Sunteți pe pagina 1din 4

Este adevărat faptul că dispozițiile art. 328 C. proc. pen.

reglementează, de o
manieră clară, conținutul actului de sesizare al instanței, respectiv faptul că acesta trebuie
să se refere la toate aspectele care țin de persoana acuzată și de faptele care i se rețin
a fi fost săvârșite.
Este însă la fel de adevărat că, urmare a intervenirii Deciziei nr. 405/2016 a Curții
Constituționale prin care s-a stabilit că sintagma îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ,,în
mod defectuos,, se înlocuiește cu sintagma,, prin încălcarea legii, fiind definită și noțiunea
de,,lege”, trebuie să existe posibilitatea ca parchetul să facă precizări în legătură cu
natura legislație presupus a fi încălcate de un acuzat.
Această posibilitate nu trebuie să intre în conflict cu dreptul recunoscut inculpatului
de a cunoaște în amănunt acuzația adusă, ceea ce include evident precizările referitoare
la infracțiunea de abuz în serviciu, respectiv norma presupus a fi încălcată și natura
acesteia, în momentul exercitării atribuțiilor de serviciu.
Având în vedere cele arătate, Înalta Curte urmează să țină cont de acele precizări
făcute de parchet, doar în măsura în care nu se va încălca dreptul inculpatului de a
cunoaște acuzația adusă în momentul punerii sub acuzare, fără posibilitatea modificării
ei ulterioare, această limitare fiind cu atât mai necesară cu cât, aceste precizări, s-au
făcut direct în calea de atac a apelului1.

Relativ la „ inadmisibilitatea” precizărilor aduse de D.NA – Serviciul Teritorial


Braşov privind atribuţiile de serviciu încălcate de către inculpaţi, raportat la Decizia
nr.405/2016 a Curţii Constituţionale tribunalul va observa că „obiectul judecăţii”, în sensul
art 371 C.pr.pen, nu a suferit nicio modificare urmare acestor precizări.
Astfel, în continuare, acest obiect al judecăţii este vizat, limitat şi raportat – din
punct de vedere faptic – la „faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare”, cum o
impune textul indicat.
Aşa cum există o posibilitate procesuală (conferită exemplificativ de art 386
C.pr.pen ) de schimbare a unei încadrări juridice dată unor anumite fapte penale, cu atât
mai mult – cu respectarea bineînţeles a dreptului de apărare al inculpaţilor dar şi a
principiilor contradictorialităţii şi egalităţii armelor - se pot discuta şi apar ca perfect
admisibile anumite „ precizări” ce nu afectează în nici un mod situaţia de fapt reţinută în
sarcina inculpaţilor.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin mai multe
Decizii pronunţate, tot exemplificativ, în dosarele nr. 2528/1/2015, 344/32/2014,
2738/1/2014 şi 2820/1/2014, când în mod similar şi în diferite faze procesuale, inclusiv în
cursul cercetării judecătoreşti şi în cursul dezbaterilor, au fost depuse de către DNA
referate conținând precizări în raport de Decizia nr.405/2016 Curţii Constituționale.
La aceeaşi concluzie conduce hotărărea „Adrian Constantin c. României”, în care
Curtea Europeană a Drepturilor Omului arată că echitatea unei proceduri se apreciază
luând în considerare ansamblul acesteia, respectiv că „ Dispozițiile art. 6 par. 3 lit. a din
Convenţie nu impun o formă particulară privind maniera în care acuzatul trebuie să fie
notificat cu privire la natura și cauza acuzației ce-i este adusă” şi, inclusiv dacă se

1
ICCJ, Decizia nr. 169/A/2017 Şedinţa publică din 15 mai 2017
realizează o schimbare de încadrare juridică – situaţie ce nu a fost incidentă în cauza de
faţă – „instanţa… trebuie să invite părțile din proces să-și prezinte observațiile cu privire
la acest subiect”, ceea ce s-a întămplat în prezentul dosar penal2.

Achiziții publice făcute de primari.

Faptele inculpatului A., care în calitate de ordonator principal de credite al


bugetului local (art. 24 din Legea nr. 189 din 14 octombrie 1998 privind instituțiile publice
locale), în perioada mai 2000 - mai 2004, a încheiat 45 de contracte de achiziții publice
cu valori mai mari de 50 milioane lei (vechi), toate însumând valoarea de 27.316.095.719,
fără aprobarea Consiliului Local al Com. Agigea, județul Constanța, așa cum se stabilise
prin Hotărârea Consiliului Local nr. 19 din 19 mai 2000, fără selecția ofertanților sau
licitație publică; de a încheia alte contracte cu 6 furnizori de servicii, în valoare totală de
18.648.840.170 lei, prin încălcarea procedurilor legale privind achizițiile publice și plata
acestora, fără a exista Planul anual de plăți, fără întocmirea procesului-verbal de recepție
calitativă a lucrărilor și fără ca plățile să aibă la bază deviz sau situație de lucrări, suma
alocată din bugetul local pentru respectivele contracte fiind de 20.961.130.880 lei, iar în
calitate de primar în perioada 2000 -2004 nu a respectat legislația privind efectuarea
cheltuielilor pentru materialele efective, furnituri de birou, reparații materiale tehnico -
sanitare pentru curățenie, servicii etc., în valoarea totală de 2.129.524.624 lei (anexele
3-7 la raportul de expertiză), că, în perioada 2001-2004 în bugetul local al Com. Agigea
s-a produs un prejudiciu în sumă totală de 3.023.771.775 lei vechi, prin aceea că în
Registrul de casă au fost trecute sume diferite față de cele ridicate din contul primăriei
deschis la trezorerie sau nu au fost înregistrate toate sumele ridicate motivat de
solicitarea primarului A. de numerar din casierie, fără a mai prezenta documente
justificative, de a prejudicia bugetul local al Com. Agigea cu suma de 75.852.600 lei vechi,
prin eliberarea de autorizații de construcție fără plata taxei de autorizare anexa 19 raport
de expertiză contabilă); de a prejudicia cu suma de 2.604.511.456 lei prin nerespectarea
legislației referitoare la organizarea contabilă, normele metodologice pentru angajarea,
licitarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea
evidenței și respectarea angajamentelor bugetare și locale, neîntocmirea documentelor
justificative de intrare, ieșire din gestiune și calculul stocului și de a prejudicia bugetul
local al primăriei cu suma de 2.604.511.456 lei vechi, constând în plata nelegală la
achiziționarea de combustibil întrunesc în fapt elementele constitutive ale infracțiunii de
abuz în serviciu în formă calificată și continuată, prev. și ped. de art. 248 - 2481 C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Examinând hotărârile atacate, se constată că faptele de abuz în serviciu pentru


care inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați, constituie infracțiuni atât potrivit
legii anterioare, cât și potrivit celei actuale, nefiind dezincriminate; în sentința și decizia

2
T. Braşov, s.pen. nr. 189/S din 31.10.2017
atacate, instanțele de judecată care au examinat fondul cauzei penale fac mențiuni atât
cu privire la funcțiile îndeplinite (primar al com. Agigea, județul Constanța, și ordonator
principal de credite; șef birou urbanism în cadrul Primăriei Agigea, și membru în comisiile
de achiziții publice; casier în cadrul Primăriei Agigea, județul Constanța, și membru în
comisiile de achiziții publice), cât și cu privire la cadrul legal pe care aceștia ar fi trebuit
să-l respecte în activitatea desfășurată: „legislația primară” (adică legi, O.G. și O.U.G.,
respectiv, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000, O.U.G. nr.
102/2001, Legea nr. 189/1998, O.G. nr. 12/1993, O.G. nr. 60/2001, Legea nr. 273/2006,
Legea nr. 215/2001, O.G. nr. 118/1999), cât și la „legislația secundară” (H.G., etc.).

Ulterior adoptării Deciziei nr. 405/2016 pronunțată de Curtea Constituțională,


constatarea că în ambele hotărâri atacate se fac trimiteri nu numai la „legislația primară”,
ci și la „legislația secundară”, nu este de natură a justifica concluzia incidenței deciziei
Curții Constituționale invocate și, corespunzător, concluzia dezincriminării faptelor.

În „legislația primară” (legi, O.G., O.U.G.) sunt prevăzute obligații/îndatoriri


fundamentale, de esență pentru unele domenii de activitate a autorităților și instituțiilor
publice, care revin funcționarilor ce își desfășoară activitatea în cadrul acestora și,
respectiv, pentru anumite categorii de funcționari publici. Ar fi imposibil ca prin „legislația
primară” să se stabilească pentru fiecare funcționar, pentru fiecare funcție ori pentru
fiecare angajat obligațiile de serviciu (aceste funcții fiind de ordinul sutelor ori miilor, cu
particularități multiple).

În consecință, este firesc ca detalierea/concretizarea obligațiilor de serviciu


prevăzute de „legislația primară” să se realizeze ulterior, în corelație și în conformitate cu
legile, O.G. ori O.U.G. respective, prin „legislație secundară” (H.G., ordin al ministrului,
norme de aplicare, etc.) sau chiar prin alte acte normative interne (ordine, ordine de
serviciu, decizii, norme interne, fișa postului, etc.).

De altfel, este frecvent utilizată în elaborarea legislației metoda prevederii în chiar


legea, O.G. ori O.U.G. respectivă, a unui text care prevede expres obligația emiterii unui
act normativ subsecvent (unei legislații secundare) prin care să se detalieze, printre
altele, obligațiile /îndatoririle de serviciu ori profesionale.

Multitudinea și complexitatea deosebită a aspectelor juridice/legislative/normative


impuse autorităților și instituțiilor publice de către autoritățile legiuitoare, printre altele și
legate și de activitatea autorităților publice locale, fac imposibilă obiectiv integrarea
acestora în „legislația primară”.

În lipsa „legislației secundare”, doar prin examinarea normelor din „legislația


primară”, niciun funcționar public nu ar fi în măsură să-și cunoască și să-și îndeplinească,
în concret, atribuțiile/sarcinile/obligațiile/îndatoririle de serviciu specifice unei anumite
funcții pe care o îndeplinește, fie pe o anumită durată de timp mai lungă, fie pe o perioadă
mai scurtă de timp, consecință a delegării, detașării ori numirii/desemnării într-o comisie.

Aceasta este explicația pentru care, pe lângă actele normative specifice „legislației
primare”, este necesară, de cele mai multe ori, și trimiterea/referirea la actele normative
aparținând „legislației secundare”3.

În esenţă, s-a reţinut că, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire
penală a rezultat că în cursul anului 2009, inculpatul apelant A. a încheiat diverse
contracte de prestări servicii şi a achiziţionat direct bunuri şi materiale consumabile în
valoare de 232.164 lei, de la o societate comercială din com. Potcoava, jud. Olt, fără a
organiza licitaţii sau selecţii de ofertă. Bunurile astfel achiziţionate nu erau cuprinse în
programul de achiziţii pe anul 2009, aprobat în şedinţa Consiliului Local Podgoria. De
asemenea, deşi formal s-a încercat o selecţie de oferte, societăţile comerciale care au
depus ofertele nu existau în realitate sau se aflau în procedura de dizolvare judiciară.
Deşi inculpatul apelant A. a avut calitatea de primar al com. Podgoria în intervalul 2000 -
2012, situaţie în care, având şi calitatea de ordonator principal de credite, conform art. 64
lit. a) din Legea nr. 215/2001, a acceptat să încheie contracte de achiziţie publică cu două
societăţi comerciale din Jud. Olt - SC C. SRL şi SC D. SRL, fără să fi fost interesat de
bonitatea firmelor şi fără să fi urmărit oportunitatea şi utilitatea cumpărării anumitor bunuri,
fiind depăşite substanţial astfel cheltuielile bugetare aprobate de Consiliul local.

3
ICCJ, Decizia nr. 321/RC/2016, Şedinţa publică din 20 septembrie 2016