SECETA

Aspecte generale
Potrivit unei definiţii clasice, seceta reprezintă o perioadă îndelungată din sezonul cald al
anului (primăvară, vară, toamnă), în condiţii de temperatură ridicată a aerului, cu precipitaţii
având valori cu mult sub valoarea normală pentru respectiva regiune. Însă aceasta este o definiţie
puţin precisă. În aceste condiţii, rezervele de apă din râuri, lacuri şi sol se micşorează mult, ceea
ce creează premise nefavorabile dezvoltării normale a plantelor şi aprovizionării cu apă a
oamenilor.
Condiţiile favorabile pentru manifestarea secetei sunt create atunci când un anticiclon,
îndeosebi de natură continentală, stagnează o perioadă însemnată deasupra unei ţări sau a unui
anumit teritoriu, împiedicând ca acestea să fie traversate de perturbaţiile ploioase.
Seceta este un eveniment deosebit de dramatic pentru societatea dobrogeană. Dacă perioada cu
deficit în precipitaţii durează, ea poate provoca un dezechilibru hidric important, care se exprimă
prin pierderi de recoltă sau restricţii în consumul de apă, şi creează o întreagă serie de probleme
economice.
Durata secetei poate fi diferită în funcţie de modul de abordare: de ex., lipsa
precipitaţiilor de 1 – 3 luni (secetă meteorologică) poate cauza o secetă pedologică sau agronomică
de 2 – 4 luni şi poate reduce scurgerile pe o perioadă de 4 – 6 luni (secetă hidrologică), acviferele
putând fi afectate chiar după un an (secetă hidrogeologică).

Abordarea modernă a secetei

Indicele standardizat al precipitaţiilor
Pentru caracterizarea secetelor meteorologice, McKee ş.a (1993, 1995) au dezvoltat
indicele standardizat al precipitaţiilor, SPI (standardised precipitation index), pentru a cuantifica
anomaliile de precipitaţii faţă de medie, pentru scări multiple de timp: 3, respectiv 6, 9, 12, 24 de
luni, permiţând o comparaţie standardizată între diferitele regiuni geografice cu diferite feluri de
precipitaţii.
Conceptual SPI reprezintă numărul de abateri standard (AS) prin care precipitaţiile (P)
dintr-o anumită regiune diferă faţă de media acestora (M) efectuată pe anumite perioade de timp.
În termini statistici, SPI se calculează după relaţia lui Giddings ş.a. (2005):
SPI = (P - M) / AS
În calculul SPI, Guttman (1999) recomandă perioade de 50 de ani cu valori continue de
precipitaţii, iar McKee ş.a. (1993) de cel puţin 30 de ani. Valorile SPI recomandate de McKee
ş.a. (1993) permit caracterizarea următoare a secetelor sau perioadelor ploioase: SPI ≥ 2 =
perioadă extrem de umedă; SPI cuprins între 1,5 şi 1,99 = foarte umedă; SPI cuprins între 1 şi
1,49 = moderat umedă; SPI între -0,99 şi +0,99 = aproape normală; SPI cuprins între -1 şi -1,49
= moderat uscată; SPI cuprins între -1,5 si -1,99 = foarte uscată; iar SPI ≤ -2 = extrem de uscată.

Indicele anomal standardizat

(SAI = [P-p(P)/cr(P)], unde: P=cantitatea lunară de precipitaţii atmosferice; p(P) =
valoarea normală; cr(P) = deviaţia standard în raport cu normala), care caracterizează atât
secetele moderate (SAI = -0,6 la -1), cât şi secetele puternice (SAI < -1), este influenţat mai ales
de altitudinea reliefului, însă în limitele unor raporturi de corelaţie mai puţin semnificative decât
cele întalnite la perioadele secetoase.
Secetele moderate (SAI = -0,6 la -1) înregistrează frecvenţa cea mai ridicată, de peste
30%, în intervalul august – octombrie, la o distanţă mai mare de 20 km de ţărmul marin.
Frecvenţa de 30% este depăşită între altitudinile de 20 – 100 m în luna septembrie, iar
peste altitudinea de 200 m, în întreg intervalul august – octombrie şi în luna martie
Frecvenţa cea mai redusă a secetelor moderate (SAI = -0,6 la -1), de sub 20%, ocupă
teritoriul cel mai extins din Dobrogea în intervalul aprilie - iulie
Secetele extreme (SAI = -1) înregistrează frecvenţa cea mai ridicată, de peste 15%, în
lunile de primăvara şi vară şi ocupă areale mai extinse între 5 – 35 km şi peste 50 km faţă de
linia ţărmului marin, şi de asemenea, peste altitudinea de de 150 m. În luna noiembrie, secetele
extreme se produc şi în altitudinile de 60 – 160 m.

Climograma WALTER – LIETH - reprezentare grafică ce evidenţiază intervalul din

an in care sunt prezente fenomene de uscăciune şi secetă.

Factorii care determină declanşarea secetei în Dobrogea

Fenomenele de uscăciune şi secetă sunt cele mai complexe riscuri climatice din
Dobrogea. Prin multitudinea factorilor naturali şi antropici care concură la declanşarea lor,
acestea mai pot fi considerate riscuri climatice asociate.
În categoria factorilor naturali se include:
- Factori care definesc structura suprafeţei active: particularităţile reliefului (formă,
altitudine, fragmentare), gradul de acoperire cu vegetaţie şi tipul de vegetaţie,
caracteristicile fizico – chimice ale solului, adâncimea pânzei freatice etc.
- Factori care definesc particularităţile timpului, în care se includ: influenţa predominantă a
activităţii anticiclonice, cantitatea de precipitaţii, rezerva de apă din sol accesibilă plantei,
umezeala şi temperature aerului şi solului, viteza vântului, evapotranspiraţia potenţială şi
reală etc.
- Factori care defines particularităţile fiziologice ale plantei, cum sunt: soiul de plantă, faza
de vegetaţie, gradul de rezistenţă la uscăciune etc.
 - Factori care definesc influenţa antropica asupra mediului, cum sunt starea terenurilor,
agrotehnica folosită care pot facilita epuizarea apei din sol (Donciu, 1928,
Agrometeorologie, 1970; Donciu şi colab., 1973; Bogdan, 1978, 1980, 1983, 1999).
Fiecare component din complexul de factori naturali sau antropici participă la
intensificarea fenomenelor de uscăciune şi secetă cu o pondere diferenţiată, în raport de anotimp,
de faza de vegetaţie, de agrotehnica folosită etc.
Donciu (1928) grupează cauzele meteorologice principale care concură la declanşarea secetei în
două categorii, şi anume:
- Cauze de ordin dinamic care ţin de circulaţia generală a atmosferei
- Cauze de ordin termic care reflectă gradul de încălzire şi răcire a suprafeţei active din cursul
anului în condiţii geografice locale şi meteorologice specifice. De exemplu, iarna, răcirea
radiativă duce la intensificarea formaţiunilor anticiclonice, iar vara, încălzirea excesivă a
uscatului duce la dezvoltarea depresiunilor barice în interiorul său, ceea ce favorizează
extensiunea ariilor anticiclonice lipsite de precipitaţii.
Dobrogea alături de Câmpia Bărăganului şi sudul Podişului Moldovei, reprezintă
regiunea cea mai afectată de fenomenele de uscăciune şi secetă din România (Bogdan, 1978,
1980; Bogdan, Niculescu, 1995).
Marea Neagră se impune prin barajul termic care se realizează vara datorită inversiunilor
termice de evaporaţie (Bogdan, 1989) de pe suprafaţa acvatoriului marin, inversiuni relativ
stabile. Acestea provoacă destrămarea sistemelor noroase datorită curenţilor de aer descendenţi
care le caracterizează, crescând astfel durata de insolaţie, care, la rândul ei, determină creşterea
temperaturii aerului, reducerea cantităţii de precipitaţii, creşterea evapotranspiraţiei şi, în final,
apariţia fenomenelor de uscăciune şi secetă (atmosferică şi pedosferică), (Oprescu, Pătăchie,
1983; Bogdan, Alexandrescu, 1989).

Principalii parametrii care caracterizează seceta din Dobrogea

Regimul anual al perioadelor secetoase din Dobrogea
Se poate observa că perioada cea mai afectată de secetă, în perioada 1965 – 2005, este
perioada caldă, aprilie-octombrie inclusiv, când temperatura medie lunară este de peste 11˚C,
atingând în luna iulie temperaturi de 22,5-23,0˚ C în zona litorală, pe latura de est, şi 22,5˚C în
lungul Dunării, pe latura de vest fiind, de asemenea, paralele cu ţărmul mării şi malul Dunării. În
interiorul Podişului Dobrogei, acestea scad de la sud (circa 22,5˚C) spre nord (<21,0˚C), ultimele
izolinii de 22˚C şi, respectiv, de 21˚C având caracter circular închis.
Ca urmare a reducerii influenţelor continentale şi creşterii influenţelor Mării Negre, se
poate observa o reducere a temperaturilor maxime absolute de la vest spre est, atât în partea
nordică cât şi în partea sudică. Concomitent cu reducerea influenţelor sudice ale aerului tropical
continental, temperaturile maxime absolute se reduc şi de la sud spre nord.
Intensitatea fenomenelor de uscăciune şi secetă în Dobrogea
Din figura 5 se observă că într-un an mediu sunt posibile, în Dobrogea, 4-6 luni
consecutive cu fenomene de uscăciune (care reprezintă preludiul secetei), crescând treptat de la
vest spre est şi de la nord spre sud, dintre care 2-3 luni consecutive de secetă. În zona litorală,
aceste fenomene sunt mai accentuate (peste 6 luni consecutive de uscăciune, dintre care, peste 3
luni de secetă).
Această repartiţie a fenomenelor de uscăciune şi secetă evidenţiază faptul că, în cursul
unui an mediu, sunt posibile circa 7 luni consecutive cu astfel de fenomene, care acoperă, de
regulă, intevalul aprilie-octombrie.

Fig,5

De la un an la altul, însă, există o foarte mare variabilitate neperiodică a duratei şi

intensităţii fenomenelor de uscăciune şi secetă. În acest sens au fost construite, an de an,
climograme Walter-Lieth din perioada 1901-2005 la două staţii cu şirurile complete, respectiv,
Constanţa - pe litoral şi Cernavodă în extremitatea vestică - pe Dunăre. Calculele au evidenţiat, şi
de această dată, influenţa predominantă a Mării Negre la Constanţa, unde, în intervalul analizat,
s-au produs 154 de perioade de secetă şi numai 57 de uscăciune (ceea ce reprezintă 475 de luni
din totalul lunilor analizate), comparativ cu Călăraşi, 144 şi, respectiv, 152 ( respectiv, 418 luni
din total). Exprimată în procente, frecvenţa acestora a fost de 50.3% pe litoral şi 44,2% în sudul
Bărăganului.
Fenomenul se explică prin stabilitatea termică mare din zona litorală, care face ca
perioadele de secetă să fie mai compacte datorită fronturilor atmosferice generatoare de
precipitaţii, ca şi a precipitaţiilor convective, care întrerup şi afecteză perioadele de uscăciune,
astfel că acestea sunt mai multe la număr, dar mai scurte ca durată.

Aspecte de risc
Ca fenomen climatic de risc complex sau risc asociat, seceta se caracterizează, în
principal, prin absenţa precipitaţiilor, creşterea insolaţiei, a temperaturii solului şi a aerului,
intensificarea proceselor de evapotranspiraţie, contribuind la reducerea umezelii aerului şi a
solului şi, în consecinţă, la diminuarea rezervei de umiditate productive la nivelul sistemului
radicular al plantei, fapt ce provoacă ofilirea culturilor, pâna la diminuarea producţiei agricole şi
chiar compromiterea totală a recoltei, dacă nu se iau măsurile necesare de combatere a deficitului
de apa prin irigaţii. În felul acesta, fenomenele de uscăciune şi secetă devin riscuri climatice
declanşatoare de riscuri ecologice, care afectează atât producţia agroalimentară, cât şi întregul
mediu geografic, inclusiv sănătatea publică.
În ceea ce priveşte culturile agricole din Dobrogea, au fost stabilite o serie de periode
sensibile şi critice ale plantelor faţă de secetă:
1) Perioada sensibilă la lipsa apei reprezintă perioada din viaţa unei plante în care seceta
actionează asupra creşterii organelor vegetative (Frunze, tulpini, rădăcini) sau
reproductive (fructe, seminţe), având urmări negative asupra greutăţii finale, în funcţie
de intensitatea acestui fenomen.
2) Perioada critică la secetă este, în general, o perioadă scurtă sau medie în care planta
este foarte sensibilă la deficit de apă din sol, determinând astfel un efect deosebit de
dăunător asupra recoltei (fructelor,grânelor, tuberculilor etc).
Fazele de vegetaţie în care lipsa cantităţii optime de apă influentează puternic recolta
constituie perioadele critice ale plantelor pentru apă. Fiecare plantă are mai multe perioade
critice.
Sub aceste aspecte “seceta agricolă”, care este legată de efectul dăunator asupra
vegetaţiei cultivate şi/sau spontane, este fenomen complex în comparaţie cu “seceta
meteorologică”, la care se ţine seama numai de lipsa precipitaţiilor.

Caz de studiu: consecinţele secetei din 2007

În tabelul alăturat sunt cuprinse informaţii privind suprafeţele cultivate, producţiile medii
la hectar şi producţiile totale obţinute în agricultura judeţului Constanţa, la principalele culturi
agricole, în perioada 2005 – 2009.
Analizând evoluţia producţiilor medii la hectar, în judeţul Constanţa, în ultimii 5 ani,
putem remarca faptul că, în anul 2007, în care s-a înregistrat cea mai gravă secetă din ultimii 60
de ani, s-au obţinut cele mai scăzute cantităţi recoltate. Astfel, producţia de grâu a fost în 2007,
de doar 1955 kg/ha, faţă de o producţie de 4058 kg/ha, obţinută în anul 2008.Situaţii
asemănătoare s-au înregistrat şi în privinţa producţiei de orz şi orzică, care a fost mai mult decât
dublă, în 2008 faţă de 2007. O situaţie şi mai gravă s-a înregistrat în privinţa producţiei medii de
porumb, de numai 819 kg/ha, în 2007, faţă de 3792 kg/ha, în anul 2008, de 3339 kg/ha, în 2006
şi de 3417 kg/ha, în anul 2008. Si în privinţa producţiei de floarea soarelui scăderile au fost
dramatice, în anul 2007, când s-au obţinut producţii medii de doar 523 kg/ha, faţă de 1597 kg/ha,
în 2005, de 1928 kg/ha, în 2006 şi 1288 kg/ha, în 2008. Şi producţia de plante pentru nutreţ a
înregistrat scăderi foarte mari, în 2007, când s-au recoltat în medie, doar 6 218kg/ha, faţă de 10
570 kg/ha în 2005, de 11 655 kg/ha, în 2006, 11 265 kg/ha, în 2009.
De altfel, se poate observa o strânsă corelare a producţiei foarte slabe de nutreţuri, în anul
2007, datorită secetei, cu scăderea drastică a efectivului de bovine în judeţul Constanţa, în anul
2008 şi 2009. Astfel, de la 47 779 de capete, în 2007, efectivele de bovine au scăzut la 37 464
capete, în 2008 şi la 36 582 capete, în 2009. S-a putut observa, în timp, că şi sectorul zootehnic
prezintă o mare vulnerabilitate la fenomenul de secetă. Cele mai puţin afectate sunt animalele
care se hrănesc cu concentrate, deoarece aceste produse s pot fi procurate relativ uşor din zonele
neafectate de secetă, dar ierbivorele sunt cele mai afectate, deoarece acestea consumă cantităţi
mari de masă vegetativă, care se diminuează însă, foarte mult, în perioadele secetoase. Seceta nu
determină doar o reducere importantă a cantităţilor de resurse furajere pentru ierbivore, dar duce
şi la modificarea valorii nutritive a furajerelor, legată de digerabilitatea lor, de conţinutul în
proteine şi, mai ales, de vitamine, ceea ce produce o scădere considerabilă a capacităţii
productive a animalelor care se hrănesc cu aceste furaje.
Pe de altă parte, şi mai grav este faptul că, din punct de vedere sanitar – veterinar,
perioadele lungi de secetă, cu temperaturi ridicate, favorizează apariţia şi manifestarea unor boli
grave ale ierbivorelor, iar unele dintre acestea sunt transmisibile şi la om.
In anul 2008, seceta a afectat suprafeţe importante cultivate, în judeţul Constanţa, fiind
declarată calamitată o suprafaţă totală de 225 322 ha, dintre care 102 430 ha cultivate cu grâu,
42 346 ha cultivate cu rapiţă şi 35 907 ha cultivate cu floarea soarelui.

Concluzii
Fenomenele de uscăciune şi de secetă sunt cele mai complexe fenomene climatice
deoarece sunt posibile şi caracteristice fiecărui anotimp formând o grupă aparte de fenomene.
O particularitate climatică distinctă a climei din Dobrogea este frecvenţa prioritară a fenomenului
de secetă care se formează pe fondul celor mai reduse cantităţi de precipitaţii atmosferice de pe
teritoriul României. Atât temperaturile ridicate şi precipitaţiile insuficiente, cât şi intensitatea
mare şi frecvenţa ridicată a vântului, conduc la necesitatea utilizării irigaţiei în agricultura
Dobrogei.
În Dobrogea de Sud şi pe litoralul Mării Negre sunt cele mai lungi perioade de secetă din
România. Secetele de primăvară şi toamnă sunt determinate în majoritatea lor de dorsalele
anticiclonului continental, iar secetele de vară, de deplasarea spre nord a anticiclonului din
nordul Africii.
Bibliografie
 Lungu, M. (2009) – Fenomene climatice de risc din Dobrogea
 Lungu, M., Păltineanu, Cr., Mihăilescu, I (2008) – Riscurile climatice şi hidrologice,
Editura Universitară
 Sterie Ciulache, Vasile Torică - Clima Dobrogei - ANALELE UNIVERSITĂŢII
 BUCUREŞTI, G E O G R A F I E, 2 0 0 3
 Păltineanu, Cr. (2002) – Aspecte de metodică privind cercetarea în climatologie şi
hidrologie 2002
 Ciulache, S., Ionac, N. – Fenomene atmosferice de risc şi catastrope climatice
 Bogdan, O. (1978) – Fenomene climatice de iarnă şi de vară
 http://www.globe-cnmp.ro/Raport_6_3.pdf (Consecinţe ale modificărilor geo - climatice
asupra dezvoltării durabile în Dobrogea - RAPORT DE CERCETARE - Activitatea
VI.3)