Sunteți pe pagina 1din 4

Factorii reuşitei şcolare

Învǎţǎtoare: Ana TĂUŢAN


Liceul Teoretic ,,N. Bǎlcescu”Cluj-Napoca
Reuşita şcolarǎ etichetatǎ ca randament şcolar, este variabila complexǎ care
exprimǎ adaptabilitatea elevului la sarcinile şcolare.
Activitatea şcolarǎ se prezintǎ ca o interacţiune complexǎ a mai multor factori.
Astfel reuşita sau nereuşita elevilor poate fi explicatǎ prin modul în care aceşti factori
sunt implicaţi în organizarea şi desfǎşurarea activitǎţilor şcolare.
Aceşti factori pot fi clasificaţi în:
 factori interni (biologici, psihologici);
 factori externi (sociali, pedagogici), surprinşi de Tiberiu Kulcsar în
urmǎtoarea matrice complexǎ a reuşitei şcolare .(fig.I.4)

LUCRARE ŞTIINŢIFICO-METODICĂPENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I 1


OPTIMIZAREA ACTIVITĂŢII DE PREDARE-ÎNVĂŢARE A MATEMATICII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR PRIN
TRATAREA DIFERENŢIATĂ A ELEVILOR
Trebuie subliniat faptul cǎ toţi factorii sunt modificabili. Factorii externi se
schimbǎ ca efect al ameliorǎrii lor permanente, iar cei interni se modeleazǎ sub influenţa
continuǎ a factorilor externi, în special a acţiunii educative.
Ne vom referi în continuare la factorii asupra cǎrora putem acţiona în mod direct
sau prin intermediul acţiunii educative.

Familia
Pornind de la cadrul cel mai general al condiţiilor externe, trebuie menţionatǎ
însem-nǎtatea pe care o are mediul familial, natura influenţelor acestuia pentru întreaga
dezvoltare a copilului.
Este cunoscut astfel cǎ unele familii oferǎ mediul cultural favorabil dezvoltǎrii
copilului, în timp ce altele prezintǎ o situaţie precarǎ sub raport material, cultural şi un
nivel scǎzut al aspiraţiilor, cu efecte negative asupra proceselor de mobilizare şi motivare
a elevilor pentru activitatea de învǎţare.
Influenţa factorilor familiali are un rol mai important în primele trepte ale
şcolaritǎţii. Elevul provenit dintr-un mediu familial favorizant beneficiazǎ chiar de la
începutul şcolaritǎţii de un ,,capital cultural” identic sau foarte apropiat cu cultura
vehiculatǎ de şcoalǎ, ceea îi va asigura succesul şcolar şi ulterior cel profesional.
Colaborarea realǎ dintre şcoalǎ şi familie, mai ales în cazul elevilor slabi la
învǎţǎturǎ, poate fi un factor favorizant al învingerii de cǎtre elev a dificultǎţilor sale
şcolare. Relaţiile interpersonale destinse, atmosfera emoţionalǎ şi psiho-socialǎ calmǎ şi
degajatǎ a mediului familial şi şcolar îşi pune amprenta asupra imaginii de sine, asupra
trebuinţelor eului, dorinţei de autodepǎşire a elevului, care influenţeazǎ neîndoielnic
succesul sǎu şcolar.

Inteligenţa şcolarǎ
Unul din factorii de bazǎ ai reuşitei şcolare, dar nu singurul, este inteligenţa
şcolarǎ. Dar diagnosticarea, chiar precisǎ a inteligenţei elevului, este insuficientǎ pentru
a prevedea în mod sigur rezultatele lui şcolare (prognoza şcolarǎ).

LUCRARE ŞTIINŢIFICO-METODICĂPENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I 2


OPTIMIZAREA ACTIVITĂŢII DE PREDARE-ÎNVĂŢARE A MATEMATICII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR PRIN
TRATAREA DIFERENŢIATĂ A ELEVILOR
Factorii intelectuali nu explicǎ decât parţial rezultatele şcolare, alǎturi de factorii
nonintelectuali de personalitate, nesesizaţi de probele de inteligenţǎ.
Elevul, fiind o realitate vie şi nu o noţiune abstractǎ, el este nu numai inteligenţǎ,
ci şi emotivitate, dorinţe, impulsuri. Aceastǎ realitate trebuie avutǎ mereu în vedere
deoarece inteligenţa acţioneazǎ dupǎ modul în care o mobilizeazǎ şi o orienteazǎ factorii
emotiv-activi ai personalitǎţii.
Problema inteligenţei şcolare nu se poate aborda fǎrǎ referiri la motivaţie care
determinǎ realizarea potenţialitǎţilor şi mobilizarea aptitudinilor. Nivelul de dezvoltare a
aptitudinilor determinǎ curiozitatea, interesul, atitudinea elevului faţǎ de o anumitǎ
disciplinǎ de învǎţǎmânt. Astfel, cei care au, de exemplu, aptitudini matematice mai puţin
dezvoltate vor evita de cele mai multe ori desfǎşurarea activitǎţii matematice.
Inteligenţa este doar unul din elementele constelaţiei factorilor interni ai
performanţei şcolare. Aceasta depinde, pe lângǎ inteligenţǎ, şi de alte condiţii interne
(motivaţie, atitudine) cât şi externe (metoda, exigenţele, natura sarcinilor şcolare,
manualul).
Şcoala
Unul din factorii responsabili ai reuşitei şcolare a elevilor, alǎturi de familie este
şcoala. Învǎţǎtorul este cel care, prin practicarea unor metode pedagogice active şi
individualizate, care trezesc şi menţin curiozitatea elevului şi atitudinea pozitivǎ faţǎ de
învǎţare asigurǎ reuşita şcolarǎ a acestuia.
Rolul factorilor interpersonali, adicǎ al relaţiilor dascǎl ↔ elev, care au o
coloraturǎ emoţionalǎ, este cu atât mai important în învǎţǎrea matematicii, cu cât
activitatea matematicǎ solicitǎ o încordare mintalǎ serioasǎ.
Cadrul didactic trebuie sǎ facǎ faţǎ cu succes tuturor rolurilor pe care trebuie sǎ le
îndeplineascǎ: angajat al şcolii, dascǎl al unui colectiv de elevi, partener de dialog pe
diverse teme, consilier în probleme psiho-pedagogice şi familiale şi chiar asistent social.
În momentul în care el nu face faţǎ onorabil acestor sarcini, nefiind pregǎtit profesional,
va apǎrea o atmosferǎ tensionatǎ între şcoalǎ şi familie.

LUCRARE ŞTIINŢIFICO-METODICĂPENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I 3


OPTIMIZAREA ACTIVITĂŢII DE PREDARE-ÎNVĂŢARE A MATEMATICII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR PRIN
TRATAREA DIFERENŢIATĂ A ELEVILOR
Dacǎ însǎ învǎţǎtorul iubeşte copiii, va gǎsi totdeauna, din instinct, calea care
duce spre sufletul lor, va afla în timp util despre nelǎmuririle şi impasul în care se gǎsesc
la un moment dat.
Ştim cu toţii cǎ în amintirile unui adult rǎmâne omul-profesor şi mai puţin
profesorul-om, de aceea nu putem decât sǎ ne exprimǎm, împreunǎ cu Lucian Blaga,
încrederea cǎ ,,noţiunile de învǎţǎtor şi elev vor fi înlocuite odatǎ frumos prin cele de OM
şi OM.”

BIBLIOGRAFIE

1. Bocoş, M. (2003), Cercetarea pedagogică. Suporturi teoretice şi metodologice, ediţia a II-a, Ed. Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
2. Bocoş, M. (2002), Instruire interactivă. Repere pentru reflecţie şi acţiune, ediţia a II-a, Ed. Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
3. Brege, E. V. (2003), Fişa de caracterizare a personalităţii elevilor, suport al unei activităţi diferenţiate,
în Învăţământul primar, nr.4
4. Cosmovici, A., Iacob, L. (1999), Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi
5. Gilly, M. (1976), Elev bun — elev slab, E. D. P., Bucureşti
6. Holban, I. (1995), Testele de cunoştinţe, E. D. P., Bucureşti
7. Ionescu, M., Radu, I. (1995), Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca
8. Kulcsar, T. (1978), Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, E. D. P., Bucureşti
9. Nepotu, I. (2003), Metode alternative de evaluare, în Învăţământul primar, nr.1
10. Oltean, M., Persecan, D. (2001), Ghid pentru activităţi matematice pe echipe la clasa I, Ed. Dacia,
Cluj-Napoca
11. Opre, A. (2002), Noi tendinţe în psihologia personalităţii, Ed. A. S. C. R., Cluj-Napoca
12. Petrică, I., Ştefănescu, V. (1990), Probleme de aritmetică pentru clasele I-IV, Ed. Petrion, Bucureşti
13. Răduţ-Taciu, R. (2003), Individualitate şi grup în lecţia modernă, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca
14. Simionică, E., Caraiman, F. (1998), Matematica prin joc, Ed. Polirom, Iaşi
15. Singer, M. (1998), Învăţarea matematicii în şcoala primară — perspectiva noilor programe, în
Învăţământul primar, nr.4
16. Stoica, M. (1996), Psihopedagogia personalităţii, E. D. P., Bucureşti
17. Vrabie, D. (1975), Atitudinea elevului faţă de aprecierea şcolară, E. D. P., Bucureşti

LUCRARE ŞTIINŢIFICO-METODICĂPENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I 4


OPTIMIZAREA ACTIVITĂŢII DE PREDARE-ÎNVĂŢARE A MATEMATICII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR PRIN
TRATAREA DIFERENŢIATĂ A ELEVILOR

S-ar putea să vă placă și