Experiența de profesor

Nici o profesiune nu cere posesorului ei atata competenta, daruire si umanism ca cea de

educator pentru ca in nici una nu se lucreaza cu un material mai pretios, mai complicat si mai
sensibil decat este omul in devenire... ancorat in prezent, intrezarind viitorul si sondand
dimensiunile posibile ale personalitatii, educatorul instruieste, educa, indeamna, dirijeaza, cultiva
si organizeaza, corecteaza, perfectioneaza si evalueaza neincetat procesul formarii si desavarsirii
calitatilor necesare omului de maine”, spunea un intelept despre meseria de profesor.
Profesorul, asa cum este cunoscuta aceasta meserie pentru societate, este una dintre cele mai
vechi ocupatii din lume. Fie ca se numeau maestri, invatatori, mentori sau intelepti, profesorii au
avut intotdeauna un statut aparte in societate. Pe vremuri, la sate si in micile orase, invatatorul,
preotul si doctorul erau personajele cele mai respectate in comunitate, oamenii de care toata
lumea asculta si se rusina, iar tanarul care era luat novice de catre unul dintre acestia era
norocosul care va reusi in viata.
Statutul de profesor se dobandeste destul de usor, ar spune unii. Adolescentul care isi doreste
sa devina profesor poate apela la mai multe cai: poate urma un liceu pedagogic, care dupa
absolvire ii aduce statutul de educator incepator si poate profesa in gradinite, sau poate merge la
liceu si alege apoi o facultate de Stiinte (Matematica, Fizica, Biologie etc), Litere (pentru a putea
preda Romana), Limbi straine (Engleza, Franceza, Germana etc.), care dupa absolvire ii poate
deschide usile unei institutii de invatamant preuniversitar . Pentru a preda este necesara insa si
absolvirea unui curs de psiho- pedagogie , care se preda in timpul facultatii si care ii invata pe cei
ce doresc sa isi faca o cariera din activitatea la catedra cum sa ii inteleaga pe copii, cum sa
abordeze diverse situatii, cum sa abordeze situatiile dificile – in cateva cuvinte, ii invata cum sa
ii invete pe altii. Ceea ce m-a determunat să aleh facultatea de literea fost: În primul rând,
dintotdeauna mi-am dorit să devin profesoară de română. De mică îmi plăcea să îi dau teste
surorii mele și să le corectez. Adevărul e că nu ai prea multe opțiuni după ce termini Facultatea
de Litere, dar cea de a deveni profesoară e principală. Pe lângă asta, îmi place foarte mult să
citesc și, uneori, să scriu. Cred că asta îmi este chemarea. Eu văd un alt fel de sistem de
învățământ, în special un alt sistem sau mod de predare. Slujba profesorului e să își facă înțeleasă
lecția. Poți face asta numai printr-un mod original de captare a atenției, astfel încât lecțiile să nu
fie lungi și plictisitoare, ci atractive și antrenante. Unii vor spune că nu îți ajung 50 de minute să
adaugi ceva lecției încât să nu fie numai dictare și explicare. Nu, dacă nu ajungi la timp în clasă.
50 de minute sunt suficiente să faci un joc, să vizionezi un scurt filmuleț introductiv, să faci un
rebus cu cuvintele pricipale din lecție, sunt atâtea moduri prin care poți să faci din elevi micii tăi
ucenici care nu se vor ruga să nu ajungi la timp în clasă, ci să te aștepte nerăbdători să îi mai
surprinzi cu ceva nou; te vor iubi numai pentru că ești diferit și original; vei fi profesorul
preferat. Ăsta e visul meu! Să devin un alt fel de profesor.

Din noianul de principii, obiceiuri și metode pe care le am și care acum, după atâtea zeci de ani,
par toate a veni de la un profesor sau altul, patru s-au ales ca niște pepite în sita unui căutător de
aur: perseverența, filtrarea, umorul și parantezele. De la doamna dirigintă, o profesoară grecoaică
la origini cu niște ochi negri ca măslinele, am învățat că a persevera întru reușită, întru înțelegere,
întru progresul propriei minți nu este deloc diabolic. M-a învățat să nu renunț nici la prima, nici
la a noua nereușită, ci să caut o altă cale. De la o profesoară de limba franceză blondă ca o zână
am învățat că nu trebuie să cred nimic ca și când ar fi o formulă magică, ci totul trebuie filtrat
prin mintea și sufletul meu. Încerc să dau acest principiu mai departe elevilor mei, care îmi
doresc să gândească liber. Un profesor de biologie după care, în momentul când a fost cooptat în
echipa de la inspectoratul școlar, au plâns cu lacrimi sincere toți elevii școlii, m-a învățat că un
strop de umor te face iubit de către elevi, îți face viața ție și lor voioasă și efortul de a învăța nu-ți
mai atârnă cum atârnă plumbii plasa de pescuit. Parantezele puse de profesorul de franceză de la
colegiu în cursurile sale declanșau un foc de artificii de limbă, cultură și civilizație franceză din
toate epocile în fața ochilor noștri. Acea fascinație o caut și eu în ochii micilor mei elevi când
pun lecțiile în povești.

Educaţia este considerată drept o sarcină ambiţioasă pentru dezvoltarea individului şi a

societăţii. Fiecare individ este încurajat şi ajutat să se folosească de posibilităţile de a învăţa
oferite pe parcursul întregii sale vieţi. Din acest motiv se aşteaptă şi se cere foarte mult din
partea profesorilor, fiindcă transformarea acestei viziuni în realitate depinde în mare măsură de
ei.Importanţa rolului pe care îl deţine dascălul, ca agent al schimbării, care promovează
înţelegerea şi toleranţa, este foarte mare. De aceea, şi responsabilitatea aşezată pe umerii
profesorilor este enormă, fiindcă ei sunt printre cei care participă la modelarea caracterelor noii
generaţii.În clasă se învaţă mai mult decât o materie, se învaţă adevărate lecţii de viaţă.
Învăţătorul stimulează şi întreţine curiozitatea elevilor pentru lucruri noi, le modelează
comportamentele sociale, le întăreşte încrederea în forţele proprii şi îi ajută să îşi găsească
identitatea.Accentul pus pe performanţă, pe eficienţa actului didactic, a determinat orientarea
studiilor de specialitate spre identificarea acelor trăsături de personalitate care influenţează
randamentul la învăţătură al elevului.Marii pedagogi au pus problema calităţilor şi
competenţelor necesare centrării cu precădere pe aşteptările, trebuinţele şi interesele elevilor. De
aici au apărut o serie de ĩntrebări de genul: Care sunt aceste calităţi? Sunt ele înnăscute sau
dobândite? Care sunt criteriile prin care putem stabili dacă un profesor este eficient?
Corespunde profilul profesorului eficient al cadrelor didactice din Romȃnia cu profilul
conturat de specialişti?

Se pare că, cu atât de multe minusuri,este ciudat că altcineva este încă în profesie. Cu toate
acestea, există o profesie de profesor și pluses incontestabile. Profesia profesorului este, mai
degrabă, o vocație. Dacă profesorul iubește cu adevărat copiii și subiectul său, își dă seama de
abilitățile sale creative, transmite cunoștințele și abilitățile studenților săi. La lucru, profesorul nu
se plictisește niciodată. În fiecare zi el comunică cu studenții. După cum știți, toți copiii sunt
diferiți, iar comunicarea cu ei poate fi interesantă și, uneori, și amuzantă. Activitatea profesorului
este foarte specifică. El nu are nevoie să "stea" într-o zi obositoare de opt ore. Fiecare minut
pentru el este plin de activități, emoții, comunicare. Majoritatea instituțiilor de învățământ sunt
organizații bugetare. Prin urmare, în ciuda nivelului scăzut al veniturilor, profesorul are o serie
de garanții sociale: plata în timp util a salariilor, concediul plătit, concediul medical, posibilitatea
școlarizării corespondente în liceu etc. În plus, sărbătorile profesorilor sunt întotdeauna în timpul
verii și durează aproape 2 luni. Și, bineînțeles, cel mai important lucru este recunoștința elevilor.
Dacă profesorul lucrează la vocație, îi iubește sincer pe copii, atunci ei, de regulă, se răsplătesc
cu el. Deja după absolvire își amintesc profesorul iubit toată viața, considerând că acestea fac
parte din timpul cel mai lipsit de griji și fericit din viața lor. Și, poate, acest plus major și imens
poate să-și amăgească toate minusurile profesiei profesorului.
În primul rând, există dezavantaje evidenteÎn primul rând, lucrul în școală este un stres
constant. Este nevoie de o cheltuială imensă de putere mentală. În plus, profesorul este personal
responsabil pentru viața și sănătatea fiecărui uchenika.Doma, după sfârșitul zilei, profesorul, de
asemenea, este puțin probabil să se relaxeze. El are nevoie să se pregătească pentru lecții și
activități extra-curriculare, notebook-uri de verificare, de lucru cu documentația profesorului de
clasă, etc. Mai mult decât atât, școlile sunt în mod constant efectuarea inspecțiilor, inclusiv o
vizită la lecții și documentația de studiu. În plus, profesorii și administrația școlii, precum și toate
tipurile de comisii din managementul educației, supravegherea etc., verifică dacă studenții sunt
foarte diferiți. Este ușor de a lucra cu copii inteligente, harnic, au comportat bine, dar de multe
ori vin peste sunt leneși, needucați, care poate fi de așteptat rugozitate, iar uneori - și pur și
simplu provokatsii.Nesmotrya toate vorbesc despre creșterea salariilor profesorilor, este încă
insuficient. În același timp, pentru a supraviețui într-un fel, profesorul trebuie să ia o sarcină
foarte mare, fiind la școală literalmente de dimineață până târziu seara. Iar când se pregătește
pentru cursuri, ore de clasă și alte evenimente, profesorul trebuie de asemenea să-și investească
banii proprii
Mulţi cred că a fi profesor înseamnă doar a prezenta informaţiile în faţa elevilor sau a
studenţilor, a evalua nivelul acestora şi a-i ierarhiza prin note. Profesia de cadru didactic este însă
mult mai profundă, solicită calităţi speciale, care se pot forma şi dezvolta doar dacă persoana
respectivă doreşte, cu adevărat, să fie profesor. 1 Aceasta pentru că a fi profesor înseamnă să te
dedici celor pe care-i educi, să ai sentimente pozitive faţă de ei, să le oferi respectul tău, să fii
conştient că le influenţezi viaţa şi eşti răspunzător pentru asta în faţa lor, a părinţilor, a societăţii.
Un profesor adevărat nu se gândeşte numai la stăpânirea disciplinei lui, ci, în primul rând, la
felul în care studentul sau elevul foloseşte în mod independent ceea ce profesorul l-a învăţat. 2
Sunt multe persoane care vor să devină profesori doar dacă nu se descurcă într-o variantă,
profesoratul să fie una din alternative. Aceştia fac o mare greşeală.

Cariera didactică nu este o „manta de vreme rea“, o urmezi numai dacă îţi place, dacă ai
vocaţie, nu doar atunci când viaţa te refuză în alte locuri. Este adevărat că, în multe domenii de
activitate, eşti răsplătit în mod egal cu efortul depus. În educaţie nu este aşa; dai întotdeauna mai
mult decât poţi obţine. Ai în faţă 20-30 de suflete sau mai multe, de minţi, de perechi de ochi şi
urechi, toate îndreptate cu încredere spre tine. Un bun profesor modelează mintea celor cu care
lucrează. Ii formează, le aranjează gândirea, îi învaţă cum, iar nu ce să gândească. Pentru aceasta
profesorul are nevoie nu doar de răbdare, ştiinţă şi inteligenţă, dar, mai ales, de dăruire. Tinerii
lumii contemporane sunt pretenţioşi, poate mai pretenţioşi decât generaţia noastră, pentru că,
spre deosebire de noi, ei au la dispoziţie mai multe informaţii. Astfel că, tinerii noştri nu au
nevoie să li se ofere informaţii (căci le găsesc şi singuri pe Internet), ei au nevoie de acei oameni
care să descopere comorile ascunse în sufletele lor şi să le scoată la suprafaţă. Apoi să le
folosească pentru binele tuturor tinerilor şi al ţării lor. Cei care sunt hotărâţi să îmbrăţişeze cu
sufletul şi mintea această profesie sunt aşteptaţi cu braţele deschise, dar ei nu trebuie să uite că
ceea ce au învăţat în facultate este doar începutul. Profesia aceasta cere învăţare permanentă,
având mereu în minte cuvintele lui Nicolae Iorga: „Un secol de trăieşti, un secol învaţă, dar nu
mereu în aceeaşi clasă“. A fi un dascăl bun înseamnă să nu uiţi că ai fost cândva tânăr. Trebuie
să ştii să treci diplomatic peste micile greşeli ale celor ce învaţă, să te bucuri împreună cu ei de
succesele lor, să-i încurajezi continuu dându-le mereu aripi spre viitor. Trebuie să ştii să aprinzi
în sufletul fiecărui învăţăcel şi bucuria cunoaşterii, dar şi bucuria creaţiei! Un bun profesor
modelează mintea celor cu care lucrează. Ii formează, le aranjează gândirea, îi învaţă cum, iar nu
ce să gândească. Pentru aceasta profesorul are nevoie nu doar de răbdare, ştiinţă şi inteligenţă,
dar, mai ales, de dăruire. Tinerii lumii contemporane sunt pretenţioşi, poate mai pretenţioşi decât
generaţia noastră, pentru că, spre deosebire de noi, ei au la dispoziţie mai multe informaţii. Astfel
că, tinerii noştri nu au nevoie să li se ofere informaţii (căci le găsesc şi singuri pe Internet), ei au
nevoie de acei oameni care să descopere comorile ascunse în sufletele lor şi să le scoată la
suprafaţă. Apoi să le folosească pentru binele tuturor tinerilor şi al ţării lor. Cei care sunt hotărâţi
să îmbrăţişeze cu sufletul şi mintea această profesie sunt aşteptaţi cu braţele deschise, dar ei nu
trebuie să uite că ceea ce au învăţat în facultate este doar începutul. Profesia aceasta cere învăţare
permanentă, având mereu în minte cuvintele lui Nicolae Iorga: „Un secol de trăieşti, un secol
învaţă, dar nu mereu în aceeaşi clasă“.

A fi un dascăl bun înseamnă să nu uiţi că ai fost cândva tânăr. Trebuie să ştii să treci
diplomatic peste micile greşeli ale celor ce învaţă, să te bucuri împreună cu ei de succesele lor,
să-i încurajezi continuu dându-le mereu aripi spre viitor. Trebuie să ştii să aprinzi în sufletul
fiecărui învăţăcel şi bucuria cunoaşterii, dar şi bucuria creaţiei!