 Universitatea Politehnica Bucureș t

 Facultatea : Ingineria sistemelor biotehnice

Epurarea apelor uzate provenite de la

prelucrarea fructelor si legumelor

Student:

Specializare: ingineria produselor alimentrate

Anul IV-743
 Cuprins:
1. Capitolul 1
Noțiuni generale…………………………….………………………………….3
2. Capitolul 2
Apa în Industria Conservelor……………………………………………………5
3. Capitolul 3
Formarea apelor uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe ……………7
4. Capitolul 4
Caracteristicile apelor uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe...........8
5. Capitolul 5
Procedee de epurare şi evacuare a apelor uzate provenite de la fabricile de
conserve de fructe şi legume..............................................................................................11
6. Bibliografie........................................................................................................................16

2
Capitolul 1. Notiuni generale

Industria prelucrarii legumelor si fructelor are un specific aparte datorita materiilor prime
pe care le foloseste- produse vegetale cu risc crescut de perisabilitate si a caracterului sezonier al
activitatii acesteia. Astfel obiectivul principal al acestei industrii este acela de a furniza
populatiei produse sigure, fie sub forma semiprocesata fie sub forma procesata, caracterizate de o
valoare nutritiva cat mai ridicata. In tarile industrializate cateva dintre motivele dezvoltarii
industriei prelucrarii legumelor si fructelor sunt:
 Diversificarea ramurilor industriei alimentare nationale, mai ales pentru scaderea
importurilor
 Stimularea productiei agricole nationale (ecologice)
 Crearea de noi locuri de munca in domeniul agricol si industrial
 Reducerea pierderilor de legume si fructe
 Imbunatatirea modului de alimentatie a populatiei prin utilizarea in alimentatie a
materiilor prime indigene, de caliate si ecologice
 Dezvoltarea gamei sortimentale prin obtinerea de noi tipuri de produse procesate
Prin conserve se inteleg produsele alimentare care se pot pastra un anumit timp (mai scurt sau
mai indelungat) ca urmare a unui tratament fizic,chimic sau biochimic,in functie de metodele de
conservare utilizate care conduc la timpi de pastrare diferiti. Am putea clasifica alimentele
conservate in : conserve propriu-zise, la care microorganisme si enzime sunt complet distruse ;
semiconserve, care au o durata de conservare limitata,care tine de intervalul de timp in care
lucreaza agentul conservant.

Din prima categorie fac parte conservele obtinute dupa u tratament de sterilizare cu durata de
pastrare de la 1,5 la cativa ani. In categoria semiconservelor intra produsele conservate prin
refrigerare,marinare,murare,congelare si conservare chimica.

Toate aceste procedee au la baza limitare actiunii microorganismelor care pot provoca alterari
de origine biologica,avand la origine microflora epifita prezenta in mod curent pe suprafata
legumelor si fructelor.Pe parcursul caonservarii,pe langa actiunea micoorganismelor,mai trebuie
luate in considerare si actiunile unor factori,cum ar fi :aerul si caldura care pot provoca alterari
de origine fizico-chimica.

3
Clasificarea tehnologica- dupa componentul chimic principal

1. amidonoase: cartofi, ardei, pastarnac, patrunjel, castan

2. bogate in zaharuri: struguri, mere, pere, gutui, prune, caise, cirese, visine, piersici, sfecla
de zahar
3. bogate in sb. pectice si acizi: lamai, coarne, agrise, coacaze, corcosuse
4. bogate in acizi, sarace in sb. pectice: visine, porumbele, afine
5. sarace in acizi, bogate in sb. pectice: gutui, zmeura, cirese, ridichi
6. bogate in sb grase: alune, nuci, seminte de struguri, samburi grasi
7. bogate in sb. proteice: mazare, fasole, linte, brocoli, varza de Bruxelles, alune de pamant
8. aromate: ceapa, usturoi, hrean, leg. cu frunze si radacinoase

Procesul tehnologic general de fabricare a conservelor de legume sterilizate cuprinde

următoarele faze principale :

 Sortarea I-a;
 Spălare;
 Sortarea a II-a;
 Curățire;
 Divizare;
 Tratamente tenmice preliminare : opărire, prăjire;
 prepararea lichidelor de acoperire (saramură, bulion, sos tomat, soluție de oțet);
 spălare recipientelor;
 umplere;
 marcare;
 închidere;
 sterilizare;
 condiționarea recipientelor pline;
 depozitare.

4
 1- cantarirea materiei prime
2- spalare
3- sortare
4- calibrare, decojire
5- tratament termic la cazanul duplicat
6- filtrare
7- presarea fructelor pentru obtinerea sucului
8- spalarea, sterilizarea recipientelor goale
9- umplerea recipientelor
10- inchiderea recipientelor cu produs
11- sterilizarea recipientelor in autoclave
12- etichetarea si ambalarea grupata a recipientelor

Fig. Schita unei sectii de produse conservate cu zahar

Capitolul 2. Apa în Industria Conservelor

Apa- are un rol important in fabricile de conserve vegetale deoarece are intrebuintari
multiple:
 Intra direct in componenta unor conserve ca solutie de sare (la conservele de
legume), la prepararea siropului de zahar (pentru compot), la prepararea
mustarului
 Este folosita in diferite operatii tehnologice: spalarea materiilor prime, oparirea,
fierberea, racirea etc.
 Este folosita la spalarea recipientelor reciclabile;
 Este folosita la producerea aburului in cazanele generatoare de abur;
 Este folosita pentru igienizare utilajelor, spatiilor de productie si alte scopuri
sanitare.

5
 In industria conservelor vegetale apa are intrebuintari multiple in procesele
tehnologice,ca materie prima sau auxiliara,ca apa de spalare,la sortare,racier si transportal
diverselor materii prime,etc.Din aceasta cauza acest sector al industriei alimentare este un
important consummator de apanecesarul acestuia fiind stability in functi de procesele de
productie si diversitatea tehnologiilor de fabricatie adoptate.
Apa care vine in contact cu produsele sau utilizata la spalarea recipientelorpoate fi apa
industriala sau recirculata insa apa de clatire trebuie sa fie apa potabila.Apa utilizata in
tehnologia de fabricatie a conservelor trebuie sa fie apa potabila sis a corespunde STAS 1342-
84,este vorba despre apa folosita in scopuri tehnologice:spalare,oparire,sterilizare,sau pentru
prepararea lichidelor de umplere,a amestecurilor ce intra in compozitia produselor.

In industria conservelor duritatea apei poate influenta consistenta produselor vegetale

conservate.Astfel sarurile de calciu si de magneziu prezente in apa formeaza cu substantele
pectice din fructe produsi pectocalcici sau pectomagnezici insolubili,ceea ce duce la intarirea
tesuturilor vegetale si la formarea in jurul lor a unei pelicule care sa influenteze negativ calitatea
conservelor.Duritatea apei este in general cuprinsa intre 5-7o germane,deoarece o duritate prea
mica a apei poate favoriza actiunea corosiva asupra cutiilor de conserve.

O duritate redusa poate duce la inmuierea tesuturilor vegetale la oparire,care conduce la

tasarea produselor si in final degradarea lor.

Prezenta unor gaze in apa dintre care O2 si CO2 activeaza sau accelereaza coroziunea a
suprafetelor metalice,iar O2 mai poate produce oxidarea unor substante din produsele cu care vin
in contact.Evitarea fenomenului se poate face preincalzind apa sau aplicand o inchidere a
ambalajelor sub vid. De asemenea prezenta manganului si a fierului in concentratii de maximum
0,1 mg/l,pot provoca aparitia unor precipitate sub forma de dulfuri (sulful fiind luat din
tesuturile vegetale). In functie de sursa de provenienta ,apa utilizata direct in fabricatie sau in
diferite alte procese termice (pentru incalzire sau racier) este adusa la parametrii necesari prin
aplicarea unor metode de imbunatatire a calitatii apelor, cum ar fi:
sedimentarea,decantarea,filtrarea,dedurizarea,demineralizarea,dezodorizarea,etc.

In ce priveste deversarea apelor reziduale rezultate din productie acestea trebuiesc colectate
si in functie de provenienta lor pot fi utilizate ca materii prime pentru extragerea unor
componente valoroase (pectina din apa rezultata de la fabricarea sucurilor sau a gemurilor) sau
supusa unor operatii de prelucrare prin decantare.Conditiile de deversare a apelor reziduale in
receptoare naturale(rauri,lacuri,etc.) sunt stabilite prin STAS 4706-65.

6
 Caracteristicile pe care trebuie sa le indeplineasca apa sunt prevazute in standardele in
vigoare, care se refera la caracteristicile organoleptice, fizice,chimice, radioactive, bacteriologice
si biologice. Astfel apa folosita in industria conservelor trebuie:
 nu prezinte gusturi straine, cauzate de infectarea cu m icroorgnisme sau
descompuneri de substante organice.
 Fie incolora, colorarea apei indica prezenta sarurilor de fier sau o dezvoltare intensa
de microorganisme, nu trebuie sa contina materiale in suspensie
 Nu este admisa prezenta amoniacului, zincului, cuprului si nici a substantelor
organice.
 Sarurile de fier (peste 0,4-0,5 mg/l) favorizeaza innegrirea produselor cu continut de
tanin, iar in contact cu proteinele se formeaza sulfuri, care in mediu acid dau nastere
hidrogenului sulfurat care provoaca degradarea culorii produselor.
 pH-ul trebuie sa fie usor alcalin
 duritatea apei trebuie sa fie mijlocie intre 5-7 grade (1 grad de duritate= 1 mg CaO/
100 cm3 apa); o duritate mare conduce in timpul fierberii legumelor la formarea
pectatului de calciu sau magneziu ce provoaca rigiditatea tesuturilor superficiale si
fierberea se realizeaza mai greu. Pe de alta parte, sarurile de magneziu in cantitati
mari sunt daunatoare ambalajelor metalice, putand provoca coroziunea tablei. Apa
semidura este intrebuintat cu succes la fabricarea muraturilor (ex. acidifierea naturala
a castravetilor). Daca duritatea este mare produsele pot capata gust metalic. Obtinerea
unei ape cu duritatea dorita se realizeaza in statii de tratare a apei.
 Din punct de vedere bacteriologic trebuie sa fie indeplinite cerintele pentru apa
potabila.

Capitolul 3. Formarea apelor uzate provenite de la fabricile de conserve de

fructe şi legume

Din cauza faptului că fabricarea conservelor este de regulă legată de perioada de recoltare
a fructelor şi legumelor, aceste unităţi au procese de lucru mai ales cu caracter sezonier, la care
materiile prime variază la diferite momente ca natură, livrare sau tranşe prelucrate. Ca urmare a
acestei caracteristici a proceselor de lucru în fabricile de conserve de fructe şi legume, apele
uzate produse în aceste fabrici variază şi ele ca, compoziţie şi volum în atât funcţie de materiile
prime publicate, cât şi de modul de prelucrare a acestora, diferenţele putând fi considerabile.
7
Totoşi poate fi observat că în efluenţii lichizi proveniţi din aceste fabrici sunt prezente
numeroase reziduri solide, în concentraţie de cele mai multe ori ridicată, care trebuie să fie
extrase şi care pot fi valorificate în diferite în diferite moduri.

În fabricile de conserve de fructe şi legume, în general materiile prime sunt mai întâi
curăţate, în special prin spălare cu apă. În multe cazuri materiile prime sunt supuse unei
dilacerări. Apoi de obicei fructele şi legumele sunt opărite (albite) sau sunt tratate cu vapori în
cazane. Apoi de obicei urmează o uscare la temperaturi de 80 - 90°C. Din acest proces tipic de
fabricaţie rezultă următoarele categorii de ape uzate:

- ape uzate de spălare a materiilor prime introduse în procesul de fabricaţie;

- ape de albire rezultate în urma dilacerării sau operaţiilor ulterioare.

Apele reziduale din industria conservelor vegetale provin de la spalarea materiilor prime
proaspete, din procesul tehnologic (oparire), de la tratamentul termic de pasteurizare si racire
(ape de condens) si de la spalarea si igienizarea spatiilor de productie, a utilajelor si ambalajelor.
Aceste ape contin cantitati însemnate de materii în suspensie (pielite, coji, resturi de fructe si
legume, pamânt etc.) si substante organice dizolvate din sucurile fructelor si legumelor
prelucrate. Datorita continutului variabil de acizi, glucide si protide, aceste ape au un consum
biochimic de oxigen ridicat.

Conservarea propriu-zisă a legumelor şi fructelor constă în general dintr-o sterilizare la

adăpost de aer. Astfel, de exemplu, conopida, sparanghelul şi fructele, după o bună curăţare prin
spălare cu apă sunt introduse în borcane cau cutii metalice şi apoi încălzite la temperaturi în
vecinătatea valorii de 100°C. Castraveţii, sfecla roşie sau fasolea sunt frecvent preparate prin
macerare în oţet şi se conservă cu sau fără adăugare de sare sau zahăr. În aceste cazuri din
procesul de fabricaţie rezultă ape uzate de la curăţare a şi prepararea materiilor prime precum şi
de la curăţarea instalaţiilor de fabricare şi incintelor.

În conservarea prin congelare (la temperaturi de cca. - 40°C) se obţin în principiu acelaţi
tip de ape uzate de la curăţarea şi prepararea materiilor prime ca şi în cazul conservării termice.

La fabricarea dulceţurilor de asemenea efluentul de ape uzate este format din ape de
spălare şi de albire, provenind de la curăţarea materiei prime şi fierberera preliminară, din ape de
condensare provenite de la instalaţiile de producere a energiei termice, precum şi şi ape uzate
(frecvent foarte încărcate) provenite de la curăţrea incintelor şi instalaţiilor.

8
Capitolul 4. Caracteristicile apelor uzate provenite de la fabricile de conserve
de fructe şi legume

Cantităţile de ape necesare pentru curăţarea materiilor prime (produselor brute) sunt de
regulă mari. Cu toate că referinţele din literatura de specialitate sunt de multe ori contradictorii,
totuşi se pot aprecia volume de 1-2 m3 pe tona de produse brute, putând ajunge în anumite cazuri
particulare până la 3,6 m3/t. În tabelul 10.1 sunt prezentate valori informative ale volumelor de ape
uzate rezultate la fabricarea a 1000 cutii de conserve (cu capacitate de 570 g) pentru diferite
legume şi fructe.

Tabelul 1. Volumul apelor uzate pe tipuri de produse

Debit aprox.
Tip de produs
(m2)
Fasole verde 6,6
Sfeclă roșie 3,9
Morcovi 3,6
Mazăre 3,9
Spanac 3,0
Roșii (întregi) 2,4
Bulion de roșii 1,2
Cireșe 6,2
Caise 8,6
Pere 8,0

Compoziţia apelor uzate rezultate din fabricile de conserve de fructe şi legume este în
principal în funcţie de materia primă utilizată. În tabelul 2 sunt prezentate valori ale indicilor de
impurificare a apelor uzate rezultate în urma unor cercetări efectuate în fabrici de conserve de
legume şi fructe din Germania, iar în tabelul 3 sunt prezentate valori ale unor caracteristici ale
apelor uzate rezuktate în fabrici din România.

9
Tabelul 3.

Impurități
Producție Apă uzată
Produse organice Suspensii,
realizată, evacuată,
prelucrate (CBO6), kg/tonă produs
t/zi m /tonă produs
3
kg/tonă produs
Fabrica de conserve de fructe din Băiculești
Fructe
22,8 31,1 24,0 1,4
conservate
Vișine 7,4-33,4 27,8-82,0 12,0-40,6 3,3-18,0
Vișine, căpșuni,
19,0-30,3 36,2-43,0 27,7-27,8 10,2-15
cireșe
Vișine, caise,
45,2 19,1 13,0 2,7
cireșe
Cireșe, vișine,
căpșuni, fructe 25,3 37,3 29,8 6,9
conservate
Gutui, mere,
pere, prune,
33,5 29,7 20,8 1,7
vișine, caise,
căpșuni
Mere, prune,
25,7-44,5 21,4-37,7 14,8-50,0 4,0-9,5
pere, vișine
Fabrica de conserve din Vălenii de Munte
Mere, prune 14,5 8,9 4,0 2,4
Caise 11,1 20,3 11,4 2,1
Caise, cireșe,
trandafiri, nuci 14,5-24,4 7,7-29,4 7,3-25,4 1,2-12,8
verzi
Caise, vișine,
cireșe amare, 14,3-22,1 17,5-20,6 13,4-19,6 5,2-8,9
portocale
Zmeură 19,0 32,2 28,9 5,0
Mere, pere,
prune, vișine, 14,8-22,0 55,0-81,4 50,0-52,4 5,7-20,0
mure
Prune, piersici 13,1 98,0 105,0 44,0
Fabrica de conserve de fructe și legume ”Refacere” din Arad
Mazăre, cireșe 35,7 26,9 3,6 5,1
Fasole verde,
24,1 24,9 2,6 5,6
caise
Fasole verde,
roșii, castraveți, 33,0 112 17,5 27,6
caise
Legume
mestecate, ardei,
9,4 179 56,6 95,8
roșii, fasole,
gogoșari
Legume
mestecate, fasole 16,4 102 49,6 20,0
verde, roșii
Compoziția apelor uzate totale de la fabricile de conserve, mg/dm2
10
Tabelul 4.

Materii
Tipul Materii Oxidabilit.
în Mineral Mineral pH CBO6
produsului dizolvate (KMnO4)
suspensie
Roșii 450 80 2500 580 4,9 1100 1150
Mazăre 300 25 6000 3360 4,7 2150 2710
Fasole 60 10 1670 970 7,6 - 240
Spanac 580 150 1700 950 7,0 40 280
Morcovi 1830 170 5800 1900 7,1 - 1110
Sfeclă roșie 1600 220 5000 800 6,0 2700 1500
Varză călită 60 5 3300 1600 5,6 800 1400
Cireșe 20 4 4100 1700 6,2 - 750

Ca elemente de poluare, apele uzate conţin în general materii pământoase, coji, resturi de
legume şi fructe, etc. Aceste ape se caracterizează printr o încărcare organică ridicată (consum
biologic de oxigen cu valoare mare). Totuşi în funcţie de natura materiei prime prelucrate ,
compoziţia apelor uzate poate prezenta fluctuaţii mari .

Compoziția apelor uzate de la unele fabrici de conserve.

Materii în Oxidabil
CBO6, Temperatura
Tip de fructe suspensie, (KMnO4), pH
mg/dm3 0C
mg/dm2 mg/dm2
Piersici 600 1400 2000 7,6 31
Caise 260 200 700 7,6 30
Roșii 270 1000 1160 6,6 32

Toate apele uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe şi legume au o tendinţă

accentuată de fermentare acidă, care trebuie atribuită conţinutului acestora în zahăr şi alţi hidraţi de
carbon. Această tendinţă face ca epurarea acestor ape să fie dificilă şi a necesitat să fie puse la
punct metode speciale pentru tratarea acestui tip de ape uzate.

Din cauza continutului ridicat în substanţe care se descompun, apele uzate provenite de la
fabricile de conserve de fructe şi legume – care adesea sunt deversate în mod intermitent – se
manifestă foarte dezagreabil atât la deversarea în receptori naturali, prin formarea de depozite de
nămol, o sărăcire considerabilă a oxigenului dizolvat şi dezvoltări puternice de ciuperci, cât şi la
deversarea în reţelele urbane de canalizare, prin degajări de mirosuri supărătoare, coroziuni ale
instalaţiilor, etc.
11
Capitolul 5. Procedee de epurare şi evacuare a apelor uzate provenite de la
fabricile de conserve de fructe şi legume

În vederea epurării apelor uzate de la fabricile de conserve de fructe şi legume este

necesară şi recomandabilă o separare netă între apele uzate de spălare şi albire, puternic
impurificate, de apele uzate de condens şi răcire, mult mai puţin poluate. De menţionat că apele
uzate de condens şi răcire pot fi evacuate în receptori naturali sau în sistemul urban de canalizare
fără tratare, însă pot fi amestecate cu apele uzate de spălare şi albire în scopul diluării încărcării
poluante a acestora, această din urmă soluţie fiind cea mai convenabilă şi economică.

Pentru epurarea apelor uzate de la fabricile de conserve de fructe şi legume este foarte
important ca acestea să fie introduse în instalaţia de tratare în stare proaspătă. În acest scop este
necesar cât mai rapid posibil să se realizeze o separare cât mai completă a suspensiilor solide din
apa uzată, atât din cauza faptului că depozitele de suspensii care s-ar putea forma riscă să
contamineze permanent apele uzate proaspete cât şi datorită faptului că suspensiile separate din apa
uzată pot fi transformate în stare proaspătă în furaje pentru animale sau pot fi compostate.

Reţinerea suspensiilor solide din apele uzate se face prin epurare mecanică care se face
prin:

- sitarea apelor uzate prin grătare sau site – în tambure sau site vibratoare, acestea din
urmă având funcţionarea cea mai sigură, căci nu se colmatează uşor şi separă corespunzător
suspensiile de apă; la acest tip de instalaţii dimensiunea ochiurilor de pe suprafaţa activă de
separare trebuie să aibă dimensiuni de 0,6 mm, dar se acceptă si dimensiuni de 0,9 mm, atunci
când ulterior se va face o tratare cu reactivi de precipitare (coagulare) a apelor uzate; instalaţiile de
sitare trebuie să asigure o evacuare rapidă a reţinerilor;

12
Schema de principiu al unei instalaţii de sitare prevăzută cu grătare rare şi cu grătare dese

- decantarea precedată obligatoriu de un tratament chimic de precipitare (coagulare) –

care se face în instalaţii care să conţină minimum două bazine dotate cu agitatoare (cel mai
frecvent de formă cilindrică cu radierul sub formă de pâlnie) care funcţionează secvenţial alternativ
astfel: se umple cu apă uzată primul bazin, după care are loc succesiv administrarea reactivilor de
precipitare (coagulare) care poate fi varul în asocire cu sulfatul de fier sau aluminiu, sau
aluminatul de sodiu şi a adjuvanţilor de floculare cum sunt: silicea activată sau polielectroliţii
organici de sinteză şi amestecarea apei uzate cu reactivii de precipitare şi producerea reacţiei de
floculare, faze care se realizează la regimuri prescrise de agitare a apei supuse tratamentului, apoi
se opreşte agitatorul şi în bazin are loc faza de decantare a flocoanelor formate după care are loc
evacuarea apei clarificate şi nămolului, faze care trebuie parcurse în timp ce cel de-al doilea bazin
este umplut cu apă uzată şi finalizate înainte ca cel de-al doilea bazin să fie complet plin şi să fie
iniţiat procesul; de menţionat că golirea bazinelor se face prin conducte orientabile, iar evacuarea
nămolului se face prin conducte prevăzute cu vane de închidere rapidă, iar pentru dezhidratarea
nămolului este preferabilă utilizarea filtrelor sub presiune de diverse tipuri, depunerii pe platforme
de uscare, care, chiar dacă au sisteme de drenare eficace, totuşi se constituie în locuri de proliferare
a insectelor şi rozătoarelor; prin acest tratament mecano-chimic se obţine o îndepărtarea de 40 -
90% a CBO-ului apelor uzate.

13
 Instalaţie de tratare a apei supusă tratamentului cu coagulanţi-floculanţi

a.Schema generală ainstalaţiei b.Sectiune prin camera de vid

1. Admisia apei 2. Compartiment de admisie 3. Compartiment de aerare 4. Compartiment de

evacuare a bulelor mari 5. Cameră de vid 6. Evacuarea apei 7. Conductă de evacuare a apei
8.Conductă cu închidere hidraulică de evacuare a nămolului flotat 9. Conductă cu închidere
hidraulică de evacuare a nămolului decantat 10 Admisie apă 11.Aspiraţie aer. 12.Sistem de
racloare pentru nămolul flotat 13. Sistem de racloare pentru nămolul decantat 14.Perete
semiscufundat

Epurarea biologică artificială a apelor uzate provenite de la fabricile de conserve de

fructe şi legume se poate face în staţiile de epurare urbane, în filtre biologice (biofiltre), după ce
acestea sunt în prealabil amestecate cu ape uzate menajere într-o proporţie favorabilă, şi după ce
acestea au fost prealabil epurate mecanic cât mai complet. Pentru realizarea unor eficienţe de
epurare corespunzătoare, instalaţiile de epurare urbane trebuie să fie bine adaptate ca dimensiuni şi
funcţionare, condiţiilor fabricilor de conserve, în caz contrar în staţiile de epurare se pot produce
mari dificultăţi, care antrenează o diminuare considerabilă a aeficienţei de epurare. Astfel, după
referinţele din literatura de specialitate, de exemplu la fabricarea conservelor de pere, proporţia de
ape uzate industriale în apele uzate menajere nu trebuie să depăşească o parte la cinci. De
asemenea este foarte important ca apele uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe şi
legume să ajungă la staţia de epurare urbană cât mai proaspete posibil, fiindcă dacă ajung în stare
de fermentare este sunt infinit mai dificil de tratat (de aceea se recomandă în toate cazurile ca

14
separarea şi reţinerea suspensiilor solide grosiere din apele uzate de la fabricile de conserve de
fructe şi legume să se facă prin sitare chiar la locul de producere a acestora, înainte de evacuarea în
reţeaua de canalizare urbană). La epurarea biologică în biofiltre trebuie să fie permanent ţinut sub
observaţie raportul C/N al apelor uzate şi să fie corectat dacă este necesar.

Schema de principiu a unei instalaţii de epurare bilogică cu biofiltru

Dacă epurarea se realizează în filtre biologice, dar fără amestec cu ape uzate menajere, este
important să se menţină în apele uzate un raport C/N optim, prin adăugare de săruri nutritive. Se
menţionează că în acest caz , după toate probabilităţile există şi un deficit de fosfor, se recomandă
să se adauge o parte din azot sub formă de fosfat de amoniu. Epurarea se face în biofiltre la care se
face recirculare, obţinându-se astfel o diluţie a apelor uzate brute cu ape deja epurate biologic. Într-
o astfel de instalaţie, la apele uzate provenite de la fabricarea conservelor de sfeclă s-a putut reduce
CBO5-ul de la 383 - 1568 mg/dm3 la 11 - 17 mg/dm3.

Epurarea biologică cu nămol activ nu a fost utilizată decât rareori la tratarea apelor uzate de
acest tip. Există referinţe în literatura de specialitate despre tratarea cu bune rezultate într-o
instalaţie biologică cu nămol activ a apelor uzate de la o fabrică de conserve de fructe şi legume cu
un debit mediu de 1200 m3/zi, care în timpul campaniilor poate ajunge la 2700 m3/zi. Instalaţia
biologică era compusă din două bazine de aerare cu nămol activ care funcţionează în paralel, cu un
timp de reţinere a apelor uzate în instalaţie de 4 ore. Aerarea apei se făcea cu sisteme mixte de perii
15
Mamouth şi insuflare de aer comprimat prin plăci poroase. Consumul total de energie al instalaţiei
se încadrează între 100 – 120 kWh/zi. Nămolul biologic excedentar era transmis către treapata
primară a instalaţiei unde se depunea în decantorul primar împreună cu nămolul primar. De
menţionat că acest nămol amestecat fermenta anaerob fără dificultăţi.

De asemenea în literatura de specialitate au fost prezentate experimentări efectuate în

laborator pentru epurarea cu nămol activ a apelor uzate provenite de la fabricarea conservelor de
fructe la care s-au obţinut următoarele rezultate: eficienţa de reducere a a CBO5-ului apelor uzate
de 90%, timpul optim d aerare de 4 – 5 h, încărcare de 0,53 kg CBO5/kg.zi şi concentraţia medie a
nămolului de 3400 mg/dm3.

Variantele moderne ale procedeului cu nămol activ – şanţurile de oxidare sau activare sau
bazinele cu nămol activ cu aerare cu turbine – sunt de asemenea indicate pentru epurarea apelor
uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe şi legume.

În concluzie, apele uzate provenite de la fabricile de conserve de fructe şi legume pot în

principiu fi deversate în reţelele de canalizare urbane şi tratate în staţiile de epurare urbane fără
consecinţe negative însă numai după ce au fost curăţate de suspensiile solide prin sitare şi au fost
eventual neutralizate.

16
Bibliografie

1. Florea Julieta, Robescu D. – Hidrodinamica instalaţiilor de transport hidropneumatic şi

de depoluare a apei şi aerului - Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.

2. Rojanschi V., Ognean Th. – Cartea operatorului din staţii de epurare a apelor uzate -
Editura Tehnică, Bucureşti, 1997.

3. I. RADU – Tehnologia deshidratării fructelor şi legumelor şi folosirea lor, Ed.

Didactică şi pedagogică, 1972

4. B.SEGAL & COLAB. – Utilajul tehnologic din industria de prelucrare a produselor

horticole, Ed.Ceres, Bucureşti, 1984
5. B.SEGAL & COLAB. – Tehnologia conservării fructelor şi legumelor, Ed. Didactică
şi pedagogică, Bucureşti, 1964

17