CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND NOŢIUNEA DE

POLITICI PUBLICE
https://www.politicipublice.ro/uploads/understanding_public_policy.pdf

Definirea sintagmei „politici publice” îşi are originea în acţiunea organizată

a statului, de a asigura cetăţenilor interesul public şi respectiv satisfacerea nevoilor
generale.
În literatura de specialitate, nu vom găsi un punct de vedere unitar asupra
definirii noţiunii de politică publică, oscilând în a o defini ca o opţiune „politică,
tehnică sau ideologică”.

SECŢIUNEA 1
Politici publice, noţiune, teorii, modele

Analiza definiţiilor întâlnite în literatura de specialitate, denotă că noţiunea

de politică, esenţială pentru definirea „politicii publice”, este utilizată în mai multe
sensuri, fie pentru a defini un domeniu de activitate cu caracter public, o grupare
de obiective, sau programe derulate de guvern, un pachet de norme sau o lege
adoptată într-un domeniu, produsul acţiunilor guvernamentale, sau chiar impactul
activităţilor guvernamentale asupra societăţii.
Ceea ce este însă comun tuturor acestor accepţiuni, sunt următoarele
elemente:
- politica este un ansamblu de acţiuni, decizii;
- politica este adoptată de instituţii publice administrative ce dispun de
puterea publică;
- urmăreşte realizarea unor activităţi care satisfac anumite interese generale.
Ceea ce este esenţial în definirea noţiunii de politică publică este constanta
că aceasta oferă soluţia la nevoile comunităţii la un moment dat, la al cărui rezultat
se poate ajunge doar prin acţiuni şi mijloace financiare publice.
Orice politică publică reprezintă opţiunea partidului sau a formaţiunii
politice conducătoare la un moment dat, ceea ce face ca obiectivele, strategiile şi
modalităţile de punere în practică a acesteia să se materializeze în însăşi Programul
de guvernare al acestuia, sau în strategiile pe domenii, adoptate în temeiul
programului aprobat.
Din acest considerent, literatura de specialitate defineşte politicile publice ca
fiind „suma activităţilor guvernamentale realizate fie direct, fie prin intermediul
unor agenţi, prin prisma influenţei pe care acele activităţi o au asupra vieţilor
oamenilor.1
Într-o definiţie mai concisă, politicile publice reprezintă „ceea ce decid
guvernele să facă sau să nu facă”. 2
Printre cele mai relevante definiţii ale politicii publice, amintim:
- tot ceea ce un guvern decide să facă sau să nu facă3;
- un set de decizii interrelaţionate, luate de un actor politic sau de un grup de
actori, privind o serie de scopuri şi mijloace necesare pentru a le atinge într-o
situaţie dată4;
- un curs al acţiunii urmat de un actor sau mai mulţi actori politici, cu un scop
în încercarea de a rezolva o problemă.
Ceea ce trebuie reţinut din toate aceste definiţii, este rolul supraordonat pe
care autorii îl conferă statului sau acţiunii guvernamentale, în determinarea
politicilor publice.
De altfel, prin prisma deţinătorului puterii publice, este de înţeles de ce
statul, prin acţiunea sa guvernamentală, alege politicile publice, stabileşte acţiunile
de întreprins pentru implementarea acestora (mijloace financiare, reglementări
legale, etc.), dar şi urmărirea, evaluarea impactului acestor politici asupra
cetăţenilor şi a nevoilor lor.
Evoluţia socială actuală a demonstrat însă că, nu numai statul, prin acţiunea
sa, poate fi promotor de politici publice.
O dovadă evidentă o reprezintă în prezent Uniunea Europeană, care este, la
rândul său, o promotoare a celor mai vaste politici publice.
Alături de stat şi alte instituţii publice, regăsim între subiecţii activi de
politici publice şi agenţii privaţi (organizaţii non-guvernamentale, asociaţii, grupuri
de interese) care, la rândul lor, definesc şi urmăresc un anume sector de politici
publice.
Din această perspectivă, apreciem ca fiind cuprinzătoare definiţia formulată
de literatura de specialitate că „politicile publice sunt acţiunile colective ce au ca
scop satisfacerea preferinţelor cetăţenilor, indiferent dacă sunt de tip
guvernamental, de guvernanţă sau de alt tip” 5.
Guvernanţa, este înţeleasă ca o nouă formă de guvernare, rezultantă a
„declinului controlului statului asupra societăţii” în sus, către organizaţii regionale
şi internaţionale (cum ar fi Uniunea Europeană), în jos către regiuni şi localităţi şi

1 Peters Guy – American Public Policy: Promise and Performance, ediţia aV-a, Seven Bridges Press,chauthau NJ,
1999, p. 13
2 Dye T.R. American Politics in The Media Age, Brooks Cole Pub. & Co, Pacific Grove, California, 1992, p. 2-
urm.
3 Dye Thomas R. – Understanding Public Policy, 1998, Prentice –Hall mocracy, p.39-urm.
4 William Jenkins – Policy Analysis. A Political and Organisational Perspective, London
5 Colectiv Florin Bondoc şi Andrei Trandafira– coordonator Editura Polirom „Politici publice şi Administraţie
publică”, p. 23
în afară, către corporaţii internaţionale, organizaţii non-guvernamentale şi alţi
actori privaţi sau cvasiprivaţi” 6
Relaţia dintre guvernare şi guvernanţă, presupune mai multe tipuri de
interacţiuni, de la coexistenţă, fuziune, competiţie şi chiar înlocuire 7.
Ceea ce este definitoriu pentru politicile publice. din perspectiva furnizorului
acestora, este caracterul său de generalitate. sub aspectul scopului urmărit.
Prin politici publice, se urmăreşte ca scop final, satisfacerea unor nevoi
generale, ceea ce reprezintă în fapt, obiectul unui serviciu public.
Administraţia publică , indiferent de nivelul la care este organizată, are ca
scop punerea în aplicare a acestor politici publice, în scopul realizării serviciilor
publice şi

6 Pierre J. şi Peters BG - Governance , Politics and the State, MacMillan, Basingstake2000, p. 83 - 91

7 Jordan A, Wurzel, A. R.K.W Zito- „The Rise Of: „new” Policy. Instrumests in Comparative „Perspective: Has
Governance Eclipsed Government?” Political. Studies, vol. I, III – 2005, p. 481