I.

POTENȚIALUL NATURAL AL ITALIEI

1 Aşezarea geografică

Italia este situată în sudul Europei la 42050’ latitudine nordică şi 12050’ longitudine
estică. Datorită poziţiei sale, Italia este înconjurată din trei părţi de mări: Marea Adriatică, Marea
Ionică, Marea Mediterană, Marea Tireniană şi Marea Ligurică. Cuprinde o parte continentală,
Peninsula Italică şi o parte insulară formată din insulele Sardinia, Sicilia, Lipare şi Elba.

Italia, pe lungimea frontierei se învecinează cu: Franţa la 515 km, Elveţia la 718 km,
unde are şi o enclavă, Campione d’Italia cu 2051 locuitori şi o suprafaţă de 2,6 km. Se mai
învecineayă cu Austria la 415 km, Slovenia la 218 km, cu Marea Adriatică, Marea Ionică, Marea
Mediteraneană, Marea Tireniană . Lungimea totală a frontierei este de 1932,2 km, iar lungimea
de coastă are 7600 km.

2 Mediul natural

Italia consistă predominant dintr-o peninsulă care se extinde în Marea Mediterană,

unde împreună cu două mari insule Sicilia şi Sardinia (Sardegna) creează diferite părţi ale mării,
ca şi Marea Adriatică la Nord-Est, Marea Ionică la Sud-Est, Marea Tireniană la Sud-Vest şi, la
final, Marea Linguriană la Nord-Vest.

a) Relieful:

Această ţară cuprinde o parte continentală, formată din versantul intern al arcului
Alpilor şi din Câmpia Padului şi o alta peninsulară, ocupată de lanţul muntos al Apeninilor, de
dealuri înguste şi de câmpii litorale.

Alpii, aflaţi în Nord, se prezintă sub forma unui zid masiv, desfăşurat pe circa 1200
km pe direcţia Vest-Est, incluzând Alpii Piemontezi (vârful Monte Blanco, Alpii Lombarzi şi
Alpii Veneţieni.

Munţii Apeninii, din centrul peninsulei, merg spre Est, se unesc cu Aplii formând un
arc ce închide Italia în Nord. Apeninii ocupă cea mai mare parte a peninsulei, sunt fragmentaţi şi
prezintă altitudini mai scăzute decât Alpii. Aceştia sunt cunoscuţi prin caracteristicile lor
1
vulcanice. Tot aici se află şi o lagună aluvionară mare, Laguna Po-Veneţia, care este străbătută
de râul Po şi de mulţi afluenţi ai săi ce curg dinspre Alpi, Apenini şi Dolomiti. Munţii Apenini au
vulcani stinşi, Vezuviu (Vesuvio) la 8 km Sud-Est de Napoli şi vulcanul activ Etna, aflat în
Sicilia, care erupe periodic.

Câmpiile întinse ale Italiei sunt situate în Vestul ţării, în Apulia şi Campania. Între
câmpiile de coastă şi Apenini sunt zonele colinare.

b) Clima:

Este mediteraneană în peninsulă şi în insule. În partea continentală a Italiei, clima este

continentală. Temperatura medie anuală, în Alpi, în ianuarie este de -10C şi de 70C în iulie. La
Milano, temperatura medie anuală, în ianuarie este de 10C, iar în iulie de 240C. La Roma, avem
100C temperatură medie anuală în ianuarie şi de 250C în iulie.

Precipitaţiile sunt de 1520 mm / an în Alpii de Vest şi de 2000 mm / an în Alpii de

Est. În Valea Padului, Toscana şi Latium, precipitaţiile sunt de 500 mm / an, iar în Apulia, sudul
Siciliei şi Sardinia precipitaţiile sunt sub 500 mm / an.

c) Hidrografia:

Italia are o reţea hidrografică bogată, cu râuri în general scurte şi numeroase. Este
traversată de râurile Pad şi Adige în Nord, ambele vărsându-se în Marea Adriatică. La Vest, este
străbătută de Arno, care se varsă în Marea Ligurică, iar la Vest, este străbută de Tevere (Tibru),
care se varsă în Marea Tireniană.

Italia se mai remarcă prin existenţa unor lacuri galciare, precum Como, Garda şi
Maggiore, lacuri vulcanice cum sunt Bolsena şi Trasimeno, dar şi lagune cum este Veneţia.

d) Flora:

Flora variază în funcţie de altitudine şi latitudine. Din teritoriu Italiei, 18% este
ocupat de păduri, mai ales de fag, stejar, frasin, castan, măslin, leandru. Fiind un climat umed şi
răcoros, cresc păduri de foioase, dar şi păduri mixte. Mari suprafeţe de pădure au fost defrişate,
iar în locul lor au crescut arbori mici şi arbuşti. Pe pantele munţilor şi pe platouri se găsesc
păşuni alpine.
2
 e) Fauna:

Fauna Italiei cuprinde atât animalele răspândite pe întreg teritoriul (vulpea, bursucul,
jderul, dihorul, veveriţa, iepurele), cât şi animale care se mai întâlnesc doar în parcuri şi
rezervaţii naturale (căprioara şi ursul brun).

3 Mediul demografic

Italia, este în general, o omogenitate lingvistică şi religioasă, totuşi cultura, economia

şi politica sa sunt diverse și numără aproximativ 58.057.477 locuitori. Are a cincea densitate a
populaţiei europene ca mărime, atingând 196 de oameni pe km2. Grupurile minoritare sunt mici.
Religia majoritară a Italiei este romano-catolocismul, 85% din copii nou-născuţi fiind catolici.
După catolicism, în Italia există şi religia protestantă şi cea iudaică. Totodată, în ultima vreme, s-
a constatat o creştere a comunităţii musulmane imigrante.

Populaţia este concentrată, în mare parte, în jumătatea nordică şi, în deosebi, în

Câmpia Vaduzului şi în zona apropiată. În sud, principala concentraţie de populaţie este cea din
jurul oraşului Napoli. Cele mai puţin populate zone ale Italiei sunt Alpii, insula Sardinia şi
sectorul peninsular, la Sud de Napoli.

II. Potenţialul turistic antropic

Italia este bine cunoscută datorită nenumeratelor ei monumente, printre care se

număra: Biserica Santa Maria Maggiore, Castelul Sant’Angelo, Dealul Capitoliului, Piaţa
Navonna, Vatican, Arcul Păcii, Castelul Sforzescu, Galeria Vittorio Emanuele II, Scala, Palazzo
degli Uffizi.

Oferta turistică poate fi definită în următoarele moduri:

a) cadrul şi potenţialul natural şi antropic care cuprinde:

- echipamentul de producţie a serviciilor turistice;
- sursa de bunuri materiale destinate consumului turistic;
- infrastructura turistică;
- condiţii de comercializare;

3
 b) totalitatea elementelor turistice sau a atracţiilor care pot motiva deplasarea
turiştilor şi a elementelor destinate să le valorifice, să satisfacă cererea.
c) ansamblul atracţiilor naturale şi istoria care pot determina vizitarea anumitor zone
de către turişti împreună cu capacitatea organizatorică a reţelei de a satisface în anumite condiţii
cererea populaţiei.
Castelul Sant’Angelo - clădirea, construită iniţial ca mausoleu pentru împăratul
Adrian, este o construcţie ciudată, circulară, masivă, la care se ajunge traversând unul dintre cele
mai frumoase poduri din lume: Pont Sant' Angelo, creaţie a arhitectului Bernini.

Dealul Capitoliului - Sediu al autorităţilor municipale, Dealul Capitoliului a fost

centrul guvernamental al vechii Rome şi este centrul geografic al oraşului de azi. Cea mai
frumoasă privelişte se poate admira noaptea, când este pustiu.

Vatican - Sfântul Scaun - Vaticanul - este probabil cel mai bogat stat independent din
lume, impresionantă colecţie de comori inestimabile de artă compensând lipsa totală de resurse
naturale. Pentru iubitorii de artă, Vaticanul este centrul suprem, adăpostind comori universal
cunoscute, de la Capela Sixtină la celebra piaţă construită de Bernini. Vatican dispune de un
patrimoniu artistic şi cultural inestimabil, care atrage anual milioane de turişti din întreaga lume.

Arcul Păcii - construcţia arcului a fost începută în anul 1807 de marele arhitect Luigi
Cagnola fiind secondat de alţi arhitecţi celebri ai timpurilor respective: Canonica, Zanoja,
Landriani, Albertolli şi inaugurat în 10 septembrie 1838 de împăratul Ferdinand I.

Domul din Milano - construcţia Domului a fost începută în anul 1386, cel mai
probabil la iniţiativa lui Gian Galeazzo Visconti ce urmărea etalarea puterii sale politico-
economice.

Columna lui Traian - este un monument aflat la Roma în Forumul lui Traian; ridicat
în 133 e.n. de către Apolodor din Damasc, din ordinul împăratului Traian, în amintirea victoriilor
împotriva Dacilor (105 – 106) și are o înălțime de 39,83m.

Fontana di Trevi - a fost construită de arhitectul Salvi în 1735 şi terminată în 1762.

Aceasta fântâna este un exemplu perfect de stil rococo cu efecte dramatice - creaturi acvatice de
marmură, dominate de un impresionant Oceanus. Apa vine din izvorul Acqua Vergine, numit aşa

4
deoarece, conform legendei, o fecioară le-a arătat sursa soldaţilor însetaţi. Povestea e sculptată în
dreapta lui Oceanus. Se spune ca trebuie să arunci un bănuţ în fântâna ca să fii sigur ca te vei
întoarce la Roma, dar şi că dorinţele puse la aruncarea bănuţului se îndeplinesc.
Colosseumul - termenul de Colosseum provine de la statuia colosală - de 36 de metri
- care îl reprezenta pe Nero în chip de zeu al soarelui, odinioară amplasată lângă amfiteatru.

III. INDICATORI TURISTICI

1. Contribuţia industriei de turism in total economie Italia

Contribuţia industriei de turism şi transport la crearea PIB şi în generarea creşterii

economice – Italia se numără printre ţările cu nivel scăzut al contribuţiei T&T în cadrul PIB
(în intervalul 0-5% pe o scară de 0-40% pe axa 0y) şi , de asemenea, cu contribuţie scăzută în
generarea creşterii economice în intervalul de timp 2007-2016 (poziţionarea în intervalul 0-
2% pe o scară de 0-10% pe axa 0x).

Italia : Contribuţia T&T în cadrul PIB şi generarea creşterii economice

Tabelul nr. 3.1

Sursa: Agenzia Nazionale del Turismo – Italia, Programa esecutivo annuale 2006:
http://www.esteri.it

5
 2. Cererea turistică în Italia

Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinţa de
a se deplasa periodic şi temporar în afara reşedinţei proprii, pentru alte motive decât prestarea
unor activităţi remunerate la locul de destinaţie.

Evoluţia indicatorilor turistici (2006-2016)

3. Încasări din turism

De-a lungul timpului, Italia a încasat sume importante din turism şi din diverse
activităţi de turism şi transportul de persoane. Fluctuaţia acestor încasări a fost favorabilă pentru
Italia, înregistrând de la an la an creşteri semnificative. Scăderile au fost minore între ani şi cu un
impact mic asupra economiei.

Servicii din ANI

care
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007E1 2008 2009 2010
6
 s-au realizat
E E
încasările

Turism 79,1 79,0 78,4 78,5 89,1 94,1 99,6 109, 115, 120,8
104,82
şi 5 9 7 3 9 3 1 99 35 5
transp
ort de Servicii 43,4 42,1 40,4 39,3 49,3 52,1 55,2 61,0 64,0
58,15 67,19
persoa 3 2 0 4 1 3 2 6 8
ne
Nondura 14,1 14,7 15,2 15,6 15,9 16,6 17,5 19,2 20,1
18,41 21,04
bil 6 2 5 3 1 6 5 6 4

Durabil 21,5 22,2 22,8 23,5 23,9 25,3 26,8 29,6 31,1
28,25 32,62
6 5 2 7 7 4 4 6 2

Turism 25,7 27,3 25,7 26,4 27,6 28,9 30,5 33,6 35,3
32,07 36,98
şi 0 1 7 0 0 5 5 9 5
transp
ort de Corporaţi 21,3 22,7 21,5 22,1 23,1 24,2 25,5 28,1 29,5
26,85 30,84
afaceri i 6 0 4 4 2 0 5 7 0

Guvern 4,34 4,61 4,23 4,25 4,48 4,75 4,99 5,22 5,52 5,85 6,15

Expediţ Individua
4,99 5,43 5,58 5,75 5,87 6,10 6,34 6,61 6,88 7,17 7,46
ii le
guvern
ament
Colective 3,11 3,28 3,37 3,47 3,54 3,68 3,82 3,98 4,15 4,32 4,50
ale

Consum de turism 140, 141, 139, 139, 154, 164, 175, 195, 206, 217,0
186,77
şi transport 92 86 64 44 29 12 51 84 35 2

Export
15,4 15,0 14,7 14,2 14,6 15,0 16,6 20,0 21,6
18,46 23,21
5 1 3 8 1 2 8 2 2
(non-vizitatori)

Cererea de T&T 178, 179, 176, 177, 193, 204, 219, 246, 260, 273,8
234,23
22 55 45 36 31 81 37 33 03 4

IV. REGIUNI TURISTICE MONTANE DIN ITALIA

Lombardia – reprezintă zona cea mai atractivă a Italiei. Este aşezată în zona centrală
a Italiei de nord şi este alcătuită în mare parte din Munţii Alpi în partea de nord şi câmpii în jurul
fluviului Po în sud. Lombardia are graniţă cu regiunile Piemont, Emilia-Romagna, Veneto,
Trentino-Tirolul de Sud şi cu Elveţia. Numele regiunii provine de la lombarzi o populaţie
germanică, care a venit în această regiune după căderea Imperiului Roman de Apus.

1
E- Estimativ
7
 Lombardia are o suprafaţă de 23.863 km² şi o densitate de 379 loc/km². În anul 2005
înregistra o populaţie de 9.032.554 locuitori. La conducerea acestei regiuni se află preşedintele
Roberto Formigoni.

În pitoreştile văi alpine de la poalele munţilor s-au format lacuri mari, celebre în toată
lumea prin frumuseţea lor şi prin staţiunile elegante de pe malurile lor: Lacul Magiore (cu
Insulele Boromee, considerat cel mai frumos dintre ele), Lacul Como (suprafaţă: 146 km2,
lungime: 51 km, Lăţime maximă: 4,5 km, Lăţime minimă: 0,65 km, adâncime maximă: 450 m),
Lacul Garda, Lacul Iseo şi Lacul Lugano – la graniţa cu Elveţia. Câmpia Padului era în Evul
Mediu o zonă mlăştinoasă datorită frecvenţelor revărsări ale Padului, cu mulţi ţânţari şi cu dese
cazuri de malarie. Începând cu secolul al XII-lea, a început amenajarea fluviului, finalizată în
secolul al XV-lea. A fost construit un sistem de canale de irigaţie, au fost plantate păduri de
mesteceni şi livezi care să apere de vânt culturile de orez, grâu, porumb şi legume. Agricultura
performantă, comerţul şi dezvoltarea industriei au făcut ca populaţia Lombardiei să fie printre cei
mai avuţi locuitori ai Europei.

Regiunea este divizată în următoarele provincii, toate numite după oraşul lor capitală:
Bergamo, Brescia, Como, Cremona, Lecco, Lodi, Mantova, Milano, Monza-Brianza, Pavia,
Sondrio, Varese.
Deşi Alpii ocupă o mare parte din suprafaţa Lombardiei, regiunea este una dintre cele
mai dens populate din lume. Sudul ţinutului este repezentat de Câmpia Padului, pământul fertil
care asigură de secole bunăstarea localnicilor. Oraşe cu peste 50.000 de locuitori:
Tabelul nr.2.1

Structura provinciilor din Lombardia

Oraşul Populaţia

(2006 est.)

Milan 1.308.735

Brescia 191.059

Monza 121.961

Bergamo 116.197

8
 Sesto San Giovanni 83.556

Como 83,002

Varese 82.809

Busto Arsizio 79.552

Cinisello Balsamo 73.770

Cremona 71.313

Pavia 71.064

Vigevano 59.714

Legnano 56.622

Rho 50.623

Sursa: www.wikipedia.ro

Regiunea are o climă variată datorită reliefului. Este cunoscută pentru frumoasele lacuri
Garda, Como şi Maggiore Ocupă zona de câmpie dintre râurile Ticino şi Mincio, unde se găsesc
centrele urbane cele mai dezvoltate:

– Brescia – industrie siderurgică, chimică şi mecanică;

– Bergamo – industrie textilă şi mecanică;

– Pavia – important centru universitar.

Capitala Lombardiei se află în centrul financiar al Italiei, Milano, centrul economic al

Italiei - renumit prin muzee, catedrale, Opera Scala, târguri, magazine elegante sau meciuri de
fotbal. Este cunoscută fiind cunoscut drept capitala modei italiene.

În Italia, în afară de principala regiune montană, Lombardia, se mai întâlnesc și alte

regiiuni mai montane mai mici, cum ar fii:
Valle d’Aosta este situată în partea de Nord – Vest a Italiei, în zona montană a
masivului Mont – Blanc, la graniţa cu Franţa și este înconjurată de Alpi. Este cea mai mică
regiune din Italia, fiind mărginită la nord de cantonul Wallis, Elveţia, la vest de „Rhônes-Alpes”,
Franţa, iar la sud de regiunea Piemont. Regiunea cuprinde Valea Dora Baltea cu văile adiacente

9
din Alpi şi Parcul Naţional Gran-Paradiso. La graniţa de vest se află masivul Mont Blanc şi
Monte Rosa. Capitala acestei regiuni este Aosta și atrage prin vestigiile din timpul Imperiului
Roman precum teatrele sale antice.

Din punct de vedere admininistrativ este subîmpărţită în 79 de comune Validigne

Mont Blanc, Grand Paradis, Grand Combin, Mont Emilius, Monte Cervino, Evancon, Monte
Rosa, Walser Alta Valle del Lys. In perioada fascistă a lui Mussolini toate denumirile
localităţilor au fost italienizate. Valle d’Aosta are o suprafaţă de 3.263,22 km² şi în anul 2005
înregistra o populaţie de 123.297 de locuitori. Densitatea acestei regiuni este de 37,8 loc/km² şi
este condusăa de preşedintele Luciano Caveri.

Resursa principală a acestei regiuni este turismul. Clima din regiune este continentală,
cu diferenţe de temperatură, datorate reliefului foarte variat. Valle d'Aoasta se deosebeşte de
restul Italiei, o semi-autonomă regiune cu munţi înalţi şi văi adânci. Regiunea este mai repede
înrudită cu Franţa (mai ales zona Savoy) decât cu Italia, iar locuitorii ei vorbesc un vechi dialect
de origine franceză.

Valle D'Aosta este în primul rând cunoscută pentru localităţile sale alpine precum
Cervinia sau Courmayeur, dar şi pentru lacurile, parcurile, viile, şi palatele sale.

Piemont este vestita regiune plană aflată între Alpi şi Apenini, traversată de râul Pad.
Are o suprafaţă de 25.400 km² şi o populaţie de aproximativ 4,3 milioane de locuitori. Densitatea
acestei regiuni este de 171 loc/km² şi se află sub conducerea preşedintelui Mercedes Bresso.
Piemontul este înconjurat în trei părţi de Alpi, incluzând Monviso-ul, de unde izvorăşte râul Po.
Are graniţă cu Franţa şi cu regiunile italiene Lombardia, Liguria şi Valle d'Aosta.

Regiunea este împărţită la rândul ei în opt provincii administrative: Alessandria, Asti,

Biella, Cuneo, Novara, Torino, Verbano-Cusio-Ossola şi Vercelli, fiecare numită după oraşul ei
principal. Alte oraşe importante sunt Moncalieri şi Rivoli.

În această zonă este concentrată 3/5 din producţia italiană de orez. Şesul Piemont este
o regiune de agricultură fertilă, ce produce grâu, orez, porumb şi struguri. De asemenea regiunea
Asti este celebră prin vinurile şi brânzeturile produse aici.

10
 Principal teritoriu al casei de Savoia, Piemont a fost trambulina pentru Unificarea
Italiei între anii 1859-1861, după unele războaie neconcludente împotriva Austriei între anii
1820-1821 şi anii 1848-1849. Capitala se află la Torino, centrul industriei auto italiene.

Friuli – Venezia Giulia este o regiune autonomă, situată în nord-estul Italiei, la

poalele Alpilor Carmici. Are o suprafaţă de 7844 km² , o populaţie de 1,18 milioane de locuitori
şi o densitate de 151 loc/km². Preşedintele acestei regiuni este Riccardo Illy.

Regiunea are graniţă la regiunile Veneto şi Trentino-Tirolul de Sud, Republicile

Austria şi Slovenia şi Marea Adriatică. Cele patru provincii ale regiunii Friuli – Venezia Giulia
sunt: Gorizia, Pordenone, Trieste şi Udine. Este recunoscută ca o zonă cu tradiţie agricolă.

Capitala acestei regiuni se află în oraşul port cu statut de zonă liberă Triestre. Triestre
înregistrează o populaţie de 210.000 locuitori.

Emilia – Romagna este o regiune din nordul Italiei, ce flanchează masivul muntos al
Apeninilor, fiind o zonă renumită pentru sfecla de zahăr. Are aproape o formă de triunghi
dreptunghic, fiind limitată de Marea Adriatică la est, râul Po la nord, iar la sud de Apenini.
Suprafaţă este în jur de 22.123 km² , iar statisticile indicau în anul 2005 o populaţie de 3.983.346
locuitori. Densitatea regiunii este de 180 loc/km². Preşedintele regiunii italiene Emilia –
Romagna este Vasco Errani.

Provinciile regiunii Emilia – Romagna sunt: Bologna, Ferrara, Forli-Cesana, Parma,

Modena, Piacenza, Ravenna, Reggio Emilia şi Rimini.

Regiune dens populată, în special în parte de câmpie, Emilia Romagna este una dintre
cele mai bogate regiuni italiene şi este în general privită şi ca una dintre cele mai frumoase
pentru a trăi în ea. Bucătăria regiunii Emilia-Romagna este una dintre cele mai caracteristice
pentru Italia.

Agricultura este cea mai importantă activitate economică: cerealele, cartofii,

porumbul, roşii şi ceapa sunt cele mai importante, împreună cu fructele şi strugurii destinate
pentru producţia de vin. Creşterea animalelor este de asemenea dezvoltată, în special cea a
porcilor şi a bovinelor.

11
 Industria din Emilia-Romagna este de asemenea sănătoasă, în mod special industria
alimentară şi turismul pe coasta mării Adriatice

La Bologna, important centru istoric, cultural, industrial de siderurgie şi industrie

alimentară se află capitala regiunii Emilia – Romagna. Bologna este considerată şi un important
centru comercial regăsindu-se piaţa cerealieră şi cea zootehnică.

Marche este o regiune muntoasă, rivieră la Marea Adriatică şi străbătută de văi

adânci. Litoralul regiunii Marche este bogat în plaje.

Capitala este la Ancona. Ancona, o provincie, un oraş şi un port în Marche. Printre

monumentele din Ancona se numără Lazzaretto, planificat de arhitectul Luigi Vanviteli în 1732.
Este o clădire pentagonală, acoperind mai mult de 20.000 m², construită pentru a proteja
autorităţiile militare defensive de riscul ca boli contagioase să intre în oraş prin vapoare. Mai
târziu a fost folosit şi ca spital.

Abruzzo este regiunea cu cel mai pregnant aspect montan din lanţul munţilor Apenini.
Este mărginită în mare parte de regiunea Lazio şi de Marea Adriatică. Este o regiune muntoasă în
două părţi: o parte compusă din munţii Apenini cu masivele Maiella şi Gran Sasso, a doua
grupare muntoasă Simbruini şi Meta şi două mari depresiuni Fusino şi Sulmona. Capitala se află
în centrul siderurgic L’Aquila.

Suprafaţa regiunii este de 10.794 km² , având o densitate a populaţiei de 117 loc/km².
Statisticile indică că în anul 2005, această regiune montană înregistra o populaţie de 1.262.392
locuitori. Conducerea regiunii o deţine preşedintele Ottaviano Del Turco.

Provinciile din regiunea Abruzzo sunt reprezentate de Chieti, L'Aquila, Pescara şi

Teramo.

Clima este aspră în timpul iernii. Există aici oraşe alpine ca Roccaraso, Campo
Imperatore, Pescasseroli şi Rivisondoli.

Ca orice regiune cu suişuri line, viţa-de-vie s-a aşezat natural pe tărâmurile

abruzzene, iar soiurile născute şi consacrate aici - trei vinuri cu denumire de origine controlata

12
(DOC) şi nouă cu indicaţie geografică tipică -reprezintă pe de-a întregul diversitatea regiunii în
sine.

Turismul s-a dezvoltat mult în ultimii ani, şi în afară de capitala L'Aquila este
important de menţionat şi parcul naţional Abruzzo o interesantă destinaţie pentru excursii. Aici
se pot observa interesante specii de plante şi animale într-un relief tipic pentru munţii Apenini,
străbătut de râuri datând din era glaciară. Distanţa scurtă până la Roma face regiunea şi mai
atractivă.

Basilicata era cunoscută în trecut şi ca Lucania, şi este o regiune din sudul Italiei. În
anul 2006, regiunea avea o populaţie de 594 086 de locuitori, o densitate de 60 loc/km², pe o
suprafaţă de 9.995 km².Basilicata conţine două provincii: Potenza şi Matera, iar puterea asupra
acestei regiuni o are preşedintele Vito De Filippo. Regiunea are relief montan grandios şi sever şi
zona de coastă pietroasă. Basilicata îşi are capitala în provincia Potenza.

V. Forme turistice practicate

Turismul balnear

Poziţia geografică precum şi cei 8500 km de litoral fac din Italia o ţară balneară.
Coastele Liguriei mediteraneene şi Mediterana centrală oferă plaje cu găleţi adesea situate în
mici golfuri. Pe coasta Adriaticei, turismul balnear este îndeosebi dezvoltat în nord: Rimini,
Riccione, Ravenna, unde plajele fine atrag turiştii germani, elveţieni şi austrieci.

Parcurile acvatice

Sunt instalate pe coasta Mării Adriatice, unde completează gama de activităţi, oferte
de turismul balnear. Principalele parcuri acvatice sunt: l’Aquabell de Bellaria, l’Igea Marina,
l’Aquafan de Riccione şi Atlantica de Forli.

Turismul cultural şi religios

Călătoria la Roma, Florenţa, Veneţia face parte din patrimoniul cultural al unui
european. În Italia se găsesc 2364 de muzee, ceea ce confirmă importanţa voaiajelor culturale.
Din 20 de regiuni italiene, 7 atrag peste 3 milioane de intrări în muzeele lor. Celelalte 13 regiuni
primesc mai puţin de 1 milion de vizitatori în muzeele lor.
13
 În afară de Vatican, Asissi, Padova, Loretto, Oropa, Lambro, Vicenza, Italia număra
1756 locuri sfinte care primesc în fiecare an 15 milioane pelerini catolici.

Turismul sportiv

Datorită munţilor, Italia posedă unul din domeniile skiabile cele mai mari din lume.
Staţiunile de ski sunt numeroase în Piemonte şi Dolomiti.

Italia are peste 67 de terenuri de golf amenajate pentru 21000 jucători.

Turismul de sănătate

În Italia se găsesc aproape 150 de staţiuni termale. Cele trei mari oraşe în care se
practică acest gen de turism sunt: Montecatini, Ischia şi Abano Terme.

Turismul de afaceri

Italia se plasează printre primele locuri la capitolul turism de afaceri. Capitala

economica a ţării este Milano, prima destinaţie italiană a turismului de afaceri.

BIBLIOGRAFIE

1. Neacşu Nicolae, Turism internaţional (studii de caz), Editura Oscar Print,

Cristureanu, C., Băltăreţu Bucureşti, 2002
Andreea

2. Horia C. Matei, Neguţ Enciclopedia statelor lumii, Editura Meronia,

Silviu, Ion Nicolae Bucuresti, 2003

14
3. *** Monitorul italian de călătorii

4. *** www.wikipedia.ro

15