REFERAT

TEMA: “Răspunderea pentru infracțiunile

contra vieții și sănătății persoanei conform
dreptului penal al țărilor de peste hotare”
 Plan:

1. Introducere.
2. Mecanismul de realizare a răspunderii penale.
3. Răspunderea pentru infracțiunile contra vieții și sănătății persoanei
conform dreptului penal al RM și al țărilor de peste hotare.
4. Răspunderea pentru infracțiunea de omor din culpă (imprudență) în
legislația penală a altor state.
5. Concluzii.
6. Bibliografie.

2
 I. Introducere:
Bunul cel mai de preţ din toate timpurile ale omului, este viaţa. Ea ne este oferită o singură
dată şi trebuie trăită în aşa fel încât, spre sfârşitul vieţii, să nu ne ruşinăm ci, dimpotrivă, să putem
spune întocmai ca Pascal: ”Dacă aş fi să reîncep, aş merge pe acelaşi drum”. Ocrotirea vieţii se
extinde până la moarte. Ea are în vedere atât persoanele sănătoase cât şi pe cele care suferă de o
boala incurabilă, nefiindu-i nimănui îngăduit să suprime viaţa cuiva oricât de puţin ar mai avea de
trăit, oricât de greu ar fi traiul bolnavului în continuare, sau chiar dacă victima îşi dă
consimţământul.
Apărarea persoanei şi, îndeosebi, a vieţii constituie o preocupare constantă, comună tuturor
sistemelor de drept. Dintre mijloacele juridice de apărare legea penală a avut, din timpuriu, un rol
tot mai important, dreptul penal fiind forma cea mai energetică de influenţare a relaţiilor sociale şi
de ocrotire a valorilor fundamentale ale societăţii.
Dreptul la viaţă reprezintă un drept definitoriu al fiinţei umane, iar Curtea Europeană îl
consideră una dintre valorile fundamentale ale societăţii noastre, dar şi în materia drepturilor
omului pe plan internaţional.
În dreptul comparat se admite faptul că, în general, dreptul la viaţă este consacrat expres
doar stricto sensu, ca un drept al individului de a cere protecţia de către stat a inviolabilităţii vieţii
sale, împotriva oricărei atingeri ilicite comise de alte persoane, indiferent de statutul legal al
acestora şi de interesul privat sau public, pe care aceştia îl reprezintă.
În legislaţiile din alte ţări infracţiunile contra vieţii ocupă, de obicei, un loc prioritar. Astfel,
în Codul penal italian ele sunt prevăzute în Capitolul 1 din Titlul XII, Cartea a ll-a – „Delictele
contra vieţii, integrităţii sau sănătăţii”.
Noul Cod penal francez, în Titlul II intitulat „Fapte care prejudiciază persoana umană”,
incriminează faptele îndreptate contra vieţii persoanei; ele sunt sistematizate în două secţiuni ale
Capitolului I, şi anume: „Fapte voluntare contra vieţii”(Secţiunea l) şi „Fapte involuntare contra
vieţii” (Secţiunea ll). În prima Secţiune este incriminat omorul (art.221-1); omorul agravat (art.221-
2); omorul cu premeditare (asasinatul) (art.221-3); omorul comis în alte circumstanţe agravante
(art.221-4); atentatul la viaţa persoanei prin otrăvire (art.221-5). În a doua secţiune este incriminat
omorul involuntar (art.221-6) şi uciderea din culpă a persoanelor (art.221-7).

3
 Legiuirile penale din toate timpurile şi în toate orânduirile sociale au recunoscut gradul de
pericol social deosebit de ridicat pe care îl reprezintă infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii, uciderea
unei persoane constituind una dintre cele mai grave fapte.
În afară de grija pentru viaţa oamenilor, societatea contemporană se preocupă şi de
integritatea corporală, de sănătatea membrilor ei, valori deosebi de preţioase pentru menţinerea
persoanelor în capacitatea de a-şi clădi un viitor, un trai liniştit fără suferinţe sau necazuri. În
preocuparea de a asigura o maximă ocrotire integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei, legiuitorul
în materie penală a urmărit toate treptele de gravitate a faptelor, începând de la simpla lovire până la
omorârea victimei ca urmare a vătămărilor provocate.
Viața umană este ocrotită de legea penală într-un cadru mai larg, cel al ocrotirii persoanei
și a principalelor atribute ale acesteia: viața, integritatea corporală, sănătatea, inviolabilitatea vieții
sexuale, libertatea, onoarea.
Infracțiunile contra vieții, integrității corporale și sănătății constituie o subgrupa a
infractiunilor contra persoanei, unde sunt cuprinse acele fapte de pericol social ,savarsite prin orice
mijloace, prin care se cauzeaza unei persoane o suferinta fizica sau o vătămare a integriţatii
corporale sau a sănătăţii sale.
În această grupă sunt cuprinse toate infracţiunile care au ca obiect juridic generic acele
relaţii sociale care privesc existenţa şi apărarea integrităţii fizice a unei personae determinate,
respectiv asigurarea dreptului la viaţă, integritate corporală şi sănătate a unei fiinţe umane, ca
drepturi ale personalităţii, care constituie valorile fundamentale şi cele mai de preţ ale omului.
Aceste infracţiuni sunt strâns înrudite şi prin obiectul lor juridic special – relaţiile sociale
referitoare la ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii.
La toate aceste infracţiuni obiectul material e corpul omenesc. Subiect activ, autor al
infracţiunii, poate fi orice persoană. Latura obiectivă are ca element material o acţiune care
produce, ca urmare imediată, o vătămare a vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţii unei alte
persoane. Sub aspectul laturii subiective, aceste infracţiuni se săvârşesc de regulă cu intenţie, unele
putând fi săvârşite şi din culpă.

II. Mecanismul de realizare a răspunderii penale.

În cadrul raportului juridic penal, răspunderea penală se realizează în forme şi modalităţi
diferite, în funcţie de natura infracţiunii săvârşite, de pericolul ei social, de periculozitatea şi
particularităţile făptuitorului. Realizarea răspunderii penale înseamnă realizarea drepturilor şi
obligaţiilor corelative ale subiecţilor raportului juridic penal prin intermediul raportului
juridic procesual penal.
În contextul drepturilor şi obligaţiilor corelative, dominant apare dreptul statului de a aplica o
sancţiune celui care a săvârşit infracţiunea şi de a-l constrânge să o execute. Prevederea în
lege a sancţiunilor penale, aplicarea şi punerea lor în executare prin intermediul organelor de
4
 stat competente pun în mişcare mecanismul de realizare a răspunderii penale. Făcându-şi
apariţia în cadrul raportului juridic penal de conflict, răspunderea penală nu este realizată
momentan. Stingerea momentană a răspunderii penale are loc doar în două cazuri: ca
rezultat al decesului infractorului sau prin executarea pedepsei capitale". În celelalte cazuri
realizarea răspunderii penale are loc în anumite forme corespunzătoare etapelor procesului de
realizare. O primă etapă pe care o parcurge răspunderea penală în realizarea sa este cuprinsă
între momentul săvârşirii infracţiunii şi cel al începerii urmăririi penale. În această etapă
organele competente întreprind acţiuni în vederea identificării faptei şi a făptuitorului, pentru
a se aprecia dacă fapta săvârşită are caracter penal şi dacă există temei al răspunderii penale.
A doua etapă - etapa tragerii la răspundere penală a persoanei vinovate de săvârşirea
infracţiunii - începe din momentul pornirii urmăririi penale şi până la terminarea acesteia.
Realizarea răspunderii penale în această etapă are loc în forme şi în condiţii reglementate
detaliat de normele dreptului procesual penal:
 aplicarea restricţiilor de natură procesual-penală faţă de persoana bănuită (învinuită) de
săvârşirea infracţiunii, materializată, de regulă, în măsurile preventive (art. 175 din CPP
al RM);
 liberarea necondiţionată de răspundere penală (de exemplu, expirarea prescripţiei
tragerii la răspundere penală). După cum se poate observa, în această etapă drepturile şi
obligaţiile corelative pe care răspunderea penală le presupune se conturează, îmbracă
forme concrete. în acest sens, unii autori consideră că aceasta ar fi prima etapă în
realizarea răspunderii penale".
A treia etapă - etapa condamnării - începe din momentul terminării urmăririi penale şi până la
momentul în care hotărârea de condamnare (sau prin care se pronunţă o altă soluţie) rămâne
definitivă. În această etapă dreptul statului de a pedepsi se materializează în sancţiunea
aplicată concret în cauză, prin hotărârea de condamnare.
Deşi realizarea răspunderii penale în cadrul acestei etape ar putea avea loc şi în alte forme:
- liberarea de pedeapsă penală (prescripţia executării sentinţei de condamnare etc); - condamnarea
cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
A patra etapă - etapa executării pedepsei penale - începe, de regulă, din momentul în care
hotărârea de condamnare rămâne definitivă şi durează până ce această sancţiune a fost
executată efectiv sau considerată executată în temeiul legii. În cadrul acestei etape
răspunderea penală se realizează în următoarele forme: - în forma restricţiilor, determinate de
specificul raporturilor execuţional-penale; - în forma înlocuirii părţii neexecutate din
pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă sau mai aspră (în cazul sustragerii cu rea-voinţă de la
executarea pedepsei stabilite); - în forma liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen.
A cincea etapă - antecedentele penale (consecinţa răspunderii penale) - este cuprinsă între
momentul terminării executării pedepsei şi momentul în care intervine reabilitarea. Deşi în
5
 această etapă răspunderea nu mai îmbracă forme concrete, ea continuă să existe sub forma
unor interdicţii pe care persoana ce a fost condamnată le suportă chiar după executarea
sancţiunii penale şi sub forma asistenţei postpenale, care are scopul de reintegrare socială
deplină1".
Important este că raportul juridic de răspundere penală se realizează doar în cadrul raportului
juridic penal de conflict, adică din momentul săvârşirii infracţiunii şi până la stingerea sau
ridicarea antecedentelor penale în ordinea stabilită de lege.
III. Răspunderea pentru infracțiunile contra vieții și sănătății
persoanei conform dreptului penal al RM și țărilor de peste hotare
Infracţiunile contra vieţii și sănătăţii persoanei reprezintă grupul de infracţiuni prevăzute în
Capitolul II al Părţii speciale a Codului penal al Republicii Moldova. Acestea sunt fapte
prejudiciabile, săvârșite cu intenţie sau din imprudenţă, care vatămă sau pun în pericol – în
mod exclusiv sau în principal – relaţiile sociale privitoare la viaţa sau sănătatea persoanei.
Așa cum rezultă din definiţie, obiectul juridic generic al infracţiunilor din grupul specificat îl
formează relaţiile sociale privitoare la viaţa sau sănătatea persoanei.
Astfel potrivit Codului penal al Republicii Moldova, infracțiunile contra vieții și sănătății sunt
prevăzute în următoarele articole: Art.145. Omorul intenţionat; Art.146. Omorul săvârşit în
stare de afect; Art. 147. Pruncuciderea; Art.148. Lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei
(eutanasia);
Art.149. Lipsirea de viaţă din imprudenţă; Art.150. Determinarea la sinucidere; Art.151. Vătămarea
intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; Art.152. Vătămarea intenţionată
medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii; Art.153. Vătămarea intenţionată uşoară a
integrităţii corporale sau a sănătăţii; Art.154. Maltratarea intenţionată sau alte acte de
violenţă; Art.155. Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii; Art.156. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii în stare de
afect; Art.157. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată din
imprudenţă; Art.158. Constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru
transplantare; Art.159. Provocarea ilegală a avortului; Art.160. Efectuarea ilegală a sterilizării
chirurgicale; Art.161. Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării embrionului fără
consimţământul pacientei; Art.162. Neacordarea de ajutor unui bolnav;
Art. 163. Lăsarea în primejdie.
Articolul 145 prevede omorul intenționat. Astfel omorul unei persoane se pedepseşte cu
închisoare de la 12 la 20 de ani. Iar Omorul săvârşit: a) cu premeditare; b) din interes
material; c) cu intenţii huliganice; d) în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor
de serviciu sau obşteşti; e) profitând de starea de neputinţă a victimei; f) cu răpirea sau luarea
persoanei în calitate de ostatic se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani.

6
În aliniatul 3 se prevede că omorul săvârşit: a) asupra a două sau mai multor persoane; b)
asupra soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate; c) cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide;
d) cu bună-ştiinţă asupra unui minor; e) asupra unui reprezentant al autorităţii publice ori
asupra unui militar în timpul sau în legătură cu îndeplinirea de către aceştia a obligaţiilor de
serviciu; f) de două sau mai multe persoane; g) de către o persoană care a mai săvârşit un
omor intenţionat prevăzut la alin.(1) sau (2); h) cu deosebită cruzime, precum şi din motive
sadice; i) cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvârşirea ei, precum şi
însoţit de viol; j) din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă; k)
prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane; l) cu scopul de a
preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei; m) la comandă se
pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
Articolul 146 prevede infracțiunea de omor săvârșit în stare de afect, survenită în mod subit
provocată de acte de violenţă sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale
victimei, dacă aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau
rudele lui, se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani. Răspunderea pentru omorul în stare
de afect poate fi stabilită numai în cazul în care starea de afect şi intenţia de a săvârşi omorul
apar subit în timpul comportării ilegale a victimei sau îndată după aceasta şi se aduce la
îndeplinire fără întârziere. Dacă însă starea de afect nu a apărut imediat după acţiunile ilegale
ale victimei sau omorul a fost comis după un anumit răstimp, omorul nu poate fi calificat
potrivit art.146 CP.
Articolul 147. Pruncuciderea prevede că omorul copilului nou-născut, săvârşit în timpul
naşterii sau imediat după naştere de către mama care se afla într-o stare de tulburare fizică sau
psihică, cu diminuarea discernământului, cauzată de naştere, se pedepseşte cu închisoare de la
3 la 7 ani. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din
însăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate.
Articolul 148. Lipsirea de viaţă la dorința persoanei (eutanasia) prevede că lipsirea de
viaţă a persoanei în legătură cu o maladie incurabilă sau cu caracterul insuportabil al
suferinţelor fizice, dacă a existat dorinţa victimei sau, în cazul minorilor, a rudelor acestora,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
În articolul 149 este prevăzută lipsirea de viață din imprudență care se pedepseşte cu
închisoare de până la 3 ani. În alineatul (2) se prevede că lipsirea de viaţă din imprudenţă a
două sau mai multor persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani. Gradul
prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi natura
valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil al
infracţiunii este stipulat în art.15 CP.
Articolul 150. Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere prin persecutare,
clevetire ori jignire din partea celui vinovat se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
7
Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere: a) a soţului (soţiei) sau a unei rude
apropiate; b) a unui minor; c) a unei persoane care se află într-o dependenţă materială sau altă
dependenţă faţă de cel vinovat; d) prin comportare plină de cruzime; e) prin înjosirea
sistematică a demnităţii victimei se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
Articolul 151. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care
este periculoasă pentru viaţă ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui
alt organ ori încetarea funcţionării acestuia, o boală psihică sau o altă vătămare a sănătăţii,
însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la
întreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente, se
pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
Aceeaşi acţiune săvârşită: a) asupra soţului (soţiei) sau unei rude apropiate; b) asupra
minorului; c) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de
serviciu sau obşteşti; d) de două sau mai multe persoane; e) prin schingiuire sau tortură; f)
prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane; g) din interes
material; h) cu intenţii huliganice; i) din motive de duşmănie sau ură socială, naţională,
rasială sau religioasă se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani.
Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite: a) repetat; b) asupra a două sau mai multor
persoane; c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală; d) cu scopul de a
preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei; e) la comandă, se
pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani.
Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), care au provocat decesul victimei, se pedepsesc cu
închisoare de la 10 la 15 ani.
Articolul 152. Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care
nu este periculoasă pentru viaţă şi nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost
urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătăţii, fie de o pierdere considerabilă şi stabilă a
mai puţin de o treime din capacitatea de muncă, se pedepseşte cu arest de până la 6 luni sau
cu închisoare de până la 4 ani. Aceeaşi acţiune săvârşită: a) repetat; b) asupra a două sau mai
multor persoane; c) asupra soţului (soţiei) sau unei rude apropiate; d) asupra unei persoane în
legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti; e) de două sau mai
multe persoane; f) prin schingiuire sau tortură; g) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau
sănătatea mai multor persoane; h) din interes material; i) cu intenţii huliganice; j) din motive
de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă; k) la comandă se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 7 ani.
Articolul 153. Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
urmată fie de o dereglare de scurtă durată a sănătăţii, fie de o pierdere neînsemnată, dar
stabilă a capacităţii de muncă, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 300 unităţi

8
convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau
cu închisoare de până la un an.
Articolul 154. Maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă, dacă nu au provocat
urmările prevăzute la art.151-153, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi
convenţionale sau cu arest de până la 6 luni. Aceleaşi acţiuni săvârşite: a) asupra soţului
(soţiei) sau unei rude apropiate; b) cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide; c) asupra unui
minor; d) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu
sau obşteşti; e) de două sau mai multe persoane; f) profitând de starea de neputinţă a victimei;
g) cu folosirea unor instrumente speciale de tortură; h) la comandă se pedepsesc cu amendă în
mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la un an.
Articolul 155. Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii, dacă a existat pericolul realizării acestei ameninţări, se pedepseşte cu amendă în
mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu arest de până la 6 luni, sau cu închisoare
de până la 2 ani.
Articolul 156. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii în stare
de afect, survenită în mod subit, provocată de acte de violenţă, de insulte grave ori de alte
acte ilegalesau imorale ale victimei, dacă aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmări grave
pentru cel vinovat sau rudele lui, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi
convenţionale sau cu arest de până la 6 luni, sau cu închisoare de până la 3 ani.
Articolul 157. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată
din imprudenţă se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau
cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de
până la 2 ani. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge
din însăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului
prejudiciabil al infracţiunii este stipulat în art.15 CP. Răspunderea penală faţă de vătămările
medii sau uşoare ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii din imprudenţă se exclude.
Articolul 158. Constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru
transplantare sau în alte scopuri, săvârşită cu aplicarea violenţei ori cu ameninţarea
aplicării ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.
Aceeaşi acţiune săvârşită asupra unei persoane despre care cel vinovat ştia cu certitudine că
se află în stare de neputinţă ori în dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de el se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
Articolul 159. Provocaarea ilegală a avortului prevede că întreruperea cursului sarcinii, prin
orice mijloace, săvârşită: a) în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate
în acest scop; b) de către o persoană care nu are studii medicale superioare speciale; c) în
9
cazul sarcinii ce depăşeşte 12 săptămâni, în lipsa indicaţiilor medicale, stabilite de Ministerul
Sănătăţii; d) în cazul contraindicaţiilor medicale pentru efectuarea unei asemenea operaţii; e)
în condiţii antisanitare se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi
convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.
Aceeaşi acţiune: a) săvârşită repetat; b) care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă ori
medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii; c) care a provocat din imprudenţă decesul
victimei se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.
Articolul 160. Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale de către medic se pedepseşte cu
amendă în mărime de până la 200 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.
Aceeaşi acţiune săvârşită: a) în unităţi medico-sanitare nespecializate; b) de către o persoană
fără studii medicale superioare speciale se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500
unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără)
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un
termen de până la 5 ani.
Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care: a) au fost săvârşite repetat; b) au cauzat din
imprudenţă o dereglare îndelungată a sănătăţii ori o vătămare gravă a integrităţii corporale
sau a sănătăţii; c) au provocat din imprudenţă decesul pacientului, se pedepsesc cu închisoare
de la 3 la 10 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita
o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.
Articolul 161. Efectuarea de către medic a fecundării artificiale sau a implantării
embrionului fără consimţământul scris al pacientei se pedepseşte cu amendă în mărime de
până la 300 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
Articolul 162. Neacordarea de ajutor, fără motive întemeiate, unui bolnav de către o
persoană care, în virtutea legii sau a regulilor speciale, era obligată să îl acorde se pedepseşte
cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu arest de până la 6 luni.
Aceeaşi faptă care a provocat din imprudenţă: a) o vătămare gravă a integrităţii corporale sau
a sănătăţii; b) decesul bolnavului se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani cu privarea de
dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până
la 3 ani.
Articolul 163. Lăsarea în primejdie, cu bună-ştiinţă, fără ajutor a unei persoane care se află
într-o stare periculoasă pentru viaţă şi este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza
vârstei fragede sau înaintate, a bolii sau a neputinţei, în cazurile când cel vinovat fie că a avut
posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate, fiind obligat să îi poarte de grijă, fie că el

10
 însuşi a pus-o într-o situaţie periculoasă pentru viaţă, se pedepseşte cu amendă în mărime de
până la 200 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.
Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţă: a) o vătămare gravă a integrităţii corporale
sau a sănătăţii; b) decesul victimei se pedepseşte cu închisoare de până la 4 ani.

România:
În legislația penală a României, infracțiunile contra persoanei se situiază imediat dupǎ
infracțiunile contra siguranței statului, deoarece persoana cu toate atributele sale reprezintǎ
una din valorile sociale fundamentale pe care statul le ocrotește.
Infracțiunule contra persoanei sunt structurate în mai multe capitole, în funcție de valoarea
socialǎ lezatǎ: viața, sǎnǎtatea și integritatea corporalǎ, libertatea fizicǎ sau psihicǎ, libertatea vieții
sexuale. Astfel în Capitolul I din infracțiunile contra vieții fac parte:
Art. 186 Omorul care prevede că uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la
10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar tentativa se pedepseşte.
Art. 187 Omorul calificat prevede că omorul săvârşit în vreuna din următoarele
împrejurări: a) cu premeditare; b) din interes material; c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage
pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse; d) pentru a înlesni
sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni; e) de către o persoană care a mai comis anterior o
infracţiune de omor în formă consumată; f) asupra a două sau mai multor persoane; g) asupra unei
femei gravide; h) prin cruzimi, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de
ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar tentativa se pedepseşte.
Art. 188 Uciderea la cererea victimei prevede că uciderea săvârşită la cererea explicită,
serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate
gravă atestate medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 7 ani.
Art. 189 Determinarea sau înlesnirea sinuciderii. Alineatul 1 al articolului dat se referă la
fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani. Iar alineatul 2 prevede că atunci când fapta prevăzută în
alineatul precedent s-a săvârşit faţă de un minor cu vârsta cuprinsă între 13 şi 18 ani sau faţă de o
persoană cu discernământ diminuat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani. Aliniatul 3 al
aceluiași articol prevede că determinarea sau înlesnirea sinuciderii, săvârşită faţă de un minor care
nu a împlinit vârsta de 13 ani sau faţă de o persoană care nu a putut să-şi dea seama de consecinţele
acţiunilor sau inacţiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a avut loc, se
pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 190 Uciderea din culpă. Articolul dat stipuează că uciderea din culpă a unei persoane
se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. În alineatul 2 se stipulează că uciderea din culpă ca
urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei
11
profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, se pedepseşte cu închisoare de la
2 la 7 ani. Când încălcarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăşi
o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
În capitolul II intitulat infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății în art. 191 Art.
Lovirea sau alte violenţe, se stipulează că lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe
fizice se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă. În alineatul 2 se prevede că
fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, fiind necesare
îngrijiri medicale pentru vindecare, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă., iar acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 192 Vătămarea corporală se stipulează că fapta prevăzută în art.191 care a cauzat
vreuna din următoarele consecinţe:
a) o infirmitate; b) un prejudiciu estetic grav şi permanent;c) avortul;
d) punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
În același articol la alineatul 2 se stipulează că atunci când fapta a fost săvârşită în scopul
producerii uneia dintre consecinţele prevăzute în alin. 1 lit. a) şi b) pedeapsa este închisoarea de la 3
la 10 ani. Iar în alineatul 3 se prevede că tentativa la infracţiunea prevăzută în alin. 2 se pedepseşte,
iar alineatul 4 prevede că acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mişcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 193 Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Dacă vreuna dintre faptele
prevăzute în art. 191 şi în art.192 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la
6 la 12 ani.
Art. 194 Vătămarea corporală din culpă. Alineatul 1 al articolului dat se referă la faptul că
fapta prevăzută în art. 191 alin. 2 săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa
băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie
prin ea însăşi infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Iar fapta
prevăzută în art. 192 alin. 1 săvârşită din culpă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau
cu amenda. Alineatul 3 specifică că atunci când fapta prevăzută în alin. 2 a fost săvârşită ca urmare
a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau
meserii, ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani
sau amenda. Alineatul 4 prevede că dacă urmările prevăzute în alin. 1 – 3 s-au produs faţă de două
sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
În alineatul 5 se specifică că dacă nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de
prevedere sau desfăşurarea activităţii care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin.1 şi 3
constituie prin ea însăşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. Iar
alineatul 6 stipulează că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.

12
 Art. 195 Relele tratamente aplicate minorului prevede că punerea în primejdie gravă, prin
măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către
părinţi sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7
ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 196 Încăierarea în alineatul 1 prevede că participarea la o încăierare între mai multe
persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Alineatul 2 specifică că
dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare corporală uneia sau mai multor persoane şi nu se
cunoaşte care dintre participanţi a produs urmările, se aplică tuturor pedeapsa închisorii de la unu
la 5 ani, cu excepţia victimei, care răspunde potrivit alin.1. În alineatul 3 se specifică că atunci când
prin fapta săvârşită în condiţiile alin. 2 s-a cauzat moartea unei persoane pedeapsa este închisoarea
de la 6 la 12 ani, iar dacă s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale
pedepsei se majorează cu o treime. Nu se pedepseşte cel care a fost prins în încăierare împotriva
voinţei sale sau care a încercat să-i despartă pe alţii.
Capitolul III al codului penal Român este intitulat infracțiuni săvârșite asupra unui membru
de familie. Din aceasta categorie fac parte următoarele infracțiuni: Art. 197 Violenţa în familie care
prevede că dacă faptele prevăzute în art. 186, art. 187, art. 191-193 sunt săvârşite asupra unui
membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime. În
cazul infracţiunilor prevăzute în art. 191 şi în art. 194 săvârşite asupra unui membru de familie,
acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu.
O altă infracțiune din acest capitol este prevăzută la art. 198 Uciderea ori vătămarea nou-
născutului săvârşită de către mamă. În care se prevede că uciderea copilului nou-născut imediat
după naştere dar nu mai târziu de 24 de ore, săvârşită de către mama aflată în stare de tulburare
psihică se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 186, ale cărei limite speciale se reduc la
jumătate. Dacă faptele prevăzute în art. 191-193 sunt săvârşite asupra copilului nou-născut imediat
după naştere dar nu mai târziu de 24 de ore, de către mama aflată în stare de tulburare psihică,
limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
În capitolul IV se prevăd infracțiunile asupra fătului. În art. 199 Avortul se stipulează că
întreruperea cursului sarcinii săvârşită în vreuna dintre următoarele împrejurări: a) în afara
instituţiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop; b) de către o persoană care
nu are calitatea de medic de specialitate obstetrică- ginecologie şi drept de liberă practică medicală
în această specialitate; c) dacă vârsta sarcinii a depăşit paisprezece săptămâni, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi. Avortul
săvârşit în orice condiţii, fără consimţământul femeii însărcinate, se pedepseşte cu închisoare de la
2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) s-a
cauzat femeii însărcinate o vătămare corporală pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea femeii însărcinate,
pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Când faptele au
13
fost săvârşite de un medic, pe lângă pedeapsa închisorii, se va aplica şi interzicerea exercitării
profesiei de medic. Nu se pedepseşte femeia însărcinată care îşi întrerupe cursul sarcinii.
Art. 200 Vătămarea fătului prevede că vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a
împiedicat instalarea vieţii extrauterine se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani. Vătămarea
fătului în timpul naşterii, care a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea
de la 2 la 7 ani.
Deasemenea din categoria infracțiunilor contra veții și sănătății persoanei mai fac parte și
capitolul V denumit infracțiunile privind obligația de asistență a celor în primejdie, în care se
înscriu art. 201 Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate - misiunea de a da
ajutorul necesar sau de a anunţa de îndată autorităţile de către cel care a găsit o persoană a cărei
viaţă, integritate corporală sau sănătate este în pericol şi nu are putinţa de a se salva, se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
De asemenea și art. 202 Împiedicarea ajutorului, care se referă la faptul că împiedicarea
intervenţiei ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de la un pericol iminent şi grav pentru viaţa,
integritatea corporală sau sănătatea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu
amendă.
Capitolul VI infracțiuni contra libertății personei este constituit din următoarele infracțiuni:
Art. 203 Lipsirea de libertate în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare de la unu la 7 ani. (2).
Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 de ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi. Art. 204 Ameninţarea cu săvârşirea unei infracţiuni sau cu
producerea unei vătămări injuste a unui drept sau interes legitim, îndreptată împotriva sa ori a altei
persoane, dacă aceasta are aptitudinea de a alarma, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă. Art. 205 Şantajul se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Dacă faptele
prevăzute în alin. (1) şi (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos
patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. Art. 206
Hărţuirea prevede că fapta persoanei care, în mod repetat, urmăreşte victima ori îi supraveghează
locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de
temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
Din capitolul VII intitulat traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile fac parte
următoarele infracțiuni: Art. 207 Sclavia care se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi. Art. 208 Traficul de persoane se pedepseşte cu închisoare de
la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Art. 209 Traficul de minori se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Art. 210 Supunerea la muncă
forţată sau obligatorie se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani. Art. 211 Proxenetismul se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. În cazul în care
determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituţiei s-a realizat prin constrângere,
14
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Dacă faptele
sunt săvârşite faţă de un minor, limitele speciale pedepsei se majorează cu jumătate. Art. 212
Exploatarea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Dacă fapta este
săvârşită în următoarele împrejurări: a) de părinte, tutore, curator ori de către cel care are în îngrijire
persoana care cerşeşte; b) prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. Art. 213
Folosirea unui minor în scop de cerşetorie se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
În capitolul VIII intitulat infracțiuni contra libertății și integritaații sexuale se regăsesc
următoarele infracțiunile prevăzute la art. 216 Violul ce se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10
ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea,
paza sau tratamentul făptuitorului; b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră; c) victima nu
a împlinit vârsta de 15 ani; d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice; e)
fapta a avut ca urmare vătămarea corporală. Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei,
pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Art. 217
Agresiunea sexuală se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi. Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci
când: a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului; b)
victima este rudă în linie directă, frate sau soră; c) victima nu a împlinit vârsta de 15 ani; d) fapta a
fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice; e) fapta a avut ca urmare vătămarea
corporală. Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 de
ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 218 Actul sexual cu un minor se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi. Fapta prevăzută în alin. (1) săvârşită de un major cu un minor
cu vârsta între 13 şi 15 ani, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

FRANȚA:
Codul penal Francez prevede că infracţiunile penale sunt clasificate, în funcţie de gravitatea
lor, în crime, delicte şi contravenţii. Nimeni nu este responsabil penal decât pentru propria faptă.
Răspunderea penală a persoanelor juridice nu o exclude pe cea a persoanelor fizice autori sau
complici ale aceloraşi fapte. Nu este responsabilă penal persoana care suferea, în momentul
faptelor, de o tulburare fizică sau neuropsihică ce i-au afectat discernământul sau controlul asupra
acţiunilor sale. Nu este responsabilă penal persoana care a acţionat sub imperiul unei forţe sau unei
constrângeri căreia nu i-a putut rezista. Nu este responsabilă penal persoana care demonstrează că a
crezut, dintr-o eroare asupra dreptului pe care nu era în măsură să-1 evite, că poate comite acţiunea
în mod legitim.

15
 Nu este responsabilă penal persoana care a îndeplint o acţiune ordonată sau autorizată de
dispoziţiile legislative sau regulamentare. Nu este responsabilă penal persoana care îndeplineşte o
acţiune comandată de autoritatea legitimă, exceptând cazul în care această acţiune este clar ilegală.
Pedepsele penale de care sunt pasibile persoanele fizice sunt: 1. închisoare penală sau detenţie
penală pe viaţă; 2. închisoare penală sau detenţie penală de maxim 30 de ani; 3. închisoare penală
sau detenţie penală de maxim 20 de ani; 4. închisoare penală sau detenţie penală de maxim 10 de
ani.
În Secțiunea 1 a Capitolului II se prevăd imfracțiunile voluntare aduse vieţii. Astfel
omorul voluntar al aproapelui constituie o crimă. Se pedepseşte cu treizeci de ani închisoare
penală. Omorul care prevede, însoţeşte sau urmează unei alte crime se pedepseşte cu închisoare
penală pe viaţă. Omorul care are ca obiect fie pregătirea sau facilitarea unui delict, fie favorizarea
fugii sau asigurarea impunităţii autorului sau complicelui unui delict se pedepseşte cu închisoare
penală pe viaţă.
Omorul comis cu premeditare constituie un asasinat. Se pedepseşte cu închisoare penală
pe viaţă. Articolul 221-5 prevede Atentarea la viaţa aproapelui prin utilizarea sau administrarea
de substanţe capabile să ducă la moarte constituie o otrăvire și se pedepseşte cu treizeci ani
închisoare penală. Facerea de oferte sau promisiuni unei persoane sau propunerea de daruri, cadouri
sau tot felul de avantaje pentru a comite un asasinat sau o otrăvire se pedepseşte, dacă această crimă
nu a fost comisă nici încercată, cu zece ani închisoare şi cu o amendă de 150 000 Euro.
În secțiunea 2 al aceluiași capitol se prevăd infracțiuni sau atingeri involuntare aduse
vieţii, astfel cauzarea prin stângăcie, imprudenţă, neatenţie, neglijenţă sau încălcarea unei obligaţii
de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau regulament, morţii aproapelui constituie un omor
involuntar pedepsit cu trei ani închisoare şi cu amenda de 45000 euro. În caz de încălcare
deliberată a unei obligaţii speciale de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau regulament,
pedepsele date sunt până la cinci ani închisoare şi o amendă de 75000 euro.
Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute de secţiunea 1 din acest capitol primesc
de asemenea următoarele pedepse complementare:
 Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie.
 Interdicţia de a exercita o funcţie publică.
 Confiscarea prevăzută de articolul 131-21
 Interdicţia sejurului, conform modalităţilor prevăzute de articolul 131-31.
Paragraful 2 al aceluiasi capitol este dedicat violențelor sau vătămărilor corporale. Astfel
violenţele ce au provocat moartea fără intenţie se pedepsesc cu cincisprezece ani de închisoare
penală. Infracţiunea definită la articolul 222-7 se pedepseşte cu douăzeci de ani închisoare
penală dacă este comisă:
 Asupra unui minor de cincisprezece ani;
 Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli,
16
 infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de
autor;
 Asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra tatălui sau mamei adoptive;
 Asupra unui magistrat, jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, un militar al
jandarmeriei naţionale, un funcţionar al poliţiei naţionale, de la vamă, din
administraţia penitenciară sau orice altă persoană depozitară a autorităţii publice s.a.
 Asupra soţului/soţiei, ascendenţilor şi descendenţilor în linie directe a persoanelor
menţionate la 4° sau asupra oricărei alte persoane de locuieşte de obicei la domiciliul
lor, în având în vedere funcţiile exercitate de aceste persoane;
Articolul 222-9 se referă la violenţele (vătămări corporale) ce duc la o mutilare sau o
infirmitate permanentă se pedepsesc cu zece ani de închisoare şi cu amenda de 150000 euro.
Infracțiuni de vatamare corporala sunt incriminate și în codurile penale ale unor state
europene, cum ar fi:
 Codul penal din Monaco – „loviri sau vatamari care au pricinuit moartea”;
 Codul penal german – „cand leziunea corporala va fi provocat moartea victimei”;
 Codul penal danez – „acte de violenta sau lovituri cauzatoare de moarte ori leziuni grave”;
 Codul penal finlandez – „violente in urma carora victima sucomba”
 Codul penal norvegian – „loviri sau vatamari urmate de moarte”
 Codul penal portughez – „lovitura corporala care a provocat moartea”, cu atenuanta prev. de
art.362 „daca vatamarea, actul de violenta sau lovirea corporala nu a fost mortala si nu a
agravat, nici nu a provocat o infirmitate mortala si s-a stabilit ca moartea a fost determinata
de o circumstanta accidentala care, independent de vointa infractorului, nu era consecinta
actului sau. ”;
 Codul penal olandez – „acte de violenta – leziuni corporale grave – urmate de moarte
 Codul penal al Federatiei Ruse – „vatamarea corporala grava avand drept urmare moartea
victimei”
 Codul penal al Federatiei Ruse – „vatamarea grava cu intentie a integritatii corporale care a
cauzat moartea victimei”
 Codul penal din Liechtenstein – „loviri cauzatoare de moarte fara intentia de a o produce”;
 Codul penal italian – „omuciderea praeterintentionata”;
 Codul penal belgian – „omuciderea voluntara neconsiderata omor, cand lovirile sau
vatamarile intentionate, dar fara intentia de a produce moartea, au cauzat-o totusi”;
 Codul penal polonez – „leziunea corporala intentionata urmata de moarte”;
 Codul penal bulgar – „vatamarea corporala intentionata urmata de moarte prin imprudenta”.

17
 IV. Raspunderea pentru infracțiunea de omor din culpă (imprudență)
în legislația penală a altor state
Lipsirea de viaţă din imprudenţă constituie rezultatul indisciplinei, neaten- ţiei și lipsei de
precauţie a făptuitorului. Deși gradul de pericol social al acestei infracţiuni este mai redus în
comparaţie cu cel al infracţiunilor săvârșite prin omor, nu înseamnă că urmările prejudiciabile
ale lipsirii de viaţă din imprudenţă sunt întotdeauna mai puţin grave. În condiţiile progresului
tehnico-știinţific se remarcă o vădită tendinţă de creștere a frecvenţei comiterii acestei
infracţiuni. De aceea, periculozitatea cazurilor de lipsire de viaţă din imprudenţă nu trebuie
subestimată.
În legislația penală a RM în articolul 149 este prevăzută lipsirea de viață din imprudență care
se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani. În alineatul 2 se prevede că lipsirea de viaţă din
imprudenţă a două sau mai multor persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
Lipsirea de viaţă din imprudenţă a două sau a mai multor persoane (alin.2 art.149 CP) se
referă la rezultatul produs. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care
a împlinit vârsta de 16 ani.
Omorul din imprudență în codul penal german - „acela care din imprudență cauzează
moartea unei ființe umane, se pedepsește cu închisoare pana la 5 ani sau amenda”
Omorul din culpa în codul penal italian - „acela care cauzeaza din culpa moartea unei
persoane, se pedepseste cu recluziune de la 6 luni la 5 ani. Dacă fapta este comisă prin
încalcarea normelor privind circulația stradală sau a celor privind prevenirea accidentelor de
muncă, pedeapsa este recluziunea de la 1 an la 5 ani.
În cazul morții mai multor persoane, sau a morții uneia sau mai multor persoane și a
vătămării uneia sau mai multor persoane, se va aplica pedeapsa prevăzută de lege pentru cea
mai grava dintre faptele comise, sporita pâna la triplu, dar fara ca pedeapsa aplicată să
depășească 12 ani”
Omorul involuntar în codul penal francez - „Fapta de a cauza, in conditiile si dupa distinctiile
prevazute in art.121-3, prin neindemanare, neatentie, neglijenta, sau nerespectarea unei
obligatii de siguranta sau de prudenta impuse de lege sau de regulament, moartea altei
persoane, constituie un omor involuntar pedepsit cu inchisoare de 3 ani si cu amenda de
45.000 euro.
In caz de încalcare vadit deliberata a unei obligatii speciale de siguranta sau de prudenta
impuse de lege sau de regulament, pedepsele sunt de 5 ani inchisoare si amenda de 75.000
euro.” Cand neindemanarea, imprudenta, neatentia, neglijenta sau nerespectarea unei obligatii
de siguranta sau de prudenta dintre cele prevazute de art.221-6 este condusa de conducatorul
unui vehicul terestru cu motor, omorul involuntar se pedepseste cu inchisoare de 5 ani si
amenda de 75.000 euro.

18
Pedepsele sunt de 7 ani inchisoare si amenda de 100.000 euro, cand:
 conducatorul a comis o incalcare vadit deliberata a unei obligatii speciale de siguranta sau de
prudenta impusa de lege sau de regulament, alta decat cele aratate in alineatul anterior;
 conducatorul se gasea in stare de betie vadita sau era sub influenta unei stari alcoolice
caracterizate printr-o concentratie de alcool in sange sau in aerul expirat egala sau superioara
fata de limitele fixate prin dispozitiile legislative sau regulamentare ale codului rutier, sau a
refuzat de a se supune verificarilor prevazute de catre acest cod si destinate pentru stabilirea
existentei unei stari alcoolice;
 din analiza sangelui a rezultat ca, conducatorul a folosit substante sau plane clasificate ca
stupefiante, sau a refuzat sa se supuna verificarilor prevazute de codul rutier destinate pentru
stabilirea daca el a condus dupa ce folosise stupefiante;
 conducatorul nu era titular al permisului de conducere cerut de lege sau de regulament ori
permisul sau fusese anulat, invalidat, suspendat ori retinut;
 conducatorul a comis o depasire a vitezei maxime autorizate egala sau superioara cu 50 km/h;
 conducatorul, stiind ca a cauzat ori a ocazionat vreun accident, nu a oprit si a incercat astfel sa
scape de raspunderea penala sau civila ce i-ar fi revenit.

Pedepsele sunt de 10 ani inchisoare si amenda de 150.000 euro, atunci cand omorul
involuntar a fost comis in prezenta a doua sau mai multe dintre circumstantele mentionate la pct.
1 și urmatoarele din acest articol”
Omorul din imprudenta în codul penal spaniol - „Acela care prin imprudenta grava
cauzeaza moartea altuia, se pedepseste pentru infractiunea de omor din imprudenta cu pedeapsa
inchisorii de la 1 la 4 ani.
Cand omorul din imprudenta a fost comis prin folosirea unui vehicul cu motor, a unui
ciclomotor, sau a unei arme de foc, se va aplica totodata, dupa caz, pedeapsa interzicerii dreptului
de a conduce vehicule cu motor sau ciclomotoare sau interzicerea dreptului de a detine si de a
purta arme pe o perioada de la 1 pana la 6 ani.
Cand omorul a fost comis din imprudenta profesionala se va aplica de asemenea interdictia
speciala de a exercita profesia, serviciul sau insarcinarea pe o durata de la 3 la 6 ani”.

V. Concluzie:
În concluzie putem menționa că viaţa și sănătatea constituie valorile sociale și comune care
desemnează atributele principale ale persoanei din orice stat. Viaţa persoanei reprezintă
existenţa socială a acesteia, adică realizarea posibilităţii de a participa la relaţiile sociale, de a-
și exercita drepturile și interesele și de a-și executa obligaţiile. Dintre toate atributele inerente
oricărei persoane cel mai important este viaţa. Toate celelalte atribute ale persoanei –

19
 sănătatea, libertatea, cinstea, demnitatea etc. – își pierd sensul și semnificaţia o dată cu
suprimarea vieţii persoanei. Alături de viaţa persoanei, o altă valoare socială, care reprezintă
obiectul juridic generic al infracţiunilor analizate, este sănătatea persoanei.
Astfel infracțiunile contra vieții și sănătății persoanei sunt o categorie de infracțiuni care
caracterizează, sunt specifice și întîlnite în majoritatea țărilor de peste hotarele RM.
Mecanismul de realizare a răspunderii penale prevede că în cadrul raportului juridic penal,
răspunderea penală se realizează în forme şi modalităţi diferite, în funcţie de natura
infracţiunii săvârşite, de pericolul ei social, de periculozitatea şi particularităţile făptuitorului.
Realizarea răspunderii penale înseamnă realizarea drepturilor şi obligaţiilor corelative ale
subiecţilor raportului juridic penal prin intermediul raportului juridic procesual penal. În
contextul drepturilor şi obligaţiilor corelative, dominant apare dreptul statului de a aplica o
sancţiune celui care a săvârşit infracţiunea şi de a-1 constrânge să o execute. Prevederea în
lege a sancţiunilor penale, aplicarea şi punerea lor în executare prin intermediul organelor de
stat competente pun în mişcare mecanismul de realizare a răspunderii penale.
Făcându-şi apariţia în cadrul raportului juridic penal de conflict, răspunderea penală nu este
realizată momentan. Stingerea momentană a răspunderii penale are loc doar în două cazuri: ca
rezultat al decesului infractorului sau prin executarea pedepsei capitale". În celelalte cazuri
realizarea răspunderii penale are loc în anumite forme corespunzătoare etapelor procesului de
realizare. Important este că raportul juridic de răspundere penală se realizează doar în cadrul
raportului juridic penal de conflict, adică din momentul săvârşirii infracţiunii şi până la
stingerea sau ridicarea antecedentelor penale în ordinea stabilită de lege.

VI. Bibliografie:
1. Codul Penal al RM
2. Codul Penal Român
3. Codu Penal Francez
4. Codul Penal al Germaniei
5. Cod Penal al Federație Ruse
6. Codul Penal Italian
7. Codul Penal Spaniol
8. https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2016/08/092_-_Drept_penal_comparat.pdf
9. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=286230
10. http://drept.usm.md/public/files/Dreptpenalspecialf2f52.pdf
11. http://www.rasfoiesc.com/legal/drept/Raspunderea-pentru-infractiuni46.php#_ftn1
12. http://cj.md/uploads/CPRM_Partea_Speciala.pdf

20
13. https://ru.scribd.com/document/95768500/Considera%C5%A3ii-generale-privind-infrac
%C5%A3iuni-contra-vie%C5%A3ii

21