Sunteți pe pagina 1din 1

Efectele sociale ale crizei au afectat în Europa, în măsuri diferite, toate ţările şi toate categoriile sociale.

Ţărănimea a suferit mai ales la ţările exportatoare de cereale ale Europei Răsăritene unde vînzările dificile şi
reducerea suprafeţelor însă-mînţate au agravat situaţia muncitorilor agricoli şi au mărit datoriile marilor
proprietari. Salariaţii din industrie şi din comerţ au suferit consecinţele conjugate ale micşorării salariilor, ale
reducerii timpului de lucru şi mai ales ale şomajului. în ţările în care, ca îrt Franţa, muncitorii imigranţi erau
numeroşi (aproape 3 milioane în 1931, adică 7 % din populaţie) resentimentele populaţiei active se îndreaptă
frecvent împotriva acestor „duşmani interni" veniţi ca italienii, polonezii şi spaniolii, să ia locurile de muncă ale
localnicilor şi să răspîndească idei subversive. în sfîrşit clasele mijlocii au fost afectate şi ele de devalorizare
(rentierii), de falimentele şi de stagnarea comerţului cu amănuntul (meseriaşi, comercianţi lăsaţi pradă
concurenţei marilor întreprinderi) sau de măsurile deflaţioniste (funcţionarii) adoptate de unele guverne pentru a
lupta împotriva depresiunii. Numeroase persoane aparţinînd acestor categorii sociale impută responsabilitatea
crizei şi ineficacitatea măsurilor luate, slăbiciunii regimului bazat pe democraţie liberală.

Dezvoltarea sectorului industrial şi al serviciilor, noul val al exodului rural provocat de război, apoi
consecinţele crizei care au determinat ţăranii săraci şi muncitorii din micile oraşe să emigreze în marile
aglomeraţii pentru a găsi de lucru şi ajutoare oferite de municipalităţi sau de organizaţii particulare, au dus la o
creştere a populaţiei urbane. În Franţa, din 1921 pînă în 1931, mai mult de două milioane de persoane au venit să
se instaleze la oraş, această creştere producîndu-se mai ales in oraşele cu mai mult de 100.000 de locuitori, dar
mai ales în periferia pariziană (2.043.000 de locuitori în 1931 în regiunea periferică Seine, faţă de 1.505.000 în
1921, ceea ce înseamnă o creştere de 35 %). În Marea Britanie, populaţia citadină a trecut de la 75 % din totalul
populaţiei în 1914, la 83 %în