Articulația glenohumerala

Articulația umărului este cea mai mobila articulație a corpului uman, având poate cea
mai imperfecta coaptare a superfețelor articulare. Aceasta coaptare este suplinita prin
structuri capsulotendinoase de mare eficienta.
Umărului i se descriu 5 articulații din care 3 adevărate (scapulohumerala sau
glenohumerala, acromioclaviculara si sternoclaviculara) si 2 false denumite „suprafețe de
alunecare” ( scapulotoracica si bursa subacromiodeltoidiana).
Articulația scapulohumerala este o enartroza in care sunt posibile toate mișcările cu o
mare amplitudine. Este alcătuita din unirea capului humeral cu cavitatea glenoida a scapulei
formând o articulație sfenoidala.

Anatomia

SUPRAFETELE ARTICULARE
De partea scapulei avem cavitatea glenoida având o forma ovala, reprezintă partea
concava a cuplului articular. In centrul articulație se găsește tuberculul glenoidian. Ea este
acoperita de un cartilaj hialin, mai gros la periferie si mai subțire in porțiunea centrala.
Suprafața cavitații este mărita printr-un cartilaj numit cadru glenoidian.
Cadrul glenoidian are rolul de a stabili o concordanta mai buna intre suprafețe
articulare fără a limita amplitudinea de mișcare.
De partea humerusului avem partea convexa a articulație: capul humeral. Este
căptușit de cartilaj hialin.
CAPSULA
Are forma unui manșon și este constituită din două straturi: unul extern, fibros și altul
intern, sinovial. Stratul fibros al capsulei se inseră printr-o extremitate pe periferia cavității
glenoidale, iar prin cea opusă, pe colul humeral și pe colul scapulei. Inserţia humerală este
mai complicată ea nu se face strict pe colul anatomic, ci coboară şi pe cel chirurgical.
Sinoviala căptușește capsula articulara realizând mai multe burse:
-bursa subacromiala
- bursa subdeltoidiana
- bursa din jurul m. latisimus dorsi
 - bursa din jurul m. rotund mare
LIGAMENTELE
Ligamentul coracohumeral este cel mai important ligament al acestei articulaţii se
inseră pe baza şi pe marginea externă a procesului coracoid cu un capăt, iar cu celălalt se
fixează pe tuberculul mare al humerusului şi capsula articulară, după ce a trecut ca o punte
peste şanţul intertubercular.
Ligamentele glenohumerale: sunt trei fascicule fibroase care întăresc capsula. Ele se
pot pune în evidenţă dacă se creează prin excizie, în partea superioară a capsulei. Aceste
ligamente se inseră cu un capăt pe cadrul glenoidal, iar cu celălalt pe colul anatomic al
humerusului . Ele au rolul de a limita mişcările de extensie, rotaţie internă şi abducţie.
INERVATIA SI VASCULARIZATIA
Inervatia umarului este realizata de mai multi nervi proveniti din plexul brahial.
Printre acestia, se remarca nervul axilar care inerveaza muschiul deltoid, nervul
suprascapular care inerveaza muschii supraspinosi si subspinosi si nervul musculocutanat
care inerveaza muschiul biceps lung.
Vascularizatia articulatiei scapulo-humerale: arterele provin din arterele circumflexe
humerale si artera suprascapulara.

Biomecanica
Mobilitatea glenohumerala nu este responsabila de toata amplitudinea miscarii, desi
fiind realizata in cea maia mare parte de aceasta.
Miscarile posibile din aceasta articulatie sunt: flexie-extensie, abductie-adductie,
rotaite interna- rotatie externa.
FLEXIA este de 120⁰ realizata in plan sagiatal in jurul unui ax transversal prin cavitatea
glenoida. Este realizata de mușchii:
- m. deltoid- fibrele anterioare
- m. coracobrahial
- m. biceps cap scurt
- m. dintat anterior
- m. supraspinos
- m. infraspinos.
EXTENSIA are o amplitudine de aproximativ 30⁰ realizata in plan sagital in jurul unui
ax transversal prin cavitatea glenoida. Este realizată de mușchii:
- m. subscapular
 - m. latissimus dorsi
- m. deltoid fibrele posterioare
- cap lung al m. biceps.
ABDUCTIA la 180° se realizează cu rotația in plan frontal a scapulei la 60° si 120°
rotația osului humerus la nivelul articulației scapulo-humerale. Axul mișcării este sagital prin
capul humeral, mișcarea fiind realizata in plan frontal de către mușchii:
- m. supraspinos
- m. deltoid.
- m. biceps cap lung
- mecanismul de bascula a scapulei.
ADDUCTIA este de realizata in același plan si in jurul aceluiași ax ca si abducția dar in
direcția opusa. Este realizată de :
- m. supraspinos
- m. infraspinos
- m. latissimus dorsi
- cap scurt biceps
- m. rotunzi
- m. pectoral mare.
MISCAREA DE ROTATIE este realizată in jurul unui ax vertical prin capul humeral,
planul fiind cel transversal. Mușchii care realizează mișcarea sunt:

 Mușchii rotatorii mediali:

- m. pectoral mare
- m. latissimus dorsi
- m. rotund mare

 Mușchii rotatorii laterali:

- m. infraspinos
- m. rotund mic

Artrokinematica: la interiorul articulației scapulohumerale capetele articulare se

mișca unul fata de celălalt pentru a permite membrului superior sa își ia direcția de
pendulare dorita.
 Aceste mișcări sunt: rulare, alunecare, răsucire, compresie si tracțiune.

In timpul realizării unei mișcări de către membrul superior au loc toate aceste mișcări
intraarticulare. Regula convex-concav arata ca in mișcarea de rulare-alunecare, atunci când
suprafața convexa se mișca fata de suprafața concava rularea are loc in direcția mișcării iar
alunecarea in direcția opusa. Regula concav-convex evidențiază ca in mișcarea suprafeței
concave fata de cea convexa rularea si alunecarea au loc in aceeași direcție, aceea a mișcării.
Mișcarea de flexie-extensie are la baza mișcarea de răsucire. Capul humerusului
răsucindu-se in jurul unui punct din interiorul cavitații glenoidiene. In abducție- adducție
mișcările sunt cele de rulare si alunecare, respectiv in rotație.

Goniometrie

Principalele mișcări ale articulației umărului se realizează de membrul brahial in raport cu

toracele, ceea ce înseamnă ca unghiurile făcute de către mișcări se vor măsura prin poziția
brațului fata de trunchi.
Este indicat ca goniometria sa se realizeze din decubit dorsal sau ventral, membrul
superior de-a lungul corpului, mana fiind in supinație.
1. Abducția este mișcarea de ridicare laterala a brațului, pana ce acesta atinge
urechea. Amplitudinea mișcării este de 180. Poziția de măsurarea este fie decubit
 dorsal fie decubit ventral, brațul fix al goniometrului fiind aliniat pe linia
trunchiului iar cel mobil se fixează pe linia mediana a fetei brațului, spre olecran.

2. Adducția este mișcarea de apropiere a brațului la trunchi, respectiv revenirea

spre poziția zero a brațului abdus. Adducția pura din poziția zero este imposibila
datorita trunchiului. Se poate măsura o adducție adevărata numai daca se
combina cu flexia sau extensia brațului.

3. Flexia numita si ”anteductie”, ”antepulsie” sau ”proiecție anterioara”-se executa

de la 0-180grade, pana ce brațul ridicat ajunge la verticala pe lângă ureche.
Poziția preferabila de start in goniometrie o constituie decubitul dorsal sau
posturile de ortostatism si șezând. Bratul fix al goniometrului se fixează pe trunchi
pe linia medioaxilara, spre marele trohanter, iar cel mobil pe linia mediana a fetei
 laterale a brațului spre condilul lateral, pana spre 150-165grade după care se
orientează spre olecran deoarece humerusul se rotează in ax pentru a se flecta in
continuare.
Indicații:
-sa se evite extensia trunchiului
-sa se evite abducția trunchiului
-sa evite ridicarea umărului

4. Extensia denumita si retroductie, retropulsie, sau proiecție posterioara.

Mișcarea activa măsoară 30, iar cea pasiva cu oarecare forțare, poate atinge 40⁰
prin accentuarea basculării scapulei spre coloana si a retropulsie centurii
scapulare.

Indicații:
-sa se evite flexia anterioara a trunchiului
-sa se evite abducția umărului â
-sa nu se schimbe poziția palmei, care trebuie sa privească mereu înainte

5. Rotația interna sau rotația mediala realizează 90-95 de amplitudine maxima.

Antepulsia centurii scapulare contribuie mult la mișcarea de rotație interna.
Bratul fix al goniometrului se plasează orizontal fixat pe olecran; brațul mobil, pe
linia mediala a fetei posterioare a antebrațului, intre procesele stiloide. Bratul
este abdus la orizontala iar antebrațul flectat pe verticala, palma privind spre
pacient. Se vor evita mișcările umărului.
 6. Rotația externa (laterala) realizează 80-90 amplitudine maxima, măsurarea se
face din aceeași poziție si prin aceeași plasare a goniometrului, mișcarea
executându-se cranial.

7. Circumducția este o mișcare combinata pe care articulația o poate realiza datorita

celor 3 grade de libertate. Ea descrie un con deformat.
Se vor specifica întotdeauna in ce poziție se realizează mișcarea deoarece gradele de
mișcare pot sa difere.
Bibliografie:

 Victor Papilian, Anatomia Omunului, volumul I.

 Tudor Sbenghe, Kinesiologie- Stiinta si miscarea, 2008.
 Tudor Sbenghe, Bazele teoretice si practice ale kinetoterapie.

Popovici Emanuel-Laviniu
Ciofu Sebastian
Droanaca Ana-Maria
Grupa 5, An 2