Asteroizii, numiți și mici planete sau planetoizi, sunt corpuri cerești mai mici decât planetele, dar

mai mari decât meteoroizii care pot avea diametrul de până la circa 10 metri. Deosebirea dintre
asteroizi și comete se face în prima fază (în momentul în care este descoperit corpul respectiv),
după aspectul său vizual: cometele trebuie să aibă o „coamă” perceptibilă (o „atmosferă” densă), în
timp ce asteroizii nu au așa ceva. Ulterior, stabilirea formei orbitei determină clasificarea obiectului
într-o anumită categorie. Majoritatea cometelor au orbite foarte excentrice, multe din ele evoluând
pe orbite parabolice.

Asteroizii variază foarte mult ca mărime, de la câteva sute de kilometri în diametru pâna la roci
de numai câteva zeci de metri. Câțiva dintre cei mai mari au formă sferică și se aseamănă cu
planete în miniatură. Totuși, în vasta lor majoritate asteroizii sunt mult mai mici și au o formă
neregulată. Compoziția fizică a asteroizilor este diversă, și în multe cazuri e prea puțin ințeleasă.
Astfel, unii asteroizi sunt corpuri solide de rocă cu un conținut metalic mai mic sau mai mare, în
timp ce alții constau într-un conglomerat de roci, format datorită forței gravitației.

Sute de mii de asteroizi au fost descoperiți în Sistemul Solar, cu o rată de descoperire curentă în
jur de 5,000 per lună. Din peste 400.000 asteroizi înregistrați, 187,745 au orbite bine cunoscute
îndeajuns să le definească cu numere oficiale. Dintre acestea, 14.525 au nume oficiale. Planeta
minoră cu numărul cel mai mic e Ceres, cu diametrul de 975 x 909 km, era cândva considerat cel
mai mare asteroid din cercul sistemului solar, dar mai târziu a fost recunoscut ca planetă pitică.
Acum diferențele se discută pentru Pallas și Vesta: amândouă au diametre de aproximativ 500 km.
În mod normal, Vesta este singurul asteroid din centura de asteroizi care, ocazional, este vizibil cu
ochiul liber.