FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
PROIECT DE DIPLOMĂ
Coordonatori ştiinţifici,
Prof.univ.dr. Eugen ULEA
Asist.univ.dr. Andreea Mihaela FLOREA
Absolvent,
Denisa-Andreea SĂNDULACHE
IAȘI
2019
1
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA AGRICULTURĂ
Coordonatori ştiinţifici,
Prof. univ.dr. Eugen ULEA
Asist.univ.dr. Andreea Mihaela FLOREA
Absolvent,
Denisa-Andreea SĂNDULACHE
IAȘI
2019
2
3
CUPRINS
5
LISTA FIGURILOR
7
LISTA TABELELOR
Tabel 4.1. Structura organizatorică a culturilor din ferma TCE 3 Brazi, 2019..................................37
Tabel 7.1. Schema de tratamente fitosanitare folosită în cadrul fermei TCE 3 Brazi........................53
8
INTRODUCERE
Floarea soarelui (Helianthus annuus L.) este una dintre cele mai importante plante
oleaginoase și este originară din America de Nord,fiind cultivată de indienii americani în actuala
Arizona și New Mexico, în jurul anului 3000 î.Hr. Primele informații despre cultura de floarea
soarelui apar în anul 1588, atunci când colonistul Thomas Hariot, descrie “planta solis” ca fiind o
plantă cultivată între rândurile de porumb și pe care indienii o foloseau la prepararea pâinii și a
supelor. În anul 1510 a fost introdusă pentru prima dată în Europa, în grădina regală din Madrid, iar
în anul 1576 își primește numele științific de la botanistul belgian,Matthias Lobelius.
Floarea-soarelui a câştigat un loc de seamă în agricultura pe glob, după primul război
mondial, datorită avantajelor sale economice de necontestat: producţii mari de ulei pe unitatea de
suprafaţă, un raport favorabil de 3:2 între ulei şi şroturi, uşurinţa de extragere a uleiului şi calitatea
superioară a acestuia din punct de vedere nutritiv, precum şi al stabilităţii şi al principalelor însuşiri
fizice şi chimice (Vrânceanu, 2000). România a fost prima ţară care a introdus în cultură hibrizii de
floarea-soarelui şi încă de la început au fost cultivaţi pe suprafeţe însemnate. Planta se bucură de o
deosebită atenţie, deoarece în afara obținerii uleiului comestibil, aceasta poate fi folosită și în alte
scopuri. Astfel, turtele oleaginoase servesc la fabricarea de halva, iar cojile rezultate în urma
decorticării seminţelor, sunt folosite drept combustibil, ca material de construcţie în plăcile fibro-
lemnoase şi la obţinerea drojdiei furajere, a furfurolului şi a altor produse chimice, în furajarea
animalelor.
9
Datorită ariei largi de utilizare a florii soarelui, aceasta prezintă un mare interes pentru
fermierii de pretutindeni, întrucât se dorește obținerea de recolte cât mai ridicate și sănătoase, lipsite
de boli și dăunători.
Calitatea unei recolte de floarea soarelui depinde foarte mult de o multitudine de factori,
printre care amintim: condițiile de mediu dintr-un an agricol, proprietățile fizice și biologice ale
solului, lucrările solului anterioare semănatului, materialul folosit la semănat, lucrările de îngrijire a
culturii, existența unei cantități însemnate de semințe de buruieni în sol, prezența agenților patogeni,
precum și cea a dăunatorilor. Astfel, alegerea semințelor reprezintă cea mai importantă și esențială
etapă pentru a obține o recoltă bună din punct de vedere calitativ și cantitativ.
Practicile agricole pot doar să îmbunătățească potențialul genetic al semințelor semănate
prin respectarea cerințelor agrotehnice cu privire la epoca de semănat, distanța dintre boabe pe rând,
dar și între rânduri,numărul de boabe germinabile/m², asigurarea elemetelor minerale necesare
10
creșterii și dezvoltării plantelor, combaterea buruienilor, a dăunătorilor și bolilor. În cadrul
practicilor agricole, cel mai important lucru este zonarea ecologică a culturilor deoarece contribuie
într-un procent destul de mare la cresterea productiei și obținerea de recolte constante de la un an la
altul, la valorificarea potențialului biologic și productiv al culturilor într-o anumită zonă agricolă.
Având în vedere toate aceste lucruri, se va alege un soi/hibrid valoros, cu rezistență ridicată
la boli și dăunători, la condiții de stres, un soi/hibrid care să respecte cerințele Inspectoratelor pentru
Controlul Calității Semințelor și Materialului Săditor cu privire la puritatea semințelor, germinația,
masa hectolitrică (MH), masa a 1000 de boabe (MMB).
De cele mai multe ori, tratamentele efectuate semințelor se dovedesc a fi insuficiente pentru
a opri atacurile agenților patogeni și dăunătorilor. Din această cauză, vor fi necesare alte tratamente
aplicate în timpul perioadei de vegetație pentru a se reduce din pierderi. Substanțele folosite, dozele
necesare, momentul aplicării tratamentelor se vor stabili cu minuțiozitate în funcție de gradul de
dezvoltare al plantelor, de gravitatea atacului și de condițiile climatice.
Conform studiilor și cercetărilor sale, Kramer N. a ajuns la concluzia că pierderile producţiei
agricole datorită factorilor biologici se apreciază la 35% din valoarea recoltei potenţiale. Valoarea
pagubelor produse de agenţii biotici se repartizează astfel : 13,8 % pierderi provocate de dăunători
animali (insecte şi rozătoare), 11,6% pierderi cauzate de boli (ciuperci, viroze) şi 9,5% pierderi în
urma infestare cu buruieni. Cercetătorul român Nicolae Șarpe arată că pagubele produse de buruieni
la cultura de floarea soarelui sunt de 15-55% din totalul recoltei.
Spectrul de îmburuienare al culturii de floarea soarelui este reprezentat atât de buruieni
monocotiledonate anuale, precum: Echinochloua sp., Setaria sp. și perene: Sorghum halepense, cât
și de buruieni dicotiledonate anuale, dintre care amintim: Chenopodium album, Amaranthus
retroflexus, Xanthium strumarium, Sinapsis arvensis și perene Cirsium arvense.
Principalii dăunători ai florii soarelui sunt: rățișoara(Tanymecus dilaticollis) și viermii
sârmă(Agriotes spp.). Aceștia atacă la inceputul perioadei de vegetație și conduc la pierderea
densității semințelor sau chiar la compromiterea culturii.
Spre deosebire de alte plante, floarea soarelui are o sensibilitate ridicată la atacul agenților
patogeni. Pagubele cele mai însemnate le produc următoarele boli: mana (Plasmopara helianthi),
putregaiul alb(Sclerotinia sclerotiorum), pătarea brună și frângerea tulpinilor (Phomopsis helianthi),
putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea), precum și alte boli care apar sporadic și care se manifestă în
special pe frunze (rugina neagră – Puccinia helianthi, pătarea cenușie sau septorioza frunzelor –
Septoria helianthi). Însă, cea mai mare problemă actuală a culturii de floarea soarelui o reprezintă
11
parazitul Orobanche sp. (lupoaie), care poate duce la compromiterea întregii culturi, în cazul unei
infestări puternice. Din anul 2012, agresivitatea parazitului a avut o creștere semnificativă,
dezvoltând noi rase mult mai rezistente și mai primejdioase, realizând pagube pe o suprafață de
200.000 ha. De-a lungul timpului s-au recurs la diferite metode în vederea combaterii atacurilor de
lupoaie, astfel, s-au utilizat practici de control genetic pentru încetinirea și stoparea evoluției și
extinderea raselor de lupoaie, metode biologice, metode fizice, metode chimice, toate acestea
contribuind la diminuarea pagubelor.
Pentru atingerea unui grad ridicat de rentabilitate a culturii și obținerea unei recolte
superioare din punct de vedere calitativ și cantitativ, fermierii vor respecta întocmai cerințele
agrotehnice de cultivare, vor folosi semințe certificate (puritate fizică de minim 85%, germinație de
minim 98%), vor asigura condițiile prielnice pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a plantelor
de floarea soarelui.
12
PARTEA I – Considerații generale
13
CAPITOLUL 1
STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND AGENȚII
PATOGENI AI FLORII SOARELUI PE PLAN INTERNAȚIONAL ȘI
NAȚIONAL
1.1 Stadiul actual al cercetărilor privind agenții patogeni din cultura de floarea soarelui la
nivel internațional
Ca o știință, patologia plantelor încearcă să ne lărgeasca aria cunoștințelor despre bolile
plantelor. În același timp, aceasta, încearcă să dezvolte metode, echipamente și materiale prin care
pot fi evitate sau controlate bolile plantelor. Din păcate, unele boli nu pot fi controlate, ceea ce face
ca efectele negative ale acestora să se răsfrângă atât asupra populației (compromiterea culturilor din
cauza atacului agenților patogeni pot duce la o creștere însemnată a prețurilor alimentelor, la
producerea de alimente de slabă calitate sau chiar lipsa alimentelor), cât și asupra ecosistemelor prin
eliminarea totală a unor specii de plante.
Încă din cele mai vechi timpuri, în anii în care vremea umedă a favorizat dezvoltarea bolilor
plantelor, cea mai mare parte sau întreaga cultură a fost distrusă și a rezultat foamete, provocând
suferințe enorme și probabil moartea multor oameni și animale. Nu este surpinzător, prin urmare, că
bolile plantelor sunt menționate în unele dintre cele mai vechi scrieri ale lui Homer (menționează
efectele sulfului asupra bolilor plantelor), Democritus, Teophrastus (a observat faptul că bolile
plantelor au fost mult mai frecvente și s-au manifestat mai sever în zonele joase decât pe dealuri) și
în Vechiul Testament.
Istoria descoperirii de fitopatogeni este legată de numele cercetătorului german de renume
Anton de Bari (1831-1888), care a dedicat o parte însemnată a vieții sale în scopul cunoașterii
secretelor acestor microorganisme. Ciuperca Sclerotinia sclerotiorum a primit această denumire de
la Anton de Bari, deja cunoscută de noi. Prin studiile și cercetările sale, omul de știință a dovedit că
ciuperca începe să se dezvolte numai pe țesuturi deteriorate sau moarte ale plantelor, iar apoi, după
14
ce devine mai puternică, afectează părți sănătoase ale corpului. În sucul celular al plantelor atacate
s-a descoperit o substanță otrăvitoare necunoscută, studiile ulterioare arătând că este o toxină a
ciupercilor care a dizolvat pereții celulelor și a produs moartea țesuturilor plantelor. Cercetătorul a
mai arătat faptul că sensibilitatea plantelor la Sclerotinia sclerotiorum diferă în funcție de faza de
vegetație a plantelor, cele tinere fiind mai puțin rezistente la leziunile fungice.
Printre elevii lui Anton de Bari, se numără Mihail Stepanovici Voronin (1838-1903), care a
acordat o atenție deosebită studiilor privind rugina de floarea-soarelui. Cercetătorul rus a studiat cu
răbdare cultivarea floarea-soarelui în centrul răspândirii bolii pentru o lungă perioadă de timp. Ca
urmare a observațiilor și a cunoașterii biologiei agenților patogeni, omul de știință a ajuns la o
concluzie pe care a subliniat-o într-unul din articolele sale din anul 1871 și anume că dezvoltarea
puternică a epidemiei ruginii de floarea-soarelui în sudul Rusiei este datorată faptului că fermierii
au început să cultive această plantă la o scară enormă, hrana paraziților a crescut cantitativ, fermierii
făcând în același timp nimic pentru împidicarea dezvoltării continue a paraziților. În același timp,
omul de știință a remarcat neglijarea ridicată a culturilor oleaginoase, precum și lipsa unei rotații
adecvate a culturilor, astfel, Mihail Voronin a oferit sfaturi practice și recomandări valoroase pentru
prevenirea izbucnirilor necontrolate ale bolilor. El a propus alternarea culturilor în timpul
însămânțării și distrugerea frunzelor, tulpinilor și rădăcinilor rămase peste tot după recoltare.
Oamenii de știință ai Institutului de Cercetare din Ucraina pentru Producția de culturi,
Reproducție și Genetică au luat în studiu consecințele lucrărilor agrotehnice asupra susceptibilității
putregaiului alb la soiuri de floarea-soarelui. Cercetătorii au ajuns la concluzia că, deși vremea
ploioasă favorizează dezvoltarea putregaiului alb, principalul motiv pentru incidența ridicată este
numărul mare de scleroți care s-a acumulat în sol ca rezultat al nerespectării unei tehnologii corecte
de cultivare, fiind evidențiată încă o dată importanța asolamentului în cadrul culturilor.
În 1858 Julius Gotthelf Kühn a publicat primul manual de patologia plantelor, iar Thomas
Jonathan Burill a fost prima persoană care a arătat că bacteriile pot provoca boli ale plantelor.
În Ungaria, în anul 1996 a fost inițiat un studiu la nivel de țară în urma căruia s-au raportat
șase agenți patogeni, printre care Plasmopara halstedii (Bohár & Vajna, 1996). Patogenul a apărut
sporadic și nu a provocat daune grave. Examinarea microscopică a 500 de probe de plante infectate
colectate în mod aleatoriu din 18 locații din regiunea centrală au demonstrat că Plasmopara
halstedii a fost agentul cauzal al bolii care a produs moartea în masă a platelor.
W.E. Sackston a fost unul dintre principalii cercetători ai culturii de floarea soarelui,
studiind și monitorizând continuu agenții patogeni ce produc boli acestei culturi. Acesta
15
menționează în lucrările sale faptul că mana florii soarelui a fost semnalată în Europa în anul 1941,
avănd o răspândire imediată, încât, în 1977 ajunge să fie considerată o boală importanta pentru țările
cultivatoare de floarea soarelui (Sackston, 1981).
Lamarque elaborează în 1985 un ghid de buzunar ce cuprindea aproximativ 100 de imagini
color, facilitând identificarea și recunoașterea bolilor și dăunătorilor la cultura de floarea soarelui.
Modelul lui Lamarque l-au urmat și alți cercetători din Spania (Pereya & Escande,1994) și Rusia
(Kukin, 1980), care, la rândul lor au elaborat ghiduri pentru identificarea ușoară a bolilor.
Maric A. împreună cu colaboratorii, (1988) a elaborat una dintre cele mai valoroase
publicații ce cuprinde informații referitoare la bolile culturii de floarea soarelui, precum și
informații despre dăunători și controlul acestora.
1.2. Stadiul actual al cercetărilor privind agenții patogeni din cultura de floarea soarelui în
România
Principala cauză a pierderilor anuale ale culturilor se datorează acțiunii agenților patogeni și
ai dăunătorilor. Neglijarea de multe ori a măsurilor de prevenire a acestora duc la apariția unor
focare de infecție, efectul fiind unul negativ și anume compromiterea culturii.
Acordarea unei atenții superficiale a cerințelor fitosanitare și a executării lucrărilor
agrotehnice, alături de condițiile pedoclimatice improprii au avut unele consecințe grave asupra
culturilor.
Cercetătorii din țara noastră au acordat o atenție remarcabilă putregaiului alb (Sclerotinia
sclerotiorum), putregaiului cenușiu (Botrytis cinerea), manei florii soarelui (Plasmopara helianthi),
pătării negre a tulpinii (Phoma oleracea var. Helianthi tuberosi).
Rezultatele unor studii au dus la descoperirea câtorva ciuperci patogene noi regăsite în
culturile de floarea soarelui din România: Phomopsis helianthi, Drechslera helianthi și Verticillium
albo-atrum și a demonstrat faptul că bolile sunt intensificate de dozele ridicate de azot administrate
(Iliescu, 1984, 1985). Tot Iliescu a elaborat un articol în care menționează rasa Fundulea, ca rezultat
al studiilor realizate la Phomopsis helianthi. Spre deosebire de alte rase din Europa (rasa
Europeană) și America de Nord (Red River), cea din țara noastră are o virulență mai ridicată.
16
CAPITOLUL 2
DESCRIEREA PRINCIPALILOR AGENȚI PATOGENI AI CULTURII DE
FLOAREA SOARELUI
17
Figura 2.1 Sifonoplast
(http://web2.mendelu.cz)
Tabel 2.1
Produse destinate tratamentelor la semințe (Ulea, 2012)
Nr. crt Denumire produs Doza recomandată Unitate de
măsură
18
2.2. Putregaiul alb al florii soarelui – Sclerotinia sclerotiorum
Boala se manifestă în toate stadiile de dezvoltare (chiar și în stadiul de cotiledoane), având
un impact mai mare în condiții de umiditate ridicată. Primele simptome apar pe axul hipocotil sub
forma unor pete galben-brune ce pot înconjura tulpina formând un manșon, iar în acest caz, planta
se frânge și piere. Când plantele ating 90-100 cm înălțime, la nivelul coletului se formează un inel
de mucegai abundent, sub care țesuturile sunt putrezite și se usucă. Din cauza umidității ridicate,
după formarea calatidiilor, pe suprafața acestora pot apărea pete de decolorare, urmate de
brunificarea acestora, putrezirea și uscarea țesuturilor. Între rândurile de achene apar scleroți sub
formă de rețea, proveniți din miceliul alb al ciupercii. Achenele prezintă o coajă decolorată și crapă
foarte ușor, miezul având o culoare brună și gust neplăcut. În urma căderii achenelor, calatidiul va
rămâne doar cu fasciculele conducătoare și va avea un aspect parazitar de tip “mătură”. Ca și plante
gazdă, avem legumele rădăcinoase, tuberculifere și bulbifere.
19
ascospori. La temperaturi de 25̊ C, ascosporii germinează și provoacă infecții într-un interval de 4
ore din momentul contactului cu planta. Viabilitatea ascosporilor este redusă la temperaturi mai
mici de 20̊ C.
20
Figura 2.7 Transmiterea agentului patogen Botrytis cinerea
(www.nicks.com.au)
21
ridicate (24-27°C) și ploaia frecventă (apă liberă sau rouă) alternate cu perioade secetoase
favorizează sporularea ciupercilor.
22
Figura 2.9 Rugină la floarea soarelui
(www.researchgate.net)
Puccinia helianthi este o ciupercă macrociclică și autoică, iar aparatul său vegetative este un
tal filamentos de culoare gălbuie. Talul filamentos al ciupercii se hrănește prin intermediul
haustorilor trimiși în celule. La nivelul frunzelor tinere apar ecidii cu eciospori și picnidii cu
picnospori. Uredosporii de culoare galben-brună se dezvoltă pe fața inferioară a frunzelor, mai exact
în pustulele existente. În primăvară, din teliospori vor germina epibazidii cu bazidiospori hialini, de
dimensiuni reduse. Acești teliospori au o rezistență ridicată la temperaturile scăzute, asigurând,
astfel transmiterea ciupercii în următorii ani. Cultivarea soiurilor și hibrizilor rezistenți, tratarea
semințelor, asolamentul și asigurarea condițiilor optime de creștere și dezvoltare pot preveni
atacurile.
24
suberifică. La nivelul calatidiilor, țesuturile se înmoaie şi putrezesc, inflorescenţa devenind
sfărâmicioasă, cu un număr redus de achene seci şi şistave.
25
Din aceste motive, Orobanche sp. aparține de categoria plantelor total parazite
(holoparazite). Rasele mai agresive au evoluat, în special în jurul Mării Negre, reprezentând o
amenințare substanțială în Europa, în special în țările din jurul Mării Negre și în Spania (Molinero-
Ruiz, 2013).
Orobanche cumana are un efect negativ asupra dezvoltării florii soarelui. Plantele infectate
sunt mai mici, diametrul capitulului de floarea soarelui este redus și se observă până la 80% din
pierderile de randament (Alcántara, 2006; Duca, 2015).
26
Figura 2.14 Ciclul de viață al plantei parazite
(www.frontiersin.org)
27
PARTEA a II-a – Contribuții proprii
28
CAPITOLUL 3
DESCRIEREA CADRULUI NATURAL AL COMUNEI ZĂNEȘTI
29
Figura 3.1 Poziția comunei Zănești în județul Neamț
(https://ro.wikipedia.org)
30
desparte înspre sud-est, comuna Borlești. Relieful albiei este neregulat, iar asta face ca Bistrița să se
despartă în mai multe brațe, între care se pot forma ostroave sau insule de diferite dimensiuni.
Debitul este variabil și depinde de cantitățile de apă turbinată sau deversată din Lacul Izvorul
Muntelui și din lacurile de acumulare ale hidrocentralelor din amonte.
31
Cel mai ridicat nivel al nebulozității îi corespunde lunii decembrie, iar cel mai scăzut nivel
aparține lunilor august și septembrie. În luna octombrie se înregistrează cel mai mare număr de zile
senine, iar în lunile noiembrie și decembrie numărul de zile senine este mult mai redus. Durata de
strălucire a soarelui în comuna Zănești depășește 2000 de ore anual.
Presiunea atmosferică medie multianuală este de aproximativ de 730 milibari. Anual, pe
teritoriul comunei, sunt înregistrate aproximativ 60 de zile cu rouă, iar lunile care înregistrează cele
mai mari căderi de rouă sunt august, septembrie și octombrie.
32
care ocupă 24% din suprafață, apoi solurile cu pH sub 5,5 cu o pondere de ocupare de 28 % din
suprafață.
33
distrugerea vegetației lemnoase din lunca Bistriței, precum și a unor mari suprafețe ocupate de
pajiști naturale.
Vegetația ierboasă perenă se prezintă sub două aspecte: pajiști de deal, unde predomină
Agrostis tenuis și Festuca sulcata și pajiștile din apropiere pădurii unde, Agrostis tenuis și Festuca
rubra sunt preponderent întâlnite. În aceste zone se găsesc și arbuști precum: păducel (Crataegus
monogyna), măceș (Rosa canina), mur de miriște (Robus caesius), lemn râios (Evonymus
verrucosa).
Se întâlnesc frecvent și plante toxice ca: mătrăguna (Atropa belladonna), macul (Papaver
rhoeas), loboda (Atriplex sp.), cucuta (Canium maculatum), coada caului (Equisetum arvense).
În cadrul comunei sunt prezente formațiuni de vegetație lemnoasă și ierboasă diversificate,
după cum urmează:
Vegetația ierboasă – reprezentată de vegetația pajiștilor ( fânețe și pășuni);
Vegetație lemnoasă – reprezentată de vegetația de luncă (sălciișurile și cătinișurile);
Vegetația de mlaștină – reprezentată de trestie și papură;
Vegetația ruderală – se dezvoltă pe terenurile care pot fi influențate direct sau indirect de
activitatea omului și se întâlnesc de regulă pe marginea drumului: traista ciobanului
(Capsella bursa-pastoris), cicoare (Cichorium intybus), volbură (Convulvulus arvensis),
păpădie (Taraxacum officinale);
Vegetația segetală – ce se dezvoltă pe terenurile agricole, reprezentată de: știr
(Amaranthus retroflexus), lobodă (Chenopodium album), pălămidă (Cirsium arvense),
cornuți (Xanthium strumarium), urda vacii (Cardaria draba), pirul gros (Agropyron
repens), iarba vântului (Apera spica venti).
34
CAPITOLUL 4
DESCRIEREA FERMEI TCE 3 BRAZI
35
Temelia companiei constă în pasiunea pentru agricultură și zootehnie, noul concept al
managementului modern și munca în echipă.
În prezent, datorită implicării oamenilor foarte bine pregătiți, compania reușește să se
modernizeze continuu prin investițiile făcute în special creșterea fertilității solurilor, în creșterea și
selecția animalelor, precum și în industrializarea produselor animaliere.
4.2.Structura organizatorică a culturilor din ferma TCE 3 Brazi în anul 2019 și mijloacele
de producție folosite
Ferma își are principalul punct de lucru în comuna Zănești, județul Neamț, unde exploatează
în prezent 5100 ha, cea mai mare parte din teren este pe raza comunei, iar restul în zonele limitrofe
ale acesteia. Principalul domeniu de activitate al fermei este reprezentat de producția agricolă,
materializat sub forma producțiilor cerealiere la nivel de excelență, prin folosirea unor tehnologii
performante, de ultimă generație, exploatarea utilajelor și aplicarea metodelor eficiente .
În ceea ce privește structura culturilor, acestea sunt foarte diversificate, iar pentru realizarea
lor sunt folosite tehnologii performante pentru cultivarea unei game complete de cereale, plante
tehnice, rădăcinoase și legume.
Tabelul 4.1
Structura organizatorică a culturilor din ferma TCE 3 Brazi în anul 2019
1 RAPIȚĂ 299.25
2 GRÂU 472.55
3 GRÂU DE PRIMĂVARĂ 5.52
4 ORZ 385.02
5 TRITICALE 253.89
6 SECARĂ 31.22
7 LUCERNĂ VECHE 99.42
9 PERENE VECHI 73.24
10 LIVADĂ 5.97
11 PĂȘUNI 74.55
12 PORUMB LH 209.53
13 SOIA 313.11
14 CARTOF 40
15 OVĂZ 20.38
16 FLOAREA SOARELUI 452.3
17 FLOAREA SOARELUI LH 250.00
36
18 ORZOAICĂ 243.83
19 PORUMB SILOZ 169.33
20 PORUMB BOABE 1274.25
21 PORUMB (CULTURA DUBLĂ) 95.68
22 SFECLĂ DE ZAHĂR 335.31
TOTAL SOCIETATE 5104.31
37
Figura 4.2 Tractor Fendt 313+ Remorca Biso
(original)
38
CAPITOLUL 5
IMPORTANȚA ȘI TEHNOLOGIA CULTURII DE FLOAREA SOARELUI
APLICATĂ ÎN CADRUL FERMEI ZĂNEȘTI
39
În cadrul fermei TCE 3 Brazi, numărul hectarelor ocupate cu floarea soarelui a crescut de la
an la an, în anii 2018 – 2019 rămânând aproximativ constantă, atât datorită potențialului productiv
al hibridului, cât și al profitabilității culturii.
Suprafețele ocupate cu floarea soarelui, între anii 2016 – 2019, sunt după cum urmează :
anul 2016 - 205 ha
anul 2017 - 220 ha
anul 2018 - 250 ha
anul 2019 - 240 ha
23%
26%
2016
2017
2018
2019
24%
27%
40
5.2. Tehnologia culturii de floarea soarelui aplicată în cadrul fermei Zănești
În anul 2018, floarea soarelui a urmat în cultură după grâu, o premergătoare excelentă având
în vedere că eliberează terenul devreme, nu epuizează rezerva de apă din sol și nu lasă în sol agenți
patogeni comuni.
Imediat după recoltarea grâului s-a realizat lucrarea de arat cu agregatul format din tractor
Case IH 285 + plug Lemken la o adâncime uniformă de 30 cm.
Primăvara, înainte de pregătirea patului germinativ s-a administrat o doză de 500 kg/ha de
îngrașăminte chimice de bază NPK, în raport de 16:16:16, folosind tractor Fendt 313 + mașină de
împraștiat îngrășăminte Sulky DX 20. Pregătirea patului germinativ s-a efectuat printr-o trecere cu
agregatul compus din Fendt 516 + combinator Lemken Heliodor 9/600 perpedicular pe direcția
rândurilor.
Materialul de semănat este un hibrid simplu semitimpuriu, cu potențial foarte ridicat și stabil
de producție, PIONEER P64LE99. Adâncimea de semănat a fost aleasă în funcție de temperatură,
gradul de umiditate și textură a solului. Având în vedere că solurile predominante sunt cele brune și
cernoziomurile, floarea soarelui este semănată la o adâncime de 6 cm. Distanța între rânduri este de
70 cm, asigurându-se o desime de semănat de 55.000 plante/ha. Concomitent cu semănatul s-a
administrat nitrocalcar ca fertilizant starter, în doză de 100 kg/ha. Lucrările de semănat + fertilizat
41
au fost efectuate cu tractor Fendt 516 în agregat cu o semănătoare pneumatică Gaspardo Maestra 12
R. Folosirea tehnologiei Clearfield a impus o erbicidare postemergentă în luna mai folosind Express
0,03 l/ha, urmat de administrarea unui biostimulator pe bază de aminoacizi Terra Sorb 1,5 l/ha și o
doză de 2 l/ha de îngrășământ foliar de amestec cu microelemente (bor, mangan, molibden) Lebosol
Mix Floarea Soarelui. Lucrarea de combatere chimică a buruienilor și restul lucrărilor au fost
efectuate cu un sprayer JD R4030.
În iunie s-a administrat primul tratament fitosanitar cu un fungicid sistemic, Sfera 535 SC în
doză de 0,40 l/ha. Ulterior s-a impus o a doua erbicidare cu un produs sistemic împotriva
buruienilor graminee anuale și perene, Reset 5CE, 1,4 l/ha. Insuficiența borului din sol influențează
în mod negativ plantele de floarea soarelui, ducând la cloroze, ruginirea frunzelor, fructificare
redusă, crăpaturi ale tulpinilor și rădăcinilor, ducând la apariția mucegaiurilor și putregaiurilor. Prin
administrarea Lebosol Bor, în doză de 1,4 l/ha, se stimulează înfloritul, creștere uniformă și spor de
producție semnificativ.
Al doilea tratament fitosanitar s-a administrat în luna iulie folosind un fungicid sistemic cu
acțiune împotriva putregaiului alb, putregaiului cenușiu, pătării brune și frângerea tulpinilor,
alternariozei. Doza aplicată este de 0,5 l/ha Pictor. Pentru stimularea creșterii și fructificării s-a
utilizat biostimulatorul Atonik 0,5 l/ha, precum și două îngrășăminte foliare Lebosol Bor 1,5 l/ha,
împreună cu Lebosol Potasiu TS 4 l/ha. Recoltatul culturii s-a realizat cu combina Case 8240,
obținându-se o producție medie de 4200 kg/ha.
42
CAPITOLUL 6
OBIECTIVELE ȘI METODELE CERCETĂRII
43
stabilirea dozelor optime de administrat, având în vedere condițiile climatice și stadiul de
dezvoltare al plantei;
aprecierea eficacității tehnice și economice a procedeelor adoptate.
Observațiile și cercetările Unităților fitosanitare județene oferă informații despre agenții
patogeni prezenți la cultura de floarea soarelui și stau la baza întocmirii variantelor și schemelor de
tratamente. În urma consultării buletinelor de avertizare, fermierii își stabilesc metodele de
combatere cele mai eficiente din punct de vedere tehnic și economic în funcție de dotările și
posibilitățile întreprinderii
Scopul lucrării este de a pune în evidență importanța majoră pe care o au prognozele și
avertizările emise de Unitățile fitosanitare din fiecare județ al țării, precum și impactul pe care îl au
asupra fermierilor și nu numai.
44
toleranță la Phomopsis/ Diaporthe helianthi , Sclerotinia sclerotiorum (pe tulpină și
pe calatidiu) și la rasele noi de mană;
toleranță ridicată la arșiță și secetă;
bună rezistență la cădere și frângere;
plasticitate și adaptabilitate bună;
sistem radicular foarte dezvoltat ce permite explorarea unui volum mare de sol;
rezistent la erbicidul Express;
grad ridicat de autofertilitate.
Densitățile recomandate sunt de 50 – 55.000 plante/ha pe terenuri neirigate și 55 – 60.000
plante/ha pe terenuri irigate, înregistrând sporuri impresionante de producție datorită
particularităților sale deosebite.
Se pretează pentru cultivarea în toate zonele de cultură a florii soarelui din țara noastră,
inclusiv pe terenuri cu grad ridicat de infestare cu rase agresive de lupoaie sau pe terenuri infestate
cu buruieni dicotiledonate.
45
a fiecărui județ, unitate care se află sub coordonarea Direcției Fitosanitare și pentru Selecție
Vegetală din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării rurale.
Unitățile Fitosanitare sunt instituții cu autoritate fitosanitară la nivel județean, care oferă
servicii specializate pentru toți deținătorii de teren agricol. Aria activităților cuprinde acțiuni
precum: prognoza și avertizarea bolilor și dăunătorilor, controlul fitosanitar, carantina fitosanitară și
alte activități ce țin de protecția plantelor și de produsele fitosanitare.
Buletinele de avertizare sunt întocmite de Unităţile fitosanitare din fiecate judeţ şi sunt trimise către
primării. Ele conţin tratamente cu fungicide specifice agentului preconizat.
Compartimetul de carantină, prognoză, diagnoză, avertizare și monitorizare îndeplinește
numeroase sarcini, printre care enumerăm:
urmărește ca activitățile agenților economici care se ocupă cu producerea, depozitarea,
transportul, prelucrarea plantelor și a produselor vegetale să se desfășoare conform
legislației de carantină fitosanitară;
țin evidența producătorilor agricoli, a depozitelor colective și a importatorilor de produse
vegetale în vederea asigurării calității produselor;
eliberează pașapoarte fitosanitare pentru produsele vegetale și plantele care se află pe piața
din țara noastră;
înștiințează în mod constant Direcția Fitosanitară și pentru Selecție Vegetală cu privire la
eliberarea pașapoartelor fitosanitare;
oferă servicii de certificare fitosanitară la cererea persoanelor fizice sau a agenților
economici;
aplică sancțiuni prevăzute în legislația în vigoare celor ce nu își desfășoară activitatea de
lucru în conformitate cu aceasta;
efectuează controale fitosanitare în vederea înființării pepinierelor și serelor, precum și
funcționarea acestora;
execută controale prin care se urmărește respectarea regimului de carantină fitosanitară;
depistează organismele de carantină și iau măsurile necesare situației expuse;
stabilește scheme de tratament și supraveghează aplicarea acestora conform normelor
legislative;
întocmesc și distribuie buletine de avertizare;
fac comparații între rezultatele obținute în loturile demonstrative cu cele ale producătorilor
agricoli;
46
urmăresc folosirea metodelor de luptă integrată în combaterea agenților patogeni și a
dăunătorilor;
stabilește momentul oportun, produsele și dozele recomandate pentru efectuarea
tratamentelor;
determină frecvența și intensitatea atacurilor, constată și înregistrează pagubele produse;
verifică funcționarea sistemului AgroExpert în parametri normali.
Sistemul AgroExpert este o inovație menită să vină în ajutorul cercetătorilor, facilitând
monitorizarea zilnică a relațiilor dintre agenții patogeni, dăunatori și condițiile de mediu. Sistemul
cuprinde: stație centrală de monitorizare, una sau mai multe stații pentru măsurarea, înregistrarea și
trasmiterea datelor, senzori ce măsoară temperatura aerului, precipitațiile, umiditatea relativă a
aerului, tenperatura în sol, intensitatea și direcția vântului.
Combaterea rațională a organismelor dăunătoare culturilor agricole se bazează pe principiile
de combatere integrată, ce îmbină toate metodele de prevenire și combatere ale acestora (biologice,
chimice, fizice și agrotehnice), astfel încât să nu treacă peste PED.
Având informații despre particularitățile biologice ale patogenilor, dăunătorilor și influența
pe care o au condițiile pedoclimatice asupra apariției și dezvoltării acestora, Unitățile fitosanitare
stabilesc mijloacele protecție optime din punct de vedere tehnic și economic pentru fiecare cultură
în parte.
La redactarea buletinelor de avertizare se ține cont și de următoarele elemente:
faza fenologică a culturii în cauză;
faza fenologică a plantei/ plantelor gazdă;
vectorii ce contribuie la răspândirea organismelor dăunătoare.
47
CAPITOLUL 7
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Perioada optimă pentru administrarea tratamentelor este cuprinsă între 18 și 25 mai, iar ca
fenofază, atunci când plantele au 4-6 frunze.
48
Figura 7.1 Buletin de avertizare din 18 mai 2018
49
Figura 7.2 Buletin de avertizare din 28 iunie 2018
50
Figura 7.3 Buletin de avertizare din data de 3 august 2018
51
Instalarea putregaiului alb pe calatidiu duce la scăderea producției de achene, reducerea
conținutului și calității uleiului acestora, scăderea MMB și a procentului de proteină.
Așadar, avertizările fitosanitare sunt de mare ajutor în practica agricolă, fiind realizate
pentru fiecare cultură în parte. Ele servesc ca și schiță pentru fermieri în elaborarea și stabilirea
măsurilor de prevenire și combatere pe care le adoptă. Tratamentele recomandate sunt bazate pe
testele realizate în loturile demonstrative ale stațiilor Unităților fitosanitare. Datele obținute vor fi
folosite ulterior pentru crearea unei imagini de ansamblu asupra atacurilor de boli și dăunători ce
vor servi mai departe la alte studii și cercetări.
52
atacuri sunt transmise prin intermediul semințelor (Plasmopara helianthi, Sclerotinia sclerotiorum,
Botrytis cinerea).
Mijloacele chimice, în schimb, sunt cele mai radicale și asigură un randament ridicat dacă
sunt efectuate în parametri optimi de tehnologie. Reacția solului contribuie la dezvoltarea agenților
patogeni, de aceea, se impune corecția reacției prin aplicarea odată la 4 ani a amendamentelor.
Tratarea semințelor este obligatorie pentru evitatea bolilor transmise prin achene. Combaterea pe
cale chimică din cadrul fermei au vizat atât agenții patogeni și dăunătorii, cât și buruienile, ce sunt
purtătoare de aceste organisme.
Tabel 7.1
Potasiu TS 4 l/ha
53
CAPITOLUL 8
EFICIENȚA ECONOMICĂ A PROTECȚIEI PLANTELOR LA CULTURA
DE FLOAREA SOARELUI
Necesitatea obținerii unor producții constante din punct de vedere cantitativ și calitativ a
impus metodele chimice de combatere a bolilor și dăunătorilor ca fiind necesare în procesul de
producție agricolă.
Folosirea irațională a pesticidelor în momente inoportune duc la consecințe nedorite, precum
creșterea rezistenței agenților patogeni și a dăunătorilor la substanțele folosite în exces, dezvoltarea
de noi rase mai agresive și creșterea nivelului de poluare.
Este recomandată alternarea anuală a produselor folosite, administrarea tratamentelor în
momentele cheie, în cazul în care se constată depășirea pragului economic de dăunare și folosirea
dozelor optime.
Prin formarea unui sistem de luptă integrată împotriva organismelor dăunătoare se va obține
o eficiență ridicată, atât tehnologică, cât și economică.
În fișa tehnologică a culturii de floarea soarelui din cadrul Fermei TCE 3 Brazi se observă
asigurarea protecției culturii prin combaterea buruienilor ce servesc drept gazdă pentru boli și
dăunători prin aplicarea erbicidelor, asigurarea necesarului de substanțe nutritive în vederea
dezvoltării armonioase a plantelor prin administrarea îngrășămintelor și biostimulatorilor și
combaterea bolilor și dăunătorilor prin administrarea produselor de uz fitosanitar.
Cheltuielile realizate pe un hectar cu floarea soarelui sunt în total de 2679,44 lei, iar pe
întreaga suprafață cultivată cu această plantă, cheltuielile sunt de 669.860 lei.
54
Tabel 8.1
Fișa tehnologică a culturii de floarea soarelui
Pentru a stabili rentabilitatea procesului de producție vom raporta profitul brut la cheltuielile
totale efectuate, exprimând rezultatul în procente, astfel:
2570,56
= × 100 = × 100 = 95,93%
ℎ 2679,44
Rentabilitatea producției unui hectar de floarea soarelui este de 95,93%, ceea ce înseamnă că
întregul proces tehnologic a avut o eficiență ridicată.
56
CONCLUZII
57
Recomandările exitente în aceste documente au contribuit la stabilirea unui sistem complex de luptă
împotriva organismelor dăunătoare.
Din punct de vedere economic, sistemul aplicat s-a dovedit a fi adecvat și rentabil, ferma
reușind să își protejeze la timp culturile, fără a se înregistra pierderi mari de producție pe criterii
cantitative și calitative.
Grupul de Firme TCE 3 Brazi s-a bazat în primul rând pe capacitatea întreprinderii de a se
adapta la vremurile actuale, la noile tehnologii, obținând anual recolte sănătoase, satisfăcând, astfel
cererea și nevoile pieței.
58
BIBLIOGRAFIE
59
15. Fick G.N., Rehder D.A., 1977 – Selection criteria in development of high oil sunflower
hybrids: 26-27.
16. Popescu G., 1993 – Fitopatologie, Editura tehnică, București.
17. Gumaniuc N., Stanciu D., Mihai M., 1988 – Tehnologii îmbunătăţite pentru loturile de
hibridare de floarea-soarelui, care influenţează sporirea producţiei şi calităţii seminţelor -
4/ 26-36.
18. Heiser, J., 1976 – The sunflower –Lucrări Științifice, University of Oklahoma.
19. Iacob Viorica, 2003- Fitopatologie agricolă, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
20. Iacob Viorica, Ulea E., Puiu I., 1998 - Fitopatologie Agricolă, Ed. "Ion Ionescu de la
Brad" Iași.
21. Iacob Viorica, Ulea E. , Isabela Ilișescu, 2004 - Noi micromicete parazite şi saprofite pe
plantele de cultura din Moldova, Universitatea Agronomică și de Medicină Veterinară Iași,
Lucrări științifice, vol. (47), Seria Agronomie, Iași
22. Ilișescu Isabela, 2004 – Combaterea integrată a agenților patogeni, Editura Pim, Iași.
23. Jităreanu G., 2000- Tehnică experimentală, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
24. Jităreanu G., Onisie T., 2000- Agrotehnică, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
25. Lazăr A., E.A. Lupu, C. Leonte, 2014 – Cercetări privind rezistența unor hibrizi de floarea
soarelui la infecția cu Sclerotinia scleortiorum – Lucrări Științifice – vol. 57(1)/2014 – seria
Agronomie.
26. Mardare E.Ș., Cristea S., Zala R. – Cercetări privind microflora din achenele de floarea
soarelui ale hibrizilor cultivați în zona Fetești – Lucrări Științifice – vol. 57(2)/2014
27. Popescu V., 1996 – Cultura florii soarelui şi a rapiţei, Ed, Fermierul român, Bucureşti.
28. S.C.A. Podu- Iloaie, O.JC.A. Iaşi, 2000 - Tehnologii pentru principalele plante de cultură din
Podişul Moldovei, Iaşi.
29. Şesan Tatiana, Iliescu H., Csép N., Craiciu Mihaela, Ivancea Valeria, 1986 - Mijloace biologice
de prevenire şi combatere a unor micoze la floarea soarelui şi bumbac [Biological means of
prevention and control of sunflower and cotton mycoses], Probl. Prot. Plant., XIV (3): 183-198.
30. Ulea E., 2001- Protecția plantelor-Fitopatologie, Ed. "Ion Ionescu de la Brad" Iași
31. Ulea E., 2003 - Fitopatologie, Ed. "Ion Ionescu de la Brad" Iași
32. Velichi E., 2017 – Influența unor tratamente fitosanitare asupra atacului agenților patogeni
din cultura de grâu, porumb și floarea soarelui în condițiile pedoclimatice din Bărăgan –
Lucrări Științifice – vol. 60(2)/2017.
60
33. Vrânceanu Al.-V., 2000 – Floarea-soarelui hibridă, Ed. Ceres, Bucureşti.
34. Vrânceanu Al.V., Gumaniuc N., 1988 - Tehnologii îmbunătăţite pentru loturile de
hibridare de floarea-soarelui, care influenţează sporirea producţiei şi calităţii seminţelor –
Lucrări Științifice- 4/26-36.
35. Tălmaciu M, 2005- Entomologie agricolă, Ed.Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
36. *** https://www.bayercropscience.ro
37. ***https://b-ok.cc
38. ***https://cropwatch.unl.edu
39. ***http://www.fao.org
40. ***https://www.fendt.com
41. ***http://www.incda-fundulea.ro/
42. ***http://www.meteoromania.ro
43. ***https://www.pioneer.com
44. ***https://www.sunflowernsa.com
61