Tema 5.

METODOLOGIA ELABORĂRII UNUI ARTICOL ŞTIINŢIFIC

Scopul temei
Formarea deprinderilor pentru activitatea de cercetare, pregătirea tinerilor cercetători pentru
efectuarea unei investigaţii ştiinţifice în etapele intermediare ale procesului de studii.

Obiectivele temei
a identifica noţiunea de “articol ştiinţific”;
a stabili etapele elaborării unui articol ştiinţific;
a elucida condiţiile de prezentare ale unui articol ştiinţific;
a familiariza tinerii cercetători cu standardele naţionale şi internaţionale referitoare la
biblioteconomie, informare şi documentare;
a dezvolta capacităţile studenţilor pentru activitarea de investigaţie şi analitică, de generalizare,
de deducere a concluziilor şi formularea lor adecvată;
a forma deprinderi de colectare, sistematizare şi analiză a materialului empiric, a folosirii
metodelor eficiente de cercetare.

Plan:
1.Etapele elaborării articolului ştiinţific
2.Structura articolului ştiinţific
3.Condiţiile de fond ale articolului ştiinţific
4.Condiţiile de formă ale articolului Ştiinţific.

Ce este un articol ştiinţific

Prezentarea unei contribuţii originale a autorului/autorilor adresată comunităţii ştiinţifice
pentru promovare şi, implicit, validare.
Gen publicistic cuprinzând expunerea şi demonstrarea succintă a unor situaţii, idei, prezentarea
unor opinii ştiinţifice.

Premizele: indentificarea “porţilor deschise”

Cuvânt cheie nr. 1: CITEŞTE!
Principiu filozofic: “Acumulările cantitative duc la salturi calitative!”
Cuvânt cheie nr. 2: ASCULTĂ!
Specialiştii în domeniu au deja ochiul format pentru a identifica “ce nu s-a făcut” şi care-s
direcţiile de viitor.

Efort
Cuvântul cheie nr. 1: INVENTIV! (1%)
Cuvântul cheie nr. 2: MUNCĂ! (99%)
Cercetarea se face într-un proces iterativ:
Studiu bibliografic
Identificare oportunităţi
Contribuţie
Implementare, testare, comparare (cu revenire la studiu bibliografic)
Comunicare (discuţia curentă)
Impact asupra comunităţii Oricare dintre paşii de mai sus pot duce la STOP!

Înainte de a scrie un articol

Trebuie să fim convinşi că ne dorim acest lucru.
Trebuie să identificăm clar obiectul cercetării ştiinţifice.
Trebuie să ne asigurăm că ştim exact cine este publicul căruia ne adresăm. Una din cele mai
frecvente greşeli pe care le putem comite este să nu ştim nimic despre cititorul articolului nostru.
Nu trebuie să ne apucăm de scris fără să citim mai întâi
 Instrucţiunile pentru autori ale revistei pe care o vizăm. Un articol propus spre publicare unei
anumite reviste, dar care a fost redactat după regulile impuse de altă revistă, poate avea mai
puţine şanse de a fi publicat, aceast lucru putând sugera că articolul a fost respins anterior. Este
bine ca, după scrierea fiecărei părţi din articol, să recitim instrucţiunile şi să verificăm dacă le-am
respectat.
Etapele elaborării articolului ştiinţific
Determinarea problemei de cercetare şi precizarea titlului.
Selectarea materialului teoretic şi faptic.
Elaborarea unui proiect (plan) şi discutarea lui cu coordonatorul ştiinţific.
Scrierea primei versiuni şi discutarea manuscrisului cu coordonatorul ştiinţific.
Prelucrarea observaţiilor şi sugestiilor.
Prezentarea versiunii finale.

Structura unui articol ştiinţific

Titlu, autori şi afiliere
Rezumat
Introducere
Descrierea contribuţiei proprii
Demonstrarea utilităţii
Concluzii şi direcţii de viitor
Bibliografie
Mulţumiri.

Ordinea redactării secţiunilor

Ordinea enumerării secţiunilor este şi ordinea succesiunii lor.
În momentul când redactăm articolul, pentru a ne uşura munca, putem să nu respectăm această
ordine.
De la bun început, este foarte important să avem tot timpul în minte concluziile, pentru că ele
ne ajută să nu ne îndepărtăm de ceea ce ne-am propus.
Putem scrie Introducerea, după ce ne-am gândit la un Titlu.
Apoi putem scrie secţiunile. Descrierea contribuţiei proprii şi demonstrarea utilităţii.
Deşi în articolul tipărit apare, la început, rezumatul se scrie ultimul.
Datele bibliografice se completează succesiv, odată cu avansarea studiului.

Titlul
Reflectă contribuţia originală şi domeniul.
Toate persoanele care au contribuit la elaborarea lucrării trebuie să se regăsească în listă.
Afilierea permite celor interesaţi să contacteze autorul.

Cum alegem titlul?

Foarte puţini autori realizează cât de mult au de câştigat de pe urma timpului acordat scrierii
acestei părţi vitale a creaţiei lor.
Titlul este primul lucru pe care îl citeşte editorul, atunci când manuscrisul ajunge pe biroul
său; este şi primul, care ajunge sub ochii cititorului, când acesta consultă conţinutul unei reviste.
Prin urmare, un titlul trebuie să conţină cuvinte cât mai puţine, care să descrie cât mai adecvat
conţinutul. În general, acesta trebuie să nu depăşească 10-15 cuvinte.
Un titlu scurt are mai multe avantaje. Acesta este mai incitant, de obicei este mai clar şi ocupă
mai puţin spaţiu, fiind - inevitabil - preferat de editori.

Rezumat (abstract)
Rezumatul este o miniversiune a articolului, care reflect conţinutul articolului cu claritate şi
acurateţe, arătând: motivaţia - de ce am făcut studiul, contribuţia - în ce a constat acest studiu,
utilitatea - ce anume am găsit şi la ce concluzii am ajuns (inclusiv ce aduce nou şi care este
mesajul pentru cititor).
 Rezumatul trebuie să fie scurt, inteligibil, informativ şi interesant.
Adesea este însoţit de cuvinte cheie (utilizate pentru indexare, recenzare, căutare).

Rezumat (abstract)
Rezumatul poate fi de 2 tipuri:
structurat, constând din mai multe paragrafe ce corespund, cu aproximaţie, principalelor
secţiuni ale articolului (întâlnit în cele mai multe reviste)
nestructurat, constând dintr-un singur paragraf, care rezumă foarte bine conţinutul.
Rezumatul trebuie sa conţină cca 200-250 de cuvinte.
De regulă, rezumatul se scrie într-o limbă de circulaţie internaţională.

Introducerea
Scopul acestei secţiuni este de a furniza cititorului informaţia, care ne-a servit drept punct de
plecare, pentru ca acesta să poată înţelege şi evalua studiul nostru.
Trebuie să fim cât mai concişi, să venim cu argumente care susţin ipoteza, să precizăm natura
şi scopul problemei, încercând să convingem cititorul de importanţa acesteia şi să-i captăm
interesul.
Este bine dacă cităm aici nu mai mult de 3 lucrări esenţiale conexe cu problema, aparţinând
unor autori din ţări diferite, dacă este posibil.
Vom încheia această secţiune cu o frază, în care spunem, concret, ceea ce am făcut.

Introducerea
Dacă ştim foarte bine cine este publicul căruia ne adresăm şi am făcut un studiu bun, nu ar
trebui să ne preocupe aspectele legate de această secţiune. Cu toate acestea, este bine să încercăm
să nu subestimăm cititorul şi să-I reproducem aici lucruri pe care le poate găsi în orice manual,
dar nici să-l supraestimăm şi să-i vorbim de lucruri cu care nu este familiarizat, fără să i le
explicăm.

Descrierea contribuţiei proprii

Defalcarea în una sau mai multe secţiuni depinde de autori.
Descrierea trebuie să fie clară, la obiect.
Textele lungi care nu sunt originale în această parte a lucrării conduc la respingerea lucrării.
Nu există standarde pentru această parte.
Cuvântul cheie pentru succes: claritate.

Demonstrarea utilităţii
Această secţiune nu trebuie să deţină mai mult de o treime din lungimea întregului articol.
Scopul este să descriem observaţiile şi asocierile şi să le interpretăm. Rezumând propriile
rezultate şi descriind rezultatele altora, trebuie să discutăm asemănările şi deosebirile şi să facem
speculaţii cu privire la motivele diferenţelor observate.
Se folosesc pentru comparaţii rezultatele din articolele citate.
Trebuie discutate punctele forte şi slăbiciunile studiului nostru şi arătată semnificaţia acestuia.
Dacă rezultatele aduc schimbări în practica juridică, acest lucru trebuie menţionat. Este puţin
probabil ca autorii tuturor studiilor să semnaleze un progres major. Cu toate acestea, este
important să menţionăm felul în care întelegerea fenomenului ştiinţific a progresat, chiar dacă
foarte puţin, ca rezultat al studiului întreprins de noi.
Lipsa unei asemenea secţiuni (comparaţii) duce la respingerea lucrării.

Concluzii şi direcţii viitoare

Concluziile trebuie să prezinte pe scurt contribuţia.
Spre deosebire de rezumat, această secţiune este adresată celor care au citit în întregime
lucrarea şi li se aminteşte “de ce” şi “cum”.
Direcţiile viitoare sunt necesare atât autorilor cât şi pentru cei interesaţi să continue activitatea.
Bibliografia
Datele bibliografice şi citările se perfectează în conformitate cu standardele naţionale şi
internaţionale referitoare la biblioteconomie, informare şi documentare.
În listele de referinţe bibliografice, situate la sfârşitul textului, referinţele sunt prezentate într-o
succesiune numerică, corespunzătoare ordinii citării în text sau în ordinea alfabetică a primului
element.
Citarea surselor bibliografice poate fi realizată prin două metode: forma scurtă a referinţei
inserată în text între paranteze pătrate – [1.1.] – sau ca note de subsol.
Citarea trebuie să conţină suficiente elemente care să asigure corespondenţa exactă între citare
şi referinţa bibliografică a documentului identificat.
Greselile de ortografie, în mentionarea unor titluri de lucrări sau nume de autori, ori atribuirea
citatelor unor autori altor autori sunt, evident, neplăcute pentru aceştia şi, în plus, îl induc în
eroare pe cititor.
Este bine ca în această secţiune să enumerăm numai referinţele relevante publicate, de o
manieră care să corespundă condiţiilor impuse de publicaţia căreia ne adresăm.

Anexe
Anexele, sub formă de tabele, diagrame, scheme etc., însoţesc articolul ştiinţific, când
informaţiile conţinute în diverse material ilustrative înlesnesc înţelegerea ideilor principale ale
studiului.
Se recomandă ca materialul ilustrativ să fie numerotat, însoţit de titlu şi plasat la sfârşitul
articolului.

Mulţumiri
Secţiune opţională în care se specifică
dacă lucrarea a fost elaborată cu ajutor financiar din partea unei instituţii naţionale sau
internaţionale sau
dacă lucrarea scrisă a suferit modificări majore (imbunătăţiri sugerate de recenzori), trebuie
specificate numele persoanei (cu acordul său) sau “mulţumim recenzorului anonim care a ne-a
sugerat …”
Poate apărea ca notă de subsol pe prima pagină.

Condiţii de fond
Articolul ştiinţific trebuie să reflecte nivelul theoretic superior, bazat pe studiul aprofundat al
teoriilor ştiinţifice contemporane, descoperirea şi descrierea esenţei socialeconomice a
fenomenului în studiu, expunerea propriei viziuni a autorului/autorilor asupra cauzelor teoretice
în litigiu.
Articolul ştiinţific trebuie să exprime corelaţia incontestabilă a tezelor teoretice examinate cu
materia factologică, utilizată în studiu.

Stilul abordat în scrierea unui articol ştiinţific

Simplitatea, claritatea şi concizia sunt atuuri ale oricărui articol ştiinţific.
Trebuie să folosim propoziţii scurte şi expresii cât mai simple, deoarece întotdeauna ceea ce
este simplu spus este şi mult mai uşor de citit. Scopul nu este de a impresiona, ci de a informa,
iar cititorul trebuie să poată înainta cu lectura, nu să fie ţinut pe loc. De vreme ce acesta s-a decis
să citească articolul, el vrea să înţeleagă imediat despre ce este vorba, prin urmare, tot ceea ce
stânjeneşte înţelegerea rapidă este nepotrivit.
Trebuie acordată mare atenţie pentru corectitudinea gramaticală, deoarece greşelile de acest
gen, nu numai că distrag atenţia cititorului de la conţinut, dar ne subminează foarte mult
credibilitatea.
Abrevierile trebuie folosite numai atunci când considerăm că ele îl ajută pe cititor să înainteze
cu lectura. Aşadar, este bine să încercăm să rezistăm tentaţiei de a le folosi doar pentru faptul că
astfel este mai comod pentru noi, ca autori. Abrevierile trebuie definite la prima folosire şi
trebuie păstrată o consistenţă în folosirea lor.