PROIECT I PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI PSIHOTERAPIE

AN III ZI – SEMESTRUL I

an universitar 2019 – 2020

Vîtca Diana Ioana

 1.Evenimentul activator despre care am ales să vorbesc, este o situație de viață (eveniment
extern) care a avut impact destul de puternic asupra mea, de aceea consider că merita să îi acord
puțină mai multă atenție. Mai exact, momentul în care am avut o conversație cu o persoană
necunoscută, mai mare decât mine (o diferență de maxim 6-7 ani) și mi-a spus “lasă că vezi tu
când crești mare/mai încolo”. Chiar și acum când mă gândesc la acest moment, simt furie.

2.Consecințele acestui eveniment sunt următoarele: Consecințe la nivel emoțional -

sentimentul pe care l-am avut în acel moment era unul de furie. Consideram că acea persoana mă
vede un copil, care nu are prea multe cunoștințe sau nu e destul de trecut prin viață pentru a înțelege
anumite lucruri. Am simțit că mi se pune o etichetă de “not mature enough”. Consecințe la nivel
comportamental: în primă fază, am refuzat să fac contact vizual cu acea persoană, și eram total
împotriva unei viitoare comunicări, iar în momentele în care spunea ceva încercam să fiu cât se
poate de dură și seacă. Consecințe la nivel psihofiziologic: am simțit cum bătăile inimii deveneau
tot mai puternice și îmi creștea temperatura corpului (în special urechiile și obrajii).

3.Descrieri: o persoană necunoscută îmi subestimează cunoștințele și experiența de viață.

Inferențe: Inferența arbitrară – am extras o concluzie specifică, în lipsa dovezilor (eram sigură
că acel om dorește doar să se simtă superior chiar dacă nu a reușit să facă nimic cu viața lui până
în acel moment). Etichetarea – fără să gândesc, i-am atașat o etichetă de “atotștiutor” (cu
gilimelele de rigoare). Gândire dihotomică – am gândit totul în alb și negru. Fie oamenii au
anumite cunoștințe și încearcă să te învețe ceva, fie sunt persoane care nu au atâtea cunoștințe
dar se cred superiori. Suprageneralizarea – omul cu care am vorbit a avut câteva greșeli de
exprimare, ceea ce m-a dus la o părere general proastră despre el. Gândirea emoțională – am
simțit că acel om nu îmi acordă atenție ideilor datorită faptului că sunt mai mică decât el.
Evaluări: Trebuie absolutist - “trebuie să fiu respectată chiar dacă sunt mai tânără cu câțiva ani”
și “trebuie să am dreptul să îmi termin ideea fără a fi catalogată de la început ca cineva pueril”.
Toleranța scăzută la frustrare - “nu suport să nu fiu luată în serios”. Catastrofarea - “este groaznic
să nu iți fie asculatete ideile”. Evaluarea globală - “toți oamenii mai mari decât mine o să aibă
un aer de superioriate atunci când îmi vorbesc”.

4. Pot spune despre un om necunoscut că nu are destule cunoștințe? Pot spune despre un om
pe care nu îl cunosc că nu a reușit să facă prea multe în viața? Pot să generalizez atunci când nu
am informații legate de acel om? Doar pentru că a spus “lasă că vezi tu când crești mare” îmi dă
motive să cred că nu mă respectă? Doar pentru ca eu consider că sunt demnă de respectul lui
înseamna că îl și merit? Se poate să fiu biasată de alte întâmplări în care am fost subestimată
datorită vârstei? Mă ajută să nu mai vorbesc cu accea persoană? Dacă după această conversație
persoana nu a fost “uimită” de maturitatea mea, e un lucru rău? De ce îmi doresc să fiu văzută ca
un om matur de cei din jur? Cum puteam să reacționez diferit în această situație?

5.Variantele raționale pentru cognițiile avute sunt: în cazul inferenței arbitrare varianta
rațională este inferența susținută logic de dovezi existente, (înainte de a extrage o concluzie
specifică, respectiv de a spune că acel om nu a reușit să facă nimic până în acel moment cu viața
lui, trebuie să am anumite dovezi care să îmi susțină ideea). La etichetare, varianta rațională este
eviarea etichetării și focalizarea pe concret (chiar dacă a avut un moment în care a considera că
mai am de învățat lucruri. nu înseamnă că se consideră atotștiutor ). Gândirea nuanțată vine în
locul gândirii dihotomice - trebuie să ținem cont și de context, starea de spirit a omului (poate a
avut o zi grea sau a avut și el o discuție în care nu s-a simțit ascultat). Deoarece nu e ok să
generalizez pe baza unor cazuri izolate, generalizarea susținută logic, este varianta rațională
pentru suprageneralizare. Gândurile absolute devin gânduri flexibile (stilul preferențial), ex. “aș
prefera să fiu respectată chiar dacă sunt mai tânără”. Doar pentru că nu suport să nu fiu luată în
serios, nu înseamnă că nu pot să trec peste (toleranța scazută la frustrare în tolaranță crescută la
frustrare). Pot să țin cont și de context atunci când evaluez global o persoana ca fiind
“atotștiutoare” și o evaluez contextual, respectiv doar în acest moment a avut acest
comportament neplacut. Și în cele din urmă pot trece peste lucruri groaznice cum ar fi să nu îmi
fie ascultate ideile doar gândindu-mă la lururi cu adevărt groaznice care se pot întâmpla.

6.În urma acestor cogniții raționale, temperatura corpului a început să scadă și bătăile
inimii au ajust la ritmul lor normal, sentimentul de furie pe care îl avem la început s-a
diminuat și aș putea să privesc persoana în ochi și să nu îl atac cu tot ceea ce spun.