Protectia drepturilor consumatorului

1. Istoricul aparitiei DPC - 15 martie ziua mondiala a drepturilor consumatorului.

Conceptul privind drepturile consumatorilor îşi are originea în Carta drepturilor consumatorilor definită de
fostul preşedinte al SUA J. E. Kenedy – în martie 1962 sub forma unui mesaj special adresat Congresului American
Deşi Carta nu a mai fost definitivată ea ramâne importantă prin conturarea drepturilor fundamentale ale
consumatorilor (dreptul la alegere liberă, dreptul la informare, dreptul la petiţie şi ascultare, dreptul la protecţie),
dar mai ales prin faptul că ea a servit drept model de referinţă la elaborarea legilor de protecţie a consumatorilor ce
au apărut în deceniile şapte şi opt în SUA şi în alte ţări din continentul american (Canada, Mexic), cât şi din Europa
(Belgia, Franţa, Germania, Suedia).
Pentru ţările Comunităţii Europene, Consiliul Europei a adoptat în anul 1973 „Carta pentru protecţia
consumatorilor”, unde sunt precizate principiile unei politici active de asistenţă de reparare a daunelor, informare,
educare şi reprezentare a consumatorilor.
Constituţia Republicii Moldova garantează dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere
ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive, de asemenea
răspândirea informaţiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă şi de muncă, la calitatea
produselor alimentare şi a obiectelor de uz casnic (art.37 din Constituţia RM 1994). Adoptarea în an.1993 a Legii
Republicii Moldova nr. 1453-XII din 25.05.93 Cu privire la protecţia consumatorilor a fost un pas important în acest
domeniu şi a pus bazele cadrului juridic şi reglementează raporturile juridice dintre consumatori şi agenţii
economici producători sau comercializatori de produse şi servicii. La 13.03.2003 a fost adoptată o nouă Lege
privind protecţia consumatorilor, nr. 105 care continuă reglementarea relaţiilor în acest domeniu sub aspect mai
modern.
Teoria economica liberala este bazata pe postulatul ca daca consumatorul este national si domina economia,
atunci se ajunge la cea mai alocare posibila a resurselor, in consecinta consumatul se confrunta cu o adevarata
avalansa informationala in legatura cu marfurile prezentate pe piata. Mai mult decit eforturile de a face fata
concurentei din ce in ce mai mari, subiectii economici exercita adevarate presiuni informationale in incercarea de
a influenta consumatorii sa le procure marfa oferita. Respectiv Întru evitarea îmcălcării drepturilor consumatorului
in aceste conditii a aparut necesitatea adoptarii in 1993 a legii cu privire la protectia consumatorului si respective
miscarea consumerista care desemneaza organizarea consumatorilor, formarea asociatiilor de consumatori, care a
devenit o miscare sociala orientate in promovarea si protectia drepturilor consumatorilor. In rom acte normative
care sa reglementeze adest domeniu au aparut dupa an. 1990
Începind cu anii 1960-1970 in mai multe state europene cum ar fi Suedia, Danemarca, MB Germania, Franta si altele
au fost promulgate legi care vizau protectia consumatorului cee ace atesta faptul ca Dreptul consumatorului ca si
domeniu exista inca de pe atunci , a aparut cu scopul de a reglementa drepturile consumatorului, apararea protectia
si siguranta consumatorului fiind promordiala in raport cu alte domenii, fapt/principiu bine definit si in constitutie
Protecția consumatorului reprezinta una din coordonatele principale ale politicilor sociale promovate de catre
Guvernul oricarui stat. Totodată ea trebuie datorita importantei pe care o prezinta sa se constituie intr-o politica de
sine-statatoare cu obiective, prioritati si instrumente proprii.

2. Cadrul legislativ si institutional privind protectia juridica a drepturilor consumatorilor in RM

Guvernul, prin organele administraţiei publice centrale, stabileşte norme şi reglementări specifice pentru protecţia
vieţii, sănătăţii, eredităţii şi securităţii consumatorilor în următoarele cazuri: a) producerea, importul, conservarea,
ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea, pregătirea pentru vînzare şi vînzarea produselor; b)
furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor. (2) Produsele puse la dispoziție pe piață trebuie să
fie însoţite de certificate de conformitate sau de declaraţii de conformitate, de alte documente conform legii. se
reglementează prin prezenta lege, (NR. 105 din 2003 stabileşte bazele juridice pentru protejarea de către stat a
persoanelor în calitatea lor de consumatori) Codul civil, alte legi şi acte normative în domeniul respectiv. Acorduri
internaţionale Dacă acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte prevăd alte norme decît cele care
se conţin în legislaţia naţională cu privire la protecţia consumatorilor, se aplică normele acordurilor internaţionale.
Cadrul institutional – Agentia pentru protectia consumatorului si supravegherea pietii subordonata Min Economiei al
RM, Guvernul RM, Instanta de judecata,
 3. Conceptia de Consumator drepturi si obligatii de baza
consumatorul – persoana fizică, cetăţean (cetăţean străin, apatrid). consumator - orice persoană fizică ce
intenţionează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi
nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională
Orice consumator are dreptul la:
a) protecţia drepturilor sale de către stat;
b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea,
ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime;
c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare a
preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul necorespunzător;
d) informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate;
e) instruire în domeniul drepturilor sale;
f) organizare în asociaţii obşteşti pentru protecţia consumatorilor;
g) adresare în autorităţile publice şi reprezentarea în ele a intereselor sale;
h) sesizarea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi autorităţilor publice asupra încălcării drepturilor şi
intereselor sale legitime, în calitate de consumator, şi la înaintarea de propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii
produselor, serviciilor
Obligatiile Consumatorului : sa respecte legislate in domeniu, sa se conformeze prevederilor legale in domeniul PDC,
sa informeze vorganele de control abilitate despre neregulile depitate in legatura cu careva produse achizitionate, sa
achite serviciile care I se livreaza, ofera, presteaza si respectiv contravaloarea obiectelor procurate, obligat sa
raspunda pentru daunele cauzate furnizorului, prestatorului
4. Clauzele abuzile definitie, clasificare.
clauză contractuală care, nefiind negociată în mod individual cu consumatorul, creează, contrar cerinţelor bunei-
credinţe, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru
semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor ce apar din contract.
În conformitate cu prevederile Legii privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, se interzice
comercianţilor a include clauze abuzive în astfel de contracte. Clauzele abuzive sunt reglementate de CCal RM,
potrivit modificarilo din martie 2019
Clasificare: Clauze abuzive in contractile incheiate cu consumatorii, Clauze abuzive in contractele dintre
profesionisti, Clauze abuzive in alte tipuri de constracte decit cele mentionate.
Caracteristici : este impusa si neclara, creeaza comerciantului un avantaj economic excesiv, llimiteaza drepturile
sau obligatiile esentiale care pericliteaza contractual, creează comerciantului o poziție dominant in contract.

5. Domeniul de aplicare a clauzelor abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.

În toade domeniile ce au ca obiect prestarea serviciilor consumatorilor, livrarea, producerea oferirea diverselor
obiecte, necesare mariei sale consumatorului care cere incheierea unui contract intre prestator, producator agentul
economic, vinzator si comsumator.. Într-un contract dintre un profesionist și un consumator, clauza care nu a fost
negociată individual se consideră abuzivă dacă este propusă de către profesionist și dezavantajează considerabil,
contrar bunei-credințe, consumatorul. Listele prevăzute de articolele menționate nu vor fi interpretate ca liste
exhaustive.

6. Practicile comerciale incorecte

Se interzic practicile comerciale incorecte.
este contrară cerinţelor diligenţei profesionale; şi b) denaturează sau este susceptibilă să denatureze, în mod esenţial,
comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu
al unui grup, în cazul cînd o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori.
Practicile comerciale incorecte sînt, în special, cele înşelătoare si agresive

7. Practicile comerciale înșelătoare

Practicile comerciale înşelătoare pot fi acţiuni înşelătoare sau omisiuni înşelătoare. O practică comercială este
considerată ca fiind acţiune înşelătoare în cazul în care conţine informaţii false sau, în orice alt fel, inclusiv prin
prezentarea generală, induce sau poate induce în eroare consumatorul mediu şi, în orice situaţie, determină sau este
susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacţionare pe care nu ar fi luato în altă situaţie, chiar
dacă informaţia este corectă de fapt cu privire la unul sau mai multe dintre următoarele elemente: a) existenţa sau
natura produsului; b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, eventualele
riscuri previzibile, fabricarea, compoziţia, accesoriile, asistenţa acordată după vînzare şi soluţionarea reclamaţiilor,
modul şi data fabricării sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, termenul de
valabilitate, specificaţiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obţine din utilizare, rezultatele
şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului; d) preţul sau modalitatea de calcul
al preţului ori existenţa unui avantaj specific în ceea ce priveşte preţul; e) necesitatea unui serviciu, a unei piese
separate, a înlocuirii sau remedierii; f) natura, competenţele şi drepturile comerciantului sau ale reprezentantului său,
cum ar fi: identitatea şi patrimoniul, calificările sale, statutul, autorizarea, afilierea sau legăturile sale, drepturile de
proprietate intelectuală sau comercială ori recompensele şi distincţiile primite; g) drepturile consumatorului, inclusiv
dreptul de a beneficia de remediere, de înlocuire sau de restituire a contravalorii produsului, serviciului
necorespunzător, reducerea preţului ca urmare a rezilierii contractului.
8. Practici comerciale agresive
O practică comercială este considerată ca fiind agresivă dacă, în contextul situaţiei de fapt şi ţinînd cont de
toate caracteristicile şi circumstanţele, această practică limitează sau este susceptibilă să limiteze considerabil
libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu în privinţa produsului prin hărţuire, constrîngere,
inclusiv prin utilizarea forţei fizice sau prin influenţă nejustificată, şi, prin urmare, practica dată îl determină sau este
susceptibilă să îl determine pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
Pentru a determina dacă o practică comercială recurge la hărţuire, constrîngere, inclusiv la forţă fizică sau la
influenţă nejustificată, se ia în considerare:
a) momentul, locul desfăşurării, natura şi/sau durata practicii comerciale;
b) recurgerea la ameninţare, la un limbaj sau la un comportament abuziv;
c) exploatarea de către comerciant, în cunoştinţă de cauză, a oricărei situaţii deosebit de grave care afectează
modul de a judeca al consumatorului mediu pentru a influenţa decizia consumatorului cu privire la produs;
d) orice obstacol oneros sau disproporţionat, neprevăzut în contract, impus de comerciant, atunci cînd
consumatorul doreşte să îşi exercite drepturile contractuale, inclusiv dreptul de a rezilia contractul, de a schimba
produsul ori de a se adresa unui alt comerciant;
e) orice ameninţare cu măsuri în situaţia în care acestea nu pot fi luate în mod legal.
Sînt considerate ca fiind agresive, în orice situaţie, următoarele practici comerciale:
a) crearea impresiei consumatorului că nu poate părăsi sediul comerciantului pînă cînd nu se încheie un contract;
b) efectuarea de vizite personale la domiciliul consumatorului, ignorînd solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu
reveni, cu excepţia cazului în care legea permite acest lucru în vederea îndeplinirii unei obligaţii contractuale şi în
măsura în care o permite;
c) solicitarea insistentă şi nedorită prin telefon, fax, email sau prin alt mijloc de comunicare la distanţă, cu excepţia
cazului în care legea permite acest lucru în vederea îndeplinirii unei obligaţii contractuale şi în măsura în care o
permite;
e) includerea într-o publicitate a unui îndemn direct adresat minorilor de a cumpăra produsele promovate ori de a
convinge părinţii sau alţi adulţi să cumpere produsele promovate;
g) informarea explicită a consumatorului că, în cazul în care acesta nu cumpără produsul ori serviciul, comerciantul
riscă să îşi piardă serviciul sau mijloacele de trai;
h) crearea falsei impresii consumatorului că a cîştigat sau va cîştiga un premiu sau un alt beneficiu echivalent ori că
va cîştiga dacă va întreprinde o anumită acţiune, cînd, în realitate, nu există nici un premiu sau un alt beneficiu
echivalent, cînd intrarea în posesia premiului sau a altui beneficiu echivalent este condiţionată de plata unei sume de
bani ori de suportarea unui cost de către consumator.

9. Competentele si drepturile de sesizare referitoare la practicile incorecte: Raspunderi si sanctiuni pu utilizarea

practicii comerciale incorecte :
În vederea stopării şi combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau autorităţile care, potrivit legii, au un
interes legitim pot: a) să iniţieze o acţiune în instanţă; b) să sesizeze Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor pentru
ca aceasta fie să decidă asupra reclamaţiilor, fie să iniţieze acţiuni în instanţă împotriva comercianţilor care au săvîrşit
ori sînt susceptibili să săvîrşească practici comerciale incorecte.
Comercianţii, în cazul în care nu sînt de acord cu sesizarea, trebuie să prezinte dovezi privind incorectitudinea
afirmaţiilor expuse în sesizare în legătură cu practica comercială întreprinsă şi sînt obligaţi, la solicitarea instanţelor
judecătoreşti sau a Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, să le pună acestora la dispoziţie documente probatoare
Răspunderi şi sancţiuni pentru utilizarea practicilor comerciale incorecte: Ţinînd cont de toate interesele implicate
şi, în special, de interesul public, instanţele judecătoreşti competente sau Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor: a)
dispun încetarea sau iniţierea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte,
conform procedurilor şi atribuţiilor stabilite de Codul contravenţional; b) dispun interzicerea sau iniţierea procedurilor
legale corespunzătoare pentru interzicerea practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost încă aplicate,
dar acest lucru este iminent, conform procedurilor şi atribuţiilor stabilite de Codul contravenţional; c) solicită
prezentarea de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului, în termen de 5 zile lucrătoare, a datelor de identificare
a persoanelor fizice sau juridice implicate în realizarea publicităţii audiovizuale, considerată a fi o practică comercială
incorectă, precum şi a unei copii a materialului publicitar difuzat.
În cazul în care, în vederea eliminării efectelor practicilor comerciale incorecte, s-a dispus încetarea, respectiv
interzicerea acestora, iar hotărîrea/decizia organului respectiv a rămas irevocabilă, instanţa care a emis hotărîrea
judecătorească definitivă, respectiv Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor, poate solicita comerciantului:
a) publicarea hotărîrii/deciziei, integral sau parţial, în forma pe care o consideră adecvată;
b) publicarea unui comunicat suplimentar privind măsurile de redresare., se va face, în toate cazurile, într-un
ziar de largă circulaţie, pe cheltuiala comerciantului.

10. Drepturile fundamentale ale consumatorului

a) protecţia drepturilor sale de către stat;
b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea,
ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime;
d) informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate;
e) instruire în domeniul drepturilor sale;
f) organizare în asociaţii obşteşti pentru protecţia consumatorilor; g) adresare în autorităţile publice şi reprezentarea
în ele a intereselor sale;
h) sesizarea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi autorităţilor publice asupra încălcării drepturilor şi
intereselor sale legitime, în calitate de consumator, şi la înaintarea de propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii
produselor, serviciilor.
Practic drepturile fundamentale stabilite prin legea privind protecţia consumatorilor se intercalează cu principiile
directoare de protecţie a consumatorilor recomandate de Organizaţia Naţiunilor Unite.

11. DFC - protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa,
sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime;
mărfurile și serviciile trebuie să fie inofensive, adică nepericuloase pentru viaţa și sănătatea în toată perioada de
utilizare. Cerințele privind inofensivitatea produselor pentru viaţa și sănătatea consumatorilor sunt obligatorii și se
stabilesc de către documentele tehnico-normative. Guvernul, prin organele administraţiei publice centrale, stabileşte
norme şi reglementări specifice pentru protecţia vieţii, sănătăţii, eredităţii şi securităţii consumatorilor în următoarele
cazuri:
a) producerea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea, pregătirea pentru
vînzare şi vînzarea produselor;
b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor.
Produsele puse la dispoziție pe piață trebuie să fie însoţite de certificate de conformitate sau de declaraţii de
conformitate, de alte documente conform legii.
Se interzice producerea, depozitarea, punerea la dispoziție pe piață şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor
care nu corespund cerinţelor esențiale, prevăzute în reglementările tehnice aplicabile sau în documentele normative,
ori care, utilizate în condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor.
comercializarea produselor falsificate, prestarea serviciilor cu încălcarea cerinţelor de calitate stabilite de documentele
normative, punerea la dispoziție pe piață şi comercializarea produselor cu termenul de valabilitate expirat. Se interzice
modificarea termenului de valabilitate indicat pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau în documentele de însoţire
Legea de asemenea stabilește că mărfurile produse cu încălcărea cerințelor de inofensivitate, prevăzute în documentele
tehnico-normative, organele de stat abilitate cu funcția de control sunt în drept să le declare periculoase și să ceară
retragerea lor din rețeaua de comerţ pentru înlăturarea defectelor sau pentru a fi nimicite. Mărfurile și serviciile la
care documentele tehnico-normative stabilesc neapărat necesitatea de a asigura inofensivitatea sunt supuse
certificării. Se interzice importul și comercializarea mărfurilor supuse certificării fără certificatul de conformitate sau
marca naţională de conformitate. Organizarea, dirijarea generală și coordonarea în domeniul certificării sunt exercitate
de Organismul Naţional de Certificare. Aceste documente au o importanță majoră în protecţia drepturilor
consumatorilor. Certificarea producţiei are ca scop înlăturarea sau stabilirea unor bariere pentru pătrunderea în
reţeaua de comerţ a mărfurilor necalitative, protejarea pieţei interne și a consumatorului de produsele necalitative de
import.
12. DFC - dreptul de a cere remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului
ori reducerea corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul,
serviciul necorespunzător;
Consumatorul este în drept să pretindă vînzătorului, prestatorului in timp de 14 zile remedierea sau înlocuirea gratuită
ori reducerea corespunzătoare a prețului sau restituirea contravalorii produsului, serviciului prin rezoluțiunea
contractului pentru acest produs, serviciu, precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor
constatate în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, cu condiţia respectării de către consumator
a instrucţiunilor de instalare, utilizare şi a regulilor de păstrare, prevăzute în documentele de însoţire Consumatorul,
după expirarea termenului de garanţie, poate pretinde vînzătorului, prestatorului remedierea sau înlocuirea gratuită
ori reducerea corespunzătoare a prețului sau restituirea contravalorii produsului, serviciului prin rezoluțiunea
contractului pentru acest produs, serviciu care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost vîndute, ca urmare
a unor vicii ascunse apărute pe durata de funcţionare a acestora Prestatorul este obligat, la prestarea serviciilor,
inclusiv a serviciilor comunale, să utilizeze mijloace de măsurare, adecvate, legalizate, verificate metrologic, în modul
stabilit, conform cerinţelor prescrise. Se interzice producerea sau vînzarea materialelor de referinţă şi producerea,
repararea, vînzarea, închirierea mijloacelor de măsurare fără aviz legal de activitate metrologică.

13. DFC - Dreptul la repararea prejudiciului cauzat de produsul sau serviciul necorespunzator
Consumatorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de produsele, serviciile necorespunzătoare
indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în relaţii contractuale cu vînzătorul, prestatorul. Prejudiciul se repară de către
vînzător, prestator şi în cazul în care livrarea produsului, prestarea serviciului se fac în mod gratuit sau la preţ redus
ori dacă produsul a fost comercializat ca piese de schimb sau distribuit sub altă formă.
Prejudiciul (inclusiv moral) se repară de către vînzător, prestator dacă a fost cauzat pe parcursul:
a) termenului de valabilitate - la produsele pentru care se stabileşte acest termen;
b) duratei de funcţionare - la produsele de folosinţă îndelungată;
c) a 2 ani - la produsele pentru care nu este prevăzută stabilirea termenului de valabilitate sau duratei de funcţionare.
Prejudiciul moral cauzat consumatorului de către producător, vînzător, prestator prin încălcarea drepturilor lui
prevăzute de prezenta lege, precum şi de alte acte normative, se repară în mărimea stabilită de instanţa judecătorească.
Prejudiciul moral se repară indiferent de repararea prejudiciului material cauzat consumatorului.
Pentru repararea prejudiciului cauzat consumatorului, acesta trebuie să facă dovada prejudiciului.

14. DFC – Dreptul la informatii complete, concrete si precise privind produsele, serviciile achizitionate.
Protejarea consumatorului prin informare (obligatia de informare prin semen dintinctive, informarea
realizata prin agentii economici)
Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor produselor şi
serviciilor oferite de către agenţii economici astfel încît să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în
conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei
acestora, în deplină Securitate
Informarea consumatorilor despre produsele, serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de
identificare şi prin indicarea caracteristicilor acestora, care se înscriu la vedere şi explicit pe produs, etichetă, ambalaj
sau în cartea tehnică, în instrucţiunile de exploatare ori în alte documente de însoţire a produsului, serviciului, după
caz, în funcţie de destinaţia acestora. Textul informaţiei va fi lizibil, imprimat cu litere şi caractere distincte pentru
consummator
nformaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă, conform reglementărilor în vigoare, categoria
calitativă respectivă a serviciului, termenul de prestare, termenul de garanţie, tarifele, eventualele riscuri şi declaraţia
de conformitate sau certificatul de conformitate. (8) Agenţii economici sînt obligaţi să demonstreze consumatorilor,
la cererea acestora, modul de utilizare şi funcţionalitatea produselor de folosinţă îndelungată ce urmează a fi vîndute.
(9) Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a unor afirmaţii şi caracteristici care nu sînt conforme parametrilor
reali ce caracterizează produsele, serviciile. (10) Preţurile şi tarifele trebuie indicate la vedere într-o formă clară şi
explicită. Regulamentul privind modul de indicare a preţurilor oferite consumatorilor se aprobă de Guvern.

15. DFC – Dreptul de adresare în autoritățile publice și reprezentarea în ele a intereselor sale
Protecţia drepturilor consumatorilor de către stat se realizează prin elaborarea şi promovarea la nivel de stat a politicii
în domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor, elaborarea şi aprobarea legilor şi altor acte normative în domeniu,
prin organizarea şi exercitarea controlului şi supravegherii de stat asupra respectării legislaţiei în domeniu, precum şi
a cerinţelor prescrise sau declarate referitoare la produse, servicii. Organul central de specialitate al administraţiei
publice responsabil de elaborarea politicii de stat în domeniul protecţiei consumatorilor este Ministerul Economiei,
Fiecare consumator este în drept sa adreseze petitie, cereri in legatura cu incalcarea unui drept al sau sau in cazul in
care a depistat nereguli in acest domeniu atunci cind a procurat ceva si …

16. Analizati apararea drepturilor consumatorilor in calitate de beneficiari de bunuri de larg consum in cazul
neconformitatilor produselor.
În calitatea sa de beneficiar de bunuri de larg consum, consumatorul in cazul in care depisteaza careva
neconformitati la produsul sau bunul respectiv, ca si consumtor ale carui drepturi sunt garantate de catre stat, este
in drept sa se adreseze in organele abilitate pentru asi revenfica dreptul respectiv a intoarce produsul de unde la
achizitionat si sa primeasca banii inapoi, sa primeasca altul nou sau sa beneficieze de repararea bunului gratuit din
partea producatorului sau a companiei specializate in baza certificatului de garantie evident daca neconformitatea
depistata la produs nu a aparut din cauza celui ce a cumparat-o.
Produsele de folosinţă îndelungată trebuie să fie însoţite de certificatul de garanţie, precum şi de cartea tehnică
ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, elaborate de către producătorul nemijlocit.
Vînzătorul este răspunzător faţă de consumator pentru orice neconformitate existentă la momentul cînd a fost
livrat produsul. Consumatorul are dreptul de a solicita vînzătorului să i se aducă produsul la conformitate gratuit, prin
reparare sau înlocuire, ori să beneficieze de reducerea corespunzătoare a preţului sau restituirea contravalorii pentru
acest produs prin rezoluţiunea contractului,
Orice reparaţie sau înlocuire a produselor este făcută în cadrul unei perioade de timp rezonabile, stabilite de
comun acord, în scris, între vînzător şi consumator, fără niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, luîndu-
se în considerare natura produsului şi scopul pentru care consumatorul a solicitat produsul. Perioada de timp stabilită
nu poate depăşi 14 zile calendaristice de la data la care consumatorul a adus la cunoştinţă vînzătorului neconformitatea
produsului. Acest termen poate fi prelungit numai cu acordul consumatorului şi este stipulat în contract. Rezilierea
contractului

17. Analizati apararea drepturilor consumatorilor in calitate de beneficiari de servicii în cazul neconformitații
serviciului prestart.
În cazul serviciilor, remedierea gratuită a deficienţelor apărute care nu sînt imputabile consumatorului, înlocuirea
gratuită, reducerea corespunzătoare a preţului sau restituirea contravalorii se aplică la constatarea deficienţelor în
timpul prestării sau recepţionării serviciului ori în cadrul termenului de garanţie și se face necondiţionat de către
prestator întrun termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaţiei de către consumator sau în
termenul stabilit în contract. Prestatorul asigură toate operaţiunile şi suportă toate cheltuielile necesare pentru
remedierea deficienţelor constatate la serviciile prestate, înlocuirea produselor utilizate în cadrul serviciilor respective,
inclusiv transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea şi ambalarea acestora, sau
pentru restituirea contravalorii serviciilor necorespunzătoare în cadrul termenului de garanţie. Consumatorul are
dreptul să rezilieze contractul de prestare a serviciului de calitate corespunzătoare în orice moment, cu condiţia că
achită prestatorului o parte din preţ, proporţională cu partea din serviciul prestat pînă la primirea de către prestator a
avizului de reziliere a contractului, dacă contractul nu prevede altfel.
 18. Analizati și evaluati termenii si conditiile de inlocuire a produsului de calitate corespunzatoare
Consumatorul este în drept să ceară vînzătorului, în termen de 14 zile, înlocuirea unui produs nealimentar de
calitate corespunzătoare cu un produs similar celui procurat dacă acest produs nu-i convine ca formă, gabarite, model,
mărime, culoare sau dacă nu-l poate utiliza conform destinaţiei din alte cauze, cu efectuarea, în cazul diferenţei de
preţ, a recalculului corespunzător. Dacă produsul necesar pentru înlocuire lipseşte, consumatorul are dreptul să
rezilieze contractul, iar vînzătorul este obligat să-i restituie contravaloarea produsului. Cererea consumatorului de a
i se înlocui produsul sau de a i se restitui contravaloarea lui urmează să fie executată dacă produsul nu este utilizat,
nu şi-a pierdut calităţile de consum şi dacă există probe că a fost cumpărat de la vînzătorul respectiv.
Răspunderea vînzătorului, este angajată dacă neconformitatea apare într-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea
produsului. În cazul în care producătorul a stabilit un termen de garanţie comercială mai mare decît cel de garanție
legală de 2 ani, dacă neconformitatea apare în cadrul termenului de garanţie comercială oferit. În cazul produselor
second-hand, consumatorul şi vînzătorul pot conveni reducerea termenului dar nu la mai puţin de 1 an de la data
livrării produsului. Consumatorul trebuie să informeze vînzătorul despre neconformitate în termen de pînă la 2 luni
de la data la care a constatat-o. Pînă la proba contrară, orice neconformitate depistată în termen de 6 luni de la livrarea
produsului se prezumă că a existat la momentul livrării acestuia, cu excepţia cazurilor în care prezumţia în cauză este
incompatibilă cu natura produsului sau natura neconformităţii. La înlăturarea deficienţelor prin înlocuirea unei piese
de schimb sau a unei părţi componente a produsului, pentru care sînt stabilite termene de garanţie, termenul de
garanţie pentru noile piese de schimb sau părţi componente se calculează din ziua eliberării produsului reparat către
consumator.
Pentru produsele de sezon (încălţăminte, articole vestimentare, produse din blană etc.) procurate pînă la începerea
sezonului respectiv, termenul de garanţie se calculează de la începutul sezonului: pentru perioada de iarnă – de la
1 octombrie, pentru perioada de vară – de la 1 aprilie. Data achiziţionării produsului se stabileşte în baza bonului de
casă sau a oricărui alt document care confirm achiziţionarea produsului ori în baza altor mijloace de probă (inclusiv
depoziţiile martorilor) care pot permite stabilirea datei şi a locului de achiziţionare. Perioada în decursul căreia
produsul nu a fost utilizat din cauza remedierii deficienţelor prelungeşte, în mod corespunzător, termenul de garanţie.
Curgerea termenului de garanție se suspendă din momentul sesizării vînzătorului pînă la aducerea produsului în
stare de funcţionare corespunzătoare. În cazul unor vicii ascunse, apărute după expirarea termenului de garanţie
curge de la data finalizării expertizei tehnice efectuate la solicitarea consumatorului de o terţă parte competentă în
domeniu, abilitată în conformitate cu legea. În cazul serviciilor de reparaţie a produselor de folosinţă îndelungată în
perioada postgaranţie, termenul minim de garanţie constituie 6 luni.

19. Caracterizati masurile de informare a consumatorilor

Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor produselor şi
serviciilor oferite de către agenţii economici astfel încît să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în
conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei
acestora, în deplină Securitate.
Informarea consumatorilor despre produsele, serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de
identificare şi prin indicarea caracteristicilor acestora, care se înscriu la vedere şi explicit pe produs, etichetă, ambalaj
sau în cartea tehnică, în instrucţiunile de exploatare ori în alte documente de însoţire a produsului, serviciului, după
caz, în funcţie de destinaţia acestora. Textul informaţiei va fi lizibil, imprimat cu litere şi caractere distincte pentru
consumator. Se interzice importul şi punerea la dispoziție pe piață a produselor, prestarea serviciilor în lipsa
informaţiei complete, veridice şi corecte în limba moldovenească sau în limbile moldovenească şi rusă
Producătorul (ambalatorul) trebuie să prezinte informaţii despre denumirea produsului, denumirea şi marca
producătorului (sau denumirea importatorului), să indice adresa acestuia (numărul de telefon, după caz),
masa/volumul, principalele caracteristici calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, eventualele riscuri, modul de
utilizare, de manipulare, de depozitare, de conservare sau de păstrare, contraindicaţiile, precum şi valoarea energetică
la produsele alimentare preambalate, ţara producătoare, termenul de garanţie, durata de funcţionare, termenul de
valabilitate şi data fabricării, în conformitate cu reglementările tehnice şi standardele naţionale în vigoare. Informaţiile
referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă, conform reglementărilor în vigoare, categoria calitativă respectivă
 a serviciului, termenul de prestare, termenul de garanţie, tarifele, eventualele riscuri şi declaraţia de conformitate sau
certificatul de conformitate.
Preţurile şi tarifele trebuie indicate la vedere într-o formă clară şi explicită. Regulamentul privind modul de indicare
a preţurilor oferite consumatorilor se aprobă de Guvern

20. Subiectii privind protectia drepturilor consumatorilor - PF si PJ si Statul

Consumatorul fie ca e persoana fizica sau agent economic
Ministerul Economiei este organul central de specialitate al administratiei publice responsabil de elaborarea si
coordoneaza si contribuie la promovarea politicii statului in domeniu protectiei drepturilor consumatorului, organizeaza
activitatea Consiliului coordinator pentru protectia consumatorilor si supravegherea pietei.
Consiliului coordonator pentru protecţia consumatorilor şi supravegherea pieţei
Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor implementează politica în domeniul protecţiei consumatorilor în comun
cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, cu autorităţile administraţiei publice locale cu atribuţii în
domeniu şi cu asociaţiile obşteşti de consumatori, examinează şi înaintează propuneri la proiecte de acte legislative,
organizează activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor în ceea ce priveşte drepturile lor legitime;
colaborează cu asociaţiile obşteşti de consumatori în vederea informării consumatorilor asupra drepturilor lor legitime
şi a modalităţii de apărare a acestora;
asociaţiile obşteşti de consumatori Cetăţenii sînt în drept de a se organiza benevol în asociaţii obşteşti de consumatori,
care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia. să înainteze în instanţe judecătoreşti acţiuni pentru protecţia
drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor, fără achitarea taxei de stat, să adreseze, atît organelor de control,
cît şi organelor procuraturii, propuneri privind tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de producerea şi
comercializarea produselor, prestarea serviciilor care nu corespund cerinţelor prescrise sau declarate, să solicite
instanţei de contencios administrativ competente anularea în tot sau în parte a actelor, emise de autorităţile publice,
care lezează drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor şi care contravin legislaţiei, să informeze consumatorii,
prin intermediul mass-media, despre calitatea produselor, serviciilor, încălcarea drepturilor şi intereselor lor legitime,
despre rezultatele consultării opiniei publice, să efectueze activităţi de informare şi de consiliere în domeniul protecţiei
consumatorilor;
autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor in diferite domenii cum
sunt: domeniul constructiilor, alimenta servicii comunale

21. Reglementarea juridica al raportului Consumator-Vinzator prin prisma drepturilor si obligatiilor partilor
contractul este acordul de voînţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc se modifică sau se
stîng raporturi juridice” Contractul reprezintă principalul izvor de obligaţii, fiind înstrumentul care aşigură
satisfacerea nevoiei schimbului de activităţi şi în primul rînd al schimbului de mărfuri. El îşi afirmă prezenţa în
societate atît în domeniul circulaţiei mărfurilor cît şi în domenil producerii lor, el fiind înstrumentul juridic prin care
se înfăptieşte activitatea economică. Contractul reprezintă cel mai adecvat mijloc de reglementare a relaţiilor dintre
producîtori şi consumători. Datorită lui oamenii au obţinut posibilitatea satisfacerii neceşităţilor de produse şi servicii.
Contractul, este acea formă juridică care organizeză schimbul de valori în societate
Consumatorul, la încheierea contractelor, are următoarele drepturi: a) de a lua liber decizii la achiziţionarea
produsului, serviciului, fără a i se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici
comerciale incorecte, de natură a influenţa opţiunea acestuia b) de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor
contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile principale şi condiţiile de garanţie, indicarea exactă a preţului sau
tarifului, precum şi stabilirea cu exactitate a condiţiilor de credit şi a dobînzilor; c) de a lua cunoştinţă, în prealabil,
de textul contractului pe care intenţionează să îl încheie; d) de a fi exonerat de plata pentru produsele, serviciile care
nu au fost solicitate; e) de a fi despăgubit pentru daunele cauzate de produsele, serviciile care nu corespund cerinţelor
prescrise sau declarate ori clauzelor contractuale; f) de a i se asigura deservirea tehnică necesară şi piese de schimb
pe toată durata de funcţionare a produsului, stabilită în documentele normative sau declarată de către producător ori
convenită de părţi; g) de a plăti pentru produsele, serviciile de care beneficiază sume stabilite cu exactitate, în
prealabil; majorarea preţului iniţial este posibilă numai cu acordul consumatorului.
Vînzătorul este obligat să livreze consumatorului produse care sînt în conformitate cu contractul de vînzarecumpărare.
Vînzătorul este obligat: a) să se asigure că produsele oferite spre comercializare sînt inofensive şi corespund cerinţelor
prescrise sau declarate; b) să nu comercializeze produse despre care deţine informaţii că sînt periculoase sau care se
consideră periculoase; c) să anunţe, imediat, autorităţile competente, precum şi producătorul respectiv, despre
existenţa pe piaţă a oricărui produs de care are cunoştinţă că este periculos şi/sau falsificat (contrafăcut); d) să retragă
din comercializare produsele la care organele de control sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea cerinţelor
prescrise sau declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor, dacă această
măsură constituie singurul mijloc prin care pot fi eliminate neconformităţile respective; e) să asigure respectarea
condiţiilor tehnice stabilite de producător pentru produs; f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă
faptul cumpărării produsului, conform unui regulament aprobat de Guvern; g) să deţină registrul de reclamaţii la un
loc vizibil şi să înregistreze reclamaţiile consumatorilor conform unui regulament aprobat de Guvern; [Art.9 lit.(g) în
vigoare din 1 ianuarie 2012] h) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare; i) să răspundă pentru prejudiciul
cauzat de produsul necorespunzător, pe toată durata de funcţionare sau a termenului de valabilitate stabilite, cu
condiţia respectării de către consumator a regulilor de transport, depozitare, păstrare, utilizare şi consum.

22. Reglementarea juridical al raportului Consumator-Producator prin prisma drepturilor și obligatiilor părților
Consumatorul trebuie să informeze vînzătorul despre neconformitate în termen de pînă la 2 luni de la data la care a
constatat-o. In cazul in care se incheie un contract de achizitionare sau vinzare cumparare, respective in cazul
unui contract de prestare servicii, partile implicate in contrac sunt obligate sa se conduca de drepturile dar si de
obligatiile din contract care au fost anterior discutate intre ele. Pentru ca sa nu apara careva neclaritati ulterior.
Producătorul este obligat: a) să pună la dispoziție pe piață numai produse inofensive care trebuie să fie însoţite de
certificate de conformitate, de alte documente, conform legislaţiei, şi produse care corespund cerinţelor prescrise sau
declarate b) să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă sau de la consumatori produsele la care organele de
control sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea cerinţelor prescrise sau declarate sau care ar putea afecta
viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care pot
fi eliminate neconformităţile respective; c) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare; d) să răspundă pentru
prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător pe toată durata de funcţionare sau a termenului de valabilitate stabilite,
cu condiţia respectării de către consumator a regulilor de transport, depozitare, păstrare, utilizare şi consum.
Producătorul, prestatorul sînt obligaţi să stabilească o durată de funcţionare pentru produsele de folosinţă îndelungată,
inclusiv pentru componentele şi accesoriile acestora care, după expirarea unei anumite perioade de timp, pot prezenta
pericol pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorului sau pot provoca prejudicii bunurilor acestuia
sau mediului înconjurător. să stabilească în documentul normativ respectiv termenul de valabilitate pentru produsele
alimentare, articolele de parfumerie, cosmetice, medicamente, articolele chimice de uz casnic şi alte produse
perisabile. să stabilească pentru produsul, serviciul oferit un termen de garanţie. Dacă termenul de garanţie este stabilit
de producător, vînzătorul nu poate stabili un termen mai mic. Termenul de garanţie stabilit de producător sau vînzător
pentru produsele de folosinţă îndelungată nu poate fi mai mic decît cel de garanţie legală, prevăzut. Vînzătorul,
producătorul sînt obligaţi să asigure posibilitatea utilizării produselor de folosinţă îndelungată pe toată durata de
funcţionare, stabilită în documentul normativ. În acest scop, ei au obligaţia să asigure reparaţia şi deservirea tehnică
a lor, precum şi să asigure piese de schimb şi componente în volumul şi sortimentul necesar, pe toată durata de
funcţionare, iar în cazul în care durata de funcţionare nu este prevăzută - în decurs de 10 ani de la data vînzării. Dacă
data vînzării nu poate fi determinată, durata de funcţionare se calculează de la data fabricării.
Producătorul (ambalatorul) trebuie să prezinte informaţii despre denumirea produsului, denumirea şi marca
producătorului (sau denumirea importatorului), să indice adresa acestuia (numărul de telefon, după caz),
masa/volumul, principalele caracteristici calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, eventualele riscuri, modul de
utilizare, de manipulare, de depozitare, de conservare sau de păstrare, contraindicaţiile, precum şi valoarea energetică
la produsele alimentare preambalate, ţara producătoare, termenul de garanţie, durata de funcţionare, termenul de
valabilitate şi data fabricării, în conformitate cu reglementările tehnice şi standardele naţionale în vigoare

23. Reglementarea juridică al raportului Consumator-Prestator prin prisma drepturilor și obligatiilor partilor
Existenţa pe piaţă a unor produse care ar putea afecta viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorilor a determinat
instituţiile statului specializate în protecţia consumatorilor să acţioneze prin activităţi de control având ca scop
prevenirea şi combaterea practicilor abuzive, care ar fi pus în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.
În cazul serviciilor, remedierea gratuită a deficienţelor apărute care nu sînt imputabile consumatorului, înlocuirea
gratuită, reducerea corespunzătoare a preţului sau restituirea contravalorii se aplică la constatarea deficienţelor în
timpul prestării sau recepţionării serviciului ori în cadrul termenului de garanţie și se face necondiţionat de către
prestator întrun termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaţiei de către consumator sau în
termenul stabilit în contract. (2) Prestatorul asigură toate operaţiunile şi suportă toate cheltuielile necesare pentru
remedierea deficienţelor constatate la serviciile prestate, înlocuirea produselor utilizate în cadrul serviciilor respective,
inclusiv transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea şi ambalarea acestora, sau
pentru restituirea contravalorii serviciilor necorespunzătoare în cadrul termenului de garanţie. (3) Consumatorul are
dreptul să rezilieze contractul de prestare a serviciului de calitate corespunzătoare în orice moment, cu condiţia că
achită prestatorului o parte din preţ, proporţională cu partea din serviciul prestat pînă la primirea de către prestator a
avizului de reziliere a contractului, dacă contractul nu prevede altfel.
Prestatorul este obligat: a) să folosească, la prestarea serviciilor, numai produse şi proceduri inofensive care, dacă
legislaţia prevede aceasta, trebuie să fie certificate; b) să anunţe imediat autorităţile competente, precum şi
producătorul respectiv, despre existenţa oricărui produs folosit la prestarea serviciului de care are cunoştinţă că este
periculos şi/sau falsificat (contrafăcut); c) să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea, ereditatea şi
securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora; d) să respecte cerinţele prescrise sau declarate,
precum şi clauzele contractuale; e) să asigure, la prestarea serviciilor, respectarea condiţiilor tehnice stabilite de
producător pentru produs; f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul prestării serviciului,
conform unui regulament aprobat de Guvern; g) să asigure prestarea serviciului (în cazul în care serviciul conţine
elemente vorbite sau textuale scrise) în limba moldovenească conform unui regulament aprobat de Guvern; h) să
deţină registrul de reclamaţii la un loc vizibil şi să înregistreze pretenţiile consumatorilor conform unui regulament
aprobat de Guvern i) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare; j) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de
serviciul prestat necorespunzător.

24. Analizati Publicitatea neonesta si neautentica

Publicitatea este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Una dintre primele forme de publicitate era, de obicei, un
semn pictat foarte atrăgător pe peretele unei clădiri. Reprezinta publicitatea care prin informatia sa duce in eroare
consumatorul si respectiv lezeaza dreptul acestuia sa actioneze din proprie initiative si dorinta la procurarea unul
bun, obiect, sau produs fara a fi influentat din punct de vedere negativ si cumva amagit. Manipularea publicului prin
metode de „spălare a creierului”, care induce acest public să întreprindă acţiuni împotriva propriilor sale interese.
Reclamarea unui produs care este cu termen de valabilitate expirat sua termen de functionare.
Persoanele ale căror drepturi au fost încălcate ca urmare a publicităţii neadecvate au dreptul să intenteze, în modul
stabilit, în instanţa judecătorească acţiuni privind recuperarea pierderilor, inclusiv a venitului ratat, a daunei cauzate
sănătăţii, patrimoniului, onoarei şi demnităţii, precum şi privind compensarea prejudiciilor morale şi dezminţirea
publică a publicităţii neadecvate. Publicitatea neadecvată care a cauzat daune esenţiale intereselor publice sau a
condus la lezarea drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale cetăţenilor atrage după sine răspundere penală în
conformitate cu legislaţia.

25. Publicitatea amorala, sexist subliminala si sociala

Se consideră amorală publicitatea care: a) încalcă normele unanim acceptate ale umanismului şi moralei prin ofense,
comparaţii şi imagini defăimătoare privind rasa, naţionalitatea, profesia, categoria socială, vârsta, sexul, limba,
convingerile religioase, filosofice, politice şi de alt gen ale persoanelor fizice; b) defăimează operele de artă ce
constituie patrimoniul culturii naţionale şi universale; c) discreditează simbolurile de stat (drapelul, stema, imnul) şi
cele religioase, valuta naţională a Republicii Moldova şi a altor state. Publicitatea amorală este interzisă. Reprezinta
publicitatea care promoveaza valori amorale interzise, induce tinerii, care nu au abilitatea intelectuală să se protejeze
de manipulări psihologice, în acţiuni dăunătoare: – consumul alcoolului; – fumatul tutunului; – consumul mâncărurilor
nesănătoase, precum „fast food” stil american; – relaţii sexuale la o vârstă fragedă. Publicitate care nu corespunde
cerintelor morale din codurile de etica care le stabilesc.
publicitate sexistă – publicitatea, care are ca obiect: a) prezentarea femeii sau bărbatului drept obiect sexual în situaţii
umilitoare/degradante/violente şi care ofensează demnitatea persoanei; și/sau b) promovarea stereotipurilor sexiste în
scop discriminatoriu, cu menţinerea percepţiei tradiţionale asupra femeii drept o fiinţă slabă, vulnerabilă şi
dependentă, având o poziţie socială inferioară;
publicitate subliminală – publicitate în care sunt utilizați stimuli prea slabi pentru a fi percepuţi în mod conştient,
dar care pot influenţa comportamentul consumatorului de publicitate;

26. Cerintele legale inaintate fata de publicitatea la radio si TV

Publicitatea la radio și televiziune se difuzează în conformitate cu prezenta lege și Codul audiovizualului al Republicii
Moldova. În domeniul mesajelor de interes public și în domeniul publicității comerciale, difuzate la radio și
televiziune, prezenta lege se aplică în calitate de lege generală, în măsura în care nu contravine Codului
audiovizualului al Republicii Moldova. Consiliul Coordonator al Audiovizualului din Republica Moldova este în
drept să instituie cerințe suplimentare privind conținutul și modul de difuzare a publicității comerciale la radio și
televiziune, în conformitate cu Codul audiovizualului al Republicii Moldova. Publicitatea la radio și televiziune se
difuzează în conformitate cu prezenta lege și Codul audiovizualului al Republicii Moldova.
Ca şi în alte activităţi, la baza publicităţii stau anumite idei călăuzitoare, numite principii, care sunt prevăzute de lege:
Principiile de bază şi cerinţele legale ale activităţii de publicitate
principiul utilizării formelor, metodelor şi mijloacelor care nu aduc prejudicii spirituale, morale sau psihice
consumatorilor de publicitate principiul concurenţei oneste Principiul responsabilităţii faţă de consumatori, societate
şi stat
Publicitatea trebuie sa fie loiala, onesta si sa fie autentica, onesta, clara, sa corespunda cerintelor din codurile de etica,
sa fie in conformitate cu legea cu privire la publicitate, sa fie difuzata in limba de stat Publicitatea trebuie să fie
identificată fără cunoştinţe speciale şi fără utilizarea de mijloace tehnice. Publicitatea nu trebuie să inducă în eroare,
nici să prejudicieze interesele consumatorilor. În mass-media, publicitatea trebuie să fie în mod clar identificabilă de
celelalte programe şi materiale prin mijloace poligrafice, video, audio, combinate sau prin comentarii. De regulă,
publicitatea se difuzează grupat. Difuzorul de publicitate nu trebuie să exercite influenţă editorială asupra conţinutului
programelor.

27. Caracterizați particularitatile publicitatii unor tipuri de marfuri si servicii: publicitatii consumului de bauturi
alcoolice, publicitatii in favarea consumului de tutun, publicitatii medicamentelor, a articolelor cu destinatie
medicala a tehnicii medical și a publicitatii armelor
Furnizorii de publicitate sunt în drept să difuzeze publicitate pentru produse medicamentoase şi tratamente
medicale care nu necesită prescripţie medicală, Este interzisă publicitatea şi teleshopping-ul: a) pentru produsele
medicamentoase, care conţin substanţe psihotrope sau narcotice; b) pentru produse medicamentoase şi tratamente
medicale eliberate fără prescripţie medicală, care conţin substanţe ce pot dăuna sănătăţii. (3) Ministerul Sănătății al
Republicii Moldova va aproba anual lista produselor medicamentoase şi a tratamentelor medicale prevăzute (4)
Publicitatea pentru fiecare produs medicamentos va include, în mod cumulativ, următoarele informaţii: a) denumirea
produsului; b) denumirea comună, dacă produsul conţine un singur ingredient activ; c) indicaţia terapeutică
(afecţiunile pentru care se foloseşte produsul medicamentos); d) avertizarea „Acest medicament se eliberează fără
prescripţie medicală. Citiţi cu atenţie prospectul”; e) alte informaţii prevăzute de lege. (2) Este interzisă difuzarea
publicităţii: a) pentru produsele medicamentoase, tratamentele medicale și/sau a tehnicii medicale adresată minorilor,
în care sunt imagini ale minorilor și/sau relatări ale persoanelor ce se bucură de autoritate în rândul minorilor; b) în
care personalul medical sau farmaciştii prezintă sau recomandă produse medicamentoase, tratamente medicale,
vitamine, suplimente alimentare, nutrienţi sau suplimente nutritive; c) pentru produse medicamentoase, vitamine,
suplimente alimentare, nutrienţi, suplimente nutritive şi tratamente medicale, dacă prezentările conţin recomandări
sau avize ale asociaţiilor medicale; d) pentru produsele medicamentoase, prin care se promovează folosirea iraţională
a acestora sau se exagerează calităţile lor terapeutice; Publicitatea produselor din tutun este difuzată în conformitate
cu prezenta lege și Legea Republicii Moldova privind controlul tutunului
Se interzice publicitatea, în alte locuri decât cele de comercializare și în revistele de specialitate, pentru orice tip
de arme, muniții, explozivi, metode și mijloace pirotehnice.
Este interzisă difuzarea publicității băuturilor alcoolice: a) cu concentraţia alcoolică mai mare de 20% în volum; b)
în cadrul concursurilor, dacă fac referiri la denumirea sau la marca unei băuturi alcoolice, c) adresată minorilor, în
care sunt imagini ale minorilor d) care stabilește o legătură între consumul de alcool şi îmbunătăţirea calităţilor fizice,
psihice sau a abilităţii în conducerea de vehicule; f) care sugerează că alcoolul are calităţi terapeutice, sau mijloc de
soluţionare a problemelor personale; g) care încurajează consumul excesiv de alcool şi/sau pune într-o lumină negativă
consumul moderat sau abţinerea de la consumul de băuturi alcoolice; h) care prezintă drept o calitate conţinutul ridicat
în alcool al băuturilor; (2) Publicitatea băuturilor alcoolice este însoţită, în toate cazurile, de un avertisment privind
dauna consumului excesiv de băuturi alcoolice. (3) În domeniul audiovizualului, publicitatea băuturilor alcoolice se
difuzează în conformitate cu prezenta lege și Codul audiovizualului al Republicii Moldova.

28. Caracterizați publicitatea exterioara

publicitate exterioară (outdoor) – publicitatea difuzată în spații deschise; publicitate realizată cu ocazia unor
evenimente, manifestații culturale, sportive etc. și/sau pentru acțiuni de promovare de produse sau activități, difuzată
maximum 30 de zile și care poate fi montată/demontată în/din toate amplasamentele aprobate prin avizul pentru
publicitate temporară, în cel mult 24 de ore;
Publicitatea exterioară se difuzează prin intermediul amplasării mijloacelor de publicitate exterioară. (2) Prin hotărâre
de guvern sunt stabilite rigori privind amplasarea mijloacelor de publicitate exterioară, având ca obiect: a) cerințele
de siguranță, în cazul amplasării mijloacelor de publicitate exterioară de-a lungul părții carosabile a străzilor și a
drumurilor, pe poduri, rampe și altele asemenea; b) cerințele de siguranță, în cazul amplasării mijloacelor de
publicitate exterioară în localități; c) norme minime de estetică ale suportului tehnic destinat plasării publicității
exterioare; d) amplasarea mijloacelor de publicitate exterioară; e) implementarea altor prevederi ale prezentei legi

29. Examinați drepturile și obligațiile agentilor de publicitate

Producătorii de publicitate, distribuitorii de publicitate, difuzorii de publicitate și alte organizații din domeniul
publicității sunt în drept să se asocieze în vederea reprezentării și apărării intereselor, elaborării, adoptării și
monitorizării respectării codurilor de conduită în domeniul publicității. (2) Organizaţiile din domeniul publicității au
dreptul: a) să colaboreze în vederea promovării şi/sau implementării de către autoritățile publice a politicilor şi
reglementărilor în domeniul legislaţiei cu privire la publicitate; b) să elaboreze și să adopte coduri de conduită și să
desemneze responsabilii de codurile de conduită; c) să exercite alte drepturi, în conformitate cu legislația în vigoare.
(3) În raport cu organizațiile din domeniul publicității care au semnat codul de conduită, responsabilul de codul de
conduită este în drept: a) să exercite controlul respectării codului de conduită de către organizațiile din domeniul
publicității; b) să examineze plângerile parvenite asupra activității în domeniu; c) să aplice sancțiuni, în conformitate
cu prevederile codului de conduită și a altor acte ce reglementează activitatea organizației. (4) Organele abilitate să
constate şi să sancţioneze contravenţiile în domeniul publicității sunt în drept să solicite organizaţiilor profesionale cu
rol de autoreglementare formularea și prezentarea avizelor

30. Determinați și analizați organele abilitate cu controlul de stat asupra respectării legislației cu privire la
publicitate
Controlul respectării legislației cu privire la publicitate se realizează, în limitele competențelor atribuite, de către:
Consiliul Concurenței în sfera protecției concurenței în domeniul publicității
Consiliul Coordonator al Audiovizualului în domeniul difuzării publicității de către instituțiile audiovizuale aflate
sub jurisdicția Republicii Moldova
Comisia Electorală Centrală – în domeniul difuzării publicității politice, cu excepția domeniului difuzării publicității
politice de către radiodifuzorii aflați sub jurisdicția Republicii Moldova;
Organele supravegherii de stat a sănătăţii publice – în domeniul publicității produselor din tutun.
Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale – în domeniul publicității produselor medicamentoase
tratamentelor medicale și a tehnicii medicale;
Comisia Națională a Pieței Financiare – în domeniul publicității valorilor mobiliare;
Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor – în domeniul protecției consumatorilor de publicitate;
Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii – în domeniul publicității
discriminatorii;
Comisia administrativă – în domeniul publicității exterioare (outdoor);
alte autorităţi competente să soluţioneze cauzele contravenţionale, în conformitate cu prevederile Codului
contravențional al RM. La solicitarea autorităților responsabile de controlul respectării legislației cu privire la
publicitate, furnizorii de publicitate, producătorii de publicitate, distribuitorii de publicitate și difuzorii de publicitate
sunt obligați să pună la dispoziție documente, explicații scrise sau orale, înregistrări video și/sau audio, precum și alte
informații necesare exercitării atribuțiilor de control.

31. Modul de indicare a preturilor produselor oferite consumatorilor spre comercializare. Pretul de vinzare si
pretul unitar
preţ de vînzare - preţul final pentru o unitate sau o cantitate determinată de produs, incluzînd taxa pe valoarea
adăugată şi toate taxele suplimentare;
preţ pe unitatea de măsură (preţ unitar) - preţul final, incluzînd taxa pe valoarea adăugată şi toate taxele
suplimentare, valabil pentru un kilogram, un litru, un metru, un metru pătrat, un metru cub sau pentru o unitate
cantitativă folosită;
Orice produs pus în vînzare necesită, în mod obligatoriu, indicarea preţului. Preţul de vînzare şi preţul unitar se indică
într-o formă clară, vizibilă şi uşor de identificat, cu aceleaşi dimensiuni ale cifrelor. în valută naţională.
Responsabilitatea pentru indicarea preţului de vînzare şi a preţului unitar revine vînzătorului. In locuri vizibile clar
pentru consummator
În cazul în care preţul unitar este identic cu preţul de vînzare, se indică numai preţul de vînzare.
În cazul produselor preambalate pentru care reglementările în vigoare prevăd indicarea atît a cantităţii nominale, cît
şi a masei componentei solide, este suficient să se indice preţul unitar al componentei solide.
Pentru produsele vîndute în vrac prin cîntărire sau măsurare este obligatorie indicarea numai a preţului unitar.
În cazul publicităţii, preţul unitar se indică concomitent cu preţul de vînzare, pentru produsele ce ţin de aplicarea
prezentului Regulament.

32. Evaluați modul de gestionare a Registrului de reclamații

Registrul de reclamaţii – este un registru al pretenţiilor şi reclamaţiilor consumatorilor, apărute după ce au cumpărat
un produs sau au beneficiat de un serviciu. este deținut de către agenţii economici care desfăşoară activitate de comerţ
cu amănuntul sau prestează servicii populaţiei (reţeaua staţionară de comerţ cu amănuntul, alimentaţie publică,
farmacii, ateliere de reparaţii, frizerii etc.,), indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică. este afișat
la un loc vizibil şi accesibil pentru consumatori, iar la unităţile mari de alimentaţie publică - în toate sălile de deservire.
Două zile este termenul în care conducătorul unităţii de comerț este obligat, să examineze reclamaţiile înscrise în
Registrul de reclamaţii şi să ia măsurile necesare. Cinci zile este termenul în care conducătorul unităţii de comerț va
expedia un răspuns în scris consumatorului reclamant la adresa şi/sau telefonul indicate în reclamație.

În cazul depunerii de către consumator a reclamaţiei cu privire la neconformitatea produselor (serviciilor) sau
la preschimbarea lor, termenul şi modul de soluţionare sînt prevăzute în Legea Nr. 105 din 13.03.2003 privind
protecţia consumatorilor (cel mult 14 zile calendaristice de la data depunerii reclamaţiei) sau în contract.
În cazul în care pentru întreprinderea măsurilor de lichidare a neajunsurilor depistate de consumatorul reclamant sau
realizarea propunerilor sînt necesare mai mult de 5 zile, conducătorul unităţii stabileşte termenul necesar (dar nu mai
mult de 14 zile) şi face în condică nota respectivă.
Vînzătorii şi prestatorii de servicii care refuză de a prezenta Registrul de reclamații, la prima cerere a consumatorului,
care a prezentat bonul de casă sau alt document ce confirmă actul de cumpărare sau serviciul prestat, sînt traşi la
răspundere administrativă, în condiţiile legii.

33. Evaluați și caracterizați sistemul oragnelor de stat competente în domeniul abilitat cu funcții de protecție a
consumatorilor și supravegherea pieței.
Protecţia drepturilor consumatorilor de către stat se realizează prin elaborarea şi promovarea la nivel de stat a politicii
în domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor, elaborarea şi aprobarea legilor şi altor acte normative în domeniu,
prin organizarea şi exercitarea controlului şi supravegherii de stat asupra respectării legislaţiei în domeniu, precum şi
a cerinţelor prescrise sau declarate referitoare la produse, servicii.
Organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de elaborarea politicii de stat în domeniul
protecţiei consumatorilor este Ministerul Economiei,
Consiliului coordonator pentru protecţia consumatorilor şi supravegherea pieţei (în continuare – Consiliul
coordonator), organ consultativ care întruneşte reprezentanţi desemnaţi ai autorităților administrației publice centrale,
ai autorităţilor de supraveghere a pieţei, ai organului vamal, ai asociaţiilor obşteşti de consumatori şi ai asociaţiilor
profesionale sectoriale
Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor
Organe ale administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor, de asemenea, sînt:
a) în domeniul protecţiei vieţii şi sănătăţii consumatorilor - Ministerul Sănătăţii;
b) în domeniul transportului interurban şi internaţional - organul de specialitate al administraţiei publice centrale
în domeniul transporturilor;
c) în domeniul construcţiilor - organul administraţiei publice centrale specializat în domeniul construcţiilor;
d) în domeniul turismului - Agenţia Turismului;
e) în domeniile energetic şi de alimentare cu apă şi de canalizare – organul de stat abilitat cu funcţii de
reglementare în energetică şi în domeniul de alimentare cu apă şi de canalizare;
f) în domeniul telecomunicaţiilor - organul de stat abilitat cu funcţii de reglementări în telecomunicaţii;
g) în domeniul asigurărilor - organul de stat abilitat cu funcţii de supraveghere a asigurărilor;
h) în domeniul serviciilor bancare - Banca Naţională;
i) în domeniul produselor alimentare, la toate etapele lanţului alimentar – Agenţia Naţională pentru Siguranţa
Alimentelor

34. Evaluați și specificați atribuțiile și drepturile Consiliului Coordonator pentru protecția Consumatorilor și
supravegherea pieței.
Pentru coordonarea activităţii de protecţie a consumatorilor se creează, prin hotărîre de Guvern, Consiliul coordonator,
care: a) contribuie la promovarea politicii statului în domeniul protecţiei consumatorilor;
b) participă la elaborarea programelor naţionale de protecţie a consumatorilor pe termen scurt şi pe termen lung;
c) coordonează activităţile desfăşurate în domeniul protecţiei consumatorilor de către autorităţile administraţiei
publice cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor;
d) participă la procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene în domeniul protecţiei
consumatorilor;
e) coordonează activitatea de implementare şi realizare a prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei
consumatorilor;

35. Evaluați și explicați activitatea Consiliului Coorodnator pentru protecția Consumatorului și Supravegherea
pietei
organ consultativ care întruneşte reprezentanţi desemnaţi ai autorităților administrației publice centrale, ai
autorităţilor de supraveghere a pieţei, ai organului vamal, ai asociaţiilor obşteşti de consumatori şi ai asociaţiilor
profesionale sectoriale; reprezintă Republica Moldova în organismele internaţionale de protecţie a consumatorilor.

36. Funcțiile de bază pe domenii ale Agenției pentru Protecția consumatorului și supravegherea pietei
Agenţia este o autoritate administrativă, subordonată Ministerului Economiei, responsabilă de implementarea
politicii în domeniul protecţiei consumatorilor şi de efectuare a controlului de stat asupra respectării prevederilor
legislaţiei în acest domeniu, precum şi a controlului de stat privind corespunderea produselor şi/sau a serviciilor
plasate pe piaţă cerinţelor prescrise sau declarate şi respectarea prevederilor actelor normative în domeniul metrologiei
legale, a normelor şi regulilor de desfăşurare a activităţilor de comerţ.
Agenţia are misiunea de implementare a politicii şi strategiilor în domeniul protecţiei consumatorilor, precum şi de
supraveghere a respectării actelor normative din domeniul respectiv în limitele competenţelor atribuite.

1)organizarea şi desfăşurarea activităţilor de supraveghere a pieţei privind corespunderea produselor plasate pe piaţă
şi a serviciilor prestate cu cerinţele prescrise şi/sau declarate, inclusiv prin efectuarea controlului, în numele statului,
la toate etapele ciclului vital al produsului sau al prestării serviciului;
2) efectuarea controlului metrologic legal asupra normelor privind asigurarea metrologică, starea etaloanelor,
mijloacelor de măsurare şi a materialelor de referinţă din domeniul metrologiei legale;
3) efectuarea controlului de stat privind respectarea normelor şi regulilor de desfăşurare a activităţilor de comerţ;
4) desfăşurarea activităţilor privind protecţia intereselor economice ale consumatorilor;
5) desfăşurarea activităţilor de informare şi educare a cetăţenilor privind drepturile pe care le au în calitate de
consumatori.

37. Drepturile Agentiei pentru protectia consumatorilor si supravegherea pietei - atributii

examinează şi înaintează propuneri la proiecte de acte legislative sau de alte acte normative în domeniul protecţiei
consumatorilor referitor la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportarea, importul şi
comercializarea produselor, referitor la prestarea serviciilor, astfel încît acestea să nu pună în pericol viaţa, sănătatea
sau securitatea consumatorilor, să nu afecteze drepturile şi interesele lor legitime, precum şi referitor la regulile de
desfăşurare a activităţilor de comerţ;

participă, în colaborare cu organizaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate, la realizarea programelor interne şi
internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor în limita competenţelor ce îi revin conform legii;
organizează activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor în ceea ce priveşte drepturile lor legitime;
colaborează cu asociaţiile obşteşti de consumatori în vederea informării consumatorilor asupra drepturilor lor legitime
şi a modalităţii de apărare a acestora; f) informează consumatorii asupra produselor şi serviciilor ce prezintă riscuri
pentru sănătatea şi securitatea lor, precum şi asupra practicilor comerciale incorecte care le pot afecta interesele
economice; g) efectuează controlul respectării prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor, inclusiv
al activității în domeniul jocurilor de noroc, controlul respectării cerințelor privind siguranța produselor nealimentare,
introduse sau puse la dispoziţie pe piaţă destinate consumatorilor
efectuează supravegherea pieței privind conformitatea produselor nealimentare, introduse sau puse la dispoziţie pe
piaţă, cu cerinţele esenţiale aplicabile, precum și controlul conformității serviciilor prestate cu cerinţele prescrise
şi/sau declarate;
emite decizii de încetare a practicilor comerciale incorecte;
emite decizii de interzicere a practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost aplicate, dar acest lucru
este iminent;
solicită informaţii privind măsurile întreprinse de către agenţii economici în vederea remedierii neajunsurilor
depistate;

38. Organizarea activității Agenției pentru protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței

Agenţia este o autoritate administrativă, subordonată Ministerului Economiei, responsabilă de implementarea
politicii în domeniul protecţiei consumatorilor şi de efectuare a controlului de stat asupra respectării prevederilor
legislaţiei în acest domeniu, precum şi a controlului de stat privind corespunderea produselor şi/sau a serviciilor
plasate pe piaţă cerinţelor prescrise sau declarate şi respectarea prevederilor actelor normative în domeniul metrologiei
legale, a normelor şi regulilor de desfăşurare a activităţilor de comerţ. Agenţia are misiunea de implementare a
politicii şi strategiilor în domeniul protecţiei consumatorilor, precum şi de supraveghere a respectării actelor
normative din domeniul respectiv în limitele competenţelor atribuite. Regulamentul Agenţiei pentru Protecţia
Consumatorilor se aprobă de Guvern.

39. Termenii în domeniul consumerist. Termenul de răspundere a vînzătorului pentru viciile bunului
Termen de valabilitate - pentru produsele alimentare, articolele de parfumerie, cosmetice, medicamente, articolele
chimice de uz casnic şi alte produse perisabile.
Termen de garantie- stabilit de producător sau vînzător pentru produsele de folosinţă îndelungată nu poate fi mai mic
decît cel de garanţie legală nu mai putin de 2 ani
Durata de funcționare - utilizării produselor de folosinţă îndelungată pe toată durata de funcţionare, stabilită în
documentul normativ, ei au obligaţia să asigure reparaţia şi deservirea tehnică a lor, precum şi să asigure piese de
schimb şi componente în volumul şi sortimentul necesar, pe toată durata de funcţionare, iar în cazul în care durata de
funcţionare nu este prevăzută - în decurs de 10 ani de la data vînzării. Dacă data vînzării nu poate fi determinată,
durata de funcţionare se calculează de la data fabricării.
Răspunderea vînzătorului, este angajată dacă neconformitatea apare într-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea
produsului. În cazul în care producătorul a stabilit un termen de garanţie comercială mai mare decît cel de garanție
legală de 2 ani,
Pentru produsele a căror durată de funcţionare este mai mică de 2 ani, termenul prevăzut se reduce la această durată.
 În cazul produselor second-hand, consumatorul şi vînzătorul pot conveni reducerea termenului dar nu la mai puţin
de 1 an de la data livrării produsului.
Consumatorul trebuie să informeze vînzătorul despre neconformitate în termen de pînă la 2 luni de la data la care a
constatat-o. Pînă la proba contrară, orice neconformitate depistată în termen de 6 luni de la livrarea produsului se
prezumă că a existat la momentul livrării acestuia, cu excepţia cazurilor în care prezumţia în cauză este incompatibilă
cu natura produsului sau natura neconformităţii.
La înlăturarea deficienţelor prin înlocuirea unei piese de schimb sau a unei părţi componente a produsului, pentru care
sînt stabilite termene de garanţie, termenul de garanţie pentru noile piese de schimb sau părţi componente se calculează
din ziua eliberării produsului reparat către consumator.
Pentru produsele de sezon (încălţăminte, articole vestimentare, produse din blană etc.) procurate pînă la începerea
sezonului respectiv, termenul de garanţie se calculează de la începutul sezonului: pentru perioada de iarnă – de la 1
octombrie, pentru perioada de vară – de la 1 aprilie.
Data achiziţionării produsului se stabileşte în baza bonului de casă sau a oricărui alt document care confirmă
achiziţionarea produsului ori în baza altor mijloace de probă (inclusiv depoziţiile martorilor) care pot permite
stabilirea datei şi a locului de achiziţionare.
Perioada în decursul căreia produsul nu a fost utilizat din cauza remedierii deficienţelor prelungeşte, în mod
corespunzător, termenul de garanţie. Curgerea termenului de garanție se suspendă din momentul sesizării vînzătorului
pînă la aducerea produsului în stare de funcţionare corespunzătoare.
În cazul unor vicii ascunse, apărute după expirarea termenului de garanţie, termenul stability curge de la data
finalizării expertizei tehnice efectuate la solicitarea consumatorului de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată
în conformitate cu legea. În cazul serviciilor de reparaţie a produselor de folosinţă îndelungată în perioada
postgaranţie, termenul minim de garanţie constituie 6 luni.

40. Termenul de înaintare a pretențiilor pentru viciile bunului cu termen de garanție precum și prevederile
special pentru garanții
În perioada termenului de garanţie, consumatorii depun reclamaţiile referitoare la produsele necorespunzătoare iniţial
vînzătorului sau prestatorului. Odată cu depunerea reclamaţiei, consumatorul prezintă o copie de pe bonul de casă sau
o copie de pe alt document care confirmă efectuarea cumpărăturii (inclusiv certificatul de garanţie).
Dacă vînzătorul, prestatorul refuză să satisfacă reclamaţia consumatorului conform prevederilor legale ei sînt obligaţi
să dovedească vina consumatorului în ceea ce priveşte deficienţele apărute la produsul vîndut, serviciul prestat prin
expertiza tehnică efectuată de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legea, într-un termen
de cel mult 14 zile calendaristice de la data depunerii reclamației de către consumator. În cazul refuzului de a satisface
reclamaţia consumatorului prin repararea sau înlocuirea gratuită, reducerea corespunzătoare a preţului sau restituirea
contravalorii pentru produsul neconform sau serviciul prestat neconform, vînzătorul, prestatorul prezintă acestuia
refuzul în scris. Neprezentarea refuzului în termenul stabilit se consideră refuz tacit. În cazul în care consumatorul nu
este de acord cu rezultatele examinării reclamaţiei sau în cazul refuzului de a satisface reclamația, consumatorul are
dreptul să se adreseze organelor abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor sau, conform procedurii civile, în
instanţa de judecată, anexînd la petiţie copia de pe răspunsul vînzătorului sau, în cazul refuzului tacit, documentele
care confirmă depunerea reclamației în adresa vînzătorului.

41. Locul și rolul Asociațiilor Obștești de Consumatori în apărarea drepturilor și intereselor consumatorilor
Un rol foarte important în protecţia drepturilor consumatorilor legea acordă organizaţiilor obşteşti ale
consumatorilor. Cetăţenii sînt în drept de a se organiza benevol în asociaţii obşteşti de consumatori, care îşi
desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia. Aceste organizaţii au dreptul sa participe la elaborarea diferitor
standarde, de a efectua independent expertiza și încercările produselor, prețurilor și tarifelor.
Rolul acestor instituții este deosebit de complex conturîndu-se următoarele trei categorii de preocupări: de
informare, de protejare, de ordin tehnic.
Organizaţiile obşteşti ale consumatorilor au de asemenea dreptul de a efectua în modul stabilit în comun cu organele
de stat controale în sfera de comerţ și servicii, de a acorda asistență juridică și consultativă consumatorilor, de a
informa opinia publică despre calitatea mărfurilor și serviciilor, lezarea drepturilor și intereselor
consumatorilor.[36] De asemenea aceste organizaţii au dreptul să se adreseze organelor de stat și instanţelor
judiciare pentru a trage la răspundere persoanele vinovate de încălcarea drepturilor consumatorilor
42. Evaluați Acesul consumatorilor la Justiție. Acțiuni introduse de consumatorul prejudiciat
Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor pot fi depuse la instanţa judecătorească de către consumatorii
înşişi sau reprezentanţii acestora, de către autorităţile administraţiei publice abilitate sau de către asociaţiile obşteşti
de consumatori. se depun la instanţa judecătorească în conformitate cu termenele prevăzute de legislaţie.
Consumatorii sînt scutiţi de taxa de stat în acţiunile privind protecţia drepturilor sale. Pentru soluţionarea litigiilor ce
ţin de protecţia drepturilor consumatorilor, consumatorii şi agenţii economici pot iniţia benevol procedura de mediere
ca o modalitate alternativă de soluţionare. Procedura de mediere, în cazul soluţionării litigiilor ce ţin de protecţia
drepturilor consumatorilor, este reglementată de lege.

43. Răspunderea pentru încălcarea legislației privind protecția drepturilor consumatorului.

Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere conform legislaţiei în vigoare. (2) Examinarea contravenţiilor
şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale pentru nerespectarea prezentei legi se efectuează conform procedurilor şi
atribuţiilor stabilite de Codul contravenţional. Pentru încălcarea legislatiei, termenelor 14 zile vînzătorul, prestatorul
achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de
5% din preţul produsului, serviciului în vigoare la data examinării reclamaţiei consumatorului. Penalitatea poate fi
modificata conform contractului incheiat intre parti.

44. Formele răspunderii juridice pentru nerespectarea legislației privind protecția drepturilor consumatorului.
Soluționarea Extrajudiciară. Soluținarea Judiciară
În societatea civilă constituind o categorie aparte, consumatorii sunt în drept să obţină despăgubiri in rezultatul
nerespectării si încălcării drepturilor ce reies din Legea privind protecţia drepturilor consumatorilor din 2003. În
dependenţă de gravitatea încălcării textul legii admite trei forme de răspundere: civilă, administrativă, penală. O
realizare constituie prevederea reparării prejudiciului moral suportat de către consumator. În acest capitol vom
caracteriza şi vom evidenţia specificul răspunderii agenţilor economici în rezultatul încălcării drepturilor
consumatorilor.
Răspunderea civilă REPARAREA PREJUDICIULUI in natura sau sub forma de fani echivalent banesc - este acea
formă a răspunderii juridice ce constă în obligaţia pe care o are orice persoană de a repara prejudiciul pe care l-a
cauzat alteia. Răspunderea civilă poate să izvorască din neexecutarea unei obligaţii născute dintr-un contract, caz în
care se numeşte răspundere civilă contractuală sau poate să provină din săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de
prejudiciu, fără să fi existat contract între agentul economic si consumator, caz în care va apărea răspunderea
extracontractuală sau răspunderea civilă delictuală.
Raspunderea administrativa – AMENDA Constatarea comiterii contravenţiilor de către agenţii economici atrage
răspundere administrativă. De regulă agentul constatator este și cel care aplică sancţiunea contravenţională. Uneori
însă legea sau actele administrative care definesc faptele contravenţionale prevăd competența de contactare pentru
anumite organe și cea de sancţionare pentru altele care primesc procesele verbale de constatare a contravenţiilor.
Concomitent cu răspunderea materială a agentului economic care a încalcă dreptul consumatorului, conform CCA ,
organele de stat împuternicite pot aplica sancțiuni administrative față de vînzătorul sau executantul vinovat de
încalcărea drepturilor consumatorului. Organele împuternicite cu aplicarea sancțiunilor administrative sunt:
Ministerul Industriei și Comerţului și organele care înfăptuiesc controlul securităţii produselor.
Raspunderea Penala Importanța respectării drepturilor consumatorilor e subliniată prin prevederile răspunderii
penale a agentului comercial pentru încălcarea drepturilor consumatorilor. Răspunderea penală constituie cea mai
gravă formă de răspundere juridică și constă din obligaţia agentului comercial care încalcă cu vinovăţie norma de
drept penal de a suporta consecinţele juridice ale faptei sale. Răspunderea penală nu exclude răspunderea civilă
după cum nici răspunderea civilă nu o exclude pe cea penală. Aceste două forme de răspundere pot fi aplicate
concomitent.
În timp ce răspunderea civilă se întemeiază pe ideia reparării unui prejudiciu adus unui anumit subiect de
drept, răspunderea penală se întemeiază pe ideia pedepsirii celui ce a săvârșit o faptă ilicită, apreciată de lege ca
fiind o infracţiune.
În Codul Penal în vigoare din 2003 sunt cîteva articole care prevăd răspunderea penală pentru fapte ale agenţilor
economici care încalcă drepturile consumatorilor prin modalităţi deosebit de periculoase care presupun şi consecinţe
grave. (Art. 255 înşelarea clienţilor, art 257 executarea necalitativă a construcţiilor, Art 254 Comercializarea
mărfurilor de proastă calitate sau necorespunzătoare standardelor)
45. Evaluați Cooperarea privind încălcările transfrontaliere în domeniul protecției consumatorilor.
Regulamentul de conlucrare dintre organelle de control si institutiile la nivel national privind incalcarile drepturilor
consumatorulor din RM cu alte institutii transfrontaliere este abrobat de catre Guvernul RM. cooperarea dintre
autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului
(„Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”),
Organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de elaborarea politicii de stat în domeniul
protecţiei consumatorilor este Ministerul Economiei, care are următoarele atribuţii principale în domeniul protecţiei
consumatorilor: a) coordonează şi promovează politica statului în domeniul protecţiei consumatorilor; b) asigură
dezvoltarea cadrului legislativ în domeniul protecţiei consumatorilor, inclusiv prin transpunerea directivelor europene
relevante în legislaţia naţională; c) coordonează activitatea organelor administraţiei publice abilitate cu funcţii de
protecţie a consumatorilor specificate la art. 28; d) coordonează activităţile de informare şi de educare a cetăţenilor în
ceea ce priveşte drepturile pe care le au în calitate de consumatori; e) organizează activitatea Consiliului coordonator
pentru protecţia consumatorilor şi supravegherea pieţei (în continuare – Consiliul coordonator), organ consultativ care
întruneşte reprezentanţi desemnaţi ai autorităților administrației publice centrale, ai autorităţilor de supraveghere a
pieţei, ai organului vamal, ai asociaţiilor obşteşti de consumatori şi ai asociaţiilor profesionale sectoriale; f) reprezintă
Republica Moldova în organismele internaţionale de protecţie a consumatorilor.
Conform angajamentelor Republicii Moldova asumate la semnarea Acordului de Asociere UE – Republica Moldova
în vederea armonizării legislației naționale care reglementează domeniul protecției consumatorilor cu acquis-ul
comunitar a fost transpus parțial Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind
cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a
consumatorului. La nivel național, transpunerea integrală a Regulamentului a fost asigurată prin Legea nr. 105/2003
privind protecția consumatorilor.
Autoritățile competente în domeniul cooperării privind încălcările transfrontaliere în domeniul protecției
consumatorilor își îndeplinesc atribuțiile în temeiul Legii nr.105/2003 ca şi cum ar acționa în interesul consumatorilor
din Republica Moldova, fie din proprie inițiativă, fie la cererea unei alte autorități competente din țară sau din
străinătate. Agenția pentru Protecția Consumatorilor şi Supravegherea Pieței este desemnată în calitate de birou unic
de legătură în domeniul cooperării privind încălcările transfrontaliere în domeniul protecției consumatorilor.