Testul arborelui

Scurt istoric

Consilierul de orientare profesionala, Emile Jucker a fost prima persoana care a folosit
Testul arborelui ca obiect de diagnostic psihologic. Acestuia i-a urmat psihologul elvetian Karl
Koch, care a publicat un tratat de baza in anul 1949. Acesta a preluat metodele grafologilor, a
caror munca a apreciat-o si impreuna cu istoricul artei, Michel Grunwald au dezvoltat o schema
spatiala ce pleaca de la simbolismul spatiului. I-au urmat lui Koch: J.Bouck si Renee Stora,
aceasta din urma publicand “Testul desenului unui arbore” ce se adresa in special copiilor.
Ulterior, Hermann Städeli a studiat o serie de probleme nevrotice cu ajutorul acestui test.

Semnificatia arborelui

In viziunea exploratorului Henry M. Stanley: “Arborele, luat izolat sau in grup, adica
padurea- aspectul sociologic- este bogat in analogii sugestive cu omul si societatea’. ”Padurea
este imaginea umanitatii. Nu pot s-o privesc fara sa ma gandesc ca viata, decaderea si moartea
sunt prezente in permanenta. Niciodata n-am observat-o pe indelete fara ca una sau alta din
trasaturi sa nu-mi sugereze o amintire despre lumea civilizata. Astfel, la vederea sa, mi-am
amintit de o dimineata in care, intre orele sapte si jumatate si opt si jumatate, eram pe podul
Londrei, contempland marea de oameni care se grabeau spre centru, toate aceste fiinte cu ten
palid, surmenate, atrofiate, deformate de munca ducandu-se sa ia parte la trista batalie a vieţ ii”.

Koch spunea ca “ i s-ar putea atribui lui Stanley insusi descoperirea testului arborelui, asa
cum putem vedea in Leonardo da Vinci precursorul testului Rorschach.

In viziunea lui Koch, arborele reprezinta suportul proiectiei, ca si o oglinda, aceasta

reflectand inapoi imaginea ce este proiectata. Mai simplu spus, se proiecteaza in exterior, pe
foaia alba, lumea interioara. Imaginea finala, cea a arborelui, dezvaluie realitatea interioara, o
realitate ce apare de la sine. Testul insa nu reda intreaga personalitate, ci niste straturi fie
superficiale, fie mai profunde, fara a atinge decat portiuni izolate. Reprezinta proiectia grafica,
pe foaie, a lumii interioare. Spatiul este simbolic si prezinta semnificatii arhetipale.

Descriere

Materiale necesare: Coala alba de hartie, instrument de scris (creion)

Se va lua o foaie de hartie A5. Se va cere sa se deseneze un arbore pe foaia de hartie

asezata vertical. Se poate desena orice specie de arbore. Testul nu trebuie efectuat in graba. Se
numeroteaza foaia cu cifra 1, se semneaza pe verso si se dateaza. Se va lua o a doua foaie de
hartie, se va desena un arbore (acelasi sau altul) si se numeroteaza cu cifra 2. Se semneaza si se
dateaza. Se va lua o a treia foaie, unde se va desena un arbore ‘’asa cum il visati”, arborele de
vis, sau cel care va trezeste cele mai multe amintiri. Se numeroteaza cu cifra 3, se semneaza si se
dateaza.

Primul arbore va reprezenta atitudinea sociala si profesioanala a individului. Al doilea

arbore este perceput ca fiind reprezentarea sinelui intim. Al treilea arbore, ne transmite la ce
aspira individul, care ii sunt dorintele sau nevoile acestuia. Se poate desena si un singur arbore si
pe baza acestuia sa se obtina indeajunse date folositoare.

Initial, se va analiza imaginea de ansamblu, impresia globala a desenului arborelui. Se

apreciaza detaliile, impresia globala, de ansamblu a desenului (armonie, monotonie, violenta).

Apoi, se vor analiza elementele principale. Cadrul global este divizat de o cruce si doua
diagonale. Radacinile, trunchiul si coroana sunt partile principale ale arborelui. Radacina
reprezinta legatura cu materia, inconstientul si inceputul primordial. Trunchiul este elementul de
sustinere, de suport al coroanei, reprezentand stabilitatea, durabilitatea, ceea ce este central si
neperisabil. Exteriorul coroanei, extremitatile fine ale ramurilor, sunt zone de contact intre
interior si exterior. Coroana este si suport pentru fructe si flori. Fructele, florile si frunzele sunt
elementele cele mai instabile si perisabile.

Componentele arborilor

Radacinile

Reprezinta stabilitatea personalitatii. Modalitatea in care sunt desenate, ne va dezvalui

detalii despre securitatea personala si contactul cu realitatea. Daca sunt puternic accentuate,
subiectul este preocupat puternic de contactul cu realitatea, nevoia de securitate putand fi legata
de un tip conservator sau o structura primitiva. Radacini care se termina cu varfuri ascutite,
penetrand usor pamantul: normal, persoana increzatoare si care prezinta o buna autodisciplina.
Lipsa radacinilor si prezenta unei linii orizontale- sentiment de insecuritate si inadaptare.
Accentuarea radacinilor- insecuritate, nevoie puternica de a intelege realitatea. Radacini
dezordonate: instabilitate, inadaptare. Radacini ce se intind pana la marginea paginii:
insecuritate, dispozitie depresiva. Radacini umbrite: anxietate, insecuritate. Radacini in forma de
gheara: posibil atitudini paranoide de tip agresiv, posibil un contact slab cu realitatea. Radacini
subtiri care patrund subtil in pamant: contact slab cu realitatea. Radacini care transpar sub linia
de demarcatie a solului: dificultate patologica in ceea ce priveste orientarea fata de realitatea
exterioara, posibil proces schizoid sau organicitate .

Ramurile

Ramurile ne dezvaluie modul in care este organizata personalitatea si capacitatea de a

obtine satisfactii din mediul extern. Ramurile reprezinta podul dintre lumea interioara si cea
exterioara iar felul in care sunt desenate poate reprezenta modalitatea interactiunii subiectului cu
mediul. Forma armonioasa si organizarea ramurilor, ne prezinta o structura flexibila a unei
persoane ce se poate adapta satisfacator. Aronoff (1972) descrie 2 tipuri de baza in desenarea
coroanelor: a) Coroane largi, deschise, cu structura bogata si frunzis, care sunt specifice pentru
barbati (nevoia de a reusi, de a domina) si b) Coroane inchise, cu frunzis desenat circular si care
nu sunt atasate trunchiului, caracterisitice pentru femei. Rar se poate observa similaritate intre
structura ramurilor si cea a radacinilor (pacienti psihotici)- Hammer, 1969.

Ramuri rupte sau taiate: prezenta traumei (castrare, impotenta). Ramuri prabusite:
pierderea abilitatii de a face fata presiunilor din exterior. Ramuri desenate intr-un mod neglijent
sau chiar omise: lipsa placerii si a nevoii fata de relatiile cu alte persoane. Ramuri scurte:
perceperea mediului exterior ca fiind trist si generator de nefericire. Ramuri foarte lungi ce se
intind pana la marginea de sus a paginii: fantezie, posibila schizofrenie sau control slab al
impulsiilor. Ramuri orientate mai degraba spre interior decat spre exterior: tendinte introversive,
egocentrice, obsesiv-compulsive. O multitudine de ramuri si frunze: posibil stari maniacale.
Ramuri excesive pe un trunchi mic: nevoia de a cauta satisfactii in mediul exterior. Accentuarea
partii stangi: personalitate indecisa, comportament de tip impulsiv in vederea satisfacerii
propriilor nevoie si dorinte. Accentuarea partii drepte: tendinta de a amana satisfactii emotionale.
Ramuri minuscule in raport cu trunchi mare: inabilitate, inadecvare. Ramuri foarte subtiri:
indecizie, anxietate. Ramuri groase cu varfuri subtiri: ostilitate . Ramuri subtiri, foarte scurte,
“retezate”: posibile tendinte suicidare. Ramuri rupte sau moarte: traume. Ramurica mica pe
trunchi: infantilism, regresie. Ramuri care nu sunt legate de trunchi: inabilitate de a face fata
solicitarilor din exterior. Ramuri unidimensionale care sunt legate de trunchi: inadecvare,
insatisfactie, Eu slab. Coroana sub forma unui nor ne arata imaginatie activa cu un nivel
energetic slab si cu o posibila evitare de tip infantil. Amestecul de linii confuze, mazgalite:
confuzie, excitare, impulsivitate si labilitate emotionala. Coroana ondulata, cu inflorituri,
incolaciri: entuziasm, persoana careia ii place sa vorbeasca mult. Coroane turtite, plate: lipsa de
speranta.

Trunchiul

Trunchiul reflecta puterea Eului. Dezvaluie resursele de baza ale personalitatii si

dezvoltarea psihologica. Semnele traumatice pe trunchi par sa ne arate varsta la care individul a
suferit o trauma.

Animal intr-o scorbura: normal la copii. Animal ce urineaza pe trunchi: tendinta agresiva.
Trunchi arid, simplu butuc, cu putine ramuri: dezorientare. Trunchi cu baza larga: inhibitie si
dependenta de tip oral si/sau lentoare si nesiguranta a capacitatii de intelegere. Trunchiuri
moarte: sentimentul pierderii controlului asupra eului cand vorbim de proceul de cautare a
satisfactiei. Linii discontinue: impulsivitate, excitabilitate nervoasa si nerabdare. Trunchiuri
enorme: resimte mediul ca fiind apasator si dezvolta tendinte agresive. Trunchiuri desenate vag:
indecizie, inadaptare. Trunchiuri mari cu ramuri mici: sentiment de frusrare, posibila imaturitate
emotionala. Trunchiuri lungi cu coroane mici: retard in dezvoltare, infantilism sau regresie de tip
nevrotic . Trunchi mai ingust la baza decat in orice alta zona: tulburari psihice si slabirea eului.
 Trunchiuri unidimensionale cu ramuri neorganizate: organicitate, sentimente de
inutilitate. Coroana ce coboara ca un sac in jurul trunchiului: pasivitate, indecizie. Cicatrici pe
trunchi: traume. Umbrirea trunchiului prin hasurare: somatizarea simptomelor, stari depresive.
Trunchiuri scurte cu coroane lungi: incredere in sine, ambitie, mandrie. Trunchiuri foarte subtiri
cu structur bogata a ramurilor: adaptare precara. Ingrosarea sau subtierea trunchiului: inhibitie,
regresie, timiditate. Trunchiuri foarte mici si subtiri: inadaptare, stangacie. Trunchiul cu doua
dimensiuni: copilarie normala urmata de o trauma serioasa.

Frunzele

Initial trebuie luat in considerare sezonul in care se aplica testul. Absenta frunzelor indica
o slaba integrare a eului si un vid interior. Frunze care cad sau au cazut: inabilitate in a se
conforma cerintelor sociale, o slaba adaptare la diferitele situatii (la femei: simbol ocazional al
ciclului menstrual). Frunze multe: nevoia de a aparea productiv, eficient, posibil in asociere cu o
stare obsesiv-compulsiva. Frunze ce nu sunt legate de ramuri: posibila decompenare. Frunze cu
varful ascutit: tendinte agresive. Desen meticulos cu doua dimensiuni: tendinte obsesiv-
compulsive. Frunze rare: nevoia de a-si perfectiona mijloacele de adaptare .

Scoarta arborilor

Reprezinta suprafata protectoare. Desene naturale, nefortate: normalitate. Desene greoaie,

cu intarituri: anxietate. Scoarta desenata meticulos: atitudini compulsive. Trunchiuri desenate
prin cateva linii verticale care sunt separate: caracteristici schizoide.

Indicele lui Wittgenstein

Inaltimea arborelui calculata in milimetri se raporteaza la varsta desenatorului calculata

in ani si luni.

Acest raport numeric reprezinta un indice cu ajutorul caruia se poate detecta in desenul
trasat o serie de elemente ce tin de istoria personala a pacientului si pe care acesta este posibil sa
o fi uitat.

Se măsoară desenul în mm. Aflam vârsta în ani şi luni şi împărţim H (înălţimea întregului
desen) la vârsta si rezulta un indice

– x indicele lui Wittgenstein.

– măsurăm în mm de jos la punctul unde apare ciotul =h (înălțimea până la care apare ciotul)
şi împărţim la x (indicele lui W.)

– h/x = vârsta traumatismului

- Ex.: – subiectul are 40 ani – arborele are 120 mm – linia stanga este întreruptă la 12,9 mm
de la baza => 12,9 / 3 = 4,3 ani.
Utilitate

Poate fi folosit atat in sistemul educational cat si in cel clinic.

Acest test ne ofera indici legati de prezenta unor aspecte precum: întarzierea mintala sub
forma retardului partial sau a infantilismului pur; simptomele regresive sau fixatiile la un anumit
stadiu de dezvoltare, tulburarile de gandire sau de atentie; aspecte nevrotice ale personalitătii
cum ar fi sadismul, agorafobia, nevroza obsesională, tendintele depresive sau cele maniacale,
schizofrenia; existenta unor traumatisme in istoria subiectului.

Puncte tari

Testul arborelui are avantajul simplitatii (e nevoie doar de o foaie si de un creion).

Este minimum ce s-ar putea cere si este perceput cu incredere de catre pacient spre
deosebire de alte teste.

Rezultatele acestuia ajuta la interpretarea si a altor teste obtinute prin alte metode.

Simplu si rapid, testul este valabil atat pentru copii, cat si pentru adulti, iar practica a
dovedit ca el funcţioneaza ca un excelent detector al dezvoltarii psihice, ajutând la înţelegerea si
abordarea pacientului, in complexitatea lui.

Puncte slabe

Testul nu permite o stabilire completa a personalitatii oferind doar niste indici pretiosi.

Testul de sine statator nu are valoare deplina decat daca e asociat cu alte procedee de
diagnostic.

Bibliografie
 1. Testul arborelui: Diagnosticul psihologic cu ajutorul testului arborelui (Karl Koch)

 2. Testul arborelui. Relatiile interumane si alte probleme ale lumii contemporane (Denise
de Castilla)

 3. https://insidejurnalpsihoterapieintegrativa.wordpress.com/2012/02/25/tehnici-
proiective-testul-arborelui/

 4. http://www.consultanta-psihologica.com/interpretarea-testului-
arborelui/5. https://www.academia.edu/9431128/TESTUL_ARBORELUI_CH.KOCH_Pr
ezentare_general%C4%83