Testul Rorschach

Istoric

- Hermann Rorschach (8 noiembrie 1884 – 1 aprilie 1922) s-a născut la Zürich, iar în copilărie a
fost poreclit pată de cerneală “Klex”din cauza pasiunii lui pentru realizarea unor pete de cerneală cu
modele complexe. La fel ca tatăl său, profesor de artă, a fost pasionat de pictură, iar la sfârșitul liceului
s-a hotărât cu greu între a alege o carieră artistică sau una științifică. Drept urmare, i-a trimis o
scrisoare biologului Ernst Haeckel, în care i-a cerut ajutorul. Haeckel i-a recomandat știința, iar
Hermann Rorschach s-a înscris la Facultatea de Medicină din Zürich.

- A terminat facultatea în 1909, iar în același an s-a logodit cu rusoaica Olga Stempelin. S-a
căsătorit cu ea în 1913, iar cei doi s-au mutat în Rusia. Un băiat li s-a născut în 1917, iar doi ani mai
târziu au avut și o fată. În 1914 s-a întors în Elveția, unde s-a angajat ca director adjunct la spitalul
psihiatric din Herisau. În 1921 a scris volumul Manual de psihodiagnostic, ce avea să formeze temelia
pentru testul Rorschach. Hermann Rorschach a învăţat psihiatrie şi psihanaliză sub îndrumarea lui
Eugen Bleuler, care l-a învăţat şi pe Carl Jung.

- Pe când încă era student la medicină, inceput să facă diverse modele din cerneală şi să le arate
copiilor din şcoli, pentru a vedea de ce fiecare interpretează diferit ceea ce vede. La numai un an după
ce a scris cartea, Hermann Rorschach a murit din cauza peritonitei, la vârsta de 37 de ani. Planul lui a
fost de a folosi testul care a ajuns să-i poarte numele nu pentru a testa personalitatea pacienților, ci
pentru diagnosticarea schizofreniei. Cu toate astea, continuatorii lui Hermann Rorschach au început
să-l folosească ca test proiectiv de personalitate.

Descriere

- Planşele, numerotate de la I la X, sînt prezentate subiectului, în ordine, ca material-stimul.

Examinatorul și subiectul nu stau față în față, ci umăr la umăr, cu examinatorul puțin în spatele
subiectului, astfel încât subiectul să fie influențat cât mai puțin de expresivitatea examinatorului.

- Examinatorul trebuie să noteze cuvânt cu cuvât verbalizarile subiectului și e bine să

folosească ca foaie de protocol o foaie A4 împărțită pe jumătate: în partea stângă se trece răspunsul
subiectului și în partea dreaptă ancheta. S-a demonstrat că este suficient pentru interpretare ca
subiectul să dea 3-4 răspunsuri la fiecare plansă. Dacă subiectul întoarce planșa, se notează în foaia de
protocol.

- Scopul anchetei este ca subiectul să explice fiecare răspuns pe care l-a dat dând astfel
informații necesare pentru scorarea acestora. I se dă din nou prima planșă subiectului și i se citeste
primul răspuns și se așteaptă ca el să înceapă să explice. În timp ce explică, examinatorul trebuie să
noteze cuvânt cu cuvânt, pe foaia de protocol verbalizarile subiectului în dreptul răspunsului inițial.
Un răspuns este considerat anchetat corect, dacă obținem cele trei informații necesare pentru scorare :
locul din planșă unde a văzut, ce a văzut, ce-l face să pară așa cum a văzut.
 - Durata unei investigaţii este, în medie, între treizeci de minute şi două ore. Protocoalele la
testul Rorscach se pretează atît la o analiză cantitativă, dar şi calitativă, ultima modalitate de
interpretare fiind mult mai importantă.

Sub aspect cantitativ sînt luate în considerare:

- numărul total al răspunsurilor – R (între 15-30; sub medie sunt depresivii, epileptici, ambițioșii
iar deasupra mediei euforicii, interesații);

- timpul total pentru răspunsuri – T (20-30 min; mult mai scurt la schizofreni; cu cât e mai
incoerent, cu atât mai scurt); timpul pentru fiecare răspuns – T/R.

Din perspectivă calitativă, interpretarea va urmări:

factorul determinant al răspunsului:

- forma (F) (majoritatea interpretărilor și la bolnavi și la sănătoși; F+ forme bune și F-

forme mai puțin bune; cea mai bună percepție o au depresivii, meticuloșii; schizofrenii –
lipsa acuității)

- mişcarea (K) (ex doi îngeri care zbor; greu de interpretat) (cu cât formele sunt mai bune,
cu atât apar mai multe K; K- apar la maniacali, epileptici)

- culoarea (C) - primare (puține: depresivii, meticuloșii, schizofrenia simplă iar multe:
euforicii, artiștii, imbecilii, organicii, maniacalii)- indici ai impulsivității

- FC – formă-culoare și CF – culoare-formă

localizarea răspunsurilor, dacă acestea se referă la toată planşa, sînt globale (G), sau numai la
detalii (D) și (Dd) detaliu minor;

tipul de apercepție D-G și G-D

• Dbl (forme constituite de intervale albe)

• Do (detalii oligofrene, capete, picioare)

conţinutul sau registrul tematic al răspunsului

• animal (A) (foarte frecvent 30-50 %, dacă e mai mare indică stereotipia)
• uman (H) (apar la inteligenți, la neinteligenți apar părți corporale)
• anatomic (Anat)
• banalitate (Ban)
• originalitate (Orig)
• plantă (Pl)
• obiect (Obj)
• ornament (Orn)
Utilitate
Psihiatrii cer testul pentru indici de psihoză și organicitate.

Psihologii folosesc adesea testul, în tribunal, pentru a stabili cărui părinte trebuie să îi revină
custodia copilului. Este folosit în școli pentru a identifica problemele emoționale ale copiilor, în
închisori pentru a evalua prizonierii ce urmează să beneficieze de eliberare pentru bună purtare. Alte
exemple: ucigași condamnați la moarte, victime suspecte de abuz sexual, piloți de avion suspendati
pentru diverse tulburări psihice.

Puncte tari
Unele scoruri sunt corelate cu nivelul de inteligență. Poate detecta patologii cum este
schizofrenia, dar și alte tulburări psihotice, conform unor studii și tulburarea de personalitate de tip
borderline.

Puncte slabe
Testul Rorschach tinde să eticheteze persoanele normale ca fiind „bolnave”. Pe lângă asta,
testul e incapabil să detecteze majoritatea problemelor psihologice sau psihiatrice (cu excepția
schizofreniei) și nici nu este potrivit pentru detectarea majorității trăsăturilor de personalitate.

Posibile erori
Subiectivitatea examinatorului, verificabilitate scăzută a testului, numărul mare de răspunsuri
crește șansa să apară un răspuns considerat “patologic”, numărul scăzut al patologiilor pentru care poate
fi utilizat, replicabilitate scăzută, invaliditatea rezultatelor pentru cei care au mai fost evaluați cu acest
test.

Bibliografie
1. Rorschach H. : Manual de psihodiagnostic. Testul Rorschach, [Nicolae Dumitrașcu, trans]. București, Editura Trei; 2014
2. Exner. JohnE. (2002). The Rorschach: Basic Foundations and Principles of Interpretation: Volume 1. Hoboken, NJ
3. “About the Test” The International Society of the Rorschach and Projective Methods. Retrieved 2009-07-01.
4. Acklin M. W.; Oliveira-Berry J. (1996). "Return to the source: Rorschach's Psychodiagnostics". Journal of Personality
Assessment. 67 (2): 427–433.
5. Garb HN, Wood JM, Lilienfeld SO, Nezworski MT (January 2005). "Roots of the Rorschach controversy". Clin Psychol
Rev. 25 (1): 97–118.