi-e
greu sa spun cat trebuie sa castige ca sa traiasca bine. Realitatea este ca nu mai putem imprumuta bani ca
sa platim salarii si ajutoare sociale. Prioritatea fundamentala a tarii este sa creeze conditii pentru
dezvoltare. Trebuie sa traim bine si fiind mai responsabili. Eu nu spun ca un om cu 400-500 lei pe luna
poate sa traiasca bine, dar atunci cand a luat credite putea sa se gandeasca”;

Pentru Presedintie m-as gandi la oameni gen Baconschi, Preda, Liviu Negoita.

71

S-ar putea să vă placă și