Predica la Duminica a XXVIII-a după Rusalii - Pilda celor poftiți la cină

„Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici vecinii bogați
(...). Cheamă pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi. Fericit vei fi, că nu pot să-ți
răsplătească. Ți se va răsplăti la învierea drepților.”

Drept măritori creștini,

Duminica la a 28-a după Rusalii, a Sfinților Strămoși ne prezintă evanghelia cu Pilda

celor poftiți la Cină. Dumnezeu cheamă oamenii la mântuire, aceaste este ideea centrală a
acestei evanghelii. Sfânta Evanghelie din Duminica a 28-a după Rusalii prezintă pilda celor
poftici la Cină și a fost rânduită de Biserică în acestă perioadă de pregătire pentru sărbătoarea
Nașterii Domnului și Mântuitorului Nostru Iisus Hristos.

Pilda celor poftiți la Cină are două înțelesuri majore:

Primul se referă la istoria mântuirii neamului omenesc, adică la lucrarea Mântuitorului

nostru Iisus Hristos ca Fiu și slujitor al lui Dumnezeu care cheamă la mântuire mai întâi pe
poporul evreu și apoi pe toate celelalte neamuri de sub cer.

În al doilea rând pilda se referă la viața noastră, a fiecăruia dintre noi, mai precis, la
modul în care noi răspundem Chemării lui Dumnezeu la mântuire, sau refuzămm chemarea
lui sub diferite subterfugii sau pretexte.

Slujitorul stăpânului din evanghelia de astăzi este Mesia cel prezis de profeți,
Anonimul sau Un Om Oarecare cum se spune în evanghelie, este însuși Dumnezeu, cel cu
multe nume și mai presus de orice nume după cum învță Sfântul Dionisie Areopagitul. De
fapt, dincolo de numele atribuite lui Dumnezeu în relația Sa activă cu lumea, El este mai
presus de orice nume și de orice înțelegere omenească în privința ființei sale.

Iar numele Lui de Tată al unui Fiu veşnic ni s-a descoperit nouă de Mântuitorul Iisus
Hristos, după cum El Însuşi spune: "V-am descoperit numele Lui vouă" (Ioan 17, 6).

Aşadar, Dumnezeu Tatăl Cel veşnic cheamă la mântuire omenirea întreagă. Cum? La
amurgul istoriei, în zilele mai de pe urmă (Cf. Evrei 1, 2), la plinirea vremii (Cf. Galateni 4,
4-5), El trimite în lume pe Fiul Său Cel ceresc ca să cheme lumea la mântuire. În Sfânta
Evanghelie de astăzi, cel care cheamă oamenii la cina stăpânului nu se numeşte fiu, ci numai
slujitor, pentru a arăta aici că Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om, adică Iisus Hristos, este
în primul rând Slujitor al lui Dumnezeu, ca să ne înveţe pe noi ascultarea şi slujirea faţă de
Dumnezeu. Deja profeţii Vechiului Testament au vorbit despre Mesia ca fiind "Ebed-Iahve",
sluga Domnului (cf. Isaia 53, 11), iar Mântuitorul Iisus Hristos ne spune că Fiul Omului, adică
El Însuşi, "nu a venit în lume ca să I se slujească, ci ca El să slujească" (Matei 20, 28).

1
 Deci, Fiul lui Dumnezeu întrupat, adică Iisus Hristos, cheamă oamenii la cina Tatălui
ceresc, la comuniunea vieţii veşnice.

Cina din casa Stăpânului semnifică Împărăţia lui Dumnezeu

Aproape la toate popoarele, dar mai cu seamă în tradiţia ebraică, cina este simbolul
comuniunii, al bucuriei de a fi împreună, de a mânca şi a bea împreună, de a se vedea şi de-a
comunica faţă către faţă, de a se cunoaşte şi a se preţui reciproc. Cina din Evanghelia de
astăzi semnifică tainic Împărăţia lui Dumnezeu, a cărei arvună aici pe pământ este însăşi
Biserica lui Hristos în care se săvârşeşte Cina cea de Taină sau Sfânta Euharistie, pe care
Mântuitorul Iisus Hristos a instituit-o în Sfânta şi Marea Joi seara, înainte de Pătimirile Sale,
de Răstignirea Sa şi de Învierea Sa din morţi.

În pilda din Evanghelia de astăzi, cei dintâi care au fost chemaţi la cină erau
căpeteniile poporului evreu şi cărturarii sau învăţătorii de lege. Ei sunt chemaţi cu prioritate,
pentru că ei cunosc mai bine Legea Domnului şi lor li s-a încredinţat descoperirea
dumnezeiască a planului de mântuire a lumii întregi, pe care Dumnezeu Tatăl îl iniţiază şi-l
împlineşte prin Fiul Său, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor.
Evanghelia ne arată cum această elită a poporului evreu, care a fost chemată de către
Slujitorul Domnului, de Mântuitorul Iisus Hristos, refuză abil şi politicos invitaţia la cină,
folosind diferite scuze, care, la prima vedere, par credibile, dar în realitate ele acoperă o
existenţă egoistă şi pătimaşă a celor invitaţi. Primul invitat a spus: "Mi-am cumpărat ogor şi
trebuie să ies ca să îl văd; te rog, iartă-mă" (Luca 14, 18). Al doilea a spus: "Cinci perechi de
boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă" (Luca 14, 19). Al treilea şi-a motivat
refuzul cu următorul răspuns: "Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni" (Luca 14, 20).

Când a văzut Stăpânul casei că oamenii consideraţi de El a fi cunoscuţi şi prieteni ai

Săi, pentru că erau cunoscători ai învăţăturilor Sale sfinte, au refuzat chemarea Sa la ospăţul
sau bucuria mântuirii, El,S-a mâniat, după cum se spune în Evanghelie. Desigur, refuzul lor
era expresia libertăţii lor, dar libertatea lor de a rămâne, în mod egoist, în afara comuniunii
cu El a produs supărare Celui Care le-a adresat invitaţia la cină. Drept consecinţă,
bunătatea Lui s-a îndreptat spre alţi oameni.

Evanghelia ne arată Chemarea lui Dumnezeu şi libertatea omului de a răspunde

sau nu chemării divine

Întrucât Dumnezeu doreşte ca "toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa

adevărului să vină" (I Timotei 2, 4), toţi oamenii sunt chemaţi la mântuire, dar nu toţi răspund
acestei chemări. De aceea, Sfântul Grigore de Nyssa, comentând cuvintele
Mântuitorului "mulţi chemaţi, dar puţini aleşi" (Matei 22, 14), spune că toţi sunt chemaţi, dar
sunt puţini aleşi, pentru că puţini oameni răspund chemării lui Dumnezeu. Aflând de scuzele
unora care nu au găsit timp pentru a răspunde chemării Sale, Stăpânul casei Îl trimite pe
Slujitorul Său să invite la cină o mulţime de oameni de rând, fără pretenţii de superioritate,
care nu se aşteptau la o astfel de invitaţie şi nici nu se considerau vrednici să stea la o masă
atât de strălucită.

2
 Enaghelia ne arată Preocupări excesive pentru trup, dar puţină grijă pentru
suflet

Cel dintâi care refuză invitaţia la cină aduce ca scuză sau motivaţie grija pentru ogor,
adică pentru ţarina cumpărată pe care trebuia să o vadă.

În tâlcuirea unor Sfinţi Părinţi ai Bisericii, acest câmp sau ogor din Evanghelie
simbolizează toate grijile şi dorinţele de a stăpâni în lumea aceasta spaţii şi teritorii
pământeşti aducătoare de profit, limitate şi trecătoare. Ogorul este aici simbolul dorinţei
omului de avere, de expansiune, de extindere pe orizontală, nu de creştere duhovnicească
pe verticală, în relaţia sa cu Dumnezeu - Creatorul lumii. Când grija omului pentru averile
materiale devine mai mare decât preocuparea pentru mântuirea sufletului său, atunci averile
materiale constituie pentru om motiv puternic de a nu răspunde chemării lui Dumnezeu la
mântuire şi viaţă veşnică.

Al doilea invitat care refuză chemarea Stăpânului de-a veni la cină spune că şi-a
cumpărat cinci perechi de boi pe care trebuie să-i încerce. Tâlcuirea patristică a textului biblic
vede în cele cinci perechi de boi cele cinci simţuri ale omului, care în general sunt grupate
câte două: doi ochi (văzul), două urechi (auzul), două nări (mirosul), două buze sau limba şi
gura (gustul) şi două mâini (pipăitul). Aceste cinci perechi de boi semnifică grija excesivă a
oamenilor pentru existența biologică, pentru mâncare, băutură şi jocuri care aduc desfătări
trupului. Căutate şi folosite în mod excesiv sau pătimaş, acestea îl fac pe om rob al
simţurilor, întunecându-i şi limitându-i orizontul duhovnicesc al sufletului. Prin
urmare, patimile egoiste care manifestă subjugarea sufletului sau a voinţei de către simţuri
conduc pe om la amorţire duhovnicească şi la nepăsare privind mântuirea şi viaţa veşnică
la care este el chemat. Când oamenii trăiesc numai trupeşte şi deloc duhovniceşte, atunci
simţurile lor se împătimesc, iar sufletul lor intră în jugul simţurilor împătimite.

Al treilea invitat care se scuză că nu poate veni la cină spune că "şi-a luat femeie şi de
aceea nu poate veni" (Luca 14,20). Deşi căsătoria este o instituţie sfântă şi binecuvântată de
Dumnezeu, uneori familia poate deveni pentru om un motiv de-a nu răspunde chemării lui
Dumnezeu la mântuire, dacă ea se transformă în idol, adică devine o preocupare exclusivă şi
excesivă a omului, încât acesta nu mai poate cultiva relaţia sa spirituală cu
Dumnezeu. Întrucât nu mai văd familia ca fiind, mai înainte de toate, o binecuvântare de la
Dumnezeu, mulţi oameni iubesc familia lor în uitare totală de Dumnezeu. Însă dacă
familia este văzută ca fiind un dar de la Dumnezeu, atunci această iubire faţă de familie se
sfinţeşte. Prin urmare, întrucât părinţii, soţul, soţia, copiii, fraţii şi surorile, rudele şi prietenii
buni sunt pentru om, dar sau binecuvântare de la Dumnezeu, aceştia trebuie să fie iubiţi nu
numai afectiv,sentimental, ci şi duhovniceşte, adică să fie cuprinşi în iubirea şi rugăciunea
noastră către Dumnezeu, pentru a înainta pe calea mântuirii şi a sfinţeniei. În acest sens,
familia conjugală se sfinţeşte prin participarea ei la viaţa duhovnicească a Bisericii lui Hristos,
la viaţa familiei eclesiale în care oamenii sunt fraţi în Hristos şi fii duhovniceşti ai Bisericii
Lui, conduşi de părinţi duhovniceşti pe calea mântuirii în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.

Evanghelia ne mai arată în mod neaşteptat, săraci, bolnavi şi oameni dintre

păgâni sunt chemaţi la cina lui Dumnezeu
3
 Văzând refuzul celor poftiţi sau invitaţi la cină, Stăpânul casei a schimbat şi extins
planul Său iniţial, zicând Slujitorului Său: "Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci
şi pe neputincioşi, şi pe orbi şi pe şchiopi adu-i aici" (Luca 14, 21). Îndată, Slujitorul a făcut
întocmai cum I s-a poruncit. Iar după ce a constatat că încă mai este loc în casă, Stăpânul
casei a amplificat invitaţia Sa, zicând: "Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre ca să
mi se umple casa" (Luca 14, 23). După ce s-a împlinit şi porunca aceasta, toată casa s-a
umplut de oameni care niciodată nu s-au considerat vrednici să fie invitaţi la o cină în casa
aceea. Totuşi, Stăpânul casei S-a supărat pe cei care n-au răspuns iniţial chemării Sale,
zicând: "nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi (şi n-au răspuns) nu va mai gusta
din cina Mea" (Luca 14, 24).

După tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, cele trei categorii de oameni care au fost chemaţi la
cină sunt foarte diferite între ele. Cea dintâi categorie de invitaţi reprezintă elita sau
conducătorii poporului evreu, care îndrumau spiritual poporul, dar care au refuzat să
primească Evanghelia lui Hristos, Fiul Tatălui ceresc, Care S-a făcut Om din iubire
pentru oameni şi pentru mântuirea lor.

A doua categorie de invitaţi la cină (săraci, neputincioşi, orbi şi şchiopi)

reprezintă mulţimile de oameni săraci şi bolnavi, care vin la Hristos să asculte cuvântul
Evangheliei Sale şi să fie vindecaţi de El.

A treia categorie de invitaţi, "cei de la drumuri şi garduri", sunt mulţimi de

călători în lume pe drumuri întortocheate sau confuze, fără destinaţie precisă, trăitori la
limitele existenţei, în afara comuniunii adevărate în harul mântuitor. Aceştia reprezintă
neamurile păgâne sau popoarele care, deşi erau religioase, nu-L cunoşteau pe singurul
Dumnezeu adevărat, Creatorul şi Mântuitorul lumii. Şi aceste popoare sunt chemate de
Hristos la cină în casa Tatălui ceresc, care este Biserica, acum arvună, anticameră şi icoană a
Împărăţiei Lui Dumnezeu.

Cina Euharistică, din Evanghelia de astăzi este arvuna Împărăţiei cerurilor

Evanghelia de astăzi este într-un fel Evanghelia tainei libertăţii omului, dar şi a
libertăţii lui Dumnezeu. Noi avem libertatea de a spune "da" sau "nu" lui Dumnezeu când ne
cheamă la mântuire şi viaţă veşnică. Cine nu răspunde pozitiv la invitaţia de-a veni la Cina
cea de Taină, la ospăţul iubirii milostive şi darnice a lui Dumnezeu, acela pierde bucuria de a
fi veşnic împreună cu Domnul casei cereşti. Pe de altă parte, libertatea Stăpânului Care invită
la Cină se vede mai ales din faptul că dacă cei dintâi chemaţi refuză invitaţia Lui, El are
libertatea de a modifica planul Său şi de-a prefera pe alţii. Prin urmare, nimeni nu poate
zădărnici planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii, pentru că iubirea Lui milostivă se
revarsă peste vidul spiritual al celor care nu răspund chemării Sale.

Aşadar, Evanghelia de astăzi ne priveşte şi pe noi, creştinii, întrucât şi noi suntem

uneori înclinaţi să repetăm greşelile căpeteniilor poporului lui Israel. Şi noi inventăm
uneori scuze că nu mai găsim timp de rugăciune, nu mai găsim timp pentru Spovedanie,
pentru pocăinţă, deoarece suntem robiţi de prea multe griji, de grijile zilei de astăzi şi
ale zilei de mâine. Atât de mult suntem uneori legaţi de cele materiale şi de programe de

4
activitate suprasolicitante, încât nu mai găsim timpul necesar pregătirii hranei
duhovniceşti pentru suflet şi nici timpul necesar pentru a înveşmânta sufletul în haina
luminoasă a harului şi a virtuţilor izvorâte din rugăciunea neîncetată a minţii şi a inimii.

Pilda Evangheliei de astăzi vorbeşte, aşadar, despre taina sau misterul mântuirii lumii
în Iisus Hristos, Care cheamă oamenii la mântuire, prin binevestirea Evangheliei Împărăţiei
lui Dumnezeu şi prin instituirea Cinei de Taină sau a Euharistiei, ca arvună a prânzului din
Împărăţia cerurilor, ca ospăţ care pregăteşte bucuria comuniunii veşnice a oamenilor cu
Dumnezeu, după ce ei s-au curăţit de păcate prin Botez şi prin spovedanie.

În sens mistic sau duhovnicesc, cina Stăpânului casei semnifică iubirea lui Dumnezeu
dăruită oamenilor şi viaţa oamenilor trăită în comuniune cu Dumnezeu în Biserică. De aceea,
mai ales în această perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, invitaţia
Stăpânului la cină are şi înţelesul de chemare la Sfânta Euharistie, împărtăşindu-ne cu Trupul
şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci.

Deci prima învăţătură duhovnicească, practică, a acestei Evanghelii pentru

perioada Postului Naşterii Domnului este chemarea de a ne curăţi de păcate prin Taina
Pocăinţei (Spovedaniei) şi a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului, pentru a primi
sănătate şi mântuire, trezvie a sufletului şi sfinţire a simţurilor, pace şi bucurie cerească.

Totodată, Evanghelia care cuprinde Pilda celor poftiţi la cină a fost rânduită de
Biserică să fie citită în această perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului
Iisus Hristos şi pentru a ne îndemna să fim milostivi şi darnici, precum este Stăpânul Care
invită la cină, să ajutăm pe cei săraci, pe cei bolnavi, pe cei călători, pe cei singuri şi pe toţi
cei întristaţi.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca în această perioadă de pregătire pentru a primi pe

Pruncul Iisus ca să Se nască duhovniceşte în ieslea sufletului nostru, să sporim grija noastră
pentru mântuirea sufletului şi să ne sfinţim simţirile prin rugăciune şi post, prin pocăinţă şi
Spovedanie, prin milostenie şi prin împărtăşirea mai deasă cu Trupul şi Sângele lui Hristos ca
participare la Cina Domnului, care este arvuna Împărăţiei cerurilor, spre slava Preasfintei
Treimi şi spre a noastră mântuire. Amin!