Sunteți pe pagina 1din 2

A.

Constituţia era concepută de ideologi, jurişti, istorici şi oameni politici ca o bază a tuturor
legilor unei societăţi, ca o "lege a legilor". "Legile în înţelesul lor cel mai larg - afirma
Montesquieu - sunt raporturile necesare care derivă din natura lucrurilor (9; 11). Această
perspectivă era acceptată de majoritatea teoreticienilor şi oamenilor politici indiferent de
convingerile politice pe care le aveau şi le promovau. În România, de exemplu, Paul
Negulescu definea Constituţia ca "o normă care cuprinde principiile referitoare la
organizarea statului şi la raporturile de echilibru între diferitele puteri ale statului (6;368). În
Franţa constituţia era "legea supremă din care trebuie să se inspire toate celelalte legi. Ea se
află mai presus de toate autorităţile publice şi numai pe ea se întemeiază puterea acestora"
(10;6).
Pentru înţelegerea şi aprecierea corectă a locului şi rolului pe care l-au avut constituţiile în
articularea şi funcţionarea sistemului politic în aceste state esenţial este cunoaşterea spiritului, a ideilor
care au stat la baza fundamentării constituţiilor din aceste state, deci ce tip de constituţie a avut o ţară
sau alta în această perioadă, în numele cui a propus şi cum a fost adoptată legea fundamentală în statul
respectiv, instituţiile pe care aceasta le-a generat şi mai ales sistemul de norme şi principii în baza
cărora ele funcţionează şi nu în ultimul rând sistemul de norme şi principii care reglementează relaţia
dintre individul-cetăţean cu instituţiile statului şi ale societăţii civile.

B. La alegerile din 1919 francezii au luptat pentru o alianţă de centru dreapta realizată într-un
"Bloc naţional". Din 1919 până în 1924 aceasta a guvernat în spiritul unei democraţii
liberale şi a dus o politică de reconciliere cu catolicii, de reprimare a mişcărilor
muncitoreşti, care au abuzat de principiile liberalimului încercând să introducă un regim de
tip bolşevic,. Blocul naţional va pierde alegerile din 1924 şi Franţa va fi guvernată de un
Cartel al stângii care nu includea în rândurile sale pe comunişti. Acesta va duce atât pe plan
intern cât şi extern o politică de stânga însă dificultăţile financiare şi ostilitatea mediilor de
afaceri vor duce la eşecul cartelului. În perioada 1926-1932 va guverna o coaliţie de partide
care vor cuprinde de la radicali până la partide de dreapta. Măsurile luate în plan economic
şi social n-au fost în măsură să satisfacă aşteptările francezilor. Ataşamentul faţă de
Republica parlamentară a suferit consecinţele acestei dezamăgiri. Regimul parlamentar a
început să fie considerat neputincios şi apare o criză a ideologiei republicane. În acest
context o alinaţă a partidelor de stânga ajunge la putere în 1936. Nici ea nu va reuşi să
rezolve criza ideologiei republicane. Aceasta va afecta toate partidele, de la dreapta la
socialişti, trecând pe la radicali şi catolici. Apar noi concepte care promovează limitarea
puterilor parlamentului pentru a întări executivul. Guvernul Daladier instalat la putere, în
anul 1938, va ilustra perfect această tendinţă. Parlamentul a autorizat guvernul să ia decizii
cu putere de lege, acceptând, astfel, să renunţe la o parte din puterile sale pentru a redresa
Franţa. Regimul va eşua lamentabil după ocuparea Franţei de către Germania.

C.S.U.A. au fost guvernate de partidul democrat, partidul tradiţional al minorităţilor naţionale şi


religioase, al muncitorilor, fermierilor inglodaţi in datorii, imigranţilor de dată recentă. Acesta era
privit cu ostilitate de America "aşezată", cea a anglo-saxonilor, a protestanţilor, a marilor industriaşi şi
bancheri care votau în general pentru partidul republican. La sfârşitul războiului acestor motive de
opoziţie la adresa democraţilor li s-a adăugat reproşurile adresate preşedintelui W. Wilson. Acesta a
fost acuzat de măsurile de intervenţionism economic luate în timpul conflictului mondial, ce au
nesocotit principiile liberale, de ruperea echilibrului constituţional al Statelor Unite prin limitarea
puterilor statelor componente în favoarea celor federale, de puterilor exorbitante pe care preşedintele şi
le-a arogat în detrimentul congresului. Astfel S.U.A. vor avea o lungă guvernare liberală (19211933)
care va readuce economia pe baza principiilor liberale clasice.
Criza din anii 1929-1933 a provocat un eşec usturător administraţiei republicane în alegerile din
1932. Noul preşedinte Franklin D. Roosevelt, fire voluntară şi pragmatică, a ştiut să inspire încredere
americanilor, angajându-se sa combată criza prin aplicarea moderată a principiilor neoliberalismului
Keynes-ist. Prin trei mari pachete de măsuri în domeniul economic şi social între anii 1933-1938
preşedintele a reuşit să reconcilieze o societate americană destrămată de criză şi a definit un nou
echilibru al puterilor în stat. Prin aceste măsuri Franklin D. Roosevelt a prefigurat o redefinire a
democraţiei americane.
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Menţionaţi o trăsătura a legii fundamentale din sursa A şi modalitatea unui regim pe baza sursei
C
2. Menţionaţi, din sursa B, două grupări antagoniste si cate o caracteristica a lor 4 puncte
3. Menţionaţi o asemănare și o deosebire cu privire la guvernare , pe baza surselor A şi B.
3
puncte
4. Formulaţi, pe baza surselor A, un punct de vedere despre importanta constitutiei si sustineti l cu
informatii din text. 9
puncte
5. Prezentaţi doua caracteristici ale regimurilor democratice
6. Prezentaţi alte fapte istorice petrecute in cele doua spatii i
Storice la care face referire textele in perioada postbelica

Subiectul II (50 de puncte)

Elaboraţi, în aproximativ patru-cinci pagini, o sinteză despre Europa şi


România în secolul al XX-lea, având în vedere:

- menţionarea a două fapte istorice referitoare la România şi Europa în perioada


interbelică;
- menţionarea unei caracteristici a diversităţii politice a Europei postbelice;
- prezentarea a două etape ale integrării europene desfăşurate în perioada 1945-1989;
- prezentarea a două caracteristici ale statului totalitar în România postbelică;
- menţionarea unui fapt istoric referitor la România şi conflictele regionale în perioada
1945-1989 şi precizarea unei consecinţe;
- menţionarea unei consecinţe a instaurării statului de drept asupra procesului de integrare
europeană a României;
- formularea unui punct de vedere referitor la evoluţia politică a României în perioada
contemporană şi susţinerea acestui punct de vedere prin două argumente istorice.