Relațiile interpersonale și rolul lor în formarea și dezvoltarea personalității

2.1 Personalitatea – o construcție socială

- Prin interacțiune cu altul (alții), omul ajunge să se cunoască mai bine

- Prin interacțiune, indivizii se adaptează reciproc, fiecare jucând rol de stimul pentru celălalt
- Relațiile cu alții presupun o țesătură de ambivalențe, basculând între identificare și opoziție
- Relațiile interpersonale instituie valori, norme de conduită, modele de comportare, stilori de
interacțiune
- Trăirea împreună a evenimentelor joacă un rol important în dezvoltarea relațiilor umane, are un
caracter ”contagios”, sistematic cultivat și canalizat de practicile sociale
- Individul uman îți construiește edificiul personalității primind informații și interacționând, tot
timpul, cu cei ce-l observă și evaluează și este, în același timp, el însuși un observator și un
evaluator al altora
- Actorul ca auto-observator: capacitatea sa de a se vedea cu ochii altora, de a se autoevalua și
situa în context, în raport cu ceilalți
- Actorul observat: știind că evaluările celorlalți îi conferă valoare, îl așează într-o ierarhie, el
încorporează informații de la alții despre sine
- Nu suntem numai conștienți că alții gândesc despre noi, trebuie să fim în stare și să ne formăm o
impresie despre ceea ce gândesc, despre imaginea lor referitoare la persoana noastră
- În felul acesta putem să ne facem o impresie despre imaginea noastră în conștiința celorlalți

2.2 Motivația de afiliere

A) nevoia de afiliere – nevoia oamenilor de a avea contacte relativ frecvete cu ceilalți – cei mai mulți
dintre noi au nevoie să fie și să interacționeze cu ceilalți

B) nevoia de intimitate – preferința pentru relații calde și apropiate. Indivizii cu o mare nevoie de
intimitate se preocupă de calitatea relațiilor cu ceilalți; ei au mai mulă încredere în partenerii lor și
sunt mai satisfăcuți de relațiile lor sociale

C) singurătatea: în viața de zi cu zi: singurătatea= lipsa relațiilor sociale ( rel sociale f. puțin
numeroase și inadecvate)

- Din p.d.v psihologic SINGURĂTATEA=stare emoțională a persoanei. Distincție solitar/singur.

Solitudinea - termen obiectiv ( absența altora din mediul persoanei și poate sau nu să fie
resimțită ca neplăcută) ; Singurătatea – termen subiectiv ( insatisfacția persoanei față de
caracteristicile relațiilor ei cu alții)
- Singurătatea – discrepanță între relațiile interpersonale pe care le au și cele pe care și le-ar
dori să le aibă
- Deficit cantitativ sau calitativ
- Singurătate socială – persoane cu puțini prieteni apropiați care și ar dori să aibă mai mult
- Singurătate emoțională – relațiile persoanei cu ceilalți sunt superficiale
- Indivizii singuri – au opinii negative despre ceilalți; prudenți social
2.3. Atracția interpersonală

a) Proximitatea- predictor: explicații pentru efectele proximității: anticiparea interacțiunii și simpla

expunere

b) Similaritatea – atitudini, credințe, valori comune – similaritate- factor care decid dacăr elația lor
se va transforma sau nu într-una solidă

c) Reciprocitatea- ăi ismpatizăm pe cei care ne simpatizează și îi antipatizăm pe cei care ne

antipatizează

2.4. Prietenia

- Prietenia, dragostea și căsătoria, relațiile dintre părinți și copii sunt principalele tipuri de
relații interpersonale
- Prietenia- importantă sursă de satisfacție; spre deosebire de alte relații interpersonale ( de
rudenie, de ex), prietenia esre voluntară
- Nu există prietenie în lipsa auto-dezvăluirilor