Tudor Pamfile Mitologie Romanasca

Studiile folclorice, istorice şi literare, apreciate la superlativ de nume precum Nicolae Iorga, Ion Bianu sau
Mihail Sadoveanu, îl consacră pe Tudor Pamfile drept o personalitate a fostului ţinut Tecuci, dar şi o valoare a
culturii româneşti. „Folcloristul de excepţie, animatorul de reviste, publicistul înzestrat, omul care a ars pentru
consolidarea spiritului naţional în Basarabia”, după cum îl caracteriza profesorul Nicolae Chiscop, s-a născut la
Ţepu, ţinutul Tecuci, pe data de 11 iunie 1883. Fiu de ţăran, Tudor Pamfile a purtat toată viaţa amprenta satului în
care s-a născut.
Opera lui însumează 40 de volume de o mare diversitate tematică şi zeci de studii publicate în revistele vremii
scriind despre ţăranul român, despre credinţele lui, despre cer şi stele, despre sărbători, boli şi leacuri la oameni şi
animale. Meritul lui Tudor Pamfile este acela de a fi încercat o recompunere a spiritului românesc în specificitatea
modului său de expresie şi fiinţare.
Culegerile sale erau grevate de numeroase erori ştiinţifico-metodologice relevate, de folcloriştii avizaţi.
Scrierile sale tin negreşit, de o perioadă romantică a disciplinei. Dar pentru perioada 1900-1920 (Pamfile, a murit
în 1921) culegerile sale erau utile: propuneau material inedit, reţinînd din el ceea ce era demn de folosit. S-a arătat
cucerit de culegerea unor obiceiuri şi credinţe legate de mitologia populară. Le adună, treptat, în trei volume,
publicate de Academia Română între 1916 şi 1924 (al treilea volum apare postum), purtînd titlul de Mitologie
românească. De fapt, culegerile sale purtînd acest titlu îndrăzneţ nu sînt decît o amplă antologie tematică, însoţite de
scurte comentarii îndeplinind adesea funcţii ligamentale.
Primul volum, aparut in 1916 se intitula “ Dusmani si prieteni ai omului”. Iar in prefaţă preciza: "Obişnuit,
unor astfel de cercetări li se zice Mitologii, dar acestea, pe lângă descrierea fiinţelor suprafireşti, în legătură cu
omul, îmbrăţişează şi socotinţele poporului despre lume
Primul capitol al volumului se numeşte "Despărţirea I " e consacrată soartei, ajutorului, norocului şi e
dedicată ursitoarelor. Incepe prin a prezenta denumirea ursitoarelor in zonă, respectiv din cate persoane sunt
formate “ trei fecioare sau zîne “ sau "şapte muieri" etc. ”. De precizat că nimănui nu-i este îngăduit să asculte
ursirea ursitoarelor, fiind osîndit, intrucat ele decid devenirea omului. Îngerii trimisi pe pamant de Dumnezeu nu
pot schimba deciziile ursitoarelor, acestia pot indeplinii numai rostul ursitoarelor .
Al doilea capitol se numeste “Norocu” care demonstrează, prin poveşti bine alese, că fiecare om se naşte cu
norocul lui, care e sinonim cu soarta: "Norocul fiecărui muritor, stăruie Pamfile, trăieşte într-o lume, "unde va fi
aceea", a Noroacelor. Când se naşte omul, acolo i se naşte şi Norocul lui; cît trăieşte omul, trăieşte şi Norocul, pînă
la moarte, când se sting amîndoi". Şi urmează, desigur, poveştile despre această temă socotite mai caracteristice.
Din nou, numai Dumnezeu şi Sfîntul Petre pot schimba nenorocul omului în noroc. Sînt, de asemenea, pieze rele şi
bune, mai e Sfînta Vineri (în ziua purtînd acest nume, fireşte, că nu trebuie să se lucreze), mai sînt şi strigoii (din
aşa-numita "despărţire a treia" din primul volum al cărţii) sau strigoaicele (jumătăţi de strigoi) cari, împreună, "fac
pe ursită şi omoară oamenii".
Al treilea capitol e consacrat “Despartiri a treia” Sînt prezentate, pieze rele şi bune, mai e Sfînta Vineri (în
ziua de vineri, fireşte, că nu trebuie să se lucreze), mai sînt şi strigoii sau strigoaicele (jumătăţi de strigoi) care,
împreună, "fac pe ursită şi omoară oamenii".
In al patrulea capitol este vorba despre“Sufletelor morţilor”, în care se povesteşte despre scurta viaţă
pămîntească a sufletelor răposaţilor şi despre arătarea lor în vise. Aici sînt incluse poveşti despre Muma Pădurii,
despre zmeu şi zmei ,"Zmeul, Zmăul, Zburătorul, Ăl-mai-Rău numit şi Ceasul cel Rău” este un spirit rău-făcător
care, avînd înfăţişare de balaur înaripat coboară noaptea în casele oamenilor pe coşuri şi chinuie nevestele
însărcinate.
Al doilea volum, aparut in 1916 se intitula “Comorile”
Al treile a volum, aparut postum in 1924 se intitule “Pamintul dupa credintele poporului roman”
Volumul “Sarbatorile la romani. Craciunul” a aparut in 1914
Bibliografie:

Mitologie_si_simbolistica_in_opera_lui_Tudor Pamfile
Dusmani si prieteni ai omului- Tudor Pamfile
Comorile- Tudor Pamfile
Pamintul dupa credintele poporului roman- Tudor Pamfile
http://www.referatele.com/referate/romana/Tudor-P