Grup pentru prevenirea delincvenţei juvenile

Dragomir Georgiana
Seria I Grupa 3

METODE ŞI TEHNICI DE INTERVENŢIE ÎN ASISTENŢĂ SOCIALĂ

LA NIVEL DE GRUP ŞI COMUNITATE

Profesor coordonator: Lect. Dr. X

Student: M

2018
Dragomir Georgiana
Membrii grupului

1. Identificarea nevoii sociale şi denumirea grupului

Grupul pe care l-am ales pentru redactarea proiectului este un Grup Format Pentru
Prevenirea Delincvenţei Juvenile. El este adresat minorilor din cartierul Simileasca, judeţul
Buzău, întrucât cei mai mulţi dintre ei prezintă o atitudine antisocială, principala cauză a
apariţiei acesteia constituind-o influenţa negativă a mediului social din care aceştia fac parte.
Astfel, putem să luăm în considerare şi disfuncţiile mediului familial, eşecul şcolar şi
inadaptarea şcolară, modele negative de comportament ale grupului de prieteni şi ale modului
de a petrece timpul liber.

Delincvența se referă la comportamente care încalcă standardele morale sau legale

ale unei societăți. În acest sens, delincvența juvenilă poate fi definită ca săvârșirea unei
infracțiuni de către un minor sau ca reprezentând totalitatea acțiunilor antisociale comise de
una sau mai multe persoane cu vârste până la 18 ani. Comportamentele specifice delincvenței
juvenile sunt foarte variate, putând fi clasificate, în funcție de consecințele pe care le produc,
în comportamente mai puțin grave (chiul de la școală, neascultare, vulgaritate în limbaj etc.)
și comportamente cu consecințe grave pentru sine și/sau pentru ceilalți (fumat, consum de
alcool, fugă de acasă, furt, agresivitate fizică etc.).

2. Justificarea nevoii sociale şi descrierea contextului în care o întâlnim

Delincvenţa, ca o formă de devianţă, este o problemă socială complexă, rezultată

în urma interacţiunii dintre individ şi mediu. Ca în orice societate, într-o măsură mai mare
sau mai mică, pot apărea manifestări de încălcare a normelor, iar acestea, puse în legătură cu
anumite reguli, pot lua forma devianţei sau delincvenţei.

Prin delincvenţă juvenilă sunt desemnate conduitele morale inadecvate ale minorilor
care nu au împlinit vârsta majoratului şi sunt prezente la diferite etape ale adolescenţei: tineri
abandonaţi de părinţi sau educatori, tineri care s-au alăturat unor anturaje imorale, cei care au
recurs la evaziune şcolară sau familială din cauza aplicării unor pedepse aspre, brutale, tinerii
care au nevoie de îngrijire şi protecţie ca urmare a decesului părinţilor, a dezorganizării
familiei sau a tulburărilor de comportament. Acest fenomen apare ca urmare a existenţei
disfuncţionalităţilor morale şi socializatoare în viaţa de familie, în şcoală şi în societate.
Metode şi tehnici de lucru la nivel de grup şi comunitate

Un adolescent cu manifestări deviante constituie în fapt o vicitimă a mediului

social. Delincvenţa juvenilă există ca atare din cauza lipsei de responsabilitate a familiei, a
educatorilor, a factorilor instituţionali implicaţi în activităţile de formare a conduitelor morale
ale tinerilor (Rădulescu, Banciu, 1990, p. 41).

3. Argumentaţi alegerea grupului

Am ales formarea acestui grup deoarece delincvenţa juvenilă reprezintă o

problemă socială actuală la nivelul ţării noastre şi nu numai. Ea a devenit des întâlnită în
România în special după perioada comunistă, dezvoltarea acestui fenomen fiind influenţată
de noua legislaţie adoptată. „Tendinţele de creştere a fenomenului de delincvenţă juvenilă
sunt extrem de pronunţate în România. Astfel, în perioada 1990-1998, numărul delincvenţilor
minori identificaţi a crescut cu aproape 7 ori faţă de perioada dinainte de 1990. Dincolo de
cauzalitatea delicnvenţei juvenile şi de intensitatea ei, accentuate de o serie de factori şi
condiţii specifice perioadei de tranziţie, evoluţia ei a fost influenţată şi de „eşecul” sistemului
de sancţiuni penale şi de protecţie a minorilor aflaţi în dificultate, existent în România, până
în 1990.” (Grecu Florentina, S.M. Rădulescu, p.384)

Este des întâlnită în comunităţile defavorizate, unde condiţiile de trai sunt precare,
unde familiile sunt destrămate, părinţii nu pot acorda o educaţie veritabilă, copiii sunt
înconjuraţi de o companie dăunătoare care îi atrage într-o sferă negativă a lumii: consumul de
etnobotanice, alcoolismul, furtul, agresiunea, violenţa verbală sau fizică. „Ca o trăsătură
generală, majoritatea minorilor inculpate şi sancţionaţi în perioada analizată prezentau
serioase deficient de socializare familială şi socială, concretizate pe fuga de acasă, abandon
şcolar, consum de alcool şi droguri, anturaje nefaste, care au constituit factori negative
importanţi în structurarea comportamentului lor delincvent.” (D.Banciu, S.M. Rădulescu,
Introducere în sociologia devianţei, p.336)

Delincvenţa juvenilă reprezintă un fenomen social complex, multidimensional şi

multicauzal, care generează o serie de consecinţe negative nu numai pentru societatea
românească, cât şi pentru viitoarea evoluţie socială şi profesională a tinerilor implicaţi în
acest fenomen. „Problema delincvenţei juvenile dobândeşte o semnificaţie aparte pentru
societatea românească, cu atât mai mult cu cât starea de dereglare normativă, economică şi
culturală care caracterizează actuala perioadă de tranziţie este risimţită de mai mulţi tineri ca
Dragomir Georgiana
Membrii grupului

un „conflict” între aspiraţiile lor individuale şi mijloacele permise pentru a le realiza.”

(D.Banciu, S.M. Rădulescu, Introducere în sociologia delicvenţei juvenile, p.259)

Această problemă de ordin social are o importanţă aparte, dar şi o gravitate

specifică, întrucât persoanele vizate ca făcând parte din această sferă sunt adolescenţii şi
preadolescenţii, practic, copiii cu vârste cuprinse între 10 şi 17 ani, care în această perioadă
se formează ca adulţi, îşi pun cărămidele maturităţii şi progresează atât fizic, cât şi psihic.
“Perioadă caracteriztă printr-un ansamblu de transformări evolutive, extreme de nuanţuate,
de natură bio-psihosocială, care defineşte dobândirea unei creativităţi personale şi marcând
stabilizarea personalităţii, reprezintă cea mai complexă etapă de dezvoltare a tânărului în
drumul său spre maturitate. Această etapă pare să ridice cele mai mari dificultăţi procesului
educative datorită frecventelor perturbări fiziologice, dezechilibre affective, devieri
caracteriale şi tulburări de conduit care însoţesc, adeseori maturizarea.” (D.Banciu,
S.M.Rădulescu, Evoluţii ale delincvenţei juvenile în România, p.11)

4. Structura grupului

Echipa de specialişti a acestui grup este formată dintr-un asistent social, un psiholog
şi un consilier în probaţiune.

Asistentul social este întemeietorul şi coordonatorul acestui grup, responsabil cu

organizarea şi desfăşurarea activităţilor. El are rolul de a se centra pe interacţiunea dintre
membrii grupului, astfel, în situația în care i se adresează o întrebare legată de subiectul
întâlnirii, asistentul social poate lansa întrebarea către ceilalți participanți, stimulând în acest
mod oferirea de soluții și cooperarea între aceștia.

Psihologul este cel care va desfășura şi el activităţile cu copiii, întrucât a participat la

formări specifice, cunoaşte drepturile acestora şi are capacitatea de a angaja în mod activ
copiii în temele abordate și, de asemenea, de a sesiza situații cu potențial de vulnerabilizare a
copiilor și de a le gestiona în consecință.

Consilierul de probaţiune este o persoană profesionistă, cu pregătire superioară în

domenii precum asistenţa socială, drept, psihologie sau sociologie, specializată în intervenţia
cu persoanele care au săvârşit fapte penale şi au fost condamnate cu sancţiune privativă de
libertate. Consilierul de probaţiune care este manager de caz monitorizează modul în care o
Metode şi tehnici de lucru la nivel de grup şi comunitate

persoană condamnată îşi respectă obligaţiile şi măsurile impuse de instanţa de judecată.

Astfel, în grupul nostru, ne va ajuta să înţelegem mai bine faptele penale pe care copiii cu
comportament antisocial le-ar putea săvârşi, le va oferi informaţii cu privire la sancţiuni şi îi
va putea determina să nu înfăptuiască aceste acţiuni.

5. Scopul acestui grup este de a organiza diferite activități adresate

beneficiarilor (copiilor cu comportament delincvent) prin care îi provoacă la dezbateri şi
discuţii pe subiectele legate de această problemă socială, ghidându-i, învăţându-i şi
informându-i asupra problemelor cu care s-au confruntat, fie vorba de absenteism şcolar, furt,
agresivitate, alcoolism sau consumul de droguri.

Obiectivele de lucru urmărite în activităţile desfăşurate de grup sunt: prevenirea şi

combaterea repetării acţiunilor sau comportamentelor deviante ale copiilor; educarea copiilor
în spiritul respectului faţă de lege şi faţă de valorile morale, în spiritul toleranţei, demnităţii şi
solidarităţii; încurajarea şi sprijinirea copiilor în evoluţia spre o viaţă

responsabilă şi corectă; responsabilizarea şi conştientizarea copiilor faţă de factorii ce

le-ar putea periclita dezvoltarea fizică şi morală; reintegrarea şcolară, familială ori socială a
copilului; prevenirea situaţiilor care favorizează infracţionalitatea, precum şi recuperarea şi
reabilitarea copiilor delincvenţi.

6. Durata grupului

Ca orice grup, şi acesta deţine mai multe etape de dezvoltare divizate în 3 faze: faza
de început (include în general planificarea, organizarea şi întâlnirea membrilor; se nasc:
sentimentul de grup, normele şi rolurile), faza de mijloc (se realizează cea mai mare parte a
activităţilor; se stabilesc tiparele interacţionale, se dezvoltă coeziunea de grup), faza finală
(are loc după atingerea scopului prin luarea deciziilor şi producerea rezultatelor; include şi o
evaluare). Astfel, pentru ca membrii grupului să se integreze, să coopereze, să efectueze
activităţile aferente şi să asimileze informaţii, este necesară o perioadă mai îndelungată de
timp, aşadar, această sesiune se va desfăşura pe parcursul a două luni, în fiecare săptămână.

7. Membrii grupului

Acest grup este adresat minorilor cu comportament deviant, ce au vârsta cuprinsă

între 10-17 ani, deci, copii aflaţi în perioada pubertăţii şi adolescenţei. Acestea sunt perioade
Dragomir Georgiana
Membrii grupului

care au un impact profund asupra dezvoltării socio-emoționale a oamenilor. Deși cele două
etape de viață sunt încadrate în anumite intervale de vârstă, tranziția de la pubertate la
adolescență și apoi spre viața adultă nu este atât de fixă, ci trebuie privită ca un şir neîntrerupt
pe parcursul căruia apar modificări biologice, cognitive, emoționale și sociale.

Din punct de vedere emoțional, în etapa preadolescenţei se remarcă schimbările

bruște de dispoziție care conduc la conflicte cu părinții, deși afectele pozitive și apropierea de
aceștia rămân constante. Deși sunt mai critici la adresa lor și mai nesiguri, preadolescenții au
capacitatea de a-și evalua stima de sine care poate varia pe mai multe dimensiuni:
performanțe școlare, aspect fizic sau abilități sportive. De asemenea, fetele care se
maturizează mai repede, au risc crescut de dezvoltare a unor tulburări depresive, anxioase sau
alimentare, dar și de implicare în activități delincvente cum ar fi consumul de alcool,
probleme comportamentale la școală sau debutul precoce al vieții sexuale.

Adolescența este o perioadă a experimentărilor în ceea ce privește domeniile de

interes (muzică, literatură, sport), dar și modul în care arată fizic, se îmbracă, machiază sau
își aranjează părul. Adolescenții, spre deosebire de preadolescenți, învață mai bine să
recunoască expresiile faciale, să-și gestioneze emoțiile, dezvoltă empatia și învață să rezolve
conflicte în mod constructiv. În plan social, grupurile de prieteni sunt mixte (fete și băieți),
persoanele introvertite au mai puțini prieteni decât extravertiții, dar mai apropiați. Fetele tind
să petreacă timpul împreună vorbind, în timp ce băieții preferă preocupări orientate spre
acțiune. În această perioadă apar întâlnirile de cuplu și debutul vieții sexuale.

Aşadar, grupul nostru este format din 25 de persoane, 12 de elevi de şcoală

gimnazială şi 13 de liceu.

8. Regulile şi principiile grupului

Activitățile propuse pentru acest tip de grup implică participarea voluntară a

beneficiarilor. Tuturor copiilor li se oferă oportunitatea de a participa la sesiunile incluse și
dedicate lor (copii cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani) în urma unei anunțări prealabile a
temelor propuse și fără a discrimina în funcție de sex, origine etnică, dizabilități, statut socio-
economic, relația cu cadrele didactice sau comportamente antisociale sau alte tipuri de
vulnerabilități. Orice copil are dreptul de a se retrage din activitate în orice moment dorește,
Metode şi tehnici de lucru la nivel de grup şi comunitate

fără a i se reproșa acest lucru. Copiii vor avea posibilitatea de a-și exprima liber opiniile cu
privire la temele aduse în discuție, fiind subliniată importanța feedback-ului lor în
îmbunătățirea activității specialiştilor.

Cuprins
Definiţia criminalităţii ........................................................................................................................................ 2
Criminalitatea din perspectiva lui Durkheim .................................................................................................. 2
Istoricul criminalităţii ............................................................................................................................. 2
Fenomenul criminalitate în operele savanţilor .............................................................................................. 3
Cum s-a format acest fenomen ............................................................................................................... 3
Clasificarea
factorilor…………………………………………………………………………………………………………………………………4

Gabriel Tarde-opinie şi
operă……………………………………………………………………………………………………………………..6

Teorii asupra
fenomenului……………………………………………………………………………………………………………………..6