Lama cu fețe plan paralele este un mediu transparent mărginit de două

suprafețe plane și paralele sau un paralelipiped semitransparent cu fețele

opuse perfect paralele cu ajutorul căruia se obțin franje de interferența de
egală înclinare.
Razele părăsesc lama sub forma unui fascicul paralel. Punând în calea lor,
perpendicular pe direcția de propagare, o lentilă convergentă, ele se vor
aduna în planul focal al lentilei, unde se va forma imaginea de interferență.
Aceasta se numește interferență localizată la infinit, deoarece razele care
părăsesc lama sunt paralele, iar franjele formate se pot observa cu ochiul
liber, acomodat pentru infinit.
Franjele apar sub forma unor cercuri concentrice întunecate și luminate
ce alternează între ele, în planul focal al lentilei, numite inelele lui
Heidinger. Daca observația se face în lumina albă, în locul inelelor
întunecate și luminate ce alternează între ele, se obțin inele ce conțin
culorile spectrului. Dacă lama este groasă nu obținem franje de
interferență.

Cu ajutorul lamei se realizează fascicule telecentrice, prin divizarea

amplitudinii undei luminoase ce provine de la aceeași sursă primară.
Divizarea se produce prin fenomenele de reflexie și refracție suferite de
lumină la suprafața de separație dintre două medii. Fasciculele sunt
coerente pentru că provin de la aceeași sursă primară.
 Acest tip de interferență se poate observa în „florile de gheață” de pe
geamuri, în timpul iernii, sau în petele de ulei pe asfaltul umed, precum și
în baloanele de apă cu detergent.

Aplicațiile lamei cu fețe plan-paralele

Interferența produsă de lame subțiri are foarte multe aplicații în tehnică:

 Verificarea planeității suprafețelor

Calitatea unei suprafețe se apreciază prin valoarea cât mai mică, de ordinul
micronilor sau mai mică, a denivelarilor de la suprafața plană.

 Filtrele interferențiale
Dintre aplicațiile de mare însemnătate practică ale interferenței în lumina
paralelă se remarcă utilizarea peliculelor subțiri în calitatea de straturi de
acoperire pentru îmbunătățirea transmițantei sau reflectantei
dispozitivelor optice.
 Optica albastră
În mod obișnuit razele de lumină care cad pe obiectivul unui aparat optic
se reflectă parțial. Deoarece razele reflectate nu mai străbat sistemul optic,
rezultă o pierdere în ceea ce privește luminozitatea obiectivului. Se pot
micșora aceste pierderi, acoperind suprafețele lentilelor cu câte un strat
subțire dintr-o substanță al cărei indice de refracție are o valoare
intermediară indicelui de refracție al aerului, respectiv al sticlei.