Etică = ethos– este considerată ştiinţa comportamentului,moravurilor,

studiul teoretic al principiilor care guvernează

problemelepractice.Asistenta medicală pe lângă îngrijirile profesioniste
oferite mai areun rol deosebit de important, şi anume urmărirea
principiilor etice şirespectarea standardelor de îngrijire integrate, într-
un mod cât se poatede responsabil şi riguros. Consumatorul de servicii
trebuie să primească o îngrijire foarte sigură şi potrivită stării în care se
află.Principii etice - stabilesc dacă acţiunile trebuie sau nu trebuie să
aibăloc şi au ca scop justificarea regulilor de urmat în îngrijirea
pacientului.Aceste principii sunt valabile în toate ţările, dar pot fi
aplicate diferit, de laţară la ţară, în funcţie de educaţie şi model
cultural.Se identifică câteva principii şi valori etice de care trebuie să
ţinăseama asistentul medical:
•autonomia
•binefacerea (beneficienţa)
•non-maleficienţa
•dreptatea
•veracitatea
•sinceritatea
•confidenţialitatea
Autonomia– conform acestui principiu, individual trebuie să i se
deaposibilitatea de a hotărî singur asupra propriilor acţiuni
Beneficienţa– reprezintă obligaţia de a face bine şi de a
evitaproducerea de prejudicii altor persoane. A acţiona conform
acestuiprincipiu înseamnă a-i ajuta pe pacienţi să obţină ceea ce le este
benefic şide a reduce riscurile. Asistentele medicale sunt obligate ” să
promovezesănătatea, să prevină îmbolnăvirile, să redea sănătatea şi să
alinesuferinţele” (I.C.N., 1973, Codul de Etică) Aceste linii de
conduităprofesională se materializează în efecte benefice pentru
persoana îngrijităsănătoasă sau bolnavă.
Non-maleficienţa- prin tot ceea ce facem nu trebuie să facem
răupersoanei îngrijite.
Dreptatea- asistentul medical trebuie să trateze cu
aceeaşiresponsabilitate şi profesionalism toţi pacienţii indiferent de
vârstă,condiţie socială, economică, criterii religioase, etnie
Veracitatea- obligaţia de a spune adevărul, de a nu minţi
pacientul.Relaţia între asistentul medical şi pacient trebuie să se bazeze
pe adevăr.
Sinceritatea- este considerată o dovadă de respect datorată
persoanei îngrijite. Asistentele medicale au obligaţia să fie sincere şi de
bunăcredinţă, să spună adevărul despre boală, despre tratament, fără
însă să-şi depăşească limitele de competenţă.
Confidenţialitatea- asistenta medicală este obligată să păstreze
secretulprofesional; toate informaţiile cu privire starea pacientului nu
vor fi împărtăşite altei persoane din afara echipei de îngrijire, decât
cuconsimţământul pacientului, facând excepţie cazurile prevăzute în
modexpres de lege.
Etica medicala se constituie ca o teorie a moralei, ca o stiinta cestudiaza
ansamblul de cerinte, deprinderi, atitudini si obiceiuri moralespecifice
activitatii medicale si care se manifesta in fapte, in mod decomportare
in cadrul profesiei medicale. Etica medicala inseamna de
faptinfruntarea responsabilitatilor, gasirea unor solutii cand datoria o
cere siactionarea in consecinta. Deontologia desemneaza acea parte a
eticii carese ocupa cu studiul datoriilor morale, al originii, naturii si
formeloracestora, in calitatea ei de componenta esentiala a constiintei
morale aoamenilor. Prin conduita etica si deontologica intelegem
ansamblul deatitudini si actiuni cerute de normele morale si cele
tehnico-profesionale,fara de care nu e posibila exercitarea profesiunii la
nivelul exigentelorsocietatii.Obiectul si scopul profesiunii medicale,
multiplele relatii interumanecare sunt angajate in timpul si pentru
realizarea actului medical, auimplicat de la inceput o conduita
profesionala cu un bogat continut etic.Dar oare avem nevoie de etica
medicala acum, la sfarsit de mileniu,mai mult decat la inceputurile
omenirii?! Noi nu incercam sa oferim osolutie acestei probleme,
indemnand prin aceasta la reflectie, insa parereanoastra este ca, odata
cu avansarea tehnologiei medicale, se impune osporire a moralitatii si
ca avem nevoie de o etica constienta in ingrijirilemedicale. Aratam, de
asemenea, ca dupa al doilea razboi mondial, candopinia publica
mondiala a luat la cunostiinta de crimele contra comunitatiicomise de
medicii fascisti, resimtim si mai mult nevoia reafirmariiprincipiilor eticii
profesiunii medicale.W. Osler aprecia ca practica medicala este o arta
bazata pe stiinta,iar pentru a fi desavarsita, arta si mestesugul
medicinei trebuie saizvorasca din dragoste. Profesorul M. Voiculescu
arata ca actele medicale trebuie analizate nu numai in privinta realizarii
tehnice, dar tot atat demult in lumina eticii medicale, a corectitudinii
lor morale, a celei mai inalteresponsabilitati fata de om. St. M. Milcu
duce chiar mai departe acestaspect, aratand ca pierderea valorii morale
a stiintei medicale echivaleazacu o monstruozitate si devine o primejdie
pentru oameni.Multe din asistentele medicale cred ca ele nu au
obligatia de a seimplica in luarea unor decizii etice. Ele cred adesea ca
etica este doar odisciplina buna la orele de curs si care nu are loc in
lumea reala –si dacatotusi exista in lumea reala, atunci nu este decat o
mare pacoste siincearca sa reorienteze responsabilitatile si luarea
deciziilor etice catre altepersoane superioare in grad. Moralitatea este,
contrar convingeriiacestora, o calitate universal valabila si obligatorie a
tuturor cadrelor ceactiveaza in domeniul sanitar.Ingrijirile asistentului
medical trebuie sa urmareasca intotdeaunapromovarea sanatatii,
prevenirea imbolnavirilor, satisfacerea nevoilorpacientului in vederea
recapatarii independentei cat mai curand posibil,alinarea suferintelor.
Adesea, asistentul medical trebuie sa aminteascacolegilor sai ca
obiectivul primar al ingrijirilor medicale este sa intretina,sa sustina
pacientul, si nu cel al dezvoltarii cunostiintelor medicale
prinpromovarea unor tehnici care dauneaza pacientului.Omul modern
are dreptul la sanatate, fapt care conduce la concluziaca orice
indeplinire a actului medical fara competenta maxima, cumediocritate,
dar mai ales fara o constiinta morala autentica, atrage dupasine
incalcarea acestui drept.Toate ingrijirile medicale trebuie sa aiba ca
punct de pornirepromovarea binelui. Hipocrate,"parintele medicinei",
scria: "in boli saurmarim doua fapte: sa fim de folos, ori sa nu vatamam.
"Nu trebuie sa-iprovocam pacientului mai mult rau decat a suferit deja.
Trebuie sa negandim ca devotamentul este uitarea de sine, iubirea
aproapelui fara nicio recompensa decat aceea pe care o aduce binele
cu el.S-a spus pe drept cuvant ca, in profesia medicala, iti trebuie
vocatiede preot. Ca asistent medical trebuie sa inveti sa ai dragostea de
a usuramizeriile fizice. La omul bolnav, mizeria fizica e legata de cea
morala, iarasistentul medical este menit a le usura pe
amandoua.Socotita dupa multimea si diversitatea observatiilor pe care
lecontine, opera hipocratica se dovedeste a fi o veritabila enciclopedie.
Darceea ce se gaseste in primul rand in opera hipocratica si ramane
vesnicviu este intelegerea deosebita a suferintei umane. Hipocrate face
din
aceasta prima cerinta morala a intregii profesiuni medicale, exprimand-
osintetic astfel: "Cel care stie a se dovedi omenos cu oamenii arata in
cemasura iubeste arta sa. " Desi foarte vechi , juramantul lui
Hipocrateconstituie temelia eticii medicale, simbolul inaltei
responsabilitati siprofundului umanism al profesiunii noastre medicale.
Acest juramantdemonstreaza apropierea deontologica a codurilor de
conduita: "fa bine","consider in beneficiul pacientilor mei", "respecta
confidentialitatea", "nuvoi face rau".Asociatia Medicala Mondiala a
elaborat de asemenea un "CodInternational de Etica Medicala". in
cadrul misiunii sale umane si sociale,asistenta medicala trebuie sa
mentina permanent o atitudine moralaexemplara si sa respecte
imperativele profesiunii sale. Nursa nu poateniciodata sa indeplineasca
un act medical motivata de beneficiul personalpe care il poate scoate
din acesta.