ADVERBUL

Părțile de vorbire determinate:

 verb sau o locuțiune verbală la mod
o personal - Tu ai răspuns repede.
o nepersonal - Tu ai răspuns repede scriind frumos.
 adjectiv sau o locuțiune adjectivală : El are o mașină mult mai nouă.
 interjecție:Hai repede!
 un adverb sau o locuțiune adverbială: Tu ai răspuns puțin ironic.
 un substantiv: Plecarea de acasă a fost grea.

Funcții sintactice:
Adverbul poate îndeplini în cadrul propoziției următoarele funcții sintactice:
 predicat verbal: Desigur că va fi bine.
!!!Îndeplinesc fcț.sint. de P.V adverbele predicative urmate de conjuncția ”că”
(poate, desigur, posibil, firește, pesemne) și locuțiunile adv. predicative urmate
de conjuncția ”că” (cu siguranță, cu certitudine, fără doar și poate, fără
îndoială)—sunt elemente regente pt. SB.
 nume predicativ:E foarte bine că vine acum.
Este bine să asculți sfaturile.
 atribut adverbial
Testul de astăzi a fost ușor.
Du-te în casa de dincolo.
Pentru drumul cel de mâine / De cu azi te pregătește. - M. Eminescu
 complement circumstanțial de loc: Ultima oară l-am văzut aici.
 complement circumstanțial de timp: Ultima oară l-am văzut ieri.
 complement circumstanțial de mod: Ultima oară l-am văzut bine.
 complement circumstanțial concesiv: Cu toate acestea l-am văzut aici.
 complement circumstanțial de cauză: Toți îl felicitau de bine ce
răspunsese.
 complement circumstanțial de scop: Dinadins ai făcut asta.

Clasificare după formă

 simple: aici, acolo, ieri, acum, mâine, abia, încet, repede, tot, bine, rău
 compuse
o prin alăturarea unui substantiv prin cratimă: ieri-dimineață, mâine-
seară, poimâine-seară, azi-noapte
o prin contopire: altundeva, nicăieri, odată, întotdeauna, totdeauna,
niciodată, uneori, altcumva, altfel, astfel, oarecum, oricum
 locuțiuni adverbiale
 simple: din când în când, ici și colo, clipă de clipă, zi de zi, din
vreme in vreme, ici-colea, la un moment dat, în față/spate/dreapta/stânga, pe
neașteptate, pe nepusă-masă, nu știu cum, în centru/mijloc/vârf, an de an, de-a
lungul/latul/curmezișul
  zicale: la o aruncătură de băț, cât ai clipi, cât ai zice pește, la
paștele cailor, câine-câinește, val-vârtej, cum scrie la carte, ca pe apă, când o
face plopul pere și răchita micșunele, când și-o cloci cucul ouăle, când o zbura
porcul, când ți-ai vedea ceafa, în vecii vecilor

Clasificare după origine:

 primare - sunt moștenite din limba latină sau împrumutate din alte limbi:
abia, afară, agale, aidoma, altminteri, apoi, aproape, azi, ba, barem,
chiar, da, doar, foarte, jos, hojma, iar, ieri, înainte, încă, încoace, încotro,
lesne, mai, măcar, mereu, mâine, musai, nicăieri, nici, nu, prea, razna,
sus, și, taman, tocmai
 provenite din alte părți de vorbire - din
 substantiv: băiețește, tinerește, bărbătește, muncitorește,
studențește, frățește
!!!Substantivele pentru zilele săptămânii (luni, marți, etc.), anotimpuri
(vara, toamna, etc.), ziua, dimineața, seara, noaptea, etc. au formă
adverbială atunci când au un determinant, spre exemplu un atribut.
Substantivele care sunt parte a unei expresii își pot schimba valoarea
gramaticală în adverb:
 buștean - doarme buștean
 criță - beat criță
 cuc - singur cuc
 lulea - îndrăgostit lulea
 ocnă - sărat ocnă
 tun - înghețat tun
 turtă - beat turtă
 adjectiv: ascuțit, adânc, bontit, frumos, verde, tare
 numeral
 numeral propriu-zis: O ține una.
 locuțiuni adverbiale: Cânta într-una.
 numerale adverbiale: de multe ori, de puține ori, de repetate ori,
ori de câte ori

Clasificarea adverbelor provenite din alte părți de vorbire
 derivate cu sufixe: bărbătește, bătrânește, frățește, fățiș, târâș
 cu aceeași formă:
o adjective sau participii: frumos, hotărât
o substantiv: ziua, dimineața, seara, noaptea
o
Clasificare după înțeles
 adverbe și locuțiuni adverbiale de loc:Indică locul unde se petrece o
acțiune sau există o stare.
-adverbe: acasă, lângă, aici, ici, colo, afară, înăuntru, împrejur, roată, sus, jos,
departe, aproape, pretutindeni, aiurea, înapoi, înainte
-locuțiuni: jur-împrejur, peste tot, ici-colo, departe-departe, în creierii munților,
într-acolo, într-o parte, în dreapta, în stânga, în jos, în sus, în față, în spate
 de timp: Exprimă timpul în care se săvârșește o acțiune sau există o stare.
-adverbe: acum, mâine, ieri, îndată, astăzi, poimâine, aseară, odată, curând,
seara, dimineața, alaltăieri, răsalaltăieri, deocamdată, niciodată, totdeauna
-locuțiuni: din când în când, cu noaptea în cap,zi de zi, zi și noapte, dis-de-
dimineață, în vecii vecilor, de când lumea, clipă de clipă
 de mod: arată felul desfășurării acțiunii, al existenței stării sau al
posedării însușirii.
 de mod propriu-zis:
-adverbe: mai, mult, puțin, prea, repede, bine, rău, greu, astfel,
ușor, așa, împreună, aiurea, agale, foarte, furiș, corect, calm,
frățește, degrabă, realmente
-locuțiuni: pe de rost, cu anevoie, pe dinafară, de-a binelea, pe
rupte, nu știu cum, pe deplin, ca vai de lume, cot la cot, pas cu pas,
de-a pururea, încetul cu încetul, de abia, cu deosebire, pe-ndelete,
pe neașteptate, de-a binelea, de-a dreptul, așa și așa, pe furiș,
harcea-parcea
 de cantitate:
-adverbe: atât, cât, cam, destul, foarte, mai, mult, prea, puțin,
deloc tot, suficient, insuficient,
-locuțiuni: cât de cât, nu foarte, nu prea, câtă frunză și iarbă,
picătură cu picătură, mult prea mult, mult prea puțin, cât de cât,
cât negru sub unghie, mult prea, în parte, de a-ntregul, pe jumate,
pe tot, un pic de tot, în întregime

!!! adverbul distributiv

Adverbul câte intră în componența numeralelor distributive și a celor
colective.
 de mod care arată durata, revenirea sau frecvența:
-adverbe: mai, destul, mereu, adesea, des, necontenit, neîncetat,
mereu, adeseori, frecvent, încă, iarăși, permanent
-locuțiuni: de multe ori, de puține ori, de căteva ori, de tot atâtea
ori, de mii și mii de ori, de zeci și zeci de ori, din ce în ce
 de mod de afirmație și negație:
-adverbe: da, nu, ba, desigur, bineînțeles, firește, negreșit, nici,
cert, nicidecum, exact, sigur, precis, prompt, neîndoielnic, prompt,
binișor
-locuțiuni: de loc, de fel, cu certitudine, cu siguranță, fără-ndoială,
fără doar și poate
 de precizare sau întărire:
 -adverbe: chiar, tocmai, taman
 de mod de probabilitate, precizie, aproximație și explicație:
-adverbe: probabil, poate, parcă, adică, pesemne, curat, mai,
întocmai, numai, bunăoară, taman, măcar, bunăoară
-locuțiuni: cel puțin, prin urmare, numai și numai, cât pe ce,
aproape-aproape, mai-mai
 de cauză sau scop:
-adverbe: înadins, dinadins, anume
-locuțiuni: de aia, de aceea, de asta, nu de alta, pentru aceea, de
una de alta, pentru aia, într-adins, dintr-adins
 cu înțeles concesiv:
-adverbe: totuși
-locuțiuni: cu toate acestea
 cu înțeles conclusiv:
-adverbe: deci, așadar
-locuțiuni: prin urmare
 adverbe de restricție: nici, și, chiar, tocmai, barem, măcar, doar, numai

!!! Adverbele relative -unde, cum, când, cât, precum, încotro

Adverbele nehotărâte-oriunde, oricum, oricât, oricând, orișiunde,
orișicum, orișicât au rol subordinator în frază.

!!! Unele adverbe au aceleași grade de comparație ca adjectivul.