UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

Aditivi utilizați la îmbunătățirea cifrei octanice

Profesor coordonator: Masterand:

Conf.dr.ing.Adina GAVRILĂ Alexandra Fabiola STAMA

2020
 Cuprins

Introducere.......................................................................................................................................3
Scurt istoric......................................................................................................................................4
Cifra octanică...................................................................................................................................4
Măsurarea cifrei octanice.................................................................................................................6
COMPUȘI OXIGENAȚI.................................................................................................................7
MTBE-ul.....................................................................................................................................9
ETBE-ul....................................................................................................................................10
ADITIVI ORGANOMETALICI..................................................................................................10
Alchili de plumb........................................................................................................................11
Metilciclopentadienil de mangan tricarbonil.............................................................................13
Ferocen......................................................................................................................................14
Bibliografie....................................................................................................................................16
 Introducere
Benzina este un lichid derivat din petrol care este utilizat în principal ca combustibil în
motoarele cu combustie internă (ICE), în special cu aprinderea prin scânteie Otto Engine.
Benzina este un amestec de hidrocarburi cu unii contaminanți, inclusiv sulf, azot, oxigen și
anumite metale. Cele patru grupe constitutive majore ale benzinei sunt olefinele, aromaticele,
parafinele și nafenele.

Numărul de octan (ON) este măsurarea calității aprinderii sau a inflamabilității benzinei.
ON-urile sunt Numărul de Cercetare Octan (RON) și Numărul Octanului Motor (MON). RON
este măsurat în raport cu un amestec de izooctan și n-heptan. Indicele Antiknock (AKI) este o
măsură a capacității unui combustibil de a rezista la lovirea motorului sau la calitatea octanului.
AKI este o medie aritmetică de RON și MON. ON-ul scade cu o creștere a lungimii lanțului în
molecula de hidrocarburi. ON-urile cresc odată cu ramificarea lanțului de carbon. O altă
modalitate de creștere a ON-ului este folosirea stimulatoarelor de octan benzină ca aditivi, cum
ar fi plumbul tetraetil (TEL), metil terțiar-butil eter (MTBE) și ferocen. De asemenea, alcoolii
aromatici, etanolul și metanolul cresc ON-ul benzinei. Avantajul adăugării de oxigenări, cum ar
fi MTBE, metanol și etanol, la benzină este că acestea provoacă foarte puțină poluare atunci când
ard și sunt combustibili mai curați.

Motive pentru utilizarea aditivilor în combustibili:

•Pentru a îmbunătăți proprietățile de manipulare și stabilitate a combustibilului

• Pentru a îmbunătăți proprietățile de ardere ale combustibilului

• Pentru a reduce emisiile rezultate din arderea combustibilului

• Pentru a asigura o protecție a motorului și curățare

• Pentru a mări utilizarea economică a combustibilului

• Pentru a stabili sau îmbunătăți imaginea de marcă a combustibilului

Este disponibila o gama larga de antioxidanti, stabilizatori, aditivi pentru a imbunătăți

curgerea la rece, pentru a mări cifra cetanică, toate acestea vor îmbunătăţi calitatea
combustibilului şi performanţa motorului.
 Scurt istoric
Creșterea cifrei octanice cu tetraetil plumb (TEL), a fost descoperită în 1922, în Statele
Unite de către T. Midgley, Jr. Acesta a fost produs de către Ethyl Gasoline Corporation şi
introdus pentru prima dată pe piaţa americană în 1929. În Germania, a devenit disponibil la scurt
timp înainte de al doilea război mondial ca un potenţiator de cifra octanică. De exemplu, după
descoperirea compușilor de tipul alchil plumb în 1921, eficienți ca aditivi antidetonanți acești
aditivi au început să fie comercializati din 1923. TEP sau TMP (tetrametil plumb) sunt aşa-
numite "lichide de plumb" şi au fost utilizate pe scară largă în lume. Utilizarea lor a fost
restricţionată în multe ţări din cauza preocupărilor legate de mediu. În Germania, de exemplu,
actul de restricționare a benzinei cu plumb a fost adoptat în 1971 şi pus în aplicare în două etape:
în primul rând, în 1972 (max. 0,40 g Pb / L) şi în al doilea rând, în 1976 (max. 0,15 g Pb / L).
Măsuri similare au fost luate în multe ţări.

Cifra octanică
Cifra octanică poate fi mărită fie prin etapele de procesare, cum ar fi reformarea, care
necesită investiţii semnificative şi duce la creșterea costurilor de exploatare, sau prin utilizarea de
aditivi, ceea ce este considerabil mai puţin costisitoare.

Cifra octanică se defineşte prin compararea comportării benzinei cu cea a unui amestec
etalon, format din hidrocarburi cu proprietăţi antidetonante opuse. Drept hidrocarbură care
detonează uşor, adică are rezistenţă la autoaprindere mică, se foloseşte normal heptanul (C 7H16),
căruia i se atribuie, în mod convenţional cifra octanică CO = 0. Drept hidrocarbură care
detonează greu, adică are rezistenţă la autoaprindere mare, se foloseşte izooctanul (2,2,4-
trimetilpentan) (C8H18), căruia i se atribuie, în mod convenţional cifra octanică CO = 100. Cifra
octanică este definită de procentul de izooctan în volumul amestecului etalon.

Unul dintre cei mai importanţi parametrii ai benzinei este de rezistenta la detonație.
Îmbunătăţirea rezistentei la detonație a permis producătorilor de motoare să crească raportul de
compresie. Acesta, la rândul său, a dus la o eficiență a motorului mai mare şi performanţe
îmbunătăţite ale emisiilor de eşapament. Această rezistență este exprimată ca "cifră octanică" în
conformitate cu procedurile de testare standardizate la nivel mondial.
 Detonarea în motoarele pe benzină este un fenomen de combustie care are loc atunci când
amestecul aer-combustibil nu arde lin sau uniform. Detonarea în motoare pe benzină este un
fenomen nedorit care apare atunci când amestecul de aer și combustibil se aprinde înainte ca
pistonul sa ajunga în punctul superior la vehiculele cu aprindere prin scânteie. Deoarece
combustibilul în motoarele pe benzina este aprins de o scanteie produsa de bujie, flacăra tinde să
se deplaseze în sens opus și genereaza căldură și presiune.

O altă formă mai distructivă a motorului este "pre-aprinderea". Această aprindere

spontană a amestecului combustibil/aer este cauzată de gazele nearse care sunt comprimate în
cilindru şi temperatura ajunge la punctul de aprindere automată înainte de producerea aprinderii
prin scânteie. Această aprindere produce deteriorări majore ale motorului în doar câteva secunde
sau minute.

Un agent antidetonant este un aditiv pentru benzină folosit pentru a reduce fenomenul de
detonație în motor datorită creșterii temperaturii și presiunii la care are loc aprinderea și de a
mări cifra octanică a combustibilului.

Chimic, combustia are loc în mai multe etape, producându-se inițial hidroperoxizi
organici. Aceștia se descompun și formează radicali liberi care încep reacții în lanț. Aceste reacții
în lanț produc auto aprinderi și detonări locale care produc variații mari de presiune însoțite de
zgomote. Acest zgomot este numit detonare, iar în cazul în care va continua, se pot deteriora
piesele de la motor, cum ar fi supapele și pistonul. Această problemă este mai pronunțată în
motoare pe benzina cu compresie înaltă. Viteza medie a flacării în procesul combustie in motor
este de 10 - 30 m/s. În schimb, in conditii de detonatie sunt masurate viteze de 300 la 500 m/s.

Procesul este uşor detectabil, deoarece este caracterizat de un zgomot de înaltă frecvenţă
emis de piesele din motor. Fenomenul de detonatie produce un stres mecanic şi termic ridicat al
motorului si în cele din urmă, duce la deteriorarea severă a pistoanelor, segmentilor şi / sau
capetelor de cilindru.

Componenţii sunt compuşi amestecaţi în cantităţi mai mari şi influenţează celelalte

proprietăţi ale benzinei, altele decât cifra octanică, cum ar fi valoarea de încălzire, densitatea sau
presiunea de vapori.
 În schimb, aditivii sunt aplicaţi în intervalul concentraţiilor de ordinul ppm, astfel încât
alte proprietăţi ale combustibilului nu sunt în esenţă, afectate. Această clasificare reflectă faptul
că aditivii sunt mult mai eficienţi decât componenţii. Aditivii de tip compuşi organometalici, prin
ardere, pe lângă produsele de ardere gazoase, formează şi produşi solizi de oxidare (cenuşă).

Componenţii sunt întotdeauna adăugaţi în cantităţi mai mari, şi prin urmare, trebuie, să
conţină compuşi care să nu producă cenuşă. Dintre compuşii cu grupări funcţionale, cu
heteroatomi numai cei care conţin oxigen şi azot sunt potriviţi pentru îmbunătăţirea cifrei
octanice. Compuşii cu sulf, fosfor sau cu halogen, produc fie detonarea, fie realizează doar
îmbunătăţiri nesemnificative ale cifrei octanice.

Măsurarea cifrei octanice

Rezistenţa la detonaţie a benzinelor este măsurată prin cifra lor octanică - research (RON)
şi cifra octanică - motor (MON). Ambele sunt determinate în motoarele cu un singur cilindru în
conformitate cu procedurile de testare standardizate.

Măsurarea MON se efectuează în condiţii de severitate mai înaltă decât măsurarea RON,
în ceea ce priveste admisia aerului, temperatura şi viteza motorului.

MON descrie comportamentul detonant la viteze mari şi încărcare mare a motoarelor, pe

când RON este o măsură a performanţei de detonaţie în condiţii de accelerare.

Atunci când un component este amestecat într-o benzină de bază, cifra octanică care
rezultă din amestec nu poate fi calculata din cifra octanică a benzinei de bază şi cifra octanică a
componentului. În plus, cifra octanică a amestecului nu este proporţională cu concentraţia
componentului. În scopul caracterizării eficienţei unui component, cifra octanică a
componentului în amestec B-ON ("blend octane numbers") este definită prin următoarea ecuaţie:

unde: B-ON este cifra octanică a componentului în amestec,

ONM cifra octanică a amestecului;
ONBG cifra octanică a benzinei de bază,
x este fracţia volumetrica a componentei în amestec.
 ONM şi ONBG se determină experimental.

COMPUȘI OXIGENAȚI
Compuşii organici cu oxigen cum ar fi alcoolii, cetonele, eterii, esterii şi fenolii sunt de
obicei numiţi "oxigenaţi" sau "combustibili oxigenaţi". Majoritatea compuşilor oxigenaţi pot
acţiona ca aditivi pentru îmbunătăţirea cifrei octanice, eficienţa lor depinde, însă, de grupa
funcţională şi de structura individuală a moleculei. Datorită altor proprietăţi necorespunzătoare,
de exemplu, puncte de fierbere ridicate, aciditate mare, compatibilitate redusă, toxicitate
ridicată, nu toţi compuşii oxigenaţi sunt folosiţi ca aditivi pentru îmbunătăţirea cifrei octanice.

Cifra octanica de amestec a compusilor oxigenati

Dintre compuşi oxigenaţi, doar alcoolii şi eterii sunt utilizaţi într-o măsură semnificativă.

Ei sunt preferaţi:

 din cauza costurilor mai mici,

 disponibilitatea,
 uşurinţa de manipulare
 datorită proprietăţilor fizice şi chimice, care sunt similare cu ale componentelor din
benzină
Utilizarea compuşilor oxigenaţi în benzină a fost stabilită în cursul anilor 1970 şi s-a
dezvoltat rapid la scară largă. Înainte de orice reglementare oficială, German automobile şi
industriile de petrol au ajuns la un acord interindustrial de a restrânge conţinutul de metanol din
combustibil la 3% vol., cu obligaţia de a utiliza un cosolvent adecvat (de exemplu, TBA) pentru
a asigura toleranţa la apă a combustibililor care conţin metanol.
 Consiliul European a adoptat o directivă în decembrie 1985, care reglementează utilizarea
de compuşi oxigenaţi în benzină. Între timp, anexa tehnică a directivei a fost pusă în aplicare în
cadrul standardelor de benzina ale tuturor statelor membre CE.

Scopul directivei a fost de a asigura:

1) performanţa automobilelor existente

2) utilizarea aditivilor pentru îmbunătăţirea cifrei octanice în benzină

3) compensarea deficitului de cifra octanica datorită scăderii concentraţiei de alchili de plumb

4) O armonizare a calităţii benzinei în Europa

Scopul amelioratorilor de cifra octanica

Amelioratorii de cifra octanica ofera o imbunatatire eficienta a calitatii benzinei. In

motoarele moderne cu aprindere prin scânteie este necesara o cifra octanica de cercetare
(Research octane number - RON) cuprinsa intre 90-98. Operarea motoarelor cu un combustibil
de o calitate necorespunzătoare produce un zgomot nedorit de detonare și poate duce la
distrugerea motorului. Utilizarea aditivilor pentru imbunatatirea cifrei octanică este in prezent
diminuata foarte mult prin reconfigurarea procesului de rafinare pentru a produce amestecuri de
componente cu cifră octanică mare.

Aditivii pentru imbunatatirea cifrei octanice sau compușii antidetonanti cuprind, în

principal, compusi organometalici ca: tetraetil de plumb (TEL), ferocen și metilciclopen
mangan tricarbonil (MMT). Compuși organici cum ar fi anilina N-metil, etanol, eter metil
terțiar butilic (MTBE), etc. sunt mai puțin eficienti decât aditivii organometalici și sunt folositi
în general între 1% și 15%, fiind considerati componenti.

Aditivii pe baza de alchil-plumb sunt încă utilizati în benzina de aviație și intr-un număr
foarte mic de rafinării care nu dispun de capacitatea necesara prelucrare de a produce o benzina
de calitate corespunzătoare din punctul de vedere al cifrei octanice. MMT și în mai mică măsură
ferocen, sunt folosite pentru a inlocui aditivii pe baza de plumb in unele rafinării.

O cale importanta care permite suplimentarea productiei de benzine si imbunatatirea

calitatilor octanice ale acestora o reprezinta transformarea metanolului si etanolului in eteri de
tipul metil tert-butil eter (MTBE), tert-amil metil eter (TAME), etil tert-butil eter (ETBE), tert-
amil etil eter (TAEE).

MTBE-ul se obtine prin reactia directa dintre alcoolul metilic cu izo-butena in prezenta
catalizatorilor de tipul rasinilor schimbatoare de ioni.

Obtinerea MTBE-ului decurge conform reactiei:

MTBE-ul are avantajul unui continut de oxigen optim, o presiune de vapori scazuta, o
cifra octanica ridicata, un continut energetic mare, dar si un cost de productie scazut. MTBE este
cel mai important eter utilizat drept component oxigenat. Capacitatile de productie a MTBE au
crescut în mod constant, deoarece amestecurile cu MTBE oferă flexibilitate și sunt economice
crescand cifra octanică a benzinei. Metil tert butil eterul (MTBE) obtinut prin sinteza chimica
din metanol si izobutena reprezinta un aditiv viabil utilizat pentru cresterea cifrei octanice a
benzinei.

La temperatura normala MTBE-ul este volatil, fara culoare si foarte solubil in apa. Este
detectabil prin mirosul si gustul specific la concentratii cuprinse intre 20 si 40 ppb. MTBE-ul
poate polua atat apele subterane cat si de suprafata prin scurgeri de combustibil din rezervoarele
subterane si conductele statiilor de benzina si rafinariilor. O caracteristica esentiala a acestor
compusi este gradul ridicat de persistenta si rezistenta la biodegradare ceea ce constitue o
problema majora in poluarea apelor subterane care sunt surse pentru apa destinata consumului
uman.

O benzina amestecata cu 10-15% MTBE in comparatie cu o benzina conventionala, duce

la reducerea poluantilor aerului astfel:

- 20-25 % mai putin CO

- 10-15% mai putine hidrocarburi nearse

- circa 30% mai putine particule solide

- 20-30% mai putin benzen

- 5% mai putini oxizi de azot

- reducerea impactului asupra stratului de ozon

ETBE-ul are o cifra octanica mai ridicata si presiune de vapori Reid mai scazuta decat
MTBE-ul. De asemenea ETBE-ul este produs din etanol care este o sursa regenerabila, si mai
mult cercetarile au aratat ca nu este un component genotoxic sau cancerigen. ETBE-ul este o
potentiala alternativa pentru MTBE cu toate ca are un cost de productie mai ridicat, dar recentele
progrese in tehnologiile de producere a etanolului din biomasa ar putea scade pretul etanolului
iar costul eterilor pe baza de etanol vor putea fi comparabili cu costul MTBE-ului in viitorul
apropiat.

Etil tert butil eterul (ETBE) este un biocombustibil. Este un lichid clar, incolor spre
galben pal, este un compus orgnic cu un miros distinct asemanator eterului, derivat din etanol
(47% v/v) si izobutena (53% v/v).

Etil Tert Butil Eterul (ETBE) este produs din etanol și izobutilena într-o reacție catalitică.
Adaugarea ETBE in benzina îmbunătățește caracteristicile de ardere de benzinei, iar ETBE este,
de asemenea, mult mai compatibil cu conductele și in motoare decât etanolul.

ADITIVI ORGANOMETALICI
Un număr mare de compuşi organometalici acţioneaza ca amelioratori ai cifrei octanice.
În general, compuşii care conţin Pb, Cu, Ni, Th, Fe, Mn îmbunătăţesc foarte mult cifra octanica,
pe cand cele care contin Co, Zn, Bi, V, Se, şi Ce sunt mai puţin eficiente. Pentru utilizarea
practica, cele mai multe dintre ele sunt excluse din cauza costurilor ridicate, instabilitate,
toxicitate, impactul asupra convertoarelor catalitice. Utilizarea lor în benzine necesită, o aprobare
oficială în majoritatea ţărilor europene şi în Statele Unite ale Americii.

Modul de acțiune
 Când un amestec nears de combustibil / aer ramas in limita frontului flăcării este supus la
o combinație de căldură și presiune, se poate produce detonarea. Detonarea se caracterizează
printr-o aprindere exploziva instantanee, care produce un sunet puternic numit "knock". La
temperaturile întâlnite în motoarele cu ardere internă, aditivi antidetonanti se descompun complet
în metal, oxizi metalici și radicali ai hidrocarburilor combustibile. Metalele si oxizii metalici
curata (capteaza) intermediarii radicalici, prevenind implicarea lor în reacțiile de combustie.
Acest lucru previne aprinderea combustibilul nears în timpul cursei de expansiune al motorului,
și, prin urmare, detonarea.

Îmbunătăţirea cifrei octanice a aditivilor organometalici se explică printr-un efect

catalitic, pentru că în timpul arderii compusii metalici sunt oxidati formand particule solide
foarte fine de oxid metalic. Aceste particule au suprafete specifice mari cu centri activi care pot
reacţiona cu radicalii liberi formati prin oxidarea parţială a benzinei. Prin urmare, combustia
spontană este întârziată şi nu se produce detonatia. Centrii consumati sunt reactivati de oxigen
şi pot reacţiona din nou cu radicalii liberi. Datorita acestui ciclu sunt necesare numai
concentraţii mici de aditiv pentru imbunatatirea cifrei octanice.

Un dezavantaj al aditivilor organometalici este formarea de produse de ardere solide

care duc la acumularea de depozite în camerele de combustie. Pentru compusii cu plumb această
problemă a fost rezolvată prin adăugarea de curatitori (scavangers) de plumb. Cu toate acestea,
acest lucru este imposibil pentru majoritatea altor aditivi organometalici, prin urmare, utilizarea
lor trebuie să se limiteze la concentraţii foarte mici.

Aditivi care realizeaza îmbunătăţiri suficiente ale cifrei octanice în intervalul de concentraţii ppm
şi care îndeplinesc celelalte cerinţe tehnice şi economice sunt mangan-metilciclopentadienil
-tricarbonil (MMT) şi fier-diciclopentadienil (ferocen).

Alchili de plumb
Tetra-etil-plumb este produs prin reacția cloroetanului cu un aliaj de sodiu-plumb.

4NaPb + 4CH3CH2Cl → (CH3CH2 )4 Pb + 4NaCl + 3Pb

TEL are patru legături slabe C-Pb care se rup la temperaturile ridicate întâlnite în motoarele cu
ardere internă, rezultând oxizi de plumb și plumb și radicali liberi de etil. Oxizii de plumb și
plumbul elimină radicalii liberi formați în reacțiile de ardere. Acest lucru previne aprinderea
combustibilului nears în timpul cursei de alimentare a motorului. Arderea TEL produce dioxid de
carbon, apă și plumb:

(CH3CH2)4Pb+13O2 8 CO2+10H2O+Pb
Plumbul poate fi oxidat în continuare pentru a produce un oxid de plumb (II):

2Pb+O2 2PbO

Efectul plumbului se bazează pe o intervenţie în mecanismul procesului de ardere. În

reacţiile de precombustie, se formeaza peroxizi organici, care se descompun in radicali liberi.
Acestia din urmă iniţiaza reacţiile de detonare. Acesti radicali foarte reactivi poate fi dezactivati
de către compuşii foarte fin divizati de plumb formati din alchilii de plumb în camera de
combustie. Creşterea cifrei octanice, cu compuşi alchilici de plumb depinde foarte mult de
compoziţia combustibilului.

parafine >> cicloparafine > aromatice > olefine > diolefine (≈0)

În consecinţă, combustibilii bogati în parafine, cum ar fi benzina de distilare, de alchilare

şi de izomerizare reactioneaza foarte bine la adaugarea alchililor de plumb, in timp ce benzina de
cracare catalitica bogata în olefine, are un raspuns slab.

Alchilii de plumb au fost întotdeauna utilizati împreuna cu scavangeri. Acestia sunt

compuşi organoclorurati şi organobromurati, de ex, 1,2-dicloretan şi 1,2-dibromoetanul. În
camera de combustie, scavangerii determina formarea clorurii de plumb şi bromurii de plumb a
căror volatilitate buna la temperaturi ridicate asigură ca cca. 70 - 80% din plumb sa nu se
depuna. Cu toate acestea, s-a demonstrat că scavangerii pot fi îndepărtati fără efecte adverse
atunci când concentraţia de plumb din combustibil este redusa (de exemplu, 0,15 g / L).

Iniţial, adăugarea de plumb la benzină a fost considerată a fi sigură pentru mediu. Acest
aviz s-a schimbat, astfel încât a fost legiferata o scădere a conţinutului maxim de plumb permis
practic în toată lumea. În Statele Unite, Japonia, Canada, Australia, Europa şi alte zone
combustibilii cu tetraetil de plumb practic au dispărut de pe piaţă. Dintr-un punct de vedere
toxicologic, atat alchilii de plumb cat si scavengerii sunt toxici deoarece formeaza in camera de
combustie dibenzodioxine şi dibenzofurani halogenati. Cu toate acestea, nu numai
compatibilitatea săraca a combustibililor cu plumb cu mediul, dar şi incompatibilitatea lor cu
tehnologia convertoarelor catalitice (otravirea catalizatorului), a determinat trecerea la benzina
fără plumb, în multe părţi ale lumii.

Metilciclopentadienil de mangan tricarbonil

Ethyl Corporation a descoperit MMT în 1954 și a fost introdus pe piața din SUA ca un
supliment la TEL în 1958. Evaluarea utilizării în benzina fără plumb a fost făcută în 1969. Între
1974 şi 1979 MMT a fost folosit în benzina fără plumb. Efectul MMT a fost testat pe o serie de
catalizatori. S-a determinat activitatea catalizatorului in prezenţa şi în absenţa MMT.
Măsurătorile la echilibru și în absenţa luminii indică o reducere a eficienței catalizatorului odată
cu creşterea cantităţii de MMT. EPA a prezis ca peste durata de viață utilă a vehiculelor, un
număr mare de vehicule alimentate cu benzina aditivata cu MMT nu îndeplinesc condiţiile
standard corespunzătoare emisiilor de hidrocarburi, comparativ cu vehiculele alimentate fără
MMT. Pe baza acestor rezultate și în conformitate cu Clean Air Act Amendments, EPA a interzis
MMT în 1979 pentru benzina fără plumb.

Metilciclopentadienil de mangan tricarbonil (MMT) este un aditiv organometalic pentru

imbunatatirea cifrei octanice la concentratii scazute. MMT este un compus metallocen în care
electronii delocalizaţi grupei ciclopentadienil sunt parţial donati atomului de mangan şi formeaza
legături covalente. Monoxidul de carbon are o pereche de electroni neparticipanta la atomul de
carbon, care este donata atomului de mangan, pentru a forma legătura carbonil.

În Canada de mai mulţi ani, MMT a fost amestecat cu benzina fără plumb la o
concentraţie de 0.0165 g Mn pe litru de benzină.

Preparare

Dimerul metilciclopentadiena se adaugă la sodiu topit suspendat în dietilen glicol dimetil

eter la 185 la 190°C. La aceasta temperatura, dimerul se rupe in monomer și reacționează cu
sodiu formând metilciclopentadienidă de sodiu. Clorura de mangan anhidră sub formă de fulgi
se adaugă la amestecul de reacție. Se obţine bis (metilciclopentadienil) mangan cu clorură de
sodiu ca produs secundar. În pasul următor are loc carbonilarea sub o presiune de 4.3 - 4.5 MPa
la 190°C. MMT pur este ulterior separat prin distilare fracționată.

Îmbunataţirea cifrei octanice. MMT poate spori între 0,5 și 1,0(RON + MON)/2 pe 0,01 g
Mn/L, în funcție de compoziția benzinei, cifra octanica şi compusi de baza cu plumb sau fără
plumb. MMT este o otravă prin ingestie, inhalare şi contactul cu pielea, pe cale intravenoasă și
intraperitoneală. MMT este inclus în lista substanțelor extrem de periculoase.

Ferocen

Ferocenul este un alt compus de fier cu proprietăți similare de creștere a cifrei octanice.
Ferocenul sau diciclopentadienil de fier, Fe(C5H5)2, face parte din clasa metallocene; atomul de
fier este centrat între două inele paralele ciclopenta-dienice. Ferocenul a fost prima data
sintetizat de catre Miller, Teboth și Tremaine în 1952.

Obţinere

Sinteza modernă electrochimică a ferocenului constă din două etape:

1) Etapa electrochimică (NaBr este adaugat ca potențator conductivitate)

În prima etapă, fierul metalic este oxidat anodic în etanol la etoxid de fier (II). La catod, protonii
acizi ai etanolului sunt reduşi și formează hidrogen gazos, care iese din lichid. Etoxidul de fier
(II) este puțin solubil și precipită pe catodul rotativ. Un cutit fix separă etoxidul de fier (II) de la
suprafața catodului și-l suspendă în lichid.

Fe + 2 C2H5OH ---> Fe (OC2H5)2+ H2

2) Conversia chimică

În a doua etapă etoxidul reacționează cu ciclopentadiena pentru a forma ferocen și etanol,

care este recirculat în prima etapă. Ferocenul este filtrat de soluție și purificat prin sublimare.

Fe (OC2H5)2+ 2 C5H6 ---> Fe (C5H5)2+ 2 C2H5OH

Total: Fe + 2 C5H6 ---> Fe (C5H5)2+ H2

Îmbunataţirea cifrei octanice. Îmbunătățirea cifrei octanice depinde ca și în cazul altor

promotori de concentraţia pe ferocen și compoziția benzinei de bază. Figura alaturata prezinta
măsurători ale cifrei octanice efectuate pentru aproximativ 50 de benzine de bază diferite, cu
concentrații ale ferocenului până la 30 ppm. Răspunsul cifrei octanică RON este mai mare decât
cea a MON.

Compoziția diferitelor grade de benzină fără plumb au fost testate pe scară largă.
Amestecuri de combustibil incluzând toate componentele majore de la rafinare, precum și
adaosuri de compuși oxigenați disponibili în prezent în Europa. În general, s-a constatat că cea
mai mică cifra octanică a benzinei de bază, au cel mai mare câștig in cifra octanică.
 Bibliografie

1. https://upb.ro/wp-content/uploads/2017/11/Elis_Geacai_rezumat_ro.pdf
2. A. Demirbas, M. A. Balubaid, A. M. Basahel, W. Ahmad & M. H. Sheikh (2015) Octane
Rating of Gasoline and Octane Booster Additives, Petroleum Science and Technology,
3. Fuel Additives: Use and Benefits - September 2013 / ATC Document 113, Technical
Committee of Petroleum Additive Manufacturers in Europe
4. Srivastava, S.P., “Fuels and Fuel Additives” John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New
Jersey, 2014
5. Atsushi Kameoka and Kenji Tsuchiya, Influence of Ferrocene on Engine and Vehicle
Performance, Japan Automobile Research Institute
6. https://scihub.tw/https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/10916466.2015.105050?
journalCode=lpet20
7. https://www.nwradu.ro/2018/07/ce-este-cifra-octanica-si-cum-se-analizeaza-
combustibilul-in-laborator/
8. Wolfgang A. Herrmann, Ferrocene as a Gasoline and Fuel Additive
9. S. Kent Hoekman and Amber Broch, MMT Effects on Gasoline Vehicles: A Literature
Review, Desert Research Institute
10. Benjamin Afotey, Impact Assessment of Metal-Based Octane Boosters: A Literature
Review
11. Thomas J. Bruno* and Evgenii Baibourine , Analysis of Organometallic Gasoline
Additives with the Composition-Explicit Distillation Curve Method