Universitatea Politehnica Bucurest

Facultatea: Ingineria si managementul securitati in industrie

Specializarea: Ingineria securitati industriale

PROIECT
ECOTEHNOLOGIE

Student: Juganaru Dorian

Grupa: 641 CC
ETAPE PROIECT:

1)Stabilirea metodelor de prevenire a poluarii

2)Stabilirea metodelor de reducere a poluarii

3)Determinarea gradului optm de reducere a poluarii

4)Evaluarea propriu zisa a impactului de mediu

5)Bilantul de mediu

6)Elaborarea modelului de organizare ecotehnologic

1)Stabilirea metodelor de prevenire a poluarii

Metode de reducere a oxizilor de sulf

Metode de reducere a concentratei de praf

Metode de reducere a oxizilor de azot

Metode de reducere a compusilor organici volatle

Metode de reducere a metalelor grele

1.1 Metode de reducere a oxizilor de sulf
Arderea combustbililor fosili conduce la evacuarea în atmosferă a unor volume
importante de oxizi gazoşi de sulf. În urma precipitaţiilor chimice şi a transformărilor pe care le
suferă în atmosferă, aceşt oxizi devin sursa precipitaţiilor acide, formă sub care îşi exercită la
nivelul solului acţiunea distrugătoare asupra vegetaţiei perene. În acelaşi tmp, în condiţiile
specifice
(temperatură şi presiune ridicată, prezenţa umidităţii, alături de partcule de cenuşă) ce
caracterizează circulaţia gazelor arse dinspre instalaţia de ardere spre coşul de evacuare în
atmosferă, oxizii gazoşi exercită o puternică acţiune corozivă asupra instalaţiilor ce compun
circuitul gazelor arse. Astfel se intensifică uzura instalaţiilor.
Într-o primă fază, bioxidul de sulf dă naştere acidului sulfuros care, prin oxidare sub
acţiunea radiaţiei solare, se transformă în acid sulfuric. Acţiunea poluatoare a H2SO4 se
exercită sub forma ploilor acide, principalul factor generator al „morţii pădurilor“ în ţările
industrializate din Europa de vest şi centrală. Intrând în circulaţia atmosferică zonală, SO2
exercită efectul poluant nu numai în regiunea sau ţara în care este generat, ci şi în alte regiuni
sau ţări aflate pe direcţia vânturilor dominante. Acest proces este favorizat de construirea unor
coşuri înalte (peste 200÷250 m) prin intermediul cărora gazele arse, având o temperatură
ridicată (160÷175 °C) şi o viteză de evacuare mare, sunt conduse prin intermediul coşurilor
înalte la o înălţime egală în medie, cu dublul înălţimii coşului (cca. 500 m de la nivelul solului).

Metode de reţinere a bioxidului de sulf

Cu excepţia unor procese chimice speciale, arderea combustbililor fosili
reprezintă principala sursă de dioxid de sulf (SO2).
Se deosebesc trei căi principale de reducere a emisiei de SO2, respectv:
-desulfurarea combustbililor,
- alegerea corespunzătoare a combustbilului,
-desulfurarea gazelor de ardere.
Reţinerea bioxidului de sulf poate avea loc în toate fazele folosirii combustbilului, începând
cu pregătrea lui înaintea arderii, în tmpul arderii şi după ardere.

Reducerea bioxidului de sulf prin injecţie de calcar în focar

Pudra de calcar este injectată în focar, unde este calcinată la CaO, care reacţionează cu
SO2, rezultând CaSO4.
Produsul desulfurării şi aditvul care nu a reacţionat sunt colectate în precipitator, împreună cu
aerul de combuste. Metoda a avut cele mai bune rezultate deoarece calcarul este injectat la o
temperatură favorabilă şi acolo se află o presiune suficientă, datorată aerului de la partea
superioară a arzătorului, pentru a distribui bine aditvul. Funcţie de sarcina cazanului, eficienţa
reducerii atnge valori de 50÷70 %.
 Avantajele injecţiei de calcar sunt: proces simplu, realizare rapidă, costul investţiei
scăzut, consum mic de energie, disponibilitatea instalaţiei ridicată.
Dezavantajele metodei sunt: grad de desulfurare limitat, tendinţa de
zgurificare în focar, manipulare dificilă a cenuşei.

Procedee de desulfurare
Normele foarte severe de emisie, care coboară valoarea de la 2÷3.5 g/m 3, la numai 0.4 g/m3,
, cum este exemplul pentru Japonia, SUA, Germania, impun neapărat folosirea unor instalaţii
chimice de desulfurare a gazelor, la toate cazurile de ardere a cărbunelui, în cazane cu focare
clasice sau a păcurii cu conţinut ridicat de sulf.
În ultmele două decenii au fost dezvoltate mai multe procedee de desulfurare, dintre care cele
mai importante sunt:
• procedeul umed, în care se introduce ca agent actv o soluţie de hidroxid de calciu şi carbonat
de sodiu, obţinând ca deşeu nămoluri nerecuperabile sau cel mult cu posibilitate de extracţie de
gips.
• procedeul semiuscat, în care se introduce ca agent actv o soluţie concentrată de amoniac sau
hidroxid de calciu, în filtru având loc evaporarea completă a apei. Produsele sulfatce sunt
recuperate în stare uscată, permiţând reintroducerea lor în circuitul economic.
• procedeul catalitc, cu producere de sulf, aplicat la o temperatură ridicată a
gazelor de ardere.
Cea mai largă implementare industrială o are procedeul umed.
Prin spălarea sau umidificarea aerului, se obţine o răcire a gazelor până la 50÷60 °C la procedeul
umed şi la 70÷100 °C la cel semiuscat. În aceste condiţii, ridicarea penei de fum se limitează şi
dispersia este dezavantajată. Efectul de reducere a fondului de SO2 în atmosferă rămâne, în
acest caz, să se resimtă numai pe ansamblul teritoriului, la distanţe mari.
Coborârea temperaturii sub temperatura punctului de rouă acidă atrage coroziuni inacceptabile,
sub aspectul fiabilităţii traseului de gaze, motv pentru care este necesară reîncălzirea gazelor,
fie cu abur, fie regeneratv, fie cu amestec de gaze fierbinţi, fie prin căldura obţinută prin arderea
de combustbil suplimentar.
Instalaţiile de desulfurare uscată şi semiuscată sunt utlizate mai rar, în special pentru centralele
mici, datorită pericolului intoxicării cu amoniac.
Principala caracteristcă a desulfurării umede este reducerea simultană a SO2 şi producerea de
gips şi, de asemenea, controlul alimentării cu calcar, esenţial pentru a învinge fluctuaţiile
sulfului conţinut în combustbil.
Gazele de ardere de la electrofiltru sau de la ieşirea din preîncălzitorul de aer regeneratv sunt
introduse în scruber prin intermediul a două ventlatoare înaintaşe, câte unul pe fiecare linie.
În desulfurarea uscată SO2 şi SO3 sunt reţinute prin procese fizice (adsorbţie)
sau chimice (absorbţie şi reacţii chimice).
In urmatorul grapfic se arată gradul de absorbţie a SO2 corespunzător diferiţilor aditvi uscaţi, în
funcţie de temperatură. La temperaturi ridicate, aditvii pe bază de magneziu se aracterizează
prin grade mai reduse de absorbţie şi intervale actve de temperatură mai înguste.
În figura urmatoare este prezentat procesul de desulfurare a gazelor de ardere prin acest
procedeu. Produsul final este alcătuit din gips, la care se adaugă sulfit şi oxid de calciu. De
aceea, câteodată, se realizează o tratare termică ulterioară, în scopul majorării conţinutului de
gips. Produsele de reacţie, cu un conţinut ridicat de gips, pot fi utlizate în industria betoanelor
şi a materialelor de construcţii. Altfel, reziduurile pot fi folosite în acelaşi mod ca cele rezultate
în urma proceselor uscate de desulfurare.

Principalul avantaj al procedeului de absorbţie prin pulverizare este acela că, apa necesară
vaporizează, nerezultând ape reziduale. În general, gazele de ardere nu trebuie reîncălzite din
nou.In comparaţie cu procedeul uscat, prin cel semiuscat se atng grade superioare de absorbţie
a SO2 ‚ cu un exces mai redus de aditv. Totuşi, cheltuielile de investţie sunt mai ridicate.

Metode de reducere a concentratiei de praf

 Praful este o componentă importantă a partculelor solide suspendate în aer, care de
obicei sunt invizibile individual pentru ochiul liber. Totuşi, colectv, partculele mici formează
deseori o pâclă care limitează vizibilitatea. Într-adevăr, în multe zile de vară cerul de deasupra
oraşelor poluate cu praf are o culoare albă lăptoasă, în loc de albastră, datorită împrăşterii
luminii de către partculele suspendate in aer.
Trebuie remarcat că, partculele suspendate într-o masă dată de aer nu sunt nici toate de
aceeaşi mărime sau formă şi nici nu au aceeaşi compoziţie chimică. Cele mai mici partcule
suspendate au o mărime de aprox. 0.002 µm (adică 2 nm); în comparaţie, lungimea moleculelor
gazoase tpice este cuprinsa între 0.0001 şi 0.001 µm (0.1 până la 1 nm). Atunci când picăturile
mici de apă din atmosferă se contopesc în partcule mai mari decât această valoare, ele
corespund picăturilor de ploaie şi cad din aer atât de repede, încât nu sunt considerate ca fiind
suspendate.

Soluţii de reţinere a prafului

Partculele din materie se îndepărtează din aer fie prin filtrarea acestuia, fie cu ajutorul unor
colectoare de praf.
Prin filtrare se îndepărtează numai canttăţile mici de partcule din materie, iar pentru anttăţile
mari se utlizează colectoarele de praf.
Principalele elemente pentru stabilirea metodelor şi a echipamentelor de reţinere sunt:
concentraţia de partcule, analiza mărimii partculelor, gradul necesar de îndepărtare a
partculelor, temperatura, presiunea şi debitul aerului sau gazului poluat, caracterizarea fizico-
chimică a prafului, cerinţe utlitare, metoda dorită de îndepărtare a partculelor.
Reţinerea pulberilor sau prafului se realizează cu ajutorul filtrelor, care se caracterizează prin:
debitul de gaze poluate care ies din proces Dg [m3/s ], domeniul diametrului partculelor d
[µm]; temperatura maximă a gazelor tgmax ] OC ]; gradul de reţinere sau eficienţa filtrului β,
viteza partculelor în filtru w[m/s], pierderi de presiune în filtru ∆p [mmH2O ], costurile anuale
de întreţinere.
Principalele metode de reţinere a prafului sunt:
• mecanice, având la bază forţa de gravitaţie şi inerţie ;
• electrice, având la bază ionizarea partculelor în câmp electric;
• strat poros, utlizând caracteristcile curgerii fluidelor reologice;
• hidraulice, având la bază metode de spălare.

Filtrele electrostatice (denumite curent electrofiltre), realizează separaţia prafului prin

ionizarea gazelor purtătoare a partculelor de cenuşă şi prin urmare, tensiunea de lucru a
acestora este ridicată. Principiul de funcţionare a fost brevetat la începutul secolului XX de către
Fredrick Cottrell, iar la ora actuală sunt numeroase variantele de realizare practcă.
Avantajele comparatve ale utlizării filtrelor electrostatce în raport cu alte
aparate colectoare de partcule sunt:
• posibilitatea utlizării la temperaturi ridicate ale gazelor purtătoare (200÷250 ˚C) şi prin
urmare, se pot utliza şi furnale şi generatoare de abur;
• au o extrem de mică cădere de presiune (10÷15 Pa), astfel încât, costurile cu energia electrică
consumată de ventlatoare este minimă;
• eficienţa colectării este extrem de mare (94÷99,5 %), dacă utlizarea este adecvată tpului de
praf, însă dacă proprietăţile prafului nu sunt bine cunoscute, această eficienţă scade la 92÷95%
• pot acoperi un larg domeniu de mărimi de partcule şi concentraţii de praf, dar cel mai
eficiente sunt pentru partcule mai mici de 10 microni;
• costurile de întreţinere şi reparare sunt mult mai mici decât pentru oricare alt tp de sistem de
colectare.

Dezavantajele electrofiltrelor, care limitează într-o oarecare măsură folosirea lor, sunt:
• cost iniţial ridicat;
• necesitatea unui spaţiu de instalare mare;
• nu pot capta partcule de praf combustbile, ca de exemplu praful de lemn;
• sunt inadecvate pentru variaţii brutale ale rezistvitaţii prafului şi debitului
de gaze.
Filtrele electrostatce lucrează prin încărcarea prafului cu ioni şi apoi colectarea partculelor
ionizate pe o suprafaţă colectoare, de formă tubulară sau plată, care este de obicei curăţată prin
răzuire.
Orice aerosol care intră în acest spaţiu liber este încărcat şi bombardat de aceşt ioni,
astfel că migrează spre suprafaţa colectoare sub efectul atracţiei electrice şi al bombardării, cum
se observă şi in figura urmatoare:
Factorii care influenţează viteza de depunere, diminuând-o, sunt:
1) încărcarea suprafeţei de depunere;
2) intensitatea curentului;
3) secţiunea de trecere
prin electrofiltru;
4) suprafaţa totală;
5) conţinutul de sulf din partcule;
6) concentraţia prafului;
7) conţinutul de carbon nears (funingine);
8) suprafaţa granulelor de cenuşă.
Dacă la factorii ce influenţează viteza de depunere şi implicit, eficienta filtrării, β adăugăm şi
corecta respectare a geometriei canalelor şi a concentraţiei ramelor cu electrozi de ionizare,
putem concluziona că buna funcţionare a filtrelor electrostatice nu reprezintă o problemă de
concepţie şi de nivel tehnic, ci o problemă de execuţie, montaj şi exploatare.
Electrofiltrele sunt alcătuite din mai multe zone de lucru, alimentate electric independent,
pentru mărirea fiabilităţii şi a siguranţei în funcţionare. Lungimea unei zone este 4.5÷5 m.
De menţionat că, eficienţa de filtrare se reduce în tmp, pe măsură ce elementele de filtrare se
încarcă cu praf, astfel încât sunt necesare opriri pentru curăţarea filtrelor.

Metode de reducere a oxizilor de azot

Reducerea contnuă a limitelor emisiilor de poluanţi, pentru reducerea poluării generale a
mediului înconjurător, face necesară luarea unor măsuri tehnice şi organizatorice, atât la nivelul
centralelor existente, cât şi pentru centrale aflate în faza de proiectare sau execuţie.
Optmizarea reducerii emisiilor, având în vedere costurile de investţii şi de exploatare cele mai
mici posibile, implică un studiu aprofundat şi necesitatea modificărilor care trebuie realizate în
cadrul sistemelor de combuste (măsuri primare) şi a unor măsuri suplimentare.
De remarcat că unul dintre poluanţii cei mai responsabili de efectul de serăeste NOx, emis de
toate instalaţiile de ardere, indiferent de tpul combustbilului ars.
Schema de aer la un generator de abur pe combustbil lichid este redată în figura
urmatoare, iar pentru combustbil solid (cărbune) în figura 2.

Condiţia prealabilă pentru realizarea conceptului de ansamblu optm, necesar menţinerii

calităţii mediului, constă în cunoasterea modificărilor necesare, având ca obiect sistemele de
combuste şi a măsurilor suplimentare eventuale pentru a reduce NOx. Atunci când puterea
termică este mai mică de 300 MW, introducerea arzătoarelor denumite LOW-NOx permite
menţinerea emisiilor de NOx sub 450 mg/Nm3. Atunci când centrala termică este alimentată cu
păcură sau când este .exploatată la o putere termică de 300 MW, măsurile primare nu mai sunt
eficiente. Trebuie să se recurgă la măsuri secundare pentru a menţine valoarea limită a emisiilor
de NOx sub 450 mg/Nm.3.
Metode de reducere a compusilor organici volatile
Compuşii organici volatli sunt larg utlizaţi în industrie, având în vedere capacitatea lor de
evaporare după utlizare. Această utlizare a compuşilor organici volatli nu este fără riscuri
pentru mediul înconjurător şi în consecinţă, trebuie luate măsuri de precauţie pentru
tratarea aerului care le conţine.
Compuşii organici volatli (COV) sunt definiţi ca substanţe organice, excluzând metanul,
conţinând carbon şi hidrogen, care este substtuit parţial sau total de alţi atomi şi care se
găsesc în stare gazoasă sau de vapor, în condiţiile funcţionale din instalaţii.
Proiectul de directvă europeană completează diferitele definiţii care se referă la COV, adăugând
că aceşta se comportă asemeni compuşilor organici, având o tensiune a vaporilor mai mare sau
egală cu 10 Pa la 273,15 K.
Un solvent organic este definit ca şi cum ar fi tot COV, utlizat singur sau în amestec, fără
alterarea naturii sale, ca agent de curăţare, dizolvant, mediu de dispersie, ajustor de vâscozitate,
plastfiant sau conservant.
Distrugerea prin oxidare recuperativă catalitică, prezentată în figura urmatoare, implică
prezenţa unui catalizator, pus într-un strat subţire pe un suport compus din bile de aluminiu
poros sau pe un suport metalo-ceramic şi permite obţinerea unor reacţii de oxidare la joasă
temperatură (200÷500 ˚C).
Se distng două mari tpuri de catalizatori:
• catalizatori bazaţi pe metale preţioase (platnă, rhodium, paladiu);
• catalizatori bazaţi pe metale oxidante (Cr, Fe, Mo, W, Mn, Co, Cu, Ni).
Durata de viaţă a catalizatorilor este limitată în tmp (aprox. 4 ani), catalizatorul fiind sensibil la
anumite otrăvuri (precum metale grele, fosfor, SO2 şi altele).
În absenţa substanţelor care atacă catalizatorii, aceste tehnici rămân interesante pentru
concentraţiile intermediare din aplicaţii industriale recuperatve şi regeneratve pentru debitele
cuprinse între 1000÷20.000 m3 N/h.
Concentraţia poluanţilor necesari pentru menţinerea sistemului în autotermie este mai mare de
3 g/m 3N.
Tehnica este sensibilă la mărirea concentraţiei şi temperaturii, în caz că acestea depăşesc datele
de dimensionare prevăzute.
Aplicată în bune condiţii, oxidareaa catalitcă recuperatvă permite obţinerea de foarte bune
rezultate, reuşind înlăturarea COV < 20 mg/m3N.

Metode de reducere a metalelor grele

Metalele grele sunt prezente în mod obisnuit în compozita combustbililor fosili.
Acestea sunt componente ale unor oxizi si cloruri în combinate cu partcule. Doar mercurul si
seleniul se gasesc si în faza de vapori. Metalele grele rezultate din arderea combustbililor
sunt eliminate în mediu înconjurator prin gazele de ardere, apele uzate, zgura si cenusa
depozitate. Principalele tpuri de metale eliminate de centralele termoenergetce sunt: arsenul,
cadmiul, mercurul, molibdenul, plumbul, aluminiul, cobaltul, nichelul, manganul, cromul,
cuprul, nichelul, zincul, fierul, magneziul si vanadiul. Concentrarea partculelor fractonate, în
cazul arderii carbunelui, se poate observa în figura urmatoare.

in tabelul urmator sunt prezentate câteva date pentru emisiile de metale grele de la
instalatile de ardere la nivelul Uniunii Europene exprimate în tone pe an. Dupa cum se poate
observa cele mai mari emisii de poluant au fost cele de zinc, iar cele mai scazute au fost cele
de cadmiu, iar la nivelul sectorului energetc cele mari au fost emisiile de nichel iar cele mai
reduse cele de cadmiu.

Reducerea emisiilor cu sisteme destinate retinerii de metale

Aceste sisteme de retnere a emisiilor au fost propuse pentru scaderea emisiilor unor
anumite metale din gazele de ardere ca: mercur, arsen, cadmiu si plumb, mai ales în cazul în
care sunt incinerate deseuri. Aceste tehnologii nu au fost înca aplicate pentru grupuri mari.
Dintre cele mai bune tehnologii sunt:
filtre cu carbon actv;
filtre cu absorbant;
filtre cu seleniu.
Filtrele cu carbon actv sunt destnate reducerii emisiilor de cadmiu, mercur si plumb
din gazele de ardere. Daca se utlizeaza un sistem catalizor si în acelasi tmp gazele sunt
acidifiate credte canttatea de metale retnute. Testele se afla doar în stadiu de pilot pentru
filtrarea gazelor de la incinerarea deseurilor municipale, însa se pare ca mercurul poate fi
redus în procent de peste 90%.
Mercurul aflat în stare de vapori în gazele de ardere poate fi retnut si cu ajutorul
absorbantlor impregnat cu sulfuri în sistem de pat fluidizat. Principalele tpuri de absorbant
utlizat sunt: silice, bauxita, kaolinit, calcar. Daca sistemul este utlizat în cascada, întâi cel cu
filtre cu absorbant impregnat si apoi sistemul cu carbune actv concentratile de mercur tnd
spre 0%.
Datorita stabilitati legaturii dintre seleniu si mercur în HgSe se folosesc si filtre
impregnate cu seleniu însa se pare ca acest procedeu este destul de costsitor.
Sistemele de retnere pentru metale se afla în faze experimentale si de pilot, ele nu au
ajuns înca la faza comerciala si sunt destnate cu precadere instalatilor de incinerare a
deseurilor.

3)Determinarea gradului optim de reducere a poluarii

Reducerea totala a poluarii nu este posibila nici tehnologic,nici economic ,deoarece

presupune cheltuieli antpoluante insuportabile de orice economie dezvoltata.
Trebuie gasita o metoda de armonizare a intereselor producatorilor care urmaresc
profite imediate,a intereselor intregii societat,care doreste sa traiasca intr-un mediu
nepoluant.Pentru aceasta se determina un optmum economic luand in considerare cheltuielile
pentru dezvoltare(fig.10.) si beneficiile depoluarii.Se considera gradul optm de reducere a
poluarii, punctul n0 ,in care diferenta dintre cele 2 curbe a si b este maxima(acolo unde
tg  tg ).
 Fig 4.1. Determinare gradului optm de reducere a poluarii;a –cost total al prevenirii sau
al depoluarii;c-diferenta dintre cele doua curbe; n0 -gradul optm de reducere a poluarii.

Aceasta analiza nu este intotdeauna usor de facut deoarece pagubele produse de poluare
sunt mai greu de cunatficat decat cheltuielile legate de introducerea unor tehnologii noi de
producte,de prevenire a poluarii sau de reducere a poluarii.Oricum,in studiu privind reducerea
poluarii este mai usor de facut la nivelul intregii economii decat la nivelul unei instalati
industriale unde se poate face o analiza de forma prezentata in figura de mai sus.Ar trebuie ca
n ' 0 = n0 dar de cele mai multe ori este imposibila estmarea corecta a pierderilor datorate
poluarii.
Mai aproape de realitate este abordarea luand in considerare gradul de interes al societati de
a plat depoluarea pentru a realiza un anumit grad de puritate a mediului inconjurator.Pentru a
simt efectele poluarii societatea este dispusa sa suporte cheltuielile de depoluare C d (fig.de
mai jos.)
 Fig 4.2. Determinarea pierderilor cauzate de poluare :a-cheltuieli cu prevenirea poluarii sau
reducerea poluarii; b-pierderile datorate poluarii; c-suma celor doua curbe a si b; n0 -gradul
optm de reducere a poluarii.
 Fig 4.3. Gradul de reducere a poluarii in functe de costurile si utlitatle sociale : C d -
cheltuieli pentru reducerea poluarii; Av -utlitate sociala/avantajul reducerii poluarii; n '' 0 -grad
optm de reducere a poluarii.
Pe masura ce gradul de reducere a poluarii creste avantajul /unitatea sociala( Av ) pentru
care societatea este dispusa sa plateasca contributi suplimentare descreste,iar cheltuielile
pentru reducerea poluarii ( C d ) cresc .Din analiza zonelor ce apar in fig. de mai sus se pot trage
urmatoarele concluzii:
-in zona I sunt cele mai mari avantaje deoarece se vad avantajele reducerii polaurii;
-in zona II se inregistreaza pierderi mari deoarece poluarea este deja redusa iar cheltuielile
cresc;
-in punctul M se realizeaza gradul optm de reducere a poluarii

Pentru o optmizare a etapei este necesara indeplinirea conditiei:

n 0 = n' 0 = n '' 0

Se poate determina şi un interval de tmp topt pentru realizarea unui optmum economic
privind reducerea poluării, folosind o relaţie de forma:

topt = Cam(t)-Cam(t0) [ani]

α- Cpp -βCrp

în care: Cam este capacitatea de asimilare a mediului în urma efectuării cheltuielilor pentru
reducerea poluării existente; Crp - cheltuieli cu reducerea poluării existente la tmpul t; Cpp -
cheltuieli făcute pentru prevenirea poluării şi menţinerii ei în limitele standard; a şi ~ -
coeficienţi ce exprimă creşterea capacităţii de asimilare respectv de încadrare în limitele
standard, raportaţi la unitatea monetară cheltuită; t0 şi t - momentul de tmp iniţial şi
respectv, de perspectvă.

Pentru o proiectare corectă a unui proces tehnologic sau. a unei actvităţi cu impact asupra
mediului este necesară cunoaşterea în fiecare etapă a acestuia a indicatorului de calitate a
mediului. Acest indicator de calitate a mediului Icm se poate calcula la nivelul fiecărui poluant i,
cu relaţia.

CMAi  C efi
Icmi= [%]
C max i  CMAi

In care :
-Icmi-indicatorul de calitate a mediului datorat poluantului ‘i’;
-CMAi-concentrata maxima admisibila in poluant ‘i’;
- Cefi -concentrata efectva la momentul calcularii in poluant’i’;
-Cmax –concentrata maxima in poluant ‘i’ ce conduce la degradarea inevitabila a mediului.
 Acest indicator are valorile cuprinse intre 0 (cand poluarea este maxima si inevitabila) si
1 (cand mediul este curat).

Indicatorulu calitati mediului se poate calcula si ca suma a tuturor poluantlor ‘p’ din
mediul respectv,cu relata :

p
CMAi  Cefi
Icmi= C ;
i 1 max i  CMAi

In care :
-Icmi-indicatorul de calitate a mediului datorat tuturor poluantlor ‘p’ existent in mediu la
momentul calcularii.
In concluzie se poate spune ca la proiectarea oricarui ecoprodus,oricarui ecoproces de
prestare servicii sau oricarei actvitati rezultante in urma unui proces tehnologic trebuie avute
in vedere urmatoarele elemente:
-Planul calitati;
-Traseul tehnologic;
-Diagrama flux a a procesului tehnologic;

Fig. 4.4. Conexiunea standardelor şi a instrumentelor economice şi juridice.

- etapele şi momentele de impact asupra mediului;
- sursele de poluare;
- natura substanţelor poluante;
 - modul de acţiune asupra mediului al substanţelor poluante (natura
poluării);
- coeficientul de poluare în fiecare etapli şi coeficientul total de poluare
pentru a stabili măsurile necesare îndeplinirii obiectvelor stabilite şi anume: modificările
procesului tehnologic în vederea transformării lui
într-un proces ecotehnologic; înlocuirea fazelor sau operaţiilor cu poluare mare;
- indicatorul de calitate al mediului;

- măsurile de prevenire a poluării in fiecare etapă de desfăşurare a

procesului tehnologic;

- măsurile de reducere a poluării în fiecare etapă de desfăşurare a

procesului tehnologic;
- posibilităţile înlocuirii unor substanţe poluante sau periculoase cu alte substanţe mai
puţin poluante sau periculoase;
- măsurile de recuperare, tratare şi reciclare a reziduurilor secundare;
- măsurile de recondiţionare şi reciclare a deşeurilor;
- măsurile de reintegrare în mediu a deşeurilor;
- costurile cu reducerea poluării;
- gradul optm de reducere a poluării;
- costurile cu prevenirea poluării;
- bilanţul ecotehnologic;

- conexiunea standardelor şi a instrumentelor economice şi juridice

- costurile implementării unui sistem de management de mediu;

- posibilităţile transformării întreprinderii într-o unitate ecotehllologică.

Numai printr-o astfel de abordare, societatea industrială-consumatoare

exponenţială de resurse naturale şi deci de poluare a mediului, trebuie să treacă masiv la o
societate informaţională-creatoare exponenţială de inteligenţă, pentru a trece apoi Ia societate
a cunoaşterii şi în final la societatea conştentzată.

Numai o persoană informată şi conştentă de valoarea informaţiei poate

deveni prin comportament un ajutor esenţial în salvarea mediului şi respectv a Vieţii pe Terra!

4) Evaluarea propriu-zisă a impactului de mediu

Evaluarea propriu-zisă a impactului trebuie să exprime nivelul acestuia prin mărimi măsurabile,
care urmează a fi transmise beneficiarilor analizei de impact.

Evaluarea propriu-zisă este rezultatul îndeplinirii următoarelor actvităţi:

- normalizarea impactului;
- măsurarea impactului;
- comunicarea impactului.

Normalizarea impactelor se impune când, în urma nivelului prognozat pentru impactul de

mediu, apar situaţii de neconformare cu legislaţia de mediu (norme şi standarde) sau in cazul in
care nu are nu are loc minimizarea impactelor negatve/maximizarea celor pozitve, fiind
necesară proiectarea unor acţiuni corectve pentru normalizarea efectelor.

Măsurile corectve necesare trebuie să aibă in vedere obiectve bine stabilite:

- modificarea caracteristcilor actvităţii proiectate;

- limitarea agenţilor poluanţi;
- evitarea exploatării necontrolate a resurselor natuniJe;
- sporirea capacităţii de exercitare a unui control eficient asupra executării şi valorificării
proiectului.

Etapa de normalizare a impactelor cuprinde următoarele faze:

- sistematzarea informaţiilor despre efectele proiectului asupra mediului;
- inventarierea acţiunilor directe prin care se pot realiza blocarea
efectelor negatve şi aplicarea celor pozitve;

- evaluarea acţiunilor mai sus inventariate în termeni economico-ecologici;

- proiectarea măsurilor propriu-zise de normalizare a impactelor;
- integrarea acestor măsuri în strategii de acţiuni, care să confere coerenţă
procesului decizional în domeniul mediului.

Măsurarea (cuantficarea evaluării) impactelor se realizează prin conversia unităţilor eterogene,

in care a fost exprimat impactul de mediu in unităţi omogene, în scopul creării şi selectării
variantelor de acţiune.

Evaluarea propriu-zisă a impactului de mediu poate fi directă, atunci când

se bazează pe criteriile şi indicatorii de calitate ai mediului şi indirectă În cazul
utlizării criteriilor şi indicatorilor sursei sau emisiei.
 Comunicarea impactului de mediu reflectă calitatea sistemului de
gestonare a datelor şi informaţiilor. Ca parametru, comunicarea impactului de mediu este
structurată pe trei niveluri:

 comunicarea Între membrii echipei care realizează evaluarea impactului de mediu;

 comunicarea echipei cu diferite structuri organizatorice, decizionale;

 comunicarea cu beneficiarii analizei impactului de mediu.

5) Bilant de mediu nivel II
Bilanţ de mediu nivel II - investgaţii asupra unui amplasament, efectuate în cadrul unui
bilanţ de mediu, pentru a cuantfica dimensiunea poluării prin prelevări de probe şi analize
fizice, chimice sau biologice ale factorilor de mediu.

Metodologia de elaborare a lucrării respectă prevederile Legea nr. 265/2006 privind

protecţia mediului şi Ordinul MAPPM nr.184/1997 privind procedura de realizare a bilanţurilor
de mediu.

Prelevarea probelor din diverse medii s-a efectuat prin metodele stabilite de reglementările
în vigoare, iar analiza acestora s-a efectuat cu respectarea standardelor şi a normelor
metodologice în vigoare.

Rezultatele tuturor investgaţiilor sunt prezentate în Raportul la Bilanţul de Mediu nivel II,
structurat în două părţi distncte :

- prima parte cuprinde descrierea acestor investgaţii şi rezultatele obţinute ;

- a doua parte cuprinde concluziile şi recomandările ce se impun.

Concluziile sunt formulate după o cuantficare a neconformării fiecărui factor de mediu.

În anexele bilanţului de mediu nivel II sunt prezentate buletnele de analiză.

Acestea cuprind rezultatele măsurătorilor şi descrierea metodelor de analiză, a standardelor

după care s-au efectuat prelevările de probe şi aparatura folosită.

Prelevarea problelor de sol

Probele de sol au fost prelevate din locaţie potenţial poluată (fabrica de constructi
metalice), cu PCB-uri.

Programul de recoltare a probelor de sol, conform ISO 5667-1:1993.

- Colectarea probei în vase speciale de laborator.

- Documentarea prelevării probei prin etchetarea vaselor.

- Transportul probelor în geantă frigorifică.

Pentru prelevarea probelor de sol de la adâncimea prestabilită s-a folosit o sondă pedologică.
 1. Descrierea investigaţiilor şi rezultatele analizelor

Natura şi gradul de poluare a solului s-a stabilit pe baza rezultatelor analizelor efectuate pe
probe prelevate din zona fabricii de prelucrare a constructilor metalice.

Am considerat că prelevarea probelor de sol de pe suprafaţa potenţial poluată este suficientă

pentru cuantficarea naturii şi intensităţii poluării solului ca urmare a actvităţii anterioare şi
prezente, desfăşurate pe acest amplasament.

2.Descrierea secţiunilor de prelevare şi tehnicile de lucru.

Secţiunile de prelevare a probelor de sol sunt prezentate în tabelul următor:

Cod probă Coordonatele geografice ale Adâncimea Tipul probei Descrierea

secţiunilor de prelevare de prelevare stratelor

N E m

R1 44,87225 23,20518 0,4 momentană sol vegetal

R2 44,87730 23,18846 0,4 momentană sol vegetal

R3 44,87603 23,21165 0,4 momentană sol vegetal

RD1 44,89079 23,17036 0,4 momentană sol vegetal

RD2 44,89058 23,16686 0,4 momentană sol vegetal

RD3 44,89170 23,16651 0,4 momentană sol vegetal

Prelevarea probelor de sol s-a efectuat cu ajutorul unei sonde pedologice ce a permis
prelevarea de la adâncimi prestabilite.

Din probele prelevate s-au determinat PCB-uri.Tehnicile utlizate la determinarea indicatorilor de

poluare sunt tehnici instrumentale, bazate pe metoda gaz-cromotografiei cuplată cu
spectrofotometrie de masă.
3. Rezultatele analizei de PCB din probele de sol, mg/kg s.u., comparativ cu valorile
reglementate de Ordinul nr.756/1997 al MAPPM. [mg/kg s.u.]

Secţiunea de Concentraţii Concentraţii Concentraţii prag Concentraţii prag

prelevare determinate valori normale de alertă de intervenţie

RD 1 nd < 0,01 1,0 5,0

RD 2 0,035 <0,01 1,0 5,0

RD 3 nd <0,01 1,0 5,0

R1 5,04 <0,01 1,0 5,0

R2 nd <0,01 1,0 5,0

R3 nd <0,01 1,0 5,0

Prelevarea probelor a apelor de suprafata

Natura şi gradul de poluare a apei de suprafata s-a stabilit pe baza rezultatelor analizelor
efectuate pe probe prelevate din canal antropic, care dreneaza apele subterane si pluviale din
incinta fabricii. Apele subterane freatce si pluviale sunt conventonal curate şi din acest motv s-
a prelevat doar probă de apa de suprafata din secţiunea aval. În acest caz nu este necesară
prelevarea unei probe de apă dintr-o secţiune situată în amonte. Au fost analizate substanţe
periculoase relevante şi prioritare periculoase.

Prelevarea transportul, conservarea şi depozitarea probelor de apă s-a efectuat cu

respectarea următoarelor standarde:

- ISO 5667-1/1993 Prelevare de probe din apă. Planificarea execuţiei de prelevarea probei
pentru analiza apelor.

- ISO 5667-2/1993 Prelevare de probe din apă. Descrierea metodelor de prelevare probe
din apă.

- EN ISO 5667-3/2004 Prelevare de probe. Metode de conservare, depozitare a probelor

de apă.

- Colectarea probei în vase speciale a laboratorului (flacon de stclă maro borosilicată).

- Documentarea prelevării probei şi etchetarea stclelor.

- Depozitarea probei în geantă frigorifică.

Probele de apă au fost transportate în laborator în geantă frigorifică, menţinându-se astfel o
temperatură la care componenţii din proba de apă nu se degradează chimic, respectv fizic.

1. Descrierea investigaţiilor şi rezultatele analizelor

Natura şi gradul de poluare a apei de suprafata s-a stabilit pe baza rezultatelor analizelor
efectuate pe probe prelevate din canal antropic, care dreneaza apele subterane si pluviale din
incinta fabricii. Apele subterane freatce si pluviale sunt conventonal curate.Din acest motv s-a
prelevat doar probă de apa de suprafata din secţiunea aval.

Rezultatele analizei s-au comparat cu limitele reglementate de ordinul nr.161/2006 privind

clasificarea calităţii apelor.

Prelevarea probelor s-a efectuat în conformitate cu:

ISO 5667-1:1993 Prelevare de probe din apă. Planificarea execuţiei de prelevarea probei
pentru analiza apelor

ISO 5667-2:1993 Prelevare de probe din apă. Descrierea metodelor de prelevare probe
din apă.

EN ISO 5667-3:2004 Prelevare de probe. Metode de conservare, depozitare a probelor de

apă.

Metoda de analiză pentru determinarea metalelor se bazează pe procedeul din standardul

EPA 6020 cu spectrometru de masă cu plasmă cuplată inductv iar hidrocarburile s-au
determinat prin extracţie în solvent şi cromatografie în fază gazoasă.
2. Rezultatele analizelor comparativ cu limitele admise

Denumirea poluantului UM Concentraţia Concentraţia maxim

măsurată. admisă.

Clor liber µg/l 240 400

Fenoli µg/l 0,001 0,002

SO42-(sulfat) µg/l 200 400

K2Cr2O7(bicromat de potasiu) µg/l 0,0417 0,25

Plumb µg/l 0,05 0,1

CH4(metan) µg/l 2,62 25

CO2(dioxid de carbon) µg/l 1,7 3,3

SO(monoxide de sulf) µg/l 1 5

Si(siliciu) µg/l 2,5 5

S(sulf) µg/l 1 2,5

F(fluor) µg/l 1,5 4,5

P(fosfor) µg/l 5 20

Prelevarea probelor de aer

Au fost prelevate probe din aerul înconjurător pentru determinarea pulberilor

sedimentabile şi a pulberilor respirabile PM 10.

Aparatura folosită la prelevarea probelor din aerul înconjurător:

- Senzor complex climatc cu afişare digitală: TESTO GmbH. Típus: TESTO 400, număr de
fabricaţie: 00108606.

- Senzor multfuncţional, Tip: TESTO (0635.1540). Tub Prland. numărul certficatului de

calibrare: NYM-0204/2008

- Manometru digital, GMH 3150 Greisinger Electronic, numărul certficatului de

calibrare: OMH B042735.

 - Barometru, producător: Greisinger Electronic, tp: GPB 1300. Domeniu de măsurare: 0-1300
mbar, numărul certficatului de calibrare: OMH B042733.

- Aparat de prelevat probe de imisie Controlflex Tip: Aeromat 2000 A.

1. Descrierea investigaţiilor realizate

Sursele semnificatve de poluarea aerului înconjurător sunt amplasate în depozit. Depozitul

este localizat în Tirgu Jiu, Judetul Gorj. Distanţa maximă între casele de locuit Tirgu Jiu şi depozit
este aproximatv 900 de m iar distanţa minimă este 500 m.

Pentru cuantficarea concentraţiilor de pulberi în aerul înconjurător, s-au efectuat

măsurători în patru puncte, două pentru măsurarea monoxidului de carbon şi două pentru
măsurarea substantelor volatle in aer(COV).

2.Descrierea secţiunilor de prelevare a probelor de aer

Pentru măsurarea monoxidului de carbon primul punct de prelevare (cod probă RDI1) a fost
amplasat în in Tirgu Jiu la o distanţă de 200 m în direcţia sud-vest faţă de amplasament.

A doua secţiune de prelevare (cod probă RDI2) a fost amplasată la o distanţă de 250 m în
direcţia nord-est faţă de amplasament spre Bucurest.

Pentru măsurarea emisiei de substantelor volatle in aer, punctele de prelevare au fost

amplasate în localitatea Tirgu Jiu la o distanţă de 200 m în direcţia sud- vest faţă de
amplasament.

Primul punct de prelevare a fost amplasat în partea vestcă a stvei ,iar punctul al doilea a fost
amplasat în partea estcă a stvei.
Secţiunile de prelevare a probelor din aerul înconjurător:

Cod probă Locul probei Tipul probei Distranţa Direcţia Perioada de

faţă de faţă de mediere
depozit depozit

N E pub. m
sed./COV.

RDI1 44,89135 23,16016 pub. sed. 100 SV 30 zile

RDI2 44,89170 23,16651 pub. sed 150 NE 30 zile

RDI3 44,89135 23,16016 PM10. 100 SV 24 ore

RDI4 44,89156 23,16812 PM10 100 SV 24 ore

3. Rezultatele analizelor efectuate comparativ cu valorile reglementate de ordinul nr.592/2002

şi STAS-12574/87.

Cod probă C.M.A. Valoarea măsurată Standard/ordin pentru

reglementarea C.M.A.

RDI1 17 g/m2/lună 32 g/m2/lună STAS 12574-87

RDI2 17 g/m2/lună 29 g/m2/lună STAS 12574-87

RDI3 50 µg/m3 183,85 µg/m3 Ordinul 592 /2002

RDI4 50 µg/m3 175,26 µg/m3 Ordinul 592/2002

Probele au fost prelevate în condiţii de lucru normale. Rezultatele reflectă concentraţia

de monixid de carbon şi substante volatle din aerul înconjurător, datorită emisiilor difuze din
fabrica.

Depăşirea c.m.a. în imisii este rezultatul emisiilor difuze neconforme ale celor două
companii.

Masurarea nivelului de zgomot

Au fost efectuate măsurători ale NZE, în zonele protejate.

Condiţiile meteorologice în care s-au efectuat determinările de zgomot:

Ziua Noaptea U. M.

Viteza văntului 0,2 0,4 m/s

o
Temperatura 24,6 17,5 C

Presiunea barometrică 994 1002 hPa

Umiditatea relativă 60,4 37 %

S-a utlizat sonometru cu filtru tp A

1. Descrierea investigaţiilor realizate

Condiţiile meteorologice în care s-au efectuat măsurătorile:

Ziua Noaptea U.M.

Viteza vântului 0,2 0,4 m/s

o
Temperatura 25 17,5 C

Presiunea barometrică 994 1002 hPa

Umiditatea relativă 61 37 %

2. Determinări şi calcule:

Valorile au fost determinate prin masurare directa cu aparatura verificată metrologic şi

calculate conform standardelor de mai jos.

ISO 1996-1:1982 Acoustcs. Descripton and measurement of environmental noise. Part 1: Basic
quanttes and procedures

ISO 1996-2:1987 Acoustcs. Descripton and measurement of environmental noise. Part 2:

Acquisiton of data pertnent to land use

ISO 1996-3:1987 Acoustcs. Descripton and measurement of environmental noise. Part 3:

 Applicaton to noise limits

ISO 9613 Outdoor sound propagaton

3. Executarea analizei:

Măsurătorile au fost efectuate cu sonometre cu filtru tp A. Au fost efectuate câte trei

măsurători, ziua şi noaptea, în fiecare punct de măsurare. Sonometrele au fost amplasate în faţa
obiectvelor protejate. Distanţa de la faţada obiectvelor protejate a fost de 3 m iar distanţa de la
sol 1,5 m.

4. Rezultatele măsurătorilor efectuate comparativ cu valorile reglementate de ordinul MS nr.

536/9.

Nivelul de

Valoarea admisă Valoarea admisă Nivelul de zgomot zgomot

Nr. echivalent echivalent
Punctul de măsurare ziua noaptea
Crt. măsurat ziua LAeq măsurat
LAeq dB LAeq dB dB noaptea

LAeq dB

1 CR – 1 50 40 59,8 52,3

2 CR – 2 50 40 50,2 48,3

3 CR – 3 50 40 51,6 47,2

4 CR – 4 50 40 53,2 48,1

5 CR – 5 50 40 68,0 -

6 CR – 6 50 40 61,1 -

NOTĂ:

- în punctele CR – 5 şi CR – 6 nu s-au efectuat măsurători de zgomot în tmpul nopţii din cauza că

sursele de zgomot (masinile unelte ) nu au funcţionat.
Concluzii si recomandari:

Rezumatul neconformării cuantficate

Sol:

Analizele indicatorului PCB, din probele de sol prelevate din incinta amplasamentului, au scos în
evidenţă următoarele rezultate:

Concentraţiile sunt exprimate în mg/kg substanţă uscată.

Secţiunea de Concentraţii Concentraţii Concentraţii Concentraţii

prelevare determinate valori normale prag de alertă prag de intervenţie

RD 1 nd < 0,01 1,0 5,0

RD 2 0,035 <0,01 1,0 5,0

RD 3 nd <0,01 1,0 5,0

R1 5,04 <0,01 1,0 5,0

R2 nd <0,01 1,0 5,0

R3 nd <0,01 1,0 5,0

Concluziile formulate după cuantficarea neconformării fiecărui factor de mediu şi

corelarea rezultatelor după o metodă grafică.

Pentru aprecierea impactului, s-a utlizat o metodă de evaluare globală a stării de poluare
a mediului.

În acest sens, calitatea factorilor de mediu, s-a încadrat într-o scară de bonitate, cu acordarea
unei note care să exprime apropierea sau depărtarea de starea ideală.

Scara de bonitate:

- Nota de bonitate 10 este considerată ca fiind starea ideală a mediului.

- Nota de bonitate 9, este acordată pentru imisii care se încadrează în limitele maxime admise

- Pentru imisiile măsurate a căror valoare este mai mare decât limita
maximă admisă, nota de bonitate acordată, reprezintă produsul între cifra 9 şi raportul dintre
limita maximă admisă şi valoarea măsurată a imisiei.

Scara pentru indicele de poluare globală:

I= 1, mediu natural neafectat de actvitatea umană;

I = 1 – 2, mediu supus efectului actvităţii umane în limite admisibile;

I= 2 – 3, mediu supus efectului actvităţii umane, provocând stări de disconfort formelor de viaţă

I= 3 – 4, mediu afectat de actvitatea umană, provocând tulburări formelor de viaţă

I= 4 – 5, mediu grav afectat de actvitatea umană, periculos formelor de viaţă

I= peste 6, mediu degradat, impropriu formelor de viaţă.

Notele de bonitate acordate:

Nota de
Nr. Crt. Factorul de mediu bonitate Observaţii.
acordată

Depăşirea concentraţiei pentru indicatorul PCB, în

1 Sol. 8,5
secţiunea R1.
 Depăşirea concentraţiei
2 Apa de suprafaţă 9

3. Atmosfera.

Imisii în aerul Sunt depăşite c.m.a. de 0,79 ori la monoxid de carbon şi

3.1. 3,77
înconjurător de 3,59 ori suspensi volatle PM 10.

Sunt depăşiri ale nivelului de zgomot admis, cuprinse

3.2. Nivel de zgomot 7,35
între 12 – 14%.

Starea ideală este reprezentată de un patrulater regulat, cu aria S 1 iar starea reală este
reprezentată de patrulaterul neregulat, cu aria S2, înscris în forma geometrică regulată a stării
ideale.

Indicele de poluare globală, IPG reprezintă raportul S1/S2.

S1 = 200, S2 = 98,92, de unde:

IPG = 2,0218

Mediu mediu supus efectului actvităţii umane, provocând stări de disconfort formelor de
viaţă.

Din datele prezentate rezultă că impactul semnificatv asupra mediului îl are depozitul de
cărbune.

Impactul unei actvitat antropice asupra mediului inconjurator, este determinat de

amplasament-mărimea şi localizarea acestuia, natura actvităţii desfăşurate şi amploarea
acesteia.

Bilanţul teritorial al amplasamentului este urmatorul:

- Drum betonat: 3825,4 m2.

- Platforma tehnologica: 7018 m2

- Masini unelte: 1207,3 m2

- Magazii: 298 m2.

- Spati verzi: 264 m2

Ape de suprafaţă:

Rezultatele analizei apei de suprafata sunt următoarele:

Concentraţia Concentraţia maxim

Denumirea poluantului UM
măsurată. admisă.

Clor liber µg/l 240 400

Fenoli µg/l 0,001 0,002

SO42-(sulfat) µg/l 200 400

K2Cr2O7(bicromat de potasiu) µg/l 0,0417 0,25

Plumb µg/l 0,05 0,1

CH4(metan) µg/l 2,62 25

CO2(dioxid de carbon) µg/l 1,7 3,3

SO(monoxide de sulf) µg/l 1 5

Si(siliciu) µg/l 2,5 5

S(sulf) µg/l 1 2,5

F(fosfor) µg/l 1,5 4,5

P(fluor) µg/l 5 20

Se constată ca valorile concentraţiilor metalelor grele şi indicile de hidrocarburi nu

depăşesc limitele maxime admise.
 Aerul înconjurător:

Rezultatele măsurătorilor de imisii:

Concentraţia maxim Standard/ordin pentru reglementarea

Cod probă Concentraţii măsurate
admisă. c.m.a.

RDI1 17 g/m2/lună 32 g/m2/lună STAS 12574-87

RDI2 17 g/m2/lună 29 g/m2/lună STAS 12574-87

RDI3 50 µg/m3 183,85 µg/m3 Ordinul 592 /2002

RDI4 50 µg/m3 175,26 µg/m3 Ordinul 592/2002

Concentraţiile din aerul înconjurător ale monixidului de carbon şi substante volatle depăşesc cu
mult limitele maxime admise. Probele au fost prelevate din zonele protejate.

Monixidul de carbon are efecte negatve asupra populatei (deces in canttat

mari),vegetaţiei în tmp ce substantele volatle afectează starea de sănătate a
populaţiei,toxicitate si proprietat cancerigene sau mutagene pentru anumit compusi
(benzen),mirosuri neplacute in anumite cazuri.

Nivelul de zgomot.

Nivelul de zgomot echivalent depăşeşte limita maximă admisă la receptorii protejaţi, în cursul
nopţii, în toate punctele unde s-au efectuat măsurătorile.
 Nivelul de

Valoarea admisă Valoarea admisă Nivelul de zgomot zgomot

Nr. echivalent echivalent
Punctul de măsurare ziua noaptea
Crt. măsurat ziua LAeq măsurat
LAeq dB LAeq dB dB noaptea

LAeq dB

1 CR – 1 50 40 59,8 52,3

2 CR – 2 50 40 50,2 48,3

3 CR – 3 50 40 51,6 47,2

4 CR – 4 50 40 53,2 48,1

5 CR – 5 50 40 68,0 -

6 CR – 6 50 40 61,1 -

În tmpul zilei valorile mari, cu depăşiri cuprinse între 15 – 17%, se înregistrează în punctele de
CR-1, CR-4 şi CR-4. În celelalte secţiuni unde s-au efectuat măsurătorile, depăşirile nivelului de
zgomot echivalent sunt mai mici, fiind apropiate de limitele admise.
6) Elaborarea unui model de organizaţie ecotehnologica

6.1.Iniţierea implementării modelului organizaţiei ecotehnologice

Fiecare tp de organizaţie are specificul ei de organizare şi funcţionare şi din acest punct
de vedere, este dificil să se recomande o metodologie comună, aplicabilă oriunde şi oricând şi al
cărei succes este garantat Întotdeauna. Deşi consultanţii dispun adeseori de metodologii
vproprii, uneori chiar foarte performante, bazate pe o bogată experienţă profesională, totuşi nu
se poate spune că există o singură cale de reuşită. în contnuare se vor preciza câteva idei şi
indicaţii care să folosească celor ce doresc să implementeze sau să menţină un astfel de sistem.

6.1.1. Crearea unui climat al schimbării. în cadrul organizaţiilor au loc o serie de schimbări;
unele sunt de mică anvergură, influenţând un individ sau un grup restrâns de indivizi, ca de
exemplu schimbări mici În organizarea muncii la un loc de muncă; altele sunt de amploare mare,
influenţând organizaţia În ansamblu ei sau domenii majore ale acesteia, (ca de exemplu
asimilarea unui nou produs sau implementarea unui nou sistem de management)

Schematc, procesul schimbării se prezintă În figura 7.1. o organizaţie trebuie să fie conştentă
de presiunile existente pe piaţă şi să dezvolte strategii corespunzătoare pentru a câştga clienţi
pe baza criteriilor de compettvitate existente pe piaţă în acel moment.

Realitatea este că, doar criteriile de compettvitate conduc piaţa. Organizaţia nu poate modifica
aceste criterii, iar mediul care creează presiunile exteme nu se va modifica. De aceea,
schimbarea trebuie să vină din partea organizaţiei. În figura 7.2. se ilustrează consecinţele
rezultate în urma ignorării forţelor prezente pe piaţă şi a evitării acţiunilor de schimbare.

Există nenumărate exemple de organizaţii care au plătt scump ignorarea

modificării condiţiilor pieţelor ezitând sau refuzând să se adapteze la aceste
schimbări. Schimbările sunt modificări reale care se aplică în orice parte
componentă a organizaţiei: planuri şi programe de actvitate, domeniul de actune al
managementului, maşini şi utlaje, echipamente, structura de organizare oamenii înşişi etc.
Forte pentru schimbare Forte care se opun schimnbarii

Fig 7.1. Procesul schimbarii organizatonale

Fig 7.2. Consecintele ignorarii schimbarii

 Fig 7.3. Factorii interni si externi ai schimbarii

În figura 7.3. se reprezintă schemele factorilor interni şi externi care pot

produce schimbări într-o organizaţie .

Factorii externi ai schimbării derivă din factorii mediului organizaţional

extern: general şi specifici (fig. 7.1. şi fig. 7.2.).

6. 1. 2. Conştientizarea necesităţii implementării managementului

mediului. Managerii din diverse organizaţii recunosc, în general, nevoia pentru schimbare, ca pe
o modalitate de a face faţă presiunilor cornpettve, dar mulţi nu înţeleg cum trebuie să fie
implementată schimbarea.

Cheia către succes este de a integra angajaţii, rolurile şi responsabilităţile acestora din
cadrul organizaţiei, în cadrul unei structuri de procese. O abordare bazată pe procese şi
începând cu declararea viziunii şi misiunii, analizând factorii critci de succes şi identficând
procesele de bază, este cel mai eficient mod de angajare a personalului în procesul schimbării
(tab. 7.1).

Tabelul 7.1. Actunile necesare schimbarii

Managementul superior trebuie să înceapă dezvoltarea noii structuri
orientate pe proces prin angajamentul la toate nivelurile respectând anumite etape. Punctul de
start trebuie să fie o analiză generală a organizaţiei şi a transformărilor solicitate de echipa
managerială, Prin realizarea acestei analize diagnostc asupra schimbărilor impuse, asupra
problemelor care există şi asupra domeniilor care trebuie imbunătăţite, se obţine un
angajament iniţial, vital pentru începerea procesului de transformare.
 Fig 7.4. Arhitectura de procese

Procesele de bază descriu ce se realizează sau ce trebuie să fie tacut astfel

încât organizaţia să realizeze factorii de succes. Prima etapă în înţelegerea
proceselor de bază este de a identfica o reţea, arhitectură de procese de acelaşi ordin de
importanţă (fig. 7.4.).

Odată procesele de bază definite, este necesar ca pentru noua structură de procese să fie
stabilite obiectvele, ţintele şi indicatorii de performanţă. Este
necesară; de asemenea, descompunerea proceselor de bază în subprocese, actvităţi şi sarcini.
O imagine asupra modului în care trebuie realizată structura de procese, se prezintă în fig. 7.5.
Sarcinile sunt realizate de către indivizi. Angajatul trebuie să înţeleagă sarcina şi poziţia lui în
ierarhia proceselor.
 Fig 7.5. Identficarea proceselor principale si descompunerea lor

Un program efficient de prevenire a poluarii trebuie:

-sa reduca riscul de raspundere civila sau penala
-sa reduca costurile de functonare
-sa protejeze sanatatea umana si mediu
-sa sporeasca imaginea companiei in cadrul comunitati
-sa imbunatateasca morale si partciparea angajatlor