Sutta Pitaka

Page 1 of 148
Majjhima Nikaya – Discursurile de lungime medie
Majjhima Nikaya (Discursurile de Lungime Medie, 152 de sutte) este una din cele 5 colectii de
sutte ale vehiculului de invataturi al lui Buddha adunate de traditia Buddhista Theravada sub
numele de Sutta Pitaka (Cosul de Sutte) din cadrul Canonului Pali. Una din cele mai bune traduceri
in limba engleza ale acestui material a fost facuta de Bhikkhu Nanamoli si Bhikkhu Bodhi. Ne
Page 2 of 148
bucuram va punem la dispozitie o copie scanata a acestei carti, cu sugestia de a cumpara si

originalul in forma tiparita.
Karaniya Metta Sutta
Discursul asupra iubirii universale

Khudakka Nikaya – Sutta Nipata 1.8
Asta ar trebui să facă
acela care este priceput în bunătate
Și care cunoaște calea către pace:
Fie ca el să fie capabil și integru,
Clar și blând în vorbire,
Umil și nu îngâmfat,
Mulțumit și ușor de satisfăcut,
Neîmpovărat de sarcini și cumpătat în felul său de a fi.
Împăcat și calm și înțelept și priceput,
Nu mândru și pretențios în fire.
Fie ca acesta să nu facă nici cel mai neînsemnat lucru

Pe care înțelepții, mai apoi, l-ar blama.
Dorindu-și: În încântare și siguranță,

Fie ca toate ființele să fie lipsite de griji.
Orice fel de ființe ar fi;
Fie că sunt slabe ori puternice, fără excepții,
Cele mari și puternice, medii, scunde sau mici,
Văzute și nevăzute,
Cele ce trăiesc aproape sau în depărtare,
Cele născute și cele pe cale de a se naște —
Fie ca toate ființele să fie lipsite de griji!
Fie ca niciuna să nu o înșele pe alta,

Nici să nu disprețuiască vreo ființă, în orice stare.
Fie ca nimeni prin mânie sau rea-voință
Să nu dorească răul altcuiva.
Precum o mamă ce își protejează cu prețul vieții

Copilul ei, unicul ei copil,
La fel, cu inima larg deschisă
Ar trebui prețuite toate ființele vii;
Radiind bunătatea peste întreaga lume:
Împrăștiind-o în sus, înspre cer
Și în jos, înspre adâncuri;
Împrejur, fără frontiere,
Page 3 of 148
Eliberat de ură și rea-voință.

Fie că stă în picioare, merge, șede sau stă întins,
Eliberat de moleșeală,
Acela să mențină această conștientizare.
Acesta se spune că este adăpostul sublim.
Fără a urma concepții rigide,

Cel cu inima pură, având viziunea clară
Și eliberat de dorințe senzuale
Nu se va mai naște în această lume.
Mangala Sutta
Mangala Sutta – Discursul asupra

Binecuvântărilor. Sutta Nipata 2.4
Astfel am auzit: Odată, Cel Binecuvântat locuia în mănăstirea Anathapindika, din pădurea Jeta,
lângă Savatthi. Când noaptea era pe terminate o anumită zeitate a cărei splendoare ilumina întreaga
pădure a apărut în faţa Celui Binecuvântat şi, apropiindu-se l-a salutat cu respect şi i s-a aşezat
alături. Şezând alăturea, i-a adresat Celui Binecuvântat următorul vers:
Mulţi zei şi oameni, dorind cu ardoare binele, cugetă referitor la binecuvântări. Te rog spune-mi
care este cea mai înaltă binecuvântare?
Să nu te însoţeşti cu proştii, să te însoţeşti cu cei înţelepţi, să îi onorezi pe cei care sunt demni de
onoruri – aceasta este cea mai înaltă binecuvântare.
Să locuieşti într-un loc adecvat, să fi făcut fapte meritoase în trecut şi să te îndrepţi în direcţia
corectă – aceasta este cea mai înaltă binecuvântare.
Să ai cunoştinţe vaste, aptitudini perfecte, să fii bine antrenat în disciplină şi plăcut în vorbire –
aceasta este cea mai înaltă binecuvântare.
Să îţi ajuţi tatăl şi mama, să îţi preţuieşti soţia şi copiii, să ai o meserie paşnică – aceasta este cea
mai înaltă binecuvântare.
Să fii darnic, să ai o conduită justă, să îţi ajuţi rudele şi să fii ireproşabil în acţiuni – aceasta este cea
Să încetezi şi să te abţii de la rău, să nu consumi substanţe intoxicante şi să fii de neclintit în virtute
– aceasta este cea mai înaltă binecuvântare.
Reverenţa, modestia, mulţumirea, recunoştinţa şi oportunitatea de a auzi Dhamma – aceasta este cea
Răbdarea, supunerea, a îi vedea pe cei ce trăiesc Viaţa Sfântă (samana) şi discuţiile religioase la
vremea potrivită – aceasta este cea mai înaltă binecuvântare.
Autocontrolul, Viaţa Sfântă, perceperea Adevărurilor Nobile şi realizarea Nibbanei – aceasta este
cea mai înaltă binecuvântare.
Acela a cărui minte nu se tulbură când intră în contact cu neprevăzutele vieţii, lipsit de tristeţe, fără
de pată şi în siguranţă – aceasta este cea mai înaltă binecuvântare.
Pentru cei care au îndeplinit aceste lucruri, invincibili oriunde s-ar afla, trecând fericiţi prin orice
circumstanţe – acestea sunt cele mai înalte binecuvântări.
Page 4 of 148
Garava Sutta
Garava Sutta – Respectul

Astfel am auzit: Cu o anumită ocazie, la puțin timp după iluminarea prin forțele proprii a Celui
Binecuvântat, acesta stătea la Uruvela pe malul râului Nerañjara, la picioarele Copacului Banyan al
Păstorului de Capre. Apoi, fiind singur în acel loc retras, acest raționament apăru în conștiința lui:
„Omul suferă dacă trăiește fără respect și considerație. Acum, de care preot sau ascet aș putea fi eu
dependent, trăind în respect și reverență față de el?”
Apoi îi veni gândul: „De dragul aducerii la perfecțiune a unui agregat imperfect al virtuții aș trăi
dependent de un alt preot sau ascet, respectându-l și onorându-l. Dar în această lume cu spiritele ei
deva, cu ai ei Mara-și și Brahmani, în această generație cu preoții și asceții ei, cu regii și oamenii ei
obișnuiți, nu pot vedea niciun alt preot sau ascet mai desăvârșit în virtute decât mine, față de care
aș putea fi dependent, trăind în respect și considerație față de el.”
„De dragul aducerii la perfecțiune a unui agregat imperfect al concentrării aș trăi dependent de un
alt preot sau ascet, respectându-l și onorându-l. Dar în această lume cu spiritele ei deva, cu ai ei
Mara-și și Brahmani, în această generație cu preoții și asceții ei, cu regii și oamenii ei obișnuiți, nu
pot vedea niciun alt preot sau ascet mai desăvârșit în concentrare decât mine, față de care aș putea
fi dependent, trăind în respect și considerație față de el.”
„De dragul aducerii la perfecțiune a unui agregat imperfect al discernământului aș trăi dependent de
un alt preot sau ascet, respectându-l și onorându-l. Dar în această lume cu spiritele ei deva, cu ai ei
Mara-și și Brahmani, în această generație cu preoții și asceții ei, cu regii și oamenii ei obișnuiți, nu
pot vedea niciun alt preot sau ascet mai desăvârșit în discernământ decât mine, față de care aș putea
fi dependent, trăind în respect și considerație față de el.”
„De dragul aducerii la perfecțiune a unui agregat imperfect al eliberării aș trăi dependent de un alt
preot sau ascet, respectându-l și onorându-l. Dar în această lume cu spiritele ei deva, cu ai ei Mara-
și și Brahmani, în această generație cu preoții și asceții ei, cu regii și oamenii ei obișnuiți, nu pot
vedea niciun alt preot sau ascet mai desăvârșit în eliberare decât mine, față de care aș putea fi
dependent, trăind în respect și considerație față de el.”
„De dragul aducerii la perfecțiune a unui agregat imperfect al cunoașterii și viziunii despre
eliberare aș trăi dependent de un alt preot sau ascet, respectându-l și onorându-l. Dar în această
lume cu spiritele ei deva, cu ai ei Mara-și și Brahmani, în această generație cu preoții și asceții ei,
cu regii și oamenii ei obișnuiți, nu pot vedea niciun alt preot sau ascet mai desăvârșit în
cunoașterea și viziunea despre eliberare decât mine, față de care aș putea fi dependent, trăind în
respect și considerație față de el.”
„Ce-ar fi dacă aș trăi dependent chiar de această Dhamma față de care m-am deșteptat pe deplin,
onorând-o și respectând-o?”
Apoi, cunoscând cu propria minte raționamentul din mintea Celui Binecuvântat – la fel cum un om
puternic și-ar putea întinde mâna îndoită sau și-ar putea îndoi mâna întinsă – Brahma Sahampati
dispăru din lumea Brahma și apăru în fața Celui Binecuvântat. Aranjându-și roba pe umăr, el îl
salută pe Cel Binecuvântat cu mâinile în dreptul inimii, spunându-i: „Așa este, Cel Binecuvântat!
Așa este, Cel Ajuns Departe! Acei care au fost Arhați, cei care s-au deșteptat în mod corect prin
forțele proprii în trecut, și ei au trăit dependenți de această Dhamma, onorând-o și respectând-o.
Page 5 of 148
Cei care vor fi Arhați, care se vor deștepta corect prin forțele proprii în viitor, și ei vor trăi
dependenți de această Dhamma, onorând-o și respectând-o. și fie ca Cel Binecuvântat, care este în
prezent Arhat, corect deșteptat prin propriile forțe, să trăiască dependent chiar de această Dhamma,
onorând-o și respectând-o.”
Aceasta este ceea ce a spus Brahma Sahampati. După ce a rostit aceste cuvinte, a spus în
continuare:
Buddha-șii din trecut,

Buddha-șii din viitor,
și cel care este Buddha acum,
înlăturând suferința celor mulți -
toți au trăit,
vor trăi și cel prezent trăiește
în respect față de Dhamma adevărată.
Aceasta, pentru cei care sunt Buddha, este o lege naturală.
Deci cineva care-și dorește propriul bine,

aspirând la măreție,
ar trebui să respecte Dhamma adevărată,
amintindu-și Învățăturile Buddha-șilor.
Anapanasati Sutta – Meditatia urmaririi respiratiei
Anapanasati Sutta – Urmărirea respirației

Majjhima Nikaya 118
Mahasapatthana Sutta si Anapanasati Sutta constituie suttele de baza pentru practica meditatiei Buddhiste
Astfel am auzit: Odată, cel Binecuvântat stătea la Savatthi în Mănăstirea din Est, în palatul mamei
lui Migara, împreună cu mulți binecunoscuți discipoli seniori – cu Ven. Sariputta, Ven. Moggallana,
Ven. Maha Kassapa, Ven. Maha Kaccana, Ven. Maha Kotthita, Ven. Maha Kappina, Ven. Maha
Cunda, Ven. Revata, Ven. Ananda și alți binecunoscuți înțelepți discipoli. La acea vreme înțelepții
călugări aveau activități de predare și instruire. Unii dintre călugării seniori instruiau și învățau
zece călugări, alții instruiau și învățau douăzeci de călugări, alții instruiau și învățau treizeci de
călugări, iar alții instruiau și învățau patruzeci de călugări. Novicii, fiind învățați și instruiți de
către călugării seniori, au dobândit stadii succesive de distincție.
Cu ocazia celebrării Uposatha în cea de-a cincisprezecea noapte, cu lună plină, a ceremoniei
Pavarana, cel Binecuvântat stătea în aer liber înconjurat de comunitatea călugărilor. Examinând cu
privirea tăcuta comunitate a călugărilor, el li se adresă astfel:
„Călugărilor, sunt mulțumit de progresul vostru. Sunt mulțumit în inima mea de progresul vostru.
Astfel cultivați și mai multă hotărâre intensă pentru atingerea încă neatinsului, pentru dobândirea
încă nedobânditului, pentru realizarea încă nerealizatului. Voi mai rămâne aici la Savatthi [pentru
încă o lună], în timpul lunii Nufărului Alb, a patra lună a sezonului ploios.”
Page 6 of 148
Călugării din ținut au auzit: „Se zice că Cel Binecuvântat va rămâne chiar aici la Savatthi în timpul
lunii Nufărului Alb, cea de-a patra lună a anotimpului ploios”. Astfel, ei au pornit spre Savatthi, să-l
vadă pe cel Binecuvântat.
Apoi, călugării seniori îi învățau și îi instruiau pe novici și mai mult. Unii dintre călugării seniori
instruiau și învățau zece călugări, alții instruiau și învățau douăzeci de călugări, alții instruiau și
învățau treizeci de călugări, iar alții instruiau și învățau patruzeci de călugări. Novicii, fiind învățați
și instruiți de către călugării seniori, dobândeau stadii succesive de distincție.
Cu ocazia celebrării Uposatha în cea de-a cincisprezecea noapte, cu lună plină, a lunii Nufărului
Alb, a patra lună a anotimpului ploios, cel Binecuvântat stătea în aer liber înconjurat de comunitatea
călugărilor. Examinând cu privirea tăcuta comunitate a călugărilor, el li se adresă astfel:
„Călugărilor, această adunare este eliberată de vorbe goale, lipsită de pălăvrăgeală și este ca un
edificiu din lemn de calitate superioară: astfel este această comunitate a călugărilor, astfel este
această adunare. Felul de adunare care merită daruri, demnă de ospitalitate, ofrande și respect, un
incomparabil câmp de merit pentru lumea întreagă: astfel este această comunitate a călugărilor,
astfel este această adunare. Felul de adunare pentru care un dar mic, atunci când este oferit, devine
măreț, iar un dar măreț – și mai mare: astfel este această comunitate a călugărilor, astfel este această
adunare. Felul de adunare care se vede rar în lume: astfel este această comunitate a călugărilor,
astfel este această adunare – felul de adunare pentru care merită să călătorești distanțe lungi, luând
și provizii cu tine, ca să ajungi să o vezi.”
„În această adunare a călugărilor există călugări care sunt arhați, ale căror reziduuri mentale s-au
terminat, care au atins împlinirea, care și-au îndeplinit sarcina, au lăsat jos povara, au atins
adevăratul țel, au lăsat să se piardă piedica devenirii și care sunt eliberați prin cunoașterea corectă:
astfel sunt călugării din această comunitate a călugărilor.”
„În această comunitate a călugărilor există călugări care, odată cu înlăturarea celor cinci obstacole
minore, sunt destinați a renaște [în Sălașurile Pure], unde vor fi total dezlegați, spre a nu mai reveni
niciodată din acea lume: astfel sunt călugării din această comunitate a călugărilor.”
„În această comunitate a călugărilor există călugări care, odată cu înlăturarea [primelor] trei piedici
și odată cu atenuarea pasiunii, a aversiunii și a iluziilor, se numără printre cei care se vor mai
întoarce doar o singură dată în această lume pentru a pune capăt suferinței: astfel sunt călugării din
această comunitate a călugărilor.”
„În această comunitate a călugărilor există călugări care, odată cu înlăturarea [primelor] trei piedici,
se numără printre cei care au intrat în flux, de neclintit, nemaiavând niciodată drept destinație stările
de suferință, care se îndreaptă spre propria lor deșteptare: astfel sunt călugării din această
comunitate a călugărilor.”
„În această comunitate a călugărilor există călugări care rămân devotați dezvoltării celor patru cadre
de referință… celor patru eforturi corecte… celor patru baze ale puterii… celor cinci facultăți…
celor cinci forțe… celor șapte factori ai iluminării… nobilei căi octuple: astfel sunt călugării din
această comunitate a călugărilor.”
„În această comunitate a călugărilor există călugări care rămân devotați dezvoltării iubirii
necondiționate1… compasiunii… aprecierii… echilibrului interior… [percepției] aspectelor
Page 7 of 148
repulsive [ale corpului]… percepției impermanenței: astfel sunt călugării din această comunitate a
călugărilor.”
„În această comunitate a călugărilor există călugări care rămân devotați atenției asupra inspirației și
expirației.”
„Atenția asupra inspirației și expirației, atunci când este dezvoltată și urmată, aduce mari împliniri,
mărețe beneficii. Atenția asupra inspirației și expirației, atunci când este dezvoltată și urmată,
aduce cele patru cadre de referință la împlinire. Cele patru cadre de referință, atunci când sunt
dezvoltate și urmate, aduc cei șapte factori ai iluminării la împlinire. Cei șapte factori ai iluminării,
atunci când sunt dezvoltați și urmați, aduc cunoașterea clară și eliberarea la împlinire.”
Atenția asupra inspirației și expirației
„Acum, în ce mod este atenția asupra inspirației și expirației dezvoltată și urmată astfel încât să
aducă mari împliniri, mărețe beneficii?”
„Un călugăr, plecând în sălbăticie, la umbra unui copac sau într-o clădire goală, se așează cu
picioarele încrucișate, își ține corpul drept și își stabilește atenția în față (eng: to the fore)2. În
permanență atent, el inspiră; cu atenție el expiră.”
„[1] Inspirând lung, el discerne: «Inspir lung»; expirând lung, el discerne: «Expir lung».
[2] Inspirând scurt, el discerne: «Inspir scurt»; expirând scurt, el discerne: «Expir scurt».
[3] El se pregătește astfel: «Voi inspira sensibil la întreg corpul»3. El se pregătește astfel: «Voi
expira sensibil la întregul corp».
[4] El se pregătește astfel: «Voi inspira calmând fabricațiile corpului»4. El se pregătește astfel: «Voi
expira calmând fabricațiile corpului».”
„[5] El se pregătește astfel: «Voi inspira sensibil la extaz». El se pregătește astfel: «Voi expira
sensibil la extaz».
[6] El se pregătește astfel: «Voi inspira sensibil la plăcere». El se pregătește astfel: «Voi expira
sensibil la plăcere».
[7] El se pregătește astfel: «Voi inspira sensibil la fabricațiile mentale»5. El se pregătește astfel:
«Voi expira sensibil la fabricațiile mentale».
[8] El se pregătește astfel: «Voi inspira calmând fabricațiile mentale». El se pregătește astfel: «Voi
expira calmând fabricațiile mentale».”
„[9] El se pregătește astfel: «Voi inspira sensibil la minte». El se pregătește astfel: «Voi expira
sensibil la minte».
[10] El se pregătește astfel: «Voi inspira satisfăcând mintea». El se pregătește astfel: «Voi expira
satisfăcând mintea».
Page 8 of 148
[11] El se pregătește astfel: «Voi inspira liniștind mintea». El se pregătește astfel: «Voi expira
liniștind mintea».
[12] El se pregătește astfel: «Voi inspira eliberând mintea». El se pregătește astfel: «Voi expira
eliberând mintea»6.”
„[13] El se pregătește astfel: «Voi inspira concentrându-mă pe impermanență». El se pregătește

astfel: «Voi expira concentrându-mă pe impermanență».
[14] El se pregătește astfel: «Voi inspira concentrându-mă pe domolirea pasiunilor». El se

pregătește astfel: «Voi expira concentrându-mă pe domolirea pasiunilor».
[15] El se pregătește astfel: «Voi inspira concentrându-mă pe încetare». El se pregătește astfel: «Voi
expira concentrându-mă pe încetare».
[16] El se pregătește astfel: «Voi inspira concentrându-mă pe abandonare». El se pregătește astfel:

«Voi expira concentrându-mă pe abandonare».”
„Acesta este modul în care atenția asupra inspirației și expirației este dezvoltată și urmată astfel
încât să aducă mari împliniri, mărețe beneficii.”
Cele patru cadre de Constientizare/Referință
„Și în ce mod este atenția asupra inspirației și expirației dezvoltată și urmată astfel încât să aducă
cele patru cadre de referință la împlinire?”
„[1] Oricând s-ar întâmpla ca un călugăr, inspirând lung, să discearnă: «Inspir lung», sau, expirând
lung, să discearnă: «Expir lung»; sau, inspirând scurt, să discearnă: «Inspir scurt», sau, expirând
scurt, să discearnă: «Expir scurt»; să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira sensibil la
întregul corp»; să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira calmând fabricațiile
corpului»: atunci călugărul rămâne concentrat asupra corpului în natura lui intrinsecă – ardent, alert
și atent – punând deoparte lăcomia și suferința legată de lume. Vă spun, călugărilor, că acestea –
inspirația și expirația – reprezintă un corp între corpuri, iar acesta este motivul pentru care un
călugăr, când se pregătește astfel, rămâne concentrat asupra corpului în natura lui intrinsecă –
ardent, alert și atent – punând deoparte lăcomia și suferința legate de lume.”
„[2] Oricând s-ar întâmpla ca un călugăr să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira
sensibil la extaz»; să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira sensibil la plăcere»; să se
pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira sensibil la fabricațiile mentale»: atunci călugărul
rămâne concentrat asupra senzațiilor în natura lor intrinsecă – ardent, alert și atent – punând
deoparte lăcomia și suferința legate de lume. Vă spun, călugărilor, că aceasta – atenția la inspirație
și expirație – reprezintă o senzație între senzații7, iar acesta este motivul pentru care un călugăr,
când se pregătește astfel, rămâne concentrat asupra senzațiilor în natura lor intrinsecă – ardent, alert
și atent – punând deoparte lăcomia și suferința legate de lume.”
sensibil la minte»; să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira liniștind mintea»; să se
pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira eliberând mintea»: atunci călugărul rămâne
concentrat asupra minții în natura ei intrinsecă – ardent, alert și atent – punând deoparte lăcomia și
suferința legate de lume. Nu spun că există cultivarea respirației conștiente în cineva neglijent și
Page 9 of 148
fără vigilență, iar acesta este motivul pentru care, când se pregătește astfel, călugărul rămâne
concentrat asupra minții în natura ei intrinsecă – ardent, alert și atent – punând deoparte lăcomia și
suferința legate de lume.”
concentrându-mă asupra impermanenței»; să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira
concentrându-mă asupra domolirii pasiunilor»; să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi
expira concentrându-mă asupra încetării»; să se pregătească astfel: «Voi inspira … și voi expira
concentrându-mă asupra abandonării»: atunci călugărul rămâne concentrat asupra calităților
mentale în natura lor intrinsecă – ardent, alert și atent – punând deoparte lăcomia și suferința legate
de lume. Acela care vede cu discernământ abandonarea lăcomiei și a suferinței legate de lume este
o persoană care privește lucrurile cu grijă și cu echilibru interior, iar acesta este motivul pentru care,
când se pregătește astfel, călugărul rămâne concentrat asupra calităților mentale în natura lor
intrinsecă – ardent, alert și atent – punând deoparte lăcomia și suferința legate de lume.”
„Acesta este modul în care atenția asupra inspirației și expirației este dezvoltată și urmată astfel
încât să aducă cele patru cadre de referință la împlinire.”
Cei șapte factori ai iluminării
„Și în ce mod cele patru cadre de referință, atunci când sunt urmate și dezvoltate, aduc cei șapte
factori ei iluminării la împlinire?”
„[1] Oricând s-ar întâmpla ca un călugăr să rămână concentrat asupra corpului în sine – ardent, alert
și atent – punând deoparte lăcomia și suferința legate de lume, atunci atenția lui este fermă, fără
delăsare. Când atenția lui este fermă și neîntreruptă, atenția ca factor al iluminării devine activă. El
o dezvoltă, și prin cultivare o aduce la perfecțiune.”
„[2] Rămânând atent în acest fel, el examinează, analizează și ajunge la înțelegerea cu discernământ
a acelei calități. Când el rămâne atent în acest fel, examinând, analizând și ajungând la o înțelegere
cu discernământ a acelei calități, atunci analiza calităților ca factor al iluminării devine activă. El o
dezvoltă, și prin cultivare o aduce la perfecțiune.”
„[3] În cineva care examinează, analizează și ajunge la înțelegerea cu discernământ a acelei calități,
persistența este activă în mod neîntrerupt. Când persistența este activă în mod neîntrerupt în cineva
care examinează, analizează și ajunge la o înțelegere cu discernământ a acelei calități, atunci
persistența ca factor al iluminării devine activă. El o dezvoltă, și prin cultivare o aduce la
perfecțiune.”
„[4] În cel a cărui persistență este activă, un extaz care nu ține de carne apare. Când un extaz care
nu ține de carne apare în cineva a cărui persistență este activă, atunci extazul ca factor al iluminării
este activ. El îl dezvoltă, și prin cultivare îl aduce la perfecțiune.”
„[5] Pentru cineva cu extaz în inima lui, corpul devine calm și mintea devine calmă. Atunci când
mintea și corpul unui călugăr cu extazul în inimă devin calme, seninătatea ca factor al iluminării
devine activă. El o dezvoltă, și prin cultivare o aduce la perfecțiune.”
Page 10 of 148
„[6] Pentru cineva care este împăcat – cu corpul calm – mintea devine concentrată. Când mintea
cuiva care este împăcat – cu corpul calm – devine concentrată, atunci concentrarea ca factor al
iluminării devine activă. El o dezvoltă, și prin cultivare o aduce la perfecțiune.”
„[7] El își privește cu grijă mintea astfel concentrată, cu echilibru interior. Atunci când el își
privește cu grijă mintea astfel concentrată, cu echilibru interior, echilibrul interior ca factor al
iluminării devine activ. El îl dezvoltă, și prin cultivare îl aduce la perfecțiune.”
(În mod similar se întâmplă și cu celelalte trei cadre de referință: senzațiile, mintea și calitățile
mentale.)
„În acest mod cele patru cadre de referință sunt dezvoltate și urmate astfel încât ele duc cei șapte
factori ai iluminării la împlinire.”
Cunoașterea clară și Eliberarea
„Și cum sunt acești șapte factori ai iluminării dezvoltați și urmați astfel încât să ducă cunoașterea
clară și eliberarea la împlinire? Există cazul în care un călugăr își dezvoltă atenția ca factor al
iluminării, dependent de izolare, dependent de lipsa pasiunilor, dependent de încetare, aceasta
ducând la abandonare. El își dezvoltă analiza calităților ca factor al iluminării…, persistența ca
factor al iluminării…, extazul ca factor al iluminării…, seninătatea ca factor al iluminării…,
concentrarea ca factor al iluminării…, echilibrul interior ca factor al iluminării, dependent de
izolare, dependent de lipsa pasiunilor, dependent de încetare, aceasta ducând la abandonare.”
„În acest mod cei șapte factori ai iluminării sunt dezvoltați și urmați astfel încât să ducă
cunoașterea clară și eliberarea la împlinire.”
Acestea sunt cuvintele rostite de cel Binecuvântat. Mulțumiți, călugării s-au delectat cu cuvintele
celui Binecuvântat.
__________
Note:
1 Este vorba despre metta – iubirea necondiționată, sau universală, lipsită de atașament/agățare
(n. tr.)
2 To the fore (parimukham): Abhidhamma face o abordare etimologică a acestui termen, definindu-
l ca „în jurul” (pari-) „gurii” (mukham). Totuși în Vinaya este folosit într-un context (Cv. V. 27.4)
unde, fără urmă de îndoială, înseamnă „în fața pieptului”. Există de asemenea și posibilitatea ca
acest termen să fie folosit în mod idiomatic ca „în față”, mod în care a fost tradus aici.
3 Comentariile insistă că aici „corp” înseamnă respirație, dar este puțin probabil în acest context,
întrucât la pasul următor – fără nicio altă explicație – se face referire la respirație ca fiind „o
fabricație a corpului”. Dacă Buddha ar fi folosit doi termeni diferiți, atât de apropiați, pentru a se
referi la respirație, atunci el ar fi avut grijă să semnaleze că redefinește termenii (așa cum face mai
jos, când explică cum primul din cei patru pași ai meditației asupra respirației corespunde
practicii concentrării asupra corpului în natura lui intrinsecă ca un cadru de referință). Pasul
inspirației și expirației fiind sensibil la întregul corp se leagă de multe alte similitudini din
discursuri care înfățișează jhana ca fiind o stare de conștiență asupra întregului corp (vezi MN
119).
Page 11 of 148
4 „Inspirația și expirația sunt ale corpului, sunt trupești; aceste lucruri sunt legate de corp. De
aceea inspirația și expirația sunt fabricații ale corpului.” – MN 44.
5 „Percepțiile și senzațiile sunt mentale; aceste lucruri sunt legate de minte. De aceea percepțiile
și senzațiile sunt fabricații mentale.” – MN 44.
6 AN 9.34 arată cum mintea, pas cu pas, este eliberată temporar de apăsătoarele stări mentale, din
ce în ce mai rafinate, pe măsură ce avansează prin stadiile jhana.
7 După cum se arată, un meditator concentrându-se asupra senzațiilor ca un cadru de referință nu

ar trebui să renunțe la respirație ca bază a concentrării lui.
Mahasatipatthana Sutta – Cele Patru cadre de Constientizare sau

Referinta
Mahasatipatthana Sutta – Cele Patru cadre de

Constientizare sau Referinta Digha Nikaya
22.
Notă introductivă: Cuvântul „satipatthana” este denumirea unei abordări a meditației ce are
ca țintă stabilirea conștientizării (sati). Termenul sati este în legătură cu verbul sarati – a
aduce aminte, a ține minte. Uneori este tradus prin conștiență non-reactivă, fără agendă,
prezență pură în orice lucru ce apare, însă formula satipatthana nu comportă aceeași
traducere. Conștiența non-reactivă este un aspect al ecuanimității, o calitate ce se cultivă prin
satipatthana. În orice caz, activitatea implicată de satipatthana are o agendă motivațională:
dorința pentru Trezire, care în acest caz nu este o cauză a suferinței, ci parte din calea ce
conduce la încetarea ei (SN 51.15). Rolul conștientizării este acela de a menține mintea
ancorată corespunzător în prezent, astfel încât să își continue drumul pe Cale. Prin analogie:
Trezirea este ca și muntele de la orizont, destinația înspre care mergi cu mașina.
Conștientizarea e aceea care își aduce aminte să mențină atenția concentrată asupra drumului
înspre munte, în loc să o lase să se concentreze asupra frânturilor din imaginea muntelui ce se
ivesc pe alocuri sau să o lase a fi distrasă de drumuri ce duc în alte direcții.
Ca și termen compus, Satipatthana poate fi dezmembrată în două feluri, fie ca sati-patthana,

fundamentarea conștientizării, fie ca sati-upatthana, stabilirea conștientizării. Savanții dezbat care
dintre aceste variante reprezintă o interpretare corespunzătoare, însă în practică, ambele sunt un
subiect bun de reflecție.
- Prima interpretare se concentrează asupra obiectelor practicii meditative, punctele focale ce
conferă o fundație conștientizării – sau, pentru a folosi o expresie idiomatică englezească specifică
acestei materii, un cadru de referință. În total sunt patru astfel de cadre: trupul, în natura sa
intrinsecă, senzațiile în natura lor intrinsecă, mintea în natura ei intrinsecă și calitățile mentale în
natura lor intrinsecă. „Natura intrinsecă” menționată aici este de o importanță crucială. În cazul
trupului, de exemplu, înseamnă a vedea corpul mai degrabă în propriul său element decât în
contextul funcționalității lui în lumea exterioară (pentru că atunci lumea ar fi carul de referință).
Lăsând la o parte orice preocupare despre cum frumusețea, agilitatea sau puterea trupului se
integrează în lume, meditatorul pur și simplu trăiește experiența directă a respirației, a mișcării, a
posturilor, a proprietăților sale elementare și a inevitabilei degradări. Un principiu similar se aplică
și celorlalte cadre de referință. - A doua interpretare – sati-
upatthana – se concentrează asupra procesului practicii meditative, asupra felului în care cadrul de
Page 12 of 148
referință este stabilit. Această sutta indică trei stagii ale acestui proces, aplicate fiecărui cadru de
referință. Primul stadiu aplicat trupului este acesta:
„Călugărul rămâne concentrat asupra trupului, în natura sa intrinsecă – ardent, alert și

conștient – lăsând la o parte aviditatea și suferința în legătură cu lumea.”
„Rămâne concentrat” se referă la elementul concentrării din practica meditativă, prin intermediul
căruia meditatorul urmărește un anumit cadru de referință din mijlocul curentului conflictual al
experienței. „Ardent” se referă la efortul pus în practică, la încercarea de a abandona stările
mentale inabile1 și de a cultiva stări mentale abile2 în locul lor, tot timpul încercând să observe
diferența dintre cele două. „Alert” înseamnă a știi cu claritate ce se întâmplă în prezent.
„Conștient”, așa cum se menționează mai sus, înseamnă a putea menține continuu în minte cadrul
de referință. Deși se spune adesea că practica satipatthana este separată de practica jhana-ei, un
număr de sutta precum MN 125 și AN 8.63 – echivalează îndeplinirea acestui prim stagiu cu
atingerea primului nivel al jhana-ei. Acest punct de vedere este confirmat de multe sutta – între ele
MN 118 – ce descrie cum practicarea satipatthana-ei conduce la desăvârșirea factorilor Trezirii, care
coincid cu factorii jhana-ei.
Al doilea stadiu al practicii satipatthana este acesta:
„Acela rămâne concentrat asupra fenomenului apariției cu referire la trup, asupra

fenomenului dispariției cu referire la trup sau asupra fenomenului apariției și dispariției cu
referire la trup.”
„Fenomenul apariției și dispariției” acoperă evenimente fie direct, fie indirect legate de cadrul de
referință ales. „Direct” înseamnă schimbări în cadrul de referință însuși. De exemplu, concentrat
asupra trupului, meditatorul poate observa apariție și dispariției senzației produse de respirație în
corp. „Indirect”, în cazul de față înseamnă evenimente în oricare din celelalte trei cadre de referință,
ce sunt în relație cu trupul. De exemplu, cineva ar putea observa apariția și dispariția senzației
plăcute sau a senzației mentale de iritare cauzate de evenimente din trup. Sau cineva ar putea
observa întreruperi de conștientizare în concentrarea asupra corpului.
În oricare din aceste situații, dacă apariția și dispariția este referitoare la evenimente neutre, precum
agregatele, meditatorul este îndrumat să fie pur și simplu conștient de ele ca și evenimente și să le
lase să își urmeze cursul natural, pentru a vedea ce factori le însoțesc și cauzează apariția și
dispariția lor. Cu toate acestea, când calități mentale abile sau inabile – precum factorii Trezirii sau
Obstrucțiile – apar sau dispar, meditatorul este încurajat să cultive factorii care întăresc jhana și să
elimine factorii ce o slăbesc. Asta înseamnă să se implice activ în maximizarea calităților mentale
abile și minimalizarea celor inabile. Astfel, meditatorul dezvoltă cunoașterea intuitivă3 a procesului
apariției și dispariției, prin adoptarea unei atitudini active și sensibile în proces, la fel cum ar învăța
despre ouă încercând să le gătească, acumulând experiență din succese și eșecuri, în încercarea de a
găti mâncăruri din ce în ce mai complexe.
Pe măsură ce procesul duce la stări mai puternice și mai rafinate de concentrare, se relevă faptul că,
cu cât mai grosieră este participarea individului în procesul apariției și al dispariției derulat în
minte, cu atât mai grosier este nivelul suferinței rezultate. Această descoperire îl determină să
renunțe la nivele de participare din ce în ce mai rafinate, pe măsură ce este capabil să le detecteze,
fapt ce conduce în cel de-al treilea și ultimul stadiu al practicii satipatthana:
Page 13 of 148
„Sau conștientizarea sa că «trupul există (senzațiile, mintea, calitățile mentale» este

menținută doar în măsura necesară pentru cunoaștere și aducere aminte. Si rămâne
independent, nesusținut, neagățându-se de nimic în lume.”
Acest stadiu corespunde cu modul de percepție pe care în MN 121 Buddha îl numește „intrarea în
vid”.
„Astfel, el îl privește [acest mod de percepție] ca vid de orice nu este acolo. Orice rămâne el
discerne drept fiind prezent: «este aceasta».”
Acesta este stadiul culminant de echilibru, unde calea practicii se deschide către o stare de non-
fabricat și de acolo la fructul Trezirii și la Eliberare.
La prima vedere, cele patru cadre de referință ale practicii satipatthana par a fi patru exerciții de
meditație diferite, dar MN 118 clarifică faptul că ele pot fi centrate pe o singură practică: urmărirea
respirației. Când mintea urmărește respirația, toate cele patru cadre de referință sunt prezente.
Diferența se află în subtilitatea concentrării. Este ca și cum ai învăța să cânți la pian. Pe măsură ce
devii experimentat, devii de asemenea mai sensibil la a asculta nivelurile mai subtile ale muzicii,
ceea ce te face să cânți cu și mai multă pricepere. La fel, pe măsură ce meditatorul devine
experimentat în observarea respirației, practica satipatthana îi conferă mai multă sensibilitate în
dezvelirea straturilor din ce în ce mai subtile ale participării în momentul prezent, până când nimic
nu a mai rămas în calea eliberării totale.
Am auzit că odată, Cel Binecuvântat se afla în ținutul Kuru și în acest ținut era un oraș numit
Kammasadhamma. Acolo, Cel Binecuvântat s-a adresat călugărilor: „Călugări!”
„Da, domnule, au răspuns călugării.”
Atunci, Cel Binecuvântat a spus: „Aceasta este calea directă pentru purificarea ființelor, pentru
depășirea supărării și lamentației, pentru dispariția durerii și suferințe, pentru dobândirea metodei
corecte și pentru realizarea Eliberării – cu alte cuvinte, cele patru cadre de referință. Care patru?”
„Există situația în care, un călugăr rămâne concentrat asupra trupului, în natura sa intrinsecă –
ardent, alert și conștient – lăsând la o parte aviditatea și suferința în legătură cu lumea.
El rămâne concentrat asupra senzațiilor…, asupra minții…, asupra calităților mentale, în natura lor
intrinsecă – ardent, alert și conștient – lăsând la o parte aviditatea și suferința în legătură cu lumea.”
A. Trupul
„Și cum rămâne un călugăr concentrat asupra trupului, în natura sa intrinsecă?”
[1] „Există situația în care un călugăr care s-a refugiat în sălbăticie, la umbra unui copac sau într-o
clădire părăsită, stă jos cu picioarele încrucișate, își menține corpul drept, având conștientizarea
drept prioritate. Întotdeauna conștient inspiră, conștient expiră.”
„Inspirând lung, el știe că inspiră lung ori expirând lung, el știe că expiră lung. Sau inspirând scurt,
el știe că inspiră scurt ori expirând scurt el știe că expiră scurt. El se antrenează să inspire sensibil la
întregul corp (al respirației) și să expire sensibil la întregul corp (al respirației). Se antrenează să
inspire calmând activitatea corpului (respirației) și să expire calmând activitatea corpului
(respirației). La fel cum un strungar priceput sau ucenicul său, atunci când strunjește o piesă lungă
Page 14 of 148
știe că strunjește o piesă lungă ori când strunjește o piesă scurtă știe că strunjește o piesă scurtă; în
același fel, călugărul, când inspiră lung știe că inspiră lung ori când expiră scurt știe că expiră
scurt… El se antrenează să inspire calmând activitatea corpului (respirației) și să expire calmând
activitatea corpului (respirației).”
„În acest fel, el rămâne concentrat în interior, asupra trupului, în natura sa intrinsecă ori în exterior,
asupra trupului, în natura sa intrinsecă ori în interior și exterior, asupra trupului, în natura sa
intrinsecă. Sau el rămâne concentrat asupra fenomenului apariției cu referire la trup, asupra
fenomenului dispariției cu referire la trup sau asupra fenomenului apariției și dispariției cu referire
la trup. Sau conștientizarea sa că «trupul există» este menținută doar în măsura necesară pentru
cunoaștere și aducere aminte. Si rămâne independent, nesusținut, neagățându-se de nimic în lume.
În acest mod un călugăr rămâne concentrat asupra trupului, în natura sa intrinsecă.”
[2] „Și mai departe, atunci când merge, călugărul știe că merge. Când stă în picioare, el știe că stă în
picioare. Când șede, el știe că șede. Când stă întins, el știe că stă întins. Indiferent cum îi este
dispus corpul el știe poziția acestuia.”
„În acest fel, el rămâne concentrat în interior, asupra trupului, în natura sa intrinsecă ori în
exterior… , neagățându-se de nimic în lume. În acest mod un călugăr rămâne concentrat asupra
trupului, în natura sa intrinsecă.”
[3] „Și mai departe, când merge înainte și se întoarce, el devine pe deplin atent; când privește
înainte sau în depărtare… când își îndoaie sau își întinde membrele… când își poartă roba
exterioară, roba superioară și bolul… când mănâncă, când bea, când mestecă și degustă… când
urinează și defechează… când merge, stă, șede, adoarme, se trezește, vorbește și tace, el devine pe
deplin atent.”
[4] „Și mai departe… ca și cum ar fi un sac cu deschizături la ambele capete, umplut cu diferite
soiuri de boabe – grâu, orez, linte, fasole, susan, orez decorticat – iar un om cu vederea bună
golindu-l ar reflecta: «Acesta este grâu, acesta este orez, aceasta este linte, aceasta este fasole,
acesta este susan, acesta este orez decorticat». În același fel, călugări, un călugăr reflectează chiar
asupra acestui corp de la tălpi în sus, de la creștet în jos, învelit în piele și plin de diverse lucruri
murdare: «În acest trup se găsește părul capului, părul trupului, unghii, dinți, piele, carne, tendoane,
oase, măduvă, rinichi, inimă, ficat, pleură, splină, plămâni, intestin gros, intestin subțire, stomac,
fecale, bilă, flegmă, puroi, sânge, transpirație, grăsime, sebum, salivă, mucus, lichid articular,
urină».”
[5] „Și mai departe… precum un măcelar priceput sau ucenicul său, după ce a ucis o vacă, ar sta la
o răscruce de drumuri și ar tranșa-o, călugărul contemplează tocmai acest trup – indiferent cum stă,
indiferent cum este dispus – prin prisma proprietăților sale: «În acest corp există elementul pământ,
elementul lichid, elementul foc și elementul vânt».”
Page 15 of 148
[6] „Și mai departe, dacă ar vedea un cadavru aruncat într-un cimitir – mort de o zi, două zile, trei
zile – umflat, livid și putrezind, el proiectează această percepție tocmai asupra acestui trup (al său):
«Acest trup, de asemenea, are aceeași natură, același viitor, aceeași soartă inexorabilă»…”
„Sau dacă ar vedea un cadavru aruncat într-un cimitir, ciugulit de corbi, vulturi și șoimi, de câini,
hiene și alte creaturi.. un schelet mânjit de sânge, legat în tendoane… un schelet fără carne și sânge
legat în tendoane… oase dezlipite de tendoane, împrăștiate în toate direcțiile – aici un os de la
mână, acolo un os de la picior, aici o tibie, acolo un femur, aici un os de la șold, acolo o vertebră,
aici o coastă, acolo sternul, aici un omoplat, acolo o claviculă, aici maxilarul, acolo un dinte, aici
craniul… descompus într-o pulbere: el proiectează această percepție tocmai asupra acestui trup (al
său): «Acest trup, de asemenea, are aceeași natură, același viitor, aceeași soartă inexorabilă»…”
„În acest fel, el rămâne concentrat în interior, asupra trupului, în natura sa intrinsecă ori în exterior,
asupra trupului, în natura sa intrinsecă ori în interior și exterior, asupra trupului, în natura sa
intrinsecă. Sau el rămâne concentrat asupra fenomenului apariției cu referire la trup, asupra
fenomenului dispariției cu referire la trup sau asupra fenomenului apariției și dispariției cu referire
la trup. Sau conștientizarea sa că «trupul există» este menținută doar în măsura necesară pentru
cunoaștere și aducere aminte. Si rămâne independent, nesusținut, neagățându-se de nimic în lume.
În acest mod un călugăr rămâne concentrat asupra trupului, în natura sa intrinsecă.”
B. Senzațiile
„Și cum rămâne un călugăr concentrat asupra senzațiilor, în natura lor intrinsecă?”
Există situația în care un călugăr, atunci când simte o senzație dureroasă, știe că simte o senzație
dureroasă. Când simte o senzație plăcută, el știe că simte o senzație plăcută. Când simte o senzație
nici plăcută nici neplăcută, el știe că simte o senzație nici plăcută nici neplăcută.”
„Atunci când simte o senzație carnală dureroasă, știe că simte o senzație carnală dureroasă. Atunci
când simte o senzație necarnală dureroasă, știe că simte o senzație necarnală dureroasă. Când simte
o senzație carnală plăcută, el știe că simte o senzație carnală plăcută. Când simte o senzație
necarnală plăcută, el știe că simte o senzație necarnală plăcută. Când simte o senzație carnală nici
plăcută nici neplăcută, el știe că simte o senzație carnală nici plăcută nici neplăcută. Când simte o
senzație necarnală nici plăcută nici neplăcută, el știe că simte o senzație necarnală nici plăcută nici
neplăcută.
„În acest fel, el rămâne concentrat în interior, asupra senzațiilor, în natura lor intrinsecă ori în
exterior, asupra senzațiilor, în natura lor intrinsecă ori în interior și exterior, asupra senzațiilor, în
natura lor intrinsecă. Sau el rămâne concentrat asupra fenomenului apariției cu referire la senzații,
asupra fenomenului dispariției cu referire la senzații sau asupra fenomenului apariției și dispariției
cu referire la senzații. Sau conștientizarea sa că «senzațiile există » este menținută doar în măsura
necesară pentru cunoaștere și aducere aminte. Și rămâne independent, nesusținut, neagățându-se de
nimic în lume. În acest mod un călugăr rămâne concentrat asupra senzațiilor, în natura sa
intrinsecă.”
C. Mintea
Page 16 of 148
„Și cum rămâne un călugăr concentrat asupra minții, în natura ei intrinsecă?”
Există situația în care un călugăr, atunci când în mintea lui este prezentă dorința, știe că în mintea
lui este prezentă dorința. Când în mintea lui nu este prezentă dorința, el știe că în mintea lui nu este
prezentă dorința. Când în mintea lui este prezentă aversiunea, știe că în mintea lui este prezentă
aversiunea. Când în mintea lui nu este prezentă aversiunea, el știe că în mintea lui nu este prezentă
aversiunea. Când în mintea lui este prezentă iluzia, știe că în mintea lui este prezentă iluzia. Când în
mintea lui nu este prezentă iluzia, el știe că în mintea lui nu este prezentă iluzia.”
Cânt mintea lui este restrânsă, el știe că mintea lui este restrânsă. Când mintea lui este împrăștiată el
știe că mintea lui este împrăștiată. Când mintea lui este extinsă, el știe că mintea lui este extinsă.
Când mintea lui nu este lărgită, el știe că minte lui nu este lărgită. Când mintea lui este depășită el
știe că mintea lui este depășită. Când mintea lui este nedepășită, el știe că mintea lui este
nedepășită. Când mintea lui este concentrată, el știe că mintea lui este concentrată. Când mintea lui
nu este concentrată, el știe că mintea lui nu este concentrată. Când mintea lui este eliberată, el știe
că mintea lui este eliberată. Când mintea lui nu este eliberată, el știe că mintea lui nu este eliberată.
„În acest fel, el rămâne concentrat în interior, asupra minții, în natura ei intrinsecă ori în exterior,
asupra minții, în natura ei intrinsecă ori în interior și exterior, asupra minții, în natura ei intrinsecă.
Sau el rămâne concentrat asupra fenomenului apariției cu referire la minte, asupra fenomenului
dispariției cu referire la minte sau asupra fenomenului apariției și dispariției cu referire la minte.
Sau conștientizarea sa că «mintea există» este menținută doar în măsura necesară pentru cunoaștere
și aducere aminte. Si rămâne independent, nesusținut, neagățându-se de nimic în lume. În acest
mod un călugăr rămâne concentrat asupra minții, în natura sa intrinsecă.”
D. Calitățile mentale
„Și cum rămâne un călugăr concentrat asupra calităților mentale în natura lor intrinsecă?”
„Există situația în care în care un călugăr rămâne concentrat asupra calităților mentale în natura lor
intrinsecă cu referire la cele cinci obstrucții. și cum rămâne un călugăr concentrat asupra calităților
mentale în natura lor intrinsecă cu referire la cele cinci obstrucții? În cazul în care este prezentă
dorința senzuală, călugărul știe că «În mine este prezentă dorința senzuală.» Sau, nefiind prezentă
dorința senzuală el știe «În mine nu este prezentă dorința senzuală.» El știe cum apare dorința
senzuală neapărută încă. El știe cum este abandonată dorința senzuală odată ce aceasta a apărut. și
știe cum nu va mai apărea dorința senzuală abandonată.” (Aceeași formulă și cu restul obstrucțiilor:
aversiunea, lenea și toropeala, agitația și anxietatea și incertitudinea).
„În acest fel, el rămâne concentrat în interior, asupra calităților mentale, în natura lor intrinsecă ori
în exterior, asupra calităților mentale, în natura lor intrinsecă ori în interior și exterior, asupra
calităților mentale, în natura lor intrinsecă. Sau el rămâne concentrat asupra fenomenului apariției
cu referire la calitățile mentale, asupra fenomenului dispariției cu referire la calitățile mentale sau
asupra fenomenului apariției și dispariției cu referire la calitățile mentale. Sau conștientizarea sa că
«calitățile mentale există» este menținută doar în măsura necesară pentru cunoaștere și aducere
aminte. Si rămâne independent, nesusținut, neagățându-se de nimic în lume. În acest mod un
călugăr rămâne concentrat asupra calităților mentale, în natura lor intrinsecă, cu referire la cele cinci
obstrucții.”
„Și mai departe, călugărul rămâne concentrat asupra asupra calităților mentale în natura lor
intrinsecă cu referire la cele cinci agregate ale agățării. și cum rămâne un călugăr concentrat asupra
Page 17 of 148
calităților mentale în natura lor intrinsecă cu referire la cele cinci agregate ale agățări? Există
situația în care un călugăr știe: «Astfel este forma, astfel este apariția ei, astfel este dispariția ei.
Astfel este senzația.. Astfel este percepția.. Astfel sunt fabricațiile.. Astfel este conștiința, astfel este
apariția ei, astfel este dispariția ei»”
în exterior.. nesusținut, neagățându-se de nimic în lume. În acest mod un călugăr rămâne concentrat
asupra calităților mentale, în natura lor intrinsecă, cu referire la cele cinci agregate ale agățări.”
intrinsecă cu referire la cele șase porți interne și externe ale simțurilor. și cum rămâne un călugăr
concentrat asupra calităților mentale în natura lor intrinsecă cu referire la cele șase porți interne și
externe ale simțurilor? Există situația în care un călugăr știe ochiul, știe formele, știe obstacolele
care apar în dependență de amândouă. El știe cum apare un obstacol neapărut încă. El știe cum este
abandonat obstacolul odată ce aceasta a apărut. și știe cum nu va mai apărea obstacolul abandonat.”
(Aceeași formulă și cu restul porților simțurilor: urechea, nasul, limba, trupul și intelectul).”
asupra calităților mentale, în natura lor intrinsecă, cu referire la cele șase porți interne și externe ale
simțurilor.”
intrinsecă cu referire la cei șapte factori ai Iluminării. și cum rămâne el concentrat asupra calităților
mentale în natura lor intrinsecă cu referire la cei șapte factori ai Iluminării? Există situația în care
Conștientizarea ca factor al Iluminării este prezentă, el știe: «Conștientizarea ca factor al Iluminării
este prezentă în mine», Sau nefiind prezentă Conștientizarea ca factor al Iluminării, el știe:
«Conștientizarea ca factor al Iluminării nu este prezentă în mine»” El știe cum apare El știe cum
apare conștientizarea ca factor al Iluminării neapărută încă. și știe cum ajunge la culme cultivarea
conștientizării ca factor al Iluminării, odată ce aceasta a apărut (Aceeași formulă și cu restul
factorilor Iluminării: analiza calităților, persistența, extazul, calmul, concentrarea și detașarea).”
asupra calităților mentale, în natura lor intrinsecă, cu referire la cei șapte factori ai Iluminării.”
intrinsecă cu referire la cele patru adevăruri nobile. și cum rămâne el concentrat asupra calităților
mentale în natura lor intrinsecă cu referire la cele patru adevăruri nobile? Există situația în care el
știe, așa cum este, că «Aceasta este suferința… Aceasta este originea suferinței… Aceasta este
încetarea suferinței… Aceasta este calea ce conduce la încetarea suferinței»”
„Acum, care este nobilul adevăr al suferinței? Nașterea este suferință, îmbătrânirea este
suferință, moartea este suferință; tristețea, lamentația, durerea, nefericirea și disperarea sunt
suferință; asocierea cu neplăcutul este suferință; separarea de plăcut este suferință; să nu
primești ceea ce vrei este suferință. Pe scurt, cele cinci agregate ale agățării creează suferință.”
„Și ce este nașterea? Orice naștere, succesiune, ființare, ivire, apariție a agregatelor și dobândire a
sferelor senzoriale a variatelor ființe din acest grup de ființe sau din altele, se cheamă naștere.”
Page 18 of 148
„Și ce este îmbătrânirea? Orice îmbătrânire, veștejire, sfărâmare, înălbire, zbârcire, orice declin al
forței vitale, scădere a facultăților variatelor ființe din acest grup de ființe sau din altele, se cheamă
îmbătrânire.”
„Și ce este moartea? Orice deces, stingere, destrămare, dispariție, moarte, împlinire a timpului,
dezmembrare a agregatelor, abandonare a trupului, întrerupere a forței vitale a variatelor ființe din
acest grup de ființe sau din altele, se cheamă moarte.”
„Și ce este tristețea? Orice tristețe, întristare, mâhnire, tristețe interioară, mâhnire interioară a
cuiva atins de nenorocire, de un lucru dureros, aceasta se cheamă tristețe.”
„Și ce este lamentația? Orice plâns, jale, lamentație, lăcrimare, tânguire a cuiva atins de
nenorocire, de un lucru dureros, aceasta se cheamă lamentație.”
„Și ce este durerea? Orice este experimentat ca o durerea trupească, un disconfort trupesc, durere
sau disconfort născut din contact trupesc, se cheamă durere.”
„Și ce este nefericirea? Orice este experimentat ca durere mentală, disconfort mental, durere sau
disconfort născut din contact mental, se cheamă nefericire.”
„Și ce este disperarea? Orice disperare, deznădejde, disperare a cuiva tins de nenorocire, de un
lucru dureros, aceasta se cheamă disperare.”
„Și ce este suferința asocierii cu neplăcutul? Există situația când priveliști, sunete, mirosuri,
gusturi sau senzații tactile de nedorit, neplăcute neatractive îi apar cuiva; sau cineva este în
conexiune, contact, relație, interacțiune cu cei care îi doresc răul sau vor să îi facă rău sau să îi
doresc disconfort sau nu îi doresc să se elibereze din jug. Aceasta se cheamă suferința asocierii cu
neplăcutul.”
„Și ce este suferința separării de plăcut? Există situația când priveliști, sunete, mirosuri, gusturi
sau senzații tactile de dorit, plăcute atractive nu îi apar cuiva; sau cineva nu este în conexiune,
contact, relație, interacțiune cu cei care îi doresc binele sau vor să îi facă bine sau să îi doresc
confort sau îi doresc să se elibereze din jug, nici cu mama sa, cu tatăl, cu fratele 4, sora, prietenii,
camarazii sau cu rudele. Aceasta se cheamă suferința separării de plăcut.”
„Și ce este suferința de a nu primi ceea ce vrei? Fiind subiect al nașterii, se naște dorința «O! Fie
ca noi să nu fim subiect al nașterii, fie ca nașterea să ne ocolească.» Însă așa ceva nu se dobândește
doar prin dorință. Aceasta este suferința de a nu primi ceea ce vrei. Fiind subiect al îmbătrânirii,
bolii, morții, tristeții, lamentației, durerii, nefericirii și disperării se naște dorința «O! Fie ca noi să
nu fim subiect al îmbătrânirii, bolii, morții, tristeții, lamentației, durerii, nefericirii și disperării și
fie ca îmbătrânirea, boala, moartea, tristețea, lamentația, durerea, nefericirea și disperarea să ne
ocolească.» Însă așa ceva nu se dobândește doar prin dorință.. Aceasta este suferința de a nu primi
ceea ce vrei.”
„Și care sunt cele cinci agregate ale agățării care, pe scurt, sunt suferință? Forma ca și agregat
al agățării este suferință, senzația ca și agregat al agățării este suferință, percepția ca și agregat al
agățării este suferință, fabricațiile ca și agregat al agățării sunt suferință, conștiința ca și agregat
al agățării este suferință. Acestea sunt cele cinci agregate ale agățării care, pe scurt, sunt
suferință.”
„Acesta este nobilul adevăr al suferinței.”

Page 19 of 148
„Și care este nobilul adevăr al originii suferinței? Dorința ce conduce la devenire – însoțită de
pasiune și încântare, găsind încântare acum aici, apoi acolo – dorința senzuală, dorința pentru
devenire, dorința pentru ne-devenire.”
„Și unde apare dorința atunci când apare? și unde se adăpostește atunci când se adăpostește? În
orice îndrăgește și place în termeni lumești. Acolo apare dorința atunci când apare. Acolo se
adăpostește atunci când se adăpostește.”
„Și ce îndrăgește și place în termeni lumești? Ochiul îndrăgește și place în termeni lumești. Acolo
apare dorința atunci când apare. Acolo se adăpostește atunci când se adăpostește.”
„Ochiul.... Urechea… Nasul… Limba… Trupul… Intelectul…”
„Formele… Sunetele… Mirosurile… Gusturile… Senzațiile tactile… Ideile…”
„Conștiința ochiului… Conștiința urechii… Conștiința nasului… Conștiința limbii… Conștiința

trupului… Conștiința intelectului…”
„Contactul cu ochiul… Contactul cu urechea… Contactul cu nasul… Contactul cu limba…

Contactul cu trupul… Contactul cu intelectul…”
„Senzația născută din contactul cu ochiul… Senzația născută din contactul cu urechea… Senzația
născută din contactul cu nasul… Senzația născută din contactul cu limba… Senzația născută din
contactul cu trupul… Senzația născută din contactul cu intelectul…”
„Percepția formelor… Percepția sunetelor… Percepția mirosurilor… Percepția gusturilor…

Percepția senzațiilor tactile… Percepția ideilor…”
„Intenția referitoare la forme… Intenția referitoare la sunete… Intenția referitoare la mirosuri…

Intenția referitoare la gusturi… Intenția referitoare la senzații tactile… Intenția referitoare la
idei…”
„Dorința pentru forme… Dorința pentru sunete… Dorința pentru mirosuri… Dorința pentru
gusturi… Dorința pentru senzații tactile… Dorința pentru idei…”
„Gânduri direcționate înspre forme… Gânduri direcționate înspre sunete… Gânduri direcționate
înspre mirosuri… Gânduri direcționate înspre gusturi… Gânduri direcționate înspre senzații
tactile… Gânduri direcționate înspre idei…”
„Evaluarea formelor… Evaluarea sunetelor… Evaluarea mirosurilor… Evaluarea gusturilor…

Evaluarea senzațiilor tactile… Evaluarea ideilor ...........îndrăgește și place în termeni lumești.
Acolo apare dorința atunci când apare. Acolo se adăpostește atunci când se adăpostește.”
„Acesta este nobilul adevăr al originii suferinței.”
„Și care este nobilul adevăr al încetării suferinței? Dispariția completă și încetarea, renunțarea,
abandonarea, eliberarea și lepădarea de chiar această dorință.”
„Și unde este abandonată această dorință atunci când este abandonată? și unde încetează ea atunci
când încetează? În orice îndrăgește și place în termeni lumești. Acolo este abandonată această
dorință atunci când este abandonată. Acolo încetează ea atunci când încetează.”
Page 20 of 148
„Și ce îndrăgește și place în termeni lumești? Ochiul îndrăgește și place în termeni lumești. Acolo
este abandonată această dorință atunci când este abandonată. Acolo încetează ea atunci când
încetează.”
„Ochiul…. Urechea… Nasul… Limba… Trupul… Intelectul…”
„Formele… Sunetele… Mirosurile… Gusturile… Senzațiile tactile… Ideile…”
„Conștiința ochiului… Conștiința urechii… Conștiința nasului… Conștiința limbii… Conștiința

trupului… Conștiința intelectului…”
„Contactul cu ochiul… Contactul cu urechea… Contactul cu nasul… Contactul cu limba…

Contactul cu trupul… Contactul cu intelectul…”
„Senzația născută din contactul cu ochiul… Senzația născută din contactul cu urechea… Senzația
născută din contactul cu nasul… Senzația născută din contactul cu limba… Senzația născută din
contactul cu trupul… Senzația născută din contactul cu intelectul…”
„Percepția formelor… Percepția sunetelor… Percepția mirosurilor… Percepția gusturilor…

Percepția senzațiilor tactile… Percepția ideilor…”
„Intenția referitoare la forme… Intenția referitoare la sunete… Intenția referitoare la mirosuri…

Intenția referitoare la gusturi… Intenția referitoare la senzații tactile… Intenția referitoare la
idei…”
„Dorința pentru forme… Dorința pentru sunete… Dorința pentru mirosuri… Dorința pentru
gusturi… Dorința pentru senzații tactile… Dorința pentru idei…”
„Gânduri direcționate înspre forme… Gânduri direcționate înspre sunete… Gânduri direcționate
înspre mirosuri… Gânduri direcționate înspre gusturi… Gânduri direcționate înspre senzații
tactile… Gânduri direcționate înspre idei…”
„Evaluarea formelor… Evaluarea sunetelor… Evaluarea mirosurilor… Evaluarea gusturilor…

Evaluarea senzațiilor tactile… Evaluarea ideilor îndrăgește și place în termeni lumești. Acolo este
abandonată această dorință atunci când este abandonată. Acolo încetează ea atunci când încetează.”
„Acesta este nobilul adevăr al încetării suferinței.”
„Și care este nobilul adevăr al căii ce conduce la încetarea suferinței?

Tocmai această nobilă cale în opt părți: înțelegere corectă, intenție corectă, vorbire corectă,
acțiune corectă, mod de viață corect, efort corect, conștientizare corectă și concentrare corectă.”
„Și ce este înțelegerea corectă? Cunoașterea referitoare la suferință, originea suferinței, încetarea
suferinței și la calea ce conduce la încetarea suferinței. Aceasta se cheamă înțelegere corectă.”
„Și ce este intenția corectă? Aspirația către renunțare, către eliberarea de aversiune, către inocență.
Aceasta se cheamă intenție corectă.”
„Și ce este vorbirea corectă? Abținerea de la minciună, de la discursuri ce provoacă discordie, de

la vorbire abuzivă și vorbărie goală. Aceasta se cheamă vorbire corectă.”
Page 21 of 148
„Și ce este acțiunea corectă? Abținerea de la a ucide, a fura, de la sex ilicit. Aceasta se cheamă
acțiune corectă.”
„Și ce este modul de viață corect? Există situația în care un discipol al celor nobili, abandonând un
mod de viață necinstit, se întreține printr-un mod de viață cinstit. Acesta se cheamă mod de viață
corect.”
„Și ce este efortul corect? Există situația în care un călugăr generează dorință, se străduiește,
generează persistență, își susține și își exercită intenția pentru ne-apariția calităților rele și inabile
care nu au apărut încă… pentru abandonarea calităților mentale rele și inabile care au apărut…
pentru apariția calităților mentale abile care nu au apărut încă… și pentru menținerea, ne-întinarea,
creșterea, împlinirea, cultivarea și culminarea calităților abile ce au apărut. Acesta se cheamă efort
corect.”
„Și ce este conștientizarea corectă? Există situația în care un călugăr rămâne concentrat asupra
trupului în natura sa intrinsecă – ardent, alert și conștient – lăsând la o parte aviditatea și suferința
în legătură cu lumea. El rămâne concentrat asupra senzațiilor în natura lor intrinsecă… minții în
natura ei intrinsecă… calităților mentale în natura lor intrinsecă – ardent, alert și conștient – lăsând
la o parte aviditatea și suferința în legătură cu lumea. Aceasta se cheamă conștientizare corectă.”
„Și ce este concentrarea corectă? Există situația în care un călugăr – destul de retras din
senzualitate, retras din calitățile mentale inabile – intră și rămâne în prima jhana: extaz și plăcere
născută din retragere, însoțită de gândire direcționată și evaluativă. Odată cu potolirea gândirii
direcționate și evaluative, el intră și rămâne în cea de a doua jhana: extaz și plăcere născută din
pace, uniformizarea conștienței eliberată de gândire direcționată și evaluativă – siguranță
interioară. Odată cu dispariția extazului, el rămâne netulburat, conștient și alert, simțind plăcere în
trup. El intră și rămâne în cea de a treia jhana, despre care Cei Nobili spun: «Netulburat și alert, are
o ședere plăcută». Odată cu abandonarea plăcerii și a durerii – odată cu dispariția exaltării și
suferinței – el intră și rămâne în cea de a patra jhana: calm și conștiență pură, nici plăcere, nici
durere. Aceasta se cheamă concentrare corectă.
„Aceasta este nobila cale ce conduce la încetarea suferinței.”
în exterior, asupra calităților mentale, în natura lor intrinsecă ori în interior și exterior, asupra
calităților mentale, în natura lor intrinsecă. Sau el rămâne concentrat asupra fenomenului apariției
cu referire la calitățile mentale, asupra fenomenului dispariției cu referire la calitățile mentale sau
asupra fenomenului apariției și dispariției cu referire la calitățile mentale. Sau conștientizarea sa că
«calitățile mentale există» este menținută doar în măsura necesară pentru cunoaștere și aducere
aminte. Si rămâne independent, nesusținut, neagățându-se de nimic în lume. În acest mod un
călugăr rămâne concentrat asupra calităților mentale, în natura lor intrinsecă, cu referire la cele
patru adevăruri nobile…”
E. Concluzie
„Acum, dacă cineva cultivă aceste patru cadre de referință în acest mod timp de șapte ani, se poate
aștepta la unul din două fructe: fie Cunoașterea aici și acum, fie – dacă a mai rămas vreo fărâmă de
atașament – stadiul de ne-reîntoarcere.”
„Lăsați cei șapte ani. Dacă cineva cultivă aceste patru cadre de referință în acest mod timp de șase
ani… cinci.. patru… trei… doi… un an… șapte luni… șase luni… cinci… patru… trei… două… o
Page 22 of 148
lună… o jumătate de lună, se poate aștepta la unul din două fructe: fie Cunoașterea aici și acum, fie
– dacă a mai rămas vreo fărâmă de atașament – stadiul de ne-reîntoarcere.”
„Lăsați jumătatea de lună. Dacă cineva cultivă aceste patru cadre de referință în acest mod timp de
șapte zile, se poate aștepta la unul din două fructe: fie Cunoașterea aici și acum, fie – dacă a mai
rămas vreo fărâmă de atașament – stadiul de ne-reîntoarcere.
„Aceasta este calea directă pentru purificarea ființelor, pentru depășirea supărării și lamentației,
pentru dispariția durerii și suferințe, pentru dobândirea metodei corecte și pentru realizarea
Eliberării – cu alte cuvinte, cele patru cadre de referință. Astfel a fost spus și în legătură cu aceasta
a fost spus.”
Aceasta a spus Cel Binecuvântat. Mulțumiți, călugării au fost încântați de cuvintele Celui
Binecuvântat.
Parinibbana Sutta. Eliberarea totala
Parinibbana Sutta – Eliberarea totală

Samyutta Nikaya 6.15
Odată, Cel Binecuvântat se afla lângă Kusinara în Upavattana, crângul de arbori Sal al Mallanilor,
cu ocazia eliberării sale totale. Atunci Cel Binecuvântat s-a adresat călugărilor, „Astfel vă predic
călugări: Toate lucrurile compuse sunt sortite decăderii. Ajungeți la desăvârșire folosind atenția”.
Acestea au fost ultimele cuvinte ale lui Tathagata.
Apoi Cel Binecuvântat a intrat în prima jhana. Ieșind de acolo, a intrat în cea de a doua jhana.
Ieșind de acolo a intrat în cea de a treia jhana… cea de a patra jhana… în dimensiunea spațiului
infinit… în dimensiunea conștienței infinite… în dimensiunea nimicului… în dimensiunea nici a
percepției nici a non-percepției. Ieșind de acolo a intrat în sfârșitul percepției și a senzațiilor.
Apoi ieșind din sfârșitul percepției și a senzațiilor, a intrat în dimensiunea nici a percepției nici a
non-percepției. Ieșind de acolo, a intrat în dimensiunea nimicului… în dimensiunea conștienței
infinite… în dimensiunea spațiului infinit… cea de a patra jhana… în cea de a treia jhana… Ieșind
din prima jhana a intrat în cea de a doua… a treia… a patra jhana. Ieșind din cea de a patra jhana,
imediat a fost pe deplin Eliberat.
Când Cel Binecuvântat a fost pe deplin Eliberat, simultan cu Eliberarea, Sahampati Brahma a rostit
acest verset:
Toate ființele – toate din lume,

își vor abandona agoniselile trupești,
acolo unde un astfel de Învățător,
fără egal în lume,
unde Tathagata, cu puterea dobândită
– Cel Corect, Prin Sine Însuși Deșteptat –
a fost pe deplin
Eliberat.
Page 23 of 148
Când Cel Binecuvântat a fost pe deplin Eliberat, simultan cu Eliberarea, Sakka, conducătorul zeilor,
a rostit acest verset:
Cât de inconstante sunt lucrurile compuse!

Natura lor: aceea de a apărea și de a dispărea.
Ele se dizolvă în timp ce apar.
Amuțirea lor este extaz.
Când Cel Binecuvântat a fost pe deplin Eliberat, simultan cu Eliberarea, Venerabilul Ananda, a
rostit acest verset:
A fost copleșitor.
A fost înfiorător când,
manifestându-și realizările
de frunte în toate lucrurile,
Cel Corect, Prin Sine Însuși Deșteptat
a fost pe deplin Eliberat.
Când Cel Binecuvântat a fost pe deplin Eliberat, simultan cu Eliberarea, Venerabilul Ananda, a
rostit acest verset:
Nu mai respira și nu mai inspira,

El care era Astfel, cu mintea de neclintit,
imperturbabil
și înclinat înspre pace:
înțeleptul cu răstimpul împlinit.
Cu inima neîndoită
a îndurat durerea.
Ca dezlegarea unei flăcări
a fost eliberarea sa
de conștiență.
Ayacana Sutta. Invitația
Ayacana Sutta - Invitația

Samyutta Nikaya 6.1
Nota: Aceasta este sutta in care Buddha, la foarte putin timp dupa Realizare, este convins de
Brahma Sahampati sa isi impartaseasca descoperirile si invataturile Trezirii, desi initial acesta
avea indoieli ca Realizarea lui ar putea fi inteleasa de altcineva.
Am auzit că odată, când Cel Binecuvântat era doar de puțin timp iluminat stătea în Uruvela, pe
malul râului Nerañjara, la poalele Copacului păstorului de capre. Apoi, stând în singurătate, acest
raționament i-a apărut în conștiință: „Această Doctrină ce am dobândit-o este profundă, greu de
văzut, greu de realizat, aducătoare de pace, rafinată, dincolo de orizontul presupunerilor, subtilă,
destinată celor înțelepți. Însă această generație se complace în atașament, este stârnită de
atașament, se bucură de atașament. Pentru o generație care se complace în atașament, este stârnită
de atașament, se bucură de atașament, această condiționalitate și această interdependență este greu
Page 24 of 148
de văzut. Această stare, de asemenea, este greu de văzut: dezagregarea tuturor lucrurilor compuse,
abandonarea tuturor posesiilor, încetarea setei, lipsa de pasiune, încetarea, Necondiționatul. și dacă
ar fi să predau această Doctrină (Dhamma) și nu aș fi înțeles, asta ar fi obositor și supărător pentru
mine”
Imediat apoi, aceste versete, nerostite în trecut, neauzite, i s-au ivit (în minte) Celui Binecuvântat:
„Destul acum cu (gândurile despre) predarea a ceea ce cu dificultate am deslușit. Aceasta Doctrină
nu este ușor de realizat de către acei copleșiți de aversiune și pasiune. Ce este abstrus, subtil, adânc,
greu de văzut, ce curge împotriva curentului – cei ce se desfată în pasiune, învăluiți în masa de
întuneric, nu vor vedea.”
În timp ce Cel Binecuvântat reflecta astfel, mintea sa înclina cu ușurință înspre a nu preda Doctrina.
Atunci, Brahma Sahampati, știind cu propria-i conștiință raționamentul din conștiința Celui
Binecuvântat s-a gândit: „Lumea este pierdută! Lumea este distrusă! Mintea lui Tathagata,
Arhatului, Celui Deplin Iluminat înclină cu ușurință înspre a nu preda doctrina.”
Atunci, așa cum un bărbat puternic și-ar întinde brațul îndoit sau și-ar îndoi brațul întins, Brahma
Sahampati a dispărut din lumea-Brahma și a reapărut în fața Celui Binecuvântat. Aranjându-și roba
superioară pe un umăr, a îngenuncheat așezând pe pământ genunchiul drept, l-a salutat pe Cel
Binecuvântat cu mâinile (împreunate) în dreptul inimii și I-a spus: „Stăpâne, Cel Binecuvântat să
predea Doctrina! Cel Ajuns Departe să predea Doctrina! Există ființe cu puțin praf în ochi care se
ofilesc pentru că nu aud Doctrina. Aceia vor fi cei ce vor înțelege Doctrina.”
Asta a spus Brahma Sahampati. Spunând asta el a mai adăugat:
„În trecut a apărut printre Magadhani o doctrină impură născocită de către cei pătați. Deschide ușa
către Nemurire! Lasă-i să asculte Doctrina realizată de Cel Fără de Pată! Așa cum cineva, stând pe
un pisc stâncos ar vedea oameni peste tot dedesubt, la fel, o Înțeleptule, cu vederea ta
atotcuprinzătoare urcă în palatul zămislit de Doctrină. Eliberat de durere, privește oamenii
cufundați în durere, împovărați de naștere și îmbătrânire. Ridică-te eroule, victoriosule! O
Învățătorule, colindă fără de griji în lume. Predă Doctrina, o Binecuvântatule. Vor fi și din aceia
care o vor înțelege.”
Atunci, Cel Binecuvântat, înțelegând invitația făcută de Brahma, din compasiune pentru ființe, a
survolat lumea cu ochiul unui Trezit.
Făcând așa a văzut ființe cu puțin praf în ochi și din acelea cu mult (praf), din acelea cu aptitudini
ascuțite, și din acelea cu (aptitudini) greoaie, din acelea cu atribute bune și din acelea cu (atribute)
rele, din acelea ușor de învățate și din acelea greu (de învățat), unele dintre ele văzând dizgrație și
pericol în cealaltă lume.
La fel cum într-un lac cu lotuși albaștrii, roșii sau albi, unii dintre lotuși – născuți și crescuți în apă
– ar putea înflori cât sunt încă sub apă, fără a se ridica deasupra ei; unii ce stau la același nivel cu
apa; în timp ce alții ar putea să se ridice din apă și să stea fără a fi pătați de apă – la fel, survolând
lumea cu ochiul unui Trezit, Cel Binecuvântat a văzut ființe cu puțin praf în ochi și din acelea cu
mult (praf), din acelea cu aptitudini ascuțite, și din acelea cu (aptitudini) greoaie, din acelea cu
Page 25 of 148
atribute bune și din acelea cu (atribute) rele, din acelea ușor de învățate și din acelea greu (de
învățat), unele dintre ele văzând dizgrație și pericol în cealaltă lume.
Văzând asta, El i-a răspuns lui Brahma Sahampati următorul verset:
„Deschise sunt porțile către nemurire pentru acei ce au urechi. Să își arate aceștia convingerile.
Zărind dificultățile, O Brahma, nu le-am arătat oamenilor rafinata, sublima Dhamma.”
Atunci, Brahma Sahampati s-a gândit: „Cel Binecuvântat a consimțit să predea Doctrina”, s-a
înclinat în fața Celui Binecuvântat și, înconjurându-l prin partea dreaptă, a dispărut pe loc.
Dhammacakkappavattana Sutta. Punerea in miscare a Rotii Invataturii
Dhammacakkappavattana Sutta. Punerea in

miscare a Rotii Invataturii
Nota: Aceasta este prima sutta de invataturi Buddhiste, cu insemnatate aparte, alaturi de
Anapanasati Suta si Mahasatipatthana Sutta. In timp ce Dhammacakkappavattana Sutta
consituie traseaza fundamentul filosofic al invataturii lui Buddha, celelalte doua sutte explica in
detaliu baza practica, direct aplicata a invataturilor.
Astfel am auzit. Odată Cel Binecuvântat trăia la Benares, în Parcul Căprioarelor din Isipatana
(Adăpostul Profeților). Acolo s-a adresat grupului de cinci bhikkhu (călugări):
„Bhikkhu-și, aceste două extreme se cuvine a nu fi cultivate de către acela ce a părăsit viața de
familie. Care sunt acestea? Una este a se consacra răsfățului în plăcerile senzoriale, care este
inferioară, de joasă speță, vulgară, ignobilă și nu conduce la nimic bun; iar cealaltă este a se
consacra auto-mortificării, care este dureroasă, ignobilă și nu conduce la nimic bun.”
„Calea de mijloc descoperită de Acela ce a Atins Perfecțiunea evită amândouă dintre aceste
extreme; ea dă viziune, dă știință și conduce la pace și la cunoaștere directă, la iluminare, la
Nibbana. și care este calea de mijloc? Este pur și simplu Nobila Cale în Opt Părți, adică: vederi
corecte, intenție corectă, vorbire corectă, acțiune corectă, mod de viață corect, efort corect,
conștientizare corectă, concentrare corectă. Aceasta este calea de mijloc descoperită de Acela Ce a
Atins Perfecțiunea, aducătoare de viziune, de știință și ce conduce la pace și la cunoaștere directă,
la iluminare, la Nibbana.”
„Suferința (Dukkha), ca și Nobil Adevăr este astfel: nașterea este suferință, îmbătrânirea este
suferință, boala este suferință, moartea este suferință, regretul și lamentarea, durerea, mâhnirea și
disperarea sunt suferință; însoțirea cu ceea ce este potrivnic este suferință, despărțirea de ceea ce
este îndrăgit este suferință, a nu primi ceea ce vrei este suferință – pe scurt, cele cinici agregate de
atașament sunt suferință.”
Page 26 of 148
„Originea suferinței, ca și Nobil Adevăr este astfel: setea este aceea ce produce reînnoirea ființelor,
însoțită de desfătare și poftă și găsind satisfacție în ba una, ba alta; cu alte cuvinte – pofta de plăceri
senzoriale, pofta de devenire și de anihilare de sine.”
„Încetarea suferinței, ca și Nobil Adevăr este încetarea, renunțarea, abandonarea și respingerea

tocmai a acestei sete.”
„Calea către încetarea suferinței, ca și nobil adevăr este pur și simplu Nobila Cale în Opt Părți,
adică vederi corecte, intenție corectă, vorbire corectă, acțiune corectă, mod de viață corect, efort
corect, conștientizare corectă, concentrare corectă.”
„«Suferința, ca și Nobil Adevăr, este aceasta». Astfel a fost viziunea, știința, înțelegerea,
descoperirea, lumina ce a apărut în legătură cu lucruri neauzite de mine până atunci. «Această
suferință, ca Nobil Adevăr, trebuie sa fie pe deplin înțeleasă». Astfel a fost viziunea, știința,
înțelegerea, descoperirea, lumina ce a apărut în legătură cu lucruri neauzite de mine până atunci.
«Această suferință, ca Nobil Adevăr, a fost pe deplin înțeleasă». Astfel a fost viziunea, știința,
înțelegerea, descoperirea, lumina ce a apărut în legătură cu lucruri neauzite de mine până atunci.”
„«Originea suferinței, ca și Nobil Adevăr, este aceasta». Astfel a fost viziunea… «Această origine a
suferinței, ca și Nobil Adevăr trebuie a fi abandonată». Astfel a fost viziunea… «Această origine a
suferinței, ca și Nobil Adevăr a fost abandonată». Astfel a fost viziunea, știința, înțelegerea,
descoperirea, lumina ce a apărut în legătură cu lucruri neauzite de mine până atunci.”
„«Încetarea suferinței ca și Nobil Adevăr este aceasta». Astfel a fost viziunea… «Această încetare a
suferinței ca și Nobil Adevăr ar trebui realizată». Astfel a fost viziunea… «Această încetare a
suferinței ca și Nobil Adevăr a fost realizată». Astfel a fost viziunea, știința, înțelegerea,
descoperirea, lumina ce a apărut în legătură cu lucruri neauzite de mine până atunci.”
„«Calea către încetarea suferinței, ca și nobil adevăr este aceasta». Astfel a fost viziunea, știința,
înțelegerea, descoperirea, lumina ce a apărut în legătură cu lucruri neauzite de mine până atunci.
«Această cale către încetarea suferinței, ca și nobil adevăr trebuie cultivată». Astfel a fost viziunea,
știința, înțelegerea, descoperirea, lumina ce a apărut în legătură cu lucruri neauzite de mine până
atunci. «Această cale către încetarea suferinței, ca și nobil adevăr a fost cultivată». Astfel a fost
viziunea, știința, înțelegerea, descoperirea, lumina ce a apărut în legătură cu lucruri neauzite de
mine până atunci.”
„Atâta timp cât știința izvorâtă din cunoașterea directă a lucrurilor așa cum sunt ele într-adevăr nu a
fost suficient de clară în aceste trei aspecte, în aceste doisprezece moduri referitoare la Cele Patru
Adevăruri Nobile, nu am pretins că am realizat Iluminarea supremă, fără pereche în această lume cu
zeii ei, cu ai săi Mara, cu ai săi Brahama, în această generație cu pusnicii și brahmanii săi, cu ai săi
Deva și oameni. Însă când știința izvorâtă din cunoașterea directă a lucrurilor așa cum sunt ele într-
adevăr a fost suficient de clară în aceste trei aspecte, în aceste doisprezece moduri referitoare la
Cele Patru Adevăruri Nobile, atunci am pretins că am realizat Iluminarea supremă, fără pereche în
această lume cu zeii ei, cu ai săi Mara, cu ai săi Brahama, în această generație cu pusnicii și
brahmanii săi, cu ai săi Deva și oameni. și o viziune a adevăratei cunoașteri s-a născut în mine
astfel: «De nezdruncinat este eliberarea inimii mele. Aceasta a fost ultima naștere. Acum nu mai
este nici o redevenire (renaștere) ».”
Page 27 of 148
Asta a spus Cel Binecuvântat. Grupul celor cinci călugări a fost încântat și ei s- au desfătat în
cuvintele Celui Binecuvântat.
Când acest discurs a fost astfel expus, în Venerabilul Kondañña s-a născut ochiul Dhamma-ei, lipsit
de praf și fără de pată: Tot ceea ce este subiect al apariției este și subiect al dispariției.
Iar când Cel Binecuvântat a pus în mișcare Roata Dhamma-ei, zeitățile pământului au exclamat:
„La Benares, în Adăpostul Profeților, în Parcul Căprioarelor din Isipatana Cel Binecuvântat a pus în
mișcarea neasemuita Roată a Dhamma-ei ce nu poate fi oprită de preoți sau pusnici, deva, Mara, zei
sau oricine altcineva din cosmos”. Auzind exclamația zeităților pământului, zeitățile din Paradisul
celor patru regi au dus mai departe vestea… cele Trei-zeci-și-trei de zeități… zeitățile Yama…
zeitățile Tusita… zeitățile Nimmanarati… zeitățile Paranimmita-vasavatti… zeitățile din cortegiul
lui Brahma au dus mai departe vestea: „La Benares, în Adăpostul Profeților, în Parcul Căprioarelor
din Isipatana Cel Binecuvântat a pus în mișcarea neasemuita Roată a Dhamma-ei ce nu poate fi
oprită de preoți sau pustnici, deva, Mara, zei sau oricine altcineva din cosmos”.
Astfel, în acel moment, instantaneu, exclamația a răsunat până în lumile Brahma. și cosmosul s-a
înfiorat și a vibrat, s-a cutremurat, în timp ce o imensă, de nemăsurat strălucire a apărut în cosmos,
întrecând-o pe aceea a zeilor.
Atunci Cel Binecuvântat a rostit: „Deci chiar știi, Kondañña? Deci tu chiar știi? În acest fel Ven.
Kondañña a dobândit numele Añña-Kondañña – Kondañña cel ce știe.
Anattalakkhana Sutta. Despre caracteristica absentei sinelui (anatta)
Anattalakkhana Sutta. Despre caracteristica

absenței sinelui (anatta)
Am auzit că, odată, Cel Binecuvântat stătea la Varanasi, în sanctuarul din Isipatana. Acolo el s-a
adresat grupului de cinci călugări:
„Forma, călugări, este lipsită de sine. Dacă forma ar fi sinele, această formă nu s-ar lăsa pradă bolii.
Ar fi posibil să spui în privința ei: «Fie ca această formă să fi astfel. Fie ca această formă să nu fie
astfel.» Dar tocmai din cauză că forma este lipsită de sine, ea se lasă pradă bolii și nu este posibil să
spui în privința ei «Fie ca această formă să fi astfel. Fie ca această formă să nu fie astfel.»”
„Senzațiile sunt lipsite de sine…”
„Percepția este lipsită de sine…”
„Construcțiile [mentale] sunt lipsite de sine…”
„Conștiința este lipsită de sine. Dacă conștiința ar fi sinele, această conștiința nu s-ar lăsa pradă
bolii. Ar fi posibil să spui în privința ei: «Fie ca această conștiință să fi astfel. Fie ca această
Page 28 of 148
conștiință să nu fie astfel.» Dar tocmai din cauză că conștiința este lipsită de sine, ea se lasă pradă
bolii și nu este posibil să spui în privința ei «Fie ca această conștiință să fi astfel. Fie ca această
conștiință să nu fie astfel.»”
„Ce credeți, călugări, este forma constantă sau inconstantă?”
„Inconstantă, doamne.”
„Și ceea ce este inconstant este liniștitor sau apăsător”
„Apăsător, doamne.”
„Și este potrivit a privi ceea ce este inconstant, apăsător și în voia schimbării drept «Al meu. Sinele
meu. Acesta sunt eu?»
„Nu doamne.”
„… sunt senzațiile constante sau inconstante?”
„Inconstante, doamne.”…
„… este percepția constantă sau inconstantă?”
„Inconstantă, doamne.” …
„… sunt construcțiile constante sau inconstante?”
„Inconstante, doamne.” …
„Ce credeți, călugări, este conștiința constantă sau inconstantă?”
„Inconstantă, doamne.”
„Și ceea ce este inconstant este liniștitor sau apăsător”
„Apăsător, doamne.”
„Și este potrivit a privi ceea ce este inconstant, apăsător și în voia schimbării drept «Al meu. Sinele
meu. Acesta sunt eu»?”
„Nu doamne.”
„Atunci, călugări, orice formă ar fi, din trecut, viitor sau prezent; internă sau externă; grosieră sau
subtilă; departe sau aproape: orice formă trebuie văzută așa cum este ea în realitate, cu
discernământ corect, drept: «Aceasta nu este a mea. Aceasta nu este sinele meu. Aceasta nu sunt
eu.»”
„Orice senzație ar fi…”
„Orice percepție ar fi…”

Page 29 of 148
„Orice construcție ar fi…
„Orice conștiință ar fi, din trecut, viitor sau prezent; internă sau externă; grosieră sau subtilă;
departe sau aproape: orice conștiință trebuie văzută așa cum este ea în realitate, cu discernământ
corect, drept: «Aceasta nu este a mea. Aceasta nu este sinele meu. Aceasta nu sunt eu.»”
„Văzând astfel, discipolul bine instruit al celor nobili înaintează eliberat de sub vraja formei,
eliberat de sub vraja senzațiilor, eliberat de sub vraja percepției, eliberat de sub vraja construcțiilor
mentale, eliberat de sub vraja conștiinței. Eliberat de sub vrajă, el devine lipsit de patimă. Fiind
lipsit de patimă, el este pe deplin eliberat. Odată cu eliberarea apare cunoașterea: «Eliberat.» El
discerne: «Nașterea este epuizată, viața sfântă a fost trăită, ce trebuia făcut a fost făcut. Nu mai este
nimic de continuat în această lume.»”
Asta a spus Cel Binecuvântat. Mulțumiți, cei cinici călugări au fost încântați de cuvintele sale. și în
timp ce aceste explicații au fost date, inimile celor cinci călugări, prin ne-agățare, au fost pe deplin
eliberate de fermentație și efluențe.
Parivatta Sutta. Rondul cvadruplu
Parivatta Sutta – Rondul cvadruplu

La Savatthi. Acolo Cel Binecuvântat a spus: „Există aceste cinci agregate ale agățării
( atasamentului). Care cinci? Forma ca și agregat al agățării, senzația ca și agregat al agățării,
percepția ca și agregat al agățării, construcțiile ca și agregat al agățării și conștiința ca și agregat
al agățării.”
„Atâta timp cât nu am cunoscut în mod direct rondul cvadruplu referitor la aceste cinci agregate
ale agățării, nu am susținut a mă fi trezit, în mod direct, la deșteptarea de sine neîntrecută în acest
cosmos cu deva, Mara și Brahma ai lui, în această generație cu preoții și contemplativii ei, cu regii
ei și oamenii ei simplii. Însă când am cunoscut în mod direct rondul cvadruplu referitor la aceste
cinci agregate ale agățării, atunci am susținut că m-am trezit, în mod direct, la deșteptarea de sine
neîntrecută în acest cosmos cu deva, Mara și Brahma ai lui, în această generație cu preoții și
contemplativii ei, cu regii ei și oamenii ei simplii.
„Rondul cvadruplu în ce sens? Am avut cunoștința directă a formei… a originii formei… a

încetării formei… a căii ce trebuie practicată pentru a conduce la încetarea formei.”
„Am avut cunoștința directă a senzației…”
„Am avut cunoștința directă a percepției…”
„Am avut cunoștința directă a construcțiilor…”

Page 30 of 148
„Am avut cunoștința directă a conștiinței… a originii conștiinței… a încetării conștiinței… a căii
ce trebuie practicată pentru a conduce la încetarea conștiinței.”
„Și ce este forma? Cele patru mari elemente și derivate din ele: acestea sunt numite formă. De la
originea nutrimentului vine originea formei. De la sistarea nutrimentului vine sistarea formei. și
chiar Nobila Cale în Opt Părți este calea ce trebuie practicată pentru a conduce la încetarea formei,
și anume: vederi corecte, intenție corectă, vorbire corectă, acțiune corectă, mod de viață corect,
efort corect, conștientizare corectă, concentrare corectă.”
„Căci orice preoți sau contemplativi care cunosc astfel, în mod direct, forma, cunosc astfel, în mod
direct, originea formei, cunosc astfel, în mod direct, încetarea formei, cunosc astfel, în mod direct,
calea ce trebuie practicată pentru a conduce la încetarea formei, [orice preoți sau contemplativi]
care practică pentru a scăpa de sub vraja, de pasiunea pentru formă și pentru încetarea formei,
practică corect. Cei care practică corect sunt ferm fundamentați în doctrină și disciplină. Și orice
preoți sau contemplativi care cunosc astfel, în mod direct, forma, cunosc astfel, în mod direct,
originea formei, cunosc astfel, în mod direct, încetarea formei, cunosc astfel, în mod direct, calea ce
trebuie practicată pentru a conduce la încetarea formei, sunt – prin scăparea de sub vraja, de
pasiunea pentru formă și prin încetarea formei, prin ne-agățarea / ne-alimentarea formei – eliberați,
bine eliberați. Cei ce sunt bine eliberați sunt pe deplin împliniți. Iar referitor la cei pe deplin
împliniți nu există o serie de raționamente pentru a-i descrie.”
„Și ce este senzația? Există șase clase de senzații – senzația născută din contactul cu ochiul,
senzația născută din contactul cu urechea, senzația născută din contactul cu nasul, senzația născută
din contactul cu limba, senzația născută din contactul trupul și senzația născută din contactul cu
intelectul: aceasta este numită senzație. De la originea contactului vine originea senzației. De la
sistarea contactului vine sistarea senzației. și chiar Nobila Cale în Opt Părți este calea ce trebuie
practicată pentru a conduce la încetarea senzației…”
„Și ce este percepția? Există șase clase de percepții – percepția formei, percepția sunetului,
percepția mirosului, percepția gustului, percepția senzațiilor tactile, percepția ideilor: aceasta este
numită percepție. De la originea contactului vine originea percepției. De la sistarea contactului vine
sistarea percepției. și chiar Nobila Cale în Opt Părți este calea ce trebuie practicată pentru a
conduce la încetarea percepției…”
„Și ce sunt construcțiile? Există șase clase de intenții – intenții referitoare la formă, intenții
referitoare la sunete, intenții referitoare la miros, intenții referitoare la gust, intenții referitoare la
senzațiile tactile,
intenții referitoare la idei: acestea sunt numite construcții. De la originea contactului vine originea
construcțiilor. De la sistarea contactului vine sistarea construcțiilor. și chiar Nobila Cale în Opt
Părți este calea ce trebuie practicată pentru a conduce la încetarea construcțiilor…”
„Și ce este conștiința? Există șase clase de conștiință – conștiința ochiului, conștiința urechii,
conștiința nasului, conștiința limbii, conștiința trupului, conștiința intelectului: aceasta este numită
conștiință. De la originea numelui și formei vine originea conștiinței. De la încetarea numelui și
formei vine încetarea conștiinței. și chiar Nobila Cale în Opt Părți este calea ce trebuie practicată
pentru a conduce la încetarea conștiinței, și anume: vederi corecte, intenție corectă, vorbire corectă,
acțiune corectă, mod de viață corect, efort corect, conștientizare corectă, concentrare corectă.”
Page 31 of 148
„Căci orice preoți sau contemplativi care cunosc astfel, în mod direct, conștiința, cunosc astfel, în
mod direct, originea conștiinței, cunosc astfel, în mod direct, încetarea conștiinței, cunosc astfel, în
mod direct, calea ce trebuie practicată pentru a conduce la încetarea conștiinței, [orice preoți sau
contemplativi] care practică pentru a scăpa de sub vraja, de pasiunea pentru conștiință și pentru
încetarea conștiinței, practică corect. Cei care practică corect sunt ferm fundamentați în doctrină și
disciplină. și orice preoți sau contemplativi care cunosc astfel, în mod direct, conștiința, cunosc
astfel, în mod direct, originea conștiinței, cunosc astfel, în mod direct, încetarea conștiinței, cunosc
astfel, în mod direct, calea ce trebuie practicată pentru a conduce la încetarea conștiinței, sunt – prin
scăparea de sub vraja, de pasiunea pentru conștiință și prin încetarea conștiinței, prin ne-agățarea /
ne-alimentarea conștiinței – eliberați, bine eliberați. Cei ce sunt bine eliberați sunt pe deplin
împliniți. Iar referitor la cei pe deplin împliniți nu există o serie de raționamente pentru a-i descrie.”
Devadaha Sutta. La Devadaha
Devadaha Sutta. La Devadaha

Am auzit că odată Cel Binecuvântat stătea printre Sakyani, în orașul Sakyan Devadaha. Atunci, un
număr mare de călugări ce se îndreptau spre ținuturi mai îndepărtate s-au dus la Cel Binecuvântat și
ajungând acolo s-au plecat în fața sa și s-au așezat alături. Stând acolo i-au spus Celui
Binecuvântat: „Doamne, vrem sa mergem în provincie, în ținuturile îndepărtate și să ne stabilim
acolo.”
„L-ați informat pe Sariputta?”
„Nu Doamne, nu l-am informat pe Ven. Sariputta.”
„Informați-l pe Sariputta, călugări. Sariputta este înțelept, un mare ajutor călugărilor ce îi sunt
tovarăși în viața sfântă.”
„Cum spui Doamne,” au răspuns călugării.
În acest timp, Ven. Sariputta stătea sub un anume arbore cassia, nu departe de Cel Binecuvântat.
Atunci călugării, încântați și aprobând cuvintele Celui Binecuvântat, s- au ridicat de la locurile lor
și – plecându-se în fața sa și înconjurându-l prin partea dreaptă – s-au dus la Ven. Sariputta.
Ajungând, au schimbat saluturi curtenitoare cu el. După schimbul de saluturi prietenești și
curtenitoare, s-au așezat alături. Stând acolo i-au spus Venerabilului Sariputta: „Prietene Sariputta,
vrem sa mergem în provincie, în ținuturile îndepărtate și să ne stabilim acolo. L-am informat deja
pe Învățător.”
„Prieteni, în țările străine sunt nobili înțelepți și preoți, mireni și contemplativi – pentru că acolo
oamenii sunt înțelepți și distincți – care vor întreba călugărul: „Care este doctrina învățătorului tău?
Ce predă el?” Ați ascultat bine învățăturile lui, le stăpâniți bine, le-ați ascultat bine, le-ați rumegat
bine, le-ați penetrat bine cu ajutorul discernământului – astfel ca răspunzând să vorbiți în
concordanță cu spusele Celui Binecuvântat, să nu reprezentați greșit pe Cel Binecuvântat cu ce nu
Page 32 of 148
este factual, ci să răspundeți în acord cu Dhamma pentru ca nimeni ai cărui gândire este în
concordanță cu Dhamma sa nu aibă vreun motiv ca să vă critice?”
„Am bate cale lungă pentru a asculta explicațiile acestor vorbe în prezența Venerabilului Sariputta.
Ar fi bine dacă Ven. Sariputta însuși ne-ar lumina cu privire la înțelesul lor.”
„În acest caz, prieteni, ascultați și fiți foarte atenți. Voi vorbi.”
„Cum spui, prietene,” au răspuns călugării.
Ven. Sariputta a spus: „Prieteni, în țările străine sunt nobili înțelepți și preoți, mireni și
contemplativi – pentru că acolo oamenii sunt înțelepți și distincți – care vor întreba călugărul:
„Care este doctrina învățătorului tău? Ce predă el?”
„Așa fiind întrebați, ar trebui să răspundeți: «Învățătorul nostru predă cucerirea pasiunii și a
dorinței.»”
„Așa fiind răspuns, s-ar putea găsi nobili înțelepți și preoți, mireni și contemplativi… care să
întrebe mai departe: «și învățătorul vostru predă cucerirea pasiunii și a dorinței pentru ce?»”
„Așa fiind întrebați, ar trebui să răspundeți: «Învățătorul nostru predă cucerirea pasiunii și a
dorinței pentru formă… pentru senzații… pentru percepție… pentru construcții [mentale].
Învățătorul nostru predă cucerirea pasiunii și a dorinței pentru conștiință.»”
întrebe mai departe: «Și văzând ce pericol învățătorul vostru predă cucerirea pasiunii și a dorinței
pentru formă… pentru senzații… pentru percepție… pentru construcții. Văzând ce pericol
învățătorul vostru predă cucerirea pasiunii și a dorinței pentru conștiință?»”
„Așa fiind întrebați, ar trebui să răspundeți: «Când cineva nu este eliberat de pasiune, dragoste,
sete, febră, poftă pentru formă, atunci din orice schimbare sau alterare a formei apare tristețe,
lamentație, durere, jale și disperare. Când cineva nu este eliberat de pasiune… pentru senzații…
pentru percepție… pentru construcții.. Când cineva nu este eliberat de pasiune, dragoste, sete, febră,
poftă pentru conștiință, atunci din orice schimbare sau alterare a conștiinței apare tristețe,
lamentație, durere, jale și disperare. Văzând acest pericol, învățătorul nostru predă cucerirea
pasiunii și a dorinței pentru formă… pentru senzații… pentru percepție… pentru construcții.
Văzând acest pericol învățătorul nostru predă cucerirea pasiunii și a dorinței pentru conștiință.»”
întrebe mai departe: «și văzând ce beneficiu învățătorul vostru predă cucerirea pasiunii și a dorinței
pentru formă… pentru senzații… pentru percepție… pentru construcții. Văzând ce beneficiu
învățătorul vostru predă cucerirea pasiunii și a dorinței pentru conștiință?»”
„Așa fiind întrebați, ar trebui să răspundeți: «Când cineva este eliberat de pasiune, dragoste, sete,
febră, poftă pentru formă, atunci din orice schimbare sau alterare a formei nu apare tristețe,
lamentație, durere, jale și disperare. Când cineva este eliberat de pasiune… pentru senzații… pentru
percepție… pentru construcții...
Când cineva este eliberat de pasiune, dragoste, sete, febră, poftă pentru conștiință, atunci din orice
schimbare sau alterare a conștiinței nu apare tristețe, lamentație, durere, jale și disperare. Văzând
acest beneficiu, învățătorul nostru predă cucerirea pasiunii și a dorinței pentru formă… pentru
Page 33 of 148
senzații… pentru percepție… pentru construcții. Văzând acest beneficiu învățătorul nostru predă
cucerirea pasiunii și a dorinței pentru conștiință.»”
„Prieteni, dacă cineva s-ar angaja și ar rămâne ancorat în calități mentale nepricepute și ar avea un
trai plăcut aici și acum – fără pericole, fără disperare, fără febrilitate – iar odată cu prăbușirea
corpului, după moarte, s-ar putea aștepta la o destinație bună, atunci Cel Binecuvântat nu ar pleda
pentru abandonarea calităților mentale nepricepute. Dar pentru că atunci când cineva se angajează
și rămâne ancorat în calități mentale nepricepute are un trai neplăcut aici și acum – amenințător,
deznădăjduit și febril – iar odată cu prăbușirea corpului, după moarte, se poate aștepta la o
destinație rea, de aceea Cel Binecuvântat pledează pentru abandonarea calităților mentale
nepricepute.”
„Dacă cineva s-ar angaja și ar rămâne ancorat în calități mentale pricepute și ar avea un trai
neplăcut aici și acum – amenințător, deznădăjduit și febril – iar odată cu prăbușirea corpului, după
moarte, s-ar putea aștepta la o destinație rea, atunci Cel Binecuvântat nu ar pleda pentru angajarea
calităților mentale pricepute. Dar pentru că atunci când cineva se angajează și rămâne ancorat în
calități mentale pricepute are un trai fără pericole, fără disperare, fără febrilitate – iar odată cu
prăbușirea corpului, după moarte, se poate aștepta la o destinație bună, de aceea Cel Binecuvântat
pledează pentru angajarea calităților mentale pricepute.”
Asta a spus Venerabilul Sariputta. Satisfăcuți, călugării au fost încântați de cuvintele lui.
Nakulapita Sutta – Către Nakulapita
Nakulapita Sutta – Către Nakulapita

Am auzit că odată Cel Binecuvântat stătea printre bhaggași, la Vizuina Crocodilului din Crângul
Bhesakala, în Parcul Căprioarelor. Atunci, un mirean pe nume Nakulapita a venit la Cel
Binecuvântat și la sosire, înclinându-se în fața Sa, s-a așezat alături. Iar cum stătea acolo, i-a spus
Celul Binecuvântat: „Doamne, sunt un moșneag infirm, îmbătrânit, cu o vârstă înaintată, ce a ajuns
în ultima parte a vieții. Trupul îmi este năpăstuit și bolnav în fiece clipă și doar rar reușesc să îl văd
pe Cel Binecuvântat și călugării ce hrănesc inimile. Fie ca Cel Binecuvântat să mă învețe, fie ca Cel
Binecuvântat să mă instruiască pentru a dobândi câștig și fericire de lungă durată.”
„Așa este mireanule. Așa este. Trupul este năpăstuit și bolnav. Căci cine ar putea pretinde, grijind
de acest trup, că are chiar și un singur moment de adevărată sănătate, altfel decât prin nesocotință?
Ar trebui să te instruiești astfel «Chiar dacă trupul îmi este năpăstuit, mintea nu îmi va fi». Așa ar
trebui sa te instruiești.”
Atunci mireanul Nakulapita, încântat și încrezător în cuvintele Celui Binecuvântat s-a ridicat de pe
locul său și – înclinându-se în fața Sa și înconjurându-l prin partea dreaptă – a plecat la Venerabilul
Sariputta. La sosire, înclinându-se în fața sa, s-a așezat alături. Iar cum stătea acolo, Ven. Sariputta
i-a spus: „Ai privirea limpede și calmă, mireanule, chipul îți este pur. Ai avut astăzi ocazia să îl
asculți pe Cel Binecuvântat predând Dhamma?”
Page 34 of 148
„Cum ar putea fi altfel doamne? Tocmai am fost stropit de către Cel Binecuvântat cu ambrozia fără
de moarte a Doctrinei.”
„Și cum ai fost stropit de către Cel Binecuvântat cu ambrozia fără de moarte a Doctrinei?”
„Tocmai am fost la Cel Binecuvântat și la sosire, înclinându-mă în fața sa m-am așezat alături. Iar
cum stăteam acolo, i-am spus Celul Binecuvântat: «Doamne, sunt un moșneag infirm, îmbătrânit,
cu o vârstă înaintată, ce a ajuns în ultima parte a vieții. Trupul îmi este năpăstuit și bolnav în fiece
clipă și doar rar reușesc să îl văd pe Cel Binecuvântat și călugării ce hrănesc inima. Fie ca Cel
Binecuvântat să mă învețe, fie ca Cel Binecuvântat să mă instruiască pentru a dobândi câștig și
fericire de lungă durată.»”
„Acestea fiind spuse, Cel Binecuvântat mi-a spus: «„Așa este mireanule. Așa este. Trupul este
năpăstuit și bolnav. Căci cine ar putea pretinde, grijind de acest trup, că are chiar și un singur
moment de adevărată sănătate, altfel decât prin nesocotință? Ar trebui să te instruiești astfel «Chiar
dacă trupul îmi este năpăstuit, mintea nu îmi va fi» Așa ar trebui sa te instruiești.» Astfel am fost
stropit de către Cel Binecuvântat cu ambrozia fără de moarte a Doctrinei.”
„Dar de ce nu ți-a venit în minte să îl întrebi mai departe pe Cel Binecuvântat: «În ce fel este cineva
năpăstuit în trup și năpăstuit în minte? și în ce fel este cineva năpăstuit în trup însă nu și în
minte?»”
„Aș bate cale lungă ca să ascult explicația acestor cuvinte în prezența Venerabilului Sariputta. Ar fi
bine dacă Ven. Sariputta însuși m-ar lumina referitor la înțelesul lor.”
„În acest caz, mireanule, ascultă și fii atent. Voi vorbi.”
„Cum spuneți doamne,” a răspuns mireanul Nakulapita.
Atunci, Ven. Sariputta a spus: „Deci cum este cineva năpăstuit în trup?”
„Există situația când, o persoană neinstruită, un om de rând – care nu are considerație pentru cei
nobili, care nu este versat și disciplinat în Doctrina lor; care nu are considerație pentru oamenii
integrii, care nu este versat și disciplinat în Doctrina lor – presupune că forma (trupul) este sinele
sau că sinele posedă forma ori că forma se află în sine ori că sinele se află în formă. El este cuprins
de ideea că «Eu sunt forma» sau «Forma este mea.» În timp ce el este cuprins de aceste idei, forma
sa se schimbă și se alterează, iar el cade pradă supărării, lamentației, durerii, nefericirii și disperării
datorită schimbării și alterării acesteia.”
„El presupune că senzațiile sunt sinele sau că sinele posedă senzațiile ori că senzațiile se află în sine
ori că sinele se află în senzații. El este cuprins de ideea că «Eu sunt senzațiile» sau «Senzațiile sunt
ale mele.» În timp ce el este cuprins de aceste idei, senzațiile se schimbă și se alterează, iar el cade
pradă supărării, lamentației, durerii, nefericirii și disperării datorită schimbării și alterării acestora.”
„El presupune că percepția este sinele sau că sinele posedă percepția ori că percepția se află în sine
ori că sinele se află în percepție. El este cuprins de ideea că «Eu sunt percepția» sau «Percepția este
a mea.» În timp ce el este cuprins de aceste idei, percepția se schimbă și se alterează, iar el cade
pradă supărării, lamentației, durerii, nefericirii și disperării datorită schimbării și alterării acesteia.”
Page 35 of 148
„El presupune că construcțiile (mentale) sunt sinele sau că sinele posedă construcțiile ori că
construcțiile se află în sine ori că sinele se află în construcții. El este cuprins de ideea că «Eu sunt
construcțiile» sau «Construcțiile sunt ale mele.» În timp ce el este cuprins de aceste idei,
construcțiile se schimbă și se alterează, iar el cade pradă supărării, lamentației, durerii, nefericirii și
disperării datorită schimbării și alterării acestora.”
„El presupune că conștiența este sinele sau că sinele posedă conștiența ori că conștiența se află în
sine ori că sinele se află în conștiență. El este cuprins de ideea că «Eu sunt conștiența » sau
«Conștiența este a mea.» În timp ce el este cuprins de aceste idei, conștiența se schimbă și se
alterează, iar el cade pradă supărării, lamentației, durerii, nefericirii și disperării datorită schimbării
și alterării acesteia.”
„Astfel este, mireanule, cineva năpăstuit în trup.”
„Și cum este cineva năpăstuit în trup însă nu și în minte? Există situația când un discipol bine
instruit al celor nobil – care este plin de considerație pentru cei nobili și este versat și disciplinat în
Doctrina lor; care este plin de considerație pentru oamenii integrii și este versat și disciplinat în
Doctrina lor – nu presupune că forma este sinele sau că sinele posedă forma ori că forma se află în
sine ori că sinele se află în formă. El nu este cuprins de ideea că «Eu sunt forma» sau «Forma este
mea.» În timp ce el nu este cuprins de aceste idei, forma sa se schimbă și se alterează, însă el nu
cade pradă supărării, lamentației, durerii, nefericirii și disperării datorită schimbării și alterării
acesteia.”
„El nu presupune că senzațiile sunt sinele…”
„El nu presupune că percepția este sinele…”
„El nu presupune că construcțiile sunt sinele…”
„El nu presupune că conștiența este sinele sau că sinele posedă conștiența ori că conștiența se află
în sine ori că sinele se află în conștiență El nu este cuprins de ideea că «Eu sunt conștiența » sau
«Conștiența este a mea.» În timp ce el nu este cuprins de aceste idei, conștiența se schimbă și se
alterează, însă el nu cade pradă supărării, lamentației, durerii, nefericirii și disperării datorită
schimbării și alterării acesteia.”
„Astfel este, mireanule, cineva năpăstuit în trup, însă nu și în minte.”
Asta a spus Ven. Sariputta. Mulțumit, mireanul Nakulapita a fost încântat de cuvintele sale.
Mulapariyaya Sutta – Secventa originara
Mulapariyaya Sutta – Secvența originară

Notă introductivă:
Acest discurs a fost ținut, se pare, în răspuns la doctrina unei școli brahmanice ce se dezvolta în
acea vreme (Samkhya – Școala clasificărilor) ce susținea că la originea tuturor lucrurilor există un
Page 36 of 148
principiu abstract din care toate fenomenele emană și care este imanent în toate lucrurile. Deși
prezentul discurs nu face referire la audiență, Comentariile ne arată că înainte de ordinație acești
călugări erau brahmani și chiar după ordinație au continuat să interpreteze învățăturile lui
Buddha prin prisma doctrinei Samkhya. În aceste condiții, începutul discursului („Călugări! Vă voi
învăța secvența originară a tuturor fenomenelor”) este de natură a îi pregăti pe aceștia să audă
contribuția lui Buddha la doctrina adoptată de ei anterior.
***
Am auzit că odată Cel Binecuvântat se afla la Ukkattha, la umbra unui arbore Sal regal, în
Dumbrava binecuvântată. Atunci el s-a adresat călugărilor: „Călugări!”
„Da Venerabile” au răspuns aceștia. Cel Binecuvântat a spus: „Călugări, o să vă învăț secvența
originară a tuturor fenomenelor. Ascultați și fi-ți cu băgare de seama. Voi vorbii.” „Cum doriți” au
răspuns ei.
Cel Binecuvântat a spus: „Există situații, călugări, când un om de rând, neinstruit, căruia nu-i pasă
de cei nobili, nu este versat și instruit în Doctrina acestora; care nu acordă importanță oamenilor
integrii, nu este versat și instruit în Doctrina acestora – percepe pământul drept pământ. Percepând
pământul drept pământ, el concepe lucruri despre pământ, concepe lucruri în pământ, concepe
lucruri provenind din pământ, concepe pământul ca fiind „al meu”, găsește încântare în pământ. De
ce este astfel? Pentru că nu a înțeles, vă spun”.
Percepe apa drept apă… focul drept foc… vântul drept vânt… ființele drept ființe… zeii drept
zei… Pajapati drept Pajapati… Brahma drept Brahma… zeii luminoși drept zei luminoși… zeii
gloriei strălucitoare drept zei ai gloriei strălucitoare… zeii abundenței drept zei ai abundenței…
Marea Ființă drept Marea Ființă… dimensiunea spațiului infinit drept dimensiunea spațiului
infinit… dimensiunea conștiinței infinite drept dimensiunea conștiinței infinite… dimensiunea
nimicului drept dimensiunea nimicului… dimensiunea nici a percepției nici a non-percepției drept
dimensiunea nici a percepției nici a non- percepție… văzutul drept văzut… auzitul drept auzit…
senzațiile drept senzații… cunoscutul drept cunoscut… unicitate drept unicitate… multiplicitatea
drept multiplicitate… Totul drept Totul…
El percepe Eliberarea drept Eliberare. Percepând Eliberarea drept Eliberare el concepe lucruri
despre Eliberare, concepe lucruri în Eliberare, concepe lucruri provenind din Eliberare, concepe
Eliberarea ca fiind „a mea”, găsește încântare în Eliberare. De ce este astfel? Pentru că nu a înțeles,
vă spun”.
Novicele
„Un călugăr care este novice – tânjind după neasemuita eliberare din robie, aspirația sa ne fiind încă
îndeplinită – cunoaște în mod direct pământul drept pământ, astfel să nu conceapă lucruri despre
pământ, să nu conceapă lucruri în pământ, să nu conceapă lucruri provenind din pământ, să nu
conceapă pământul ca fiind „al meu”, să nu găsească încântare în pământ. De ce astfel? Pentru ca să
poată înțelege, vă spun”.
„El în mod direct cunoaște apa drept apă… focul drept foc… vântul drept vânt… ființele drept
ființe… zeii drept zei… Pajapati drept Pajapati… Brahma drept Brahma… zeii luminoși drept zei
luminoși… zeii gloriei strălucitoare drept zei ai gloriei strălucitoare… zeii abundenței drept zei ai
abundenței… Marea Ființă drept Marea Ființă… dimensiunea spațiului infinit drept dimensiunea
spațiului infinit… dimensiunea conștiinței infinite drept dimensiunea conștiinței infinite…
Page 37 of 148
dimensiunea nimicului drept dimensiunea nimicului… dimensiunea nici a percepției nici a non-
percepției drept dimensiunea nici a percepției nici a non-percepție… văzutul drept văzut… auzitul
drept auzit… senzațiile drept senzații… cunoscutul drept cunoscut… unicitate drept unicitate…
multiplicitatea drept multiplicitate… Totul drept Totul…”
El cunoaște în mod direct Eliberarea drept Eliberare. Cunoscând în mod direct Eliberarea drept
Eliberare el să nu conceapă lucruri despre Eliberare, să nu conceapă lucruri în Eliberare, să nu
conceapă lucruri provenind din Eliberare, să nu conceapă Eliberarea ca fiind „a mea”, să nu
găsească încântare în Eliberare. De ce astfel? Pentru ca să poată înțelege, vă spun.”
Arhatul
„Un călugăr care este Dintre Cei Vrednici lipsit de fermenți mentali – care a atins desăvârșirea, și-a
îndeplinit îndatorirea, a lăsat jos povara, a atins adevăratul țel, a distrus cătușele devenirii și este
eliberat prin cunoștințe corecte – în mod direct cunoaște pământul drept pământ. Cunoscând în mod
direct pământul drept pământ, el nu concepe lucruri despre pământ, nu concepe lucruri în pământ,
nu concepe lucruri provenind din pământ, nu concepe pământul ca fiind „al meu”, nu găsește
încântare în pământ. De ce astfel? Pentru că el a înțeles, vă spun.”
„El în mod direct cunoaște apa drept apă… focul drept foc… vântul drept vânt… ființele drept
El cunoaște în mod direct Eliberarea drept Eliberare. Cunoscând în mod direct Eliberarea drept
Eliberare el nu concepe lucruri despre Eliberare, nu concepe lucruri în Eliberare, nu concepe lucruri
provenind din Eliberare, nu concepe Eliberarea ca fiind „a mea”, nu găsește încântare în Eliberare.
De ce astfel? Pentru că el a înțeles, vă spun.”
„Un călugăr care este Dintre Cei Vrednici lipsit de fermenți mentali… în mod direct cunoaște
pământul drept pământ. Cunoscând în mod direct pământul drept pământ, el nu concepe lucruri
despre pământ, nu concepe lucruri în pământ, nu concepe lucruri provenind din pământ, nu concepe
pământul ca fiind „al meu”, nu găsește încântare în pământ. De ce astfel? Pentru că odată cu
sfârșirea patimii el este lipsit de patimă, vă spun.”
„El cunoaște în mod direct apa drept apa… Totul drept Totul…”
„El cunoaște în mod direct Eliberarea drept Eliberare. Cunoscând în mod direct Eliberarea drept
De ce astfel? Pentru că odată cu sfârșirea patimii el este lipsit de patimă, vă spun.”
Un călugăr care este Dintre Cei Vrednici lipsit de fermenți mentali… în mod direct cunoaște
Page 38 of 148
sfârșirea aversiunii el este lipsit de aversiune, vă spun.”
De ce astfel? Pentru că odată cu sfârșirea aversiunii el este lipsit de aversiune, vă spun.”
Un călugăr care este Dintre Cei Vrednici lipsit de fermenți mentali… în mod direct cunoaște
sfârșirea iluziei el este lipsit de iluzie, vă spun.”
De ce astfel? Pentru că odată cu sfârșirea iluziei el este lipsit de iluzie, vă spun.”
Tathagata
Tathagata – Cel Vrednic, Cel Corect, Prin Sine Însuși Deșteptat cunoaște în mod direct cunoaște
pământul ca fiind „al meu”, nu găsește încântare în pământ. De ce astfel? Pentru că Tathagata a
înțeles până la sfârșit, vă spun.”
El cunoaște în mod direct apa drept apă… focul drept foc… vântul drept vânt… ființele drept
De ce astfel? Pentru că Tathagata a înțeles până la sfârșit, vă spun.”
Tathagata – Cel Vrednic, Cel Corect, Prin Sine Însuși Deșteptat cunoaște în mod direct cunoaște
Page 39 of 148
pământul ca fiind „al meu”, nu găsește încântare în pământ. De ce astfel? Pentru că El a cunoscut că
încântarea este originea suferinței și a apăsării, că prin ființare este naștere și odată cu aceasta vine
bătrânețea și moartea. De aceea, odată cu sfârșirea deplină, dispariția, încetarea, contenirea,
abandonarea setei, Tathagata a fost pe deplin trezit către neasemuita, corecta, prin-sine-însuși-
deșteptare, vă spun.”
De ce astfel? Pentru că El a cunoscut că încântarea este originea suferinței și a apăsării, că prin
ființare este naștere și odată cu aceasta vine bătrânețea și moartea. De aceea, odată cu sfârșirea
deplină, dispariția, încetarea, contenirea, abandonarea setei, Tathagata a fost pe deplin trezit către
neasemuita, corecta, prin-sine-însuși-deșteptare, vă spun.”
Asta a spus Cel Binecuvântat. Nemulțumiți, călugării nu au fost încântați de cuvintele Celui
Binecuvântat.
Aggivacchagotta Sutta. Discursul despre foc către Vacchagota
Aggivacchagotta Sutta. Discursul despre foc către

Vacchagota
Majjhima Nikaya 72
Astfel am auzit: Odată, Cel Binecuvântat locuia la Sāvatthī, în mănăstirea Jetavana, din parcul lui
Anāthapiṇḍika. Atunci, rătăcitorul Vacchagotta a mers la Cel Binecuvântat și, ajuns acolo, a
schimbat saluturi curtenitoare. Când această conversație prietenoasă s-a terminat, s-a așezat alături
și l-a întrebat pe Cel Binecuvântat:
„Cum este Maestre Gotama, susține Maestrul Gotama vederea: «Lumea este eternă: doar asta este
adevărat, orice altceva este greșit»?”
„Vaccha, Eu nu susțin vederea «Lumea este eternă: doar asta este adevărat, orice altceva este
greșit»”
„Atunci Maestrul Gotama susține vederea: «Lumea nu este eternă: doar asta este adevărat, orice
altceva este greșit»?”
„Vaccha, Eu nu susțin vederea: «Lumea nu este eternă: doar asta este adevărat, orice altceva este
greșit»”
„Cum este Maestre Gotama, susține Maestrul Gotama vederea: «Lumea este finită: doar asta este
„Vaccha, Eu nu susțin vederea: «Lumea este finită: doar asta este adevărat, orice altceva este
greșit»”
„Atunci Maestrul Gotama susține vederea: «Lumea este infinită: doar asta este adevărat, orice
Page 40 of 148
altceva este greșit»?”

„Vaccha, Eu nu susțin vederea: «Lumea este finită: doar asta este adevărat, orice altceva este
greșit»”
„Cum este Maestre Gotama, susține Maestrul Gotama vederea: «Sufletul și corpul sunt una: doar
asta este adevărat, orice altceva este greșit»?”
„Vaccha, Eu nu susțin vederea: «Sufletul și corpul sunt una: doar asta este adevărat, orice altceva
este greșit»”
„Atunci Maestrul Gotama susține vederea: «Sufletul este un lucru și corpul este altul: doar asta este
„Vaccha, Eu nu susțin vederea: «Sufletul este un lucru și corpul este altul: doar asta este adevărat,
orice altceva este greșit»”
„Cum este Maestre Gotama, susține Maestrul Gotama vederea: «După moarte, un Tathāgata există:
doar asta este adevărat, orice altceva este greșit»?”
„Vaccha, Eu nu susțin vederea: «După moarte, un Tathāgata există: doar asta este adevărat, orice
altceva este greșit»”
„Atunci Maestrul Gotama susține vederea: «După moarte, un Tathāgata nu există: doar asta este
„Vaccha, Eu nu susțin vederea: «După moarte, un Tathāgata nu există: doar asta este adevărat, orice
altceva este greșit»”
„Cum este Maestre Gotama, susține Maestrul Gotama vederea: «După moarte, un Tathāgata și
există și nu există: doar asta este adevărat, orice altceva este greșit»?”
„Vaccha, Eu nu susțin vederea: «După moarte, un Tathāgata și există și nu există: doar asta este
adevărat, orice altceva este greșit»”
„Atunci Maestrul Gotama susține vederea: «După moarte, un Tathāgata nici există, nici nu există:
doar asta este adevărat, orice altceva este greșit»?”
„Vaccha, Eu nu susțin vederea: «După moarte, un Tathāgata nici există, nici nu există: doar asta este
adevărat, orice altceva este greșit»”
„Cum este Maestre Gotama? Atunci când Maestrul Gotama este întrebat fiecare dintre aceste zece
întrebări, el răspunde: «Eu nu susțin această vedere». Ce pericol vede Maestrul Gotama, datorită
căruia nu adoptă niciuna dintre aceste vederi speculative?”
„Vaccha, vederea speculativă că lumea este eternă este un desiș de vederi, o junglă de vederi, o
încâlcitură de vederi, o zvârcolire de vederi, o cătușă de vederi. Este asediată de suferință, de
mâhnire, de disperare și febră și nu conduce către dezvrăjire, către detașare, către încetare, către
pace, către cunoaștere directă, către iluminare, către Nibbāna.”
„Vederea speculativă că lumea nu este eternă… că lumea este finită… că lumea este infinită… că
sufletul și trupul sunt una… ca sufletul e un lucru și trupul e altul… că după moarte un Tathāgata
există… că după moarte un Tathāgata nu există… că după moarte un Tathāgata și există și nu
există… că după moarte un Tathāgata nici există, nici nu există este un desiș de vederi, o junglă de
vederi, o încâlcitură de vederi, o zvârcolire de vederi, o cătușă de vederi. Este asediată de suferință,
de mâhnire, de disperare și febră și nu conduce către dezvrăjire, către detașare, către încetare, către
pace, către cunoaștere directă, către iluminare, către Nibbāna. Văzând acest pericol eu nu adopt
niciuna dintre aceste vederi speculative.”
„Atunci adoptă Maestrul Gotama vreo vedere speculativă?”

„Vaccha, «vederea speculativă» este ceva ce Tathāgata a abandonat. Pentru că Tathāgata, Vaccha, a
văzut asta: «Astfel este forma materială, astfel este originea ei, astfel este dispariția ei; astfel este
senzația, astfel este originea ei, astfel este dispariția ei; astfel este percepția, astfel este originea ei,
astfel este dispariția ei; astfel sunt formațiunile, astfel este originea lor, astfel este dispariția lor;
Page 41 of 148
astfel este conștiința, astfel este originea ei, astfel este dispariția ei.» Prin urmare, îți spun, odată cu
distrugerea, dispariția, încetarea, abandonarea și părăsirea tuturor conceptualizărilor, a deducțiilor, a
identificărilor cu «eu» și «al meu» și a tendinței subtile către trufie, Tathāgata este eliberat prin
neagățare.”
„Când mintea unui bhikkhu este eliberată astfel, unde reapare el [după moarte], Maestre Gotama?”
„Termenul «reapare» nu este aplicabil, Vaccha.”
„Atunci el nu reapare, Maestre Gotama?”
„Termenul «nu reapare» nu este aplicabil, Vaccha.”
„Atunci el și reapare și nu reapare, Maestre Gotama?”
„Termenul «și reapare și nu reapare» nu este aplicabil, Vaccha.”
„Atunci el nici reapare, nici nu reapare, Maestre Gotama?”
„Termenul «nici reapare, nici nu reapare» nu este aplicabil, Vaccha.”
Când Maestrul Gotama a fost întrebat aceste patru întrebări, el a răspuns: „Termenul «reapare» nu
este aplicabil, Vaccha; termenul «nu reapare» nu este aplicabil, Vaccha; termenul «și reapare și nu
reapare» nu este aplicabil, Vaccha; termenul «nici reapare, nici nu reapare» nu este aplicabil,
Vaccha”. În acest punct, Maestre Gotama, am căzut pradă zăpăcelii, am căzut pradă confuziei și
încrederea pe care o câștigasem în urma conversațiilor anterioare cu Maestrul Gotama, acum a
dispărut.”
„Este firesc sa fii zăpăcit, este firesc să fii confuz. Pentru că această Dhamma, Vaccha, este
profundă, greu de văzut și greu de înțeles, pașnică și sublimă, ce nu poate fi atinsă prin simplă
raționare, subtilă, realizabilă de către cei înțelepți. Este greu pentru tine să o înțelegi, atâta timp cât
ai adoptat o altă vedere, accepți o altă învățătură, practici un alt antrenament și urmezi un alt
învățător. Prin urmare, o să îți pun niște întrebări. Răspunde după cum crezi.
„Ce crezi, Vaccha? Să presupunem că un foc are arde în fața ta. Ai ști: «Acest foc arde în fața
mea»?”
„Aș ști, Maestre Gotama.”
„Dacă cineva te-ar întreba, Vaccha: «Dependent de ce combustibil arde acest foc în fața ta?» – fiind
astfel întrebat ce ai răspunde?”
„Fiind astfel întrebat, Maestre Gotama, aș răspunde: «Acest foc arde având iarbă și vreascuri drept
combustibil.»”
„Dacă acest foc din fața ta s-ar stinge, ai ști: «Acest foc din fața mea s-a stins»?”
„Aș ști, Maestre Gotama.”
„Dacă cineva te-ar întreba, Vaccha: «Atunci când focul din fața ta s-a stins, în ce direcție a mers: la
est, la vest, la nord sau la sud?» – fiind astfel întrebat, ce ai răspunde?”
„Acesta nu e aplicabilă, Maestre Gotama. Focul a ars având iarbă și vreascuri drept combustibil.
Când acestea s-au consumat, dacă focul nu a mai primit alt combustibil, fiind lipsit de combustibil,
este socotit ca fiind stins.”
„În mod similar, Vaccha, Tathāgata a abandonat acea forma materială prin care cineva care ar vrea
să îl descrie pe Tathāgata l-ar putea descrie; a tăiat-o din rădăcină, a făcut-o precum un ciot de
palmier, a terminat cu ea, astfel că nu va mai apărea în viitor. Tathāgata este eliberat de orice
apreciere în termeni de formă materială. Vaccha, el este profund, nemăsurabil, greu de sondat
precum oceanul. «El reapare» nu se aplică; «el nu reapare» nu se aplică; «el și reapare și nu
reapare» nu se aplică; «el nici reapare, nici nu reapare» nu se aplică. Tathagata a abandonat acea
senzație prin care cineva care ar vrea să îl descrie pe Tathāgata l-ar putea descrie … a abandonat
acea percepție prin care cineva care ar vrea să îl descrie pe Tathāgata l-ar putea descrie … a
abandonat acele formațiuni prin care cineva care ar vrea să îl descrie pe Tathāgata l-ar putea descrie
… a abandonat acea conștiință prin care cineva care ar vrea să îl descrie pe Tathāgata l-ar putea
Page 42 of 148
descrie; a tăiat-o din rădăcină, a făcut-o precum un ciot de palmier, a terminat cu ea, astfel că nu va
mai apărea în viitor. Tathāgata este eliberat de orice apreciere în termeni de formă materială.
Vaccha, el este profund, nemăsurabil, greu de sondat precum oceanul. «El reapare» nu se aplică; «el
nu reapare» nu se aplică; «el și reapare și nu reapare» nu se aplică; «el nici reapare, nici nu reapare»
nu se aplică.
Acestea fiind spuse, rătăcitorul Vacchagotta i-a spus Celui Binecuvântat: „Maestre Gotama, să
presupunem că ar fi un mare copac sāla, nu departe de un sat ori de un oraș, iar impermanența i-ar
uza ramurile, frunzele, coaja și alburnul, astfel încât mai apoi, fiind lipsit de ramuri și frunze, lipsit
de coajă și alburn, ar deveni pur, în întregime făcut din duramen; în același fel, acest discurs al
Maestrului Gotama este lipsit de ramuri și frunze, lipsit de coajă și alburn și este pur, făcut în
întregime din duramen.”
„Magnific, Maestre Gotama! Magnific Maestre Gotama! La fel cum cineva ar îndrepta un obiect
răsturnat, cum ar dezvălui ceea ce a fost ascuns, cum i-ar descoperi calea unuia care s-a rătăcit, sau
cum ar ține o lampă în întuneric astfel încât ochii să poată vedea formele, tot așa Cel Binecuvântat
– prin multe înlănțuiri ale raționamentului – a făcut ca Dhamma să îmi fie clară. Merg către Cel
Binecuvântat pentru refugiu, către Dhamma și către Sangha, comunitatea călugărilor. Fie ca Cel
Binecuvântat să-și amintească de mine ca adept laic care a mers către el pentru refugiu, începând
chiar din această zi, pentru toată viața.”
Sigalovada Sutta – Discursul catre Sigala (Codul de disciplina al

laicilor)
Sigalovada Sutta – Discursul către Sigala (Codul

de disciplină al laicilor)
Digha Nikaya 31
Astfel am auzit:
Odată Cel Binecuvântat stătea în Crângul de Bambuși, la Sanctuarul Veverițelor de lângă Rajagaha.
Tot atunci tânărul Sigala, fiul unui mirean, trezit dimineața devreme și trebuind să plece din
Rajagaha, cu hainele și părul încă umede, venera cu palmele unite diversele puncte cardinale –
estul, sudul, vestul, nordul, nadirul și zenitul.
Cel Binecuvântat, după ce și-a îmbrăcat roba și și-a luat bolul, a plecat și el către Rajagaha pentru
cerșit.
Atunci el l-a văzut pe Sigala prosternându-se și i-a vorbit după cum urmează:
„Care este motivul pentru care tu, tinere mirean, trezindu-te dimineața devreme pentru a pleca din
Rajagaha, cu hainele și părul încă umede, te închini cu palmele unite către diferitele puncte
cardinale – către est, sud, vest, nord, nadir și zenit?”
„Tatăl meu, Doamne, chiar înainte de a muri, mi-a zis astfel: Către cele șase puncte, fiule, va trebui
să te închini. Iar eu, Doamne, având respect și onorând cuvintele tatălui meu, trezindu-mă
Page 43 of 148
dimineața devreme pentru a pleca din Rajagaha, cu hainele și părul încă umede, mă închin cu
palmele unite către aceste șase direcții.”
„Nu astfel, tinere mirean, ar trebui venerate cele șase puncte cardinale, conform disciplinei celor
nobili.”
„Dar cum, Doamne, ar trebui venerate cele șase puncte cardinale conform disciplinei celor nobili?
Ar fi bine, Doamne, dacă Cel Binecuvântat m-ar învăța doctrina arătându-mi cum ar trebui venerate
cele șase puncte cardinale în disciplina celor nobili.”
„Ei bine, tinere mirean, ascultă și reține bine; eu voi vorbi” - „Foarte bine, Doamne”, răspunse
tânărul Sigala.
Apoi Cel Binecuvântat a vorbit astfel:

„În măsura în care, tinere mirean, un nobil discipol (1) a eradicat cele patru vicii de conduită 1., (2)
în măsura în care el nu comite nicio acțiune rea în cele patru moduri, (3) în măsura în care nu
urmează cele șase căi care duc la risipirea bunăstării, evitând astfel aceste paisprezece lucruri rele,
el acoperă cele șase direcții și intră pe calea care duce la victorie în ambele lumi: el este favorizat și
în această lumea, și în următoarea. După dispariția corpului, după moarte, el va renaște fericit într-
un ținut paradisiac.”
(1) „Care sunt cele patru vicii de conduită care ar trebui eradicate? Distrugerea vieții, tinere
mirean, este un astfel de viciu, și tot așa este și furtul, comportamentul sexual greșit și minciuna.
Acestea sunt cele patru vicii care trebuie eradicate.”
Astfel a vorbit Cel Binecuvântat. Și după ce Maestrul a vorbit astfel, a spus din nou:
1.Uciderea, furtul, minciuna și comportamentul sexual greșit,
Aceste patru rele nu sunt niciodată lăudate de către cei înțelepți.
(2) „Care sunt cele patru moduri prin care cineva nu comite nicio acțiune rea? Condus de
pofte, cineva poate comite răul. Condus de mânie, cineva poate comite răul. Condus de ignoranță,
cineva poate comite răul. Condus de teamă, cineva poate comite răul2”
„Dar atât timp cât un nobil discipol nu este condus de pofte, mânie, ignoranță și teamă, el nu comite
niciun rău.”
Astfel a vorbit Cel Binecuvântat. Și după ce Maestrul a vorbit astfel, a spus din nou:
Acel care prin pofte, ură sau teamă,
Sau prin ignoranță contravine legii Dhamma,
Toată gloria lui pălește
La fel ca Luna în descreștere.
Acel care prin pofte, ură sau teamă,
Sau prin ignoranță nu contravine niciodată legii Dhamma,
Gloria lui crește continuu,
La fel ca Luna în creștere.
(3) „Care sunt cele șase căi care duc la risipirea bunăstării?
1. slăbiciunea față de intoxicante care cauzează orbirea conștiinței și lipsa atenției;
2. hoinăreala pe străzi la ore nepotrivite;
3. frecventarea anumitor spectacole;
4. slăbiciunea față de jocurile de noroc;
5. asocierea cu oameni răi;
6. obiceiul de a sta degeaba.
Page 44 of 148
1. Există, tinere mirean, aceste șase consecințe ale slăbiciunii față de intoxicantele care duc la
orbirea conștiinței și la lipsa de atenție:
- pierderea averii;
- certurile dese;
- predispoziția către diverse boli;
- dobândirea unei reputații rele;
- expunerea fără rușine a corpului;
- slăbirea intelectului.
2. Există, tinere mirean, aceste șase consecințe rele ale hoinăritului pe străzi la ore nepotrivite:
- lipsa de protecție și siguranță a celui care face acest lucru;
- soția și copiii lui sunt lipsiți de protecție și de siguranță;
- proprietățile lui sunt lipsite de protecție și de siguranță;
- el însuși este suspectat de fapte rele3;
- face obiectul zvonurilor false;
- se întâlnește cu numeroase necazuri.
3. Există, tinere mirean, aceste șase consecințe rele ale frecventării anumitor spectacole. Cel
care le frecventează se gândește în permanență:
- unde este dansul?
- unde se cântă?
- unde este muzica?
- unde se recită?
- unde sunt cymbal-urile?
- unde sunt fluierele?
4. Există, tinere mirean, aceste șase consecințe rele ale slăbiciunii față de jocurile de noroc:
- câștigătorul se alege cu ură din partea celorlalți;
- cel care pierde suferă din această cauză;
- pierderea averii;
- în tribunale cuvântul celui care joacă nu este de încredere;
- jucătorul este disprețuit de prieteni și asociați;
- nu reușește să se căsătorească întrucât oamenii cred că un jucător nu poate avea grijă de o soție.
5. Există, tinere mirean, aceste șase consecințe nefaste ale asocierii unei persoane cu oameni răi,
și anume: orice jucător, orice libertin, orice bețiv, orice escroc, orice trișor și orice bătăuș îi este
prieten.
6. Există, tinere mirean, aceste șase consecințe rele ale obiceiului de a lenevi:
Persoana respectivă nu muncește, spunând că:
- este prea frig
- este prea cald
- este prea târziu
- este prea devreme
- îi este prea foame
- a mâncat prea mult.
Trăind astfel, el lasă multe din sarcinile lui nefăcute, nu mai obține noi bogății, iar avuția pe care a
agonisit-o se risipește.”
Astfel a vorbit Cel Binecuvântat. Iar după ce Maestrul a vorbit astfel, a spus din nou:
„Un astfel de om își declară prietenia numai în fața așa-zisului prieten; se împrietenește și se
asociază cu cineva numai atunci când poate dobândi un avantaj.”
„Dormitul până la prânz, adulterul, irascibilitatea, rea-voința, prietenii răi, avariția – aceste șase
cauze pot ruina un om.”
„Omul care are prieteni și tovarăși răi este sortit căilor rele, este sortit ruinei în ambele lumi – și în
aceasta și în următoarea.”
Page 45 of 148
„Zarurile, femeile, băutura, dansurile, cântecul, dormitul ziua, hoinăreala la ore nepotrivite,
tovarășii răi, avariția – aceste cauze îl duc pe om la ruină.
Acel care joacă zaruri și bea băuturi intoxicante, care se duce la femeile altora, care se asociază cu
cei răi și cu cu cei înțelepți – acesta intră în declin, la fel ca luna în ultimul pătrar.
Cel care este bețiv, sărac, nevoiaș, care e însetat chiar atunci când bea, care frecventează barurile, se
adâncește în datorii așa cum piatra se scufundă în apă, aduce cu repeziciune o reputație proastă
întregii lui familii.
Cel care are obiceiul să doarmă ziua și să stea treaz noapte târziu, care este în permanență intoxicat
și imoral, nu este potrivit unei vieți de familie.
Oportunitățile îl ocolesc întotdeauna pe acela care care spune în permanență ba că e prea cald, ba că
e prea frig sau prea târziu și lasă lucrurile nefăcute.
Dar acela care nu dă importanță frigului sau căldurii mai mult decât unui fir de iarbă și care își
îndeplinește datoriile cu hotărâre, nu este ocolit de fericire.”
„Aceștia patru, tinere mirean, trebuie văzuți ca dușmani deghizați în prieteni:

1. cel care fură din posesiunile prietenului,
2. cel care face promisiuni deșarte și rostește vorbe goale,
3. cel care lingușește,
4. cel care ruinează.”
(1) „În patru moduri, tinere mirean, ar trebui unul care fură să fie înțeles ca dușman deghizat în
prieten:
- el fură din averea prietenului său;
- oferă puțin și cere mult;
- își face datoria doar din teamă;
- se asociază doar în folosul propriu.”
(2) „În patru moduri, tinere mirean, ar trebui unul care face promisiuni deșarte și spune vorbe goale
să fie înțeles ca un dușman deghizat în prieten:
- face jurăminte prietenoase legate de trecut,
- face jurăminte prietenoase legate de viitor,
- încearcă să câștige favorurile cuiva prin vorbe goale,
- atunci când apare ocazia de a oferi un serviciu, își exprimă inabilitatea de a face acel lucru.”
(3) „În patru moduri, tinere mirean, ar trebui unul care lingușește să fie înțeles ca dușman deghizat
în prieten:
- el aprobă faptele rele ale prietenului său;
- nu este de acord cu faptele bune ale prietenului său;
- își laudă prietenul în prezența acestuia;
- îl vorbește de rău în absența lui.”
(4) „În patru moduri, tinere mirean, ar trebui unul care aduce ruina să fie înțeles ca dușman deghizat
în prieten:
- este tovarăș la delăsarea în plăcerea intoxicantelor care cauzează pasiuni și lipsa atenției;
- este tovarăș la hoinăreala pe străzi la ore nepotrivite;
- este tovarăș la frecventarea anumitor spectacole;
- este tovarăș la practicarea jocurilor de noroc.”
1.„Prietenul care fură,
prietenul care face promisiuni deșarte,
Page 46 of 148
prietenul care lingușește,

prietenul care aduce ruina;
pe aceștia patru pe care înțeleptul îi privește ca dușmani, evită-i de departe ca fiind căi ale
pericolului.”
2.„Aceștia patru, tinere mirean, ar trebui înțeleși ca prieteni cu inima caldă:

- unul care este tovarăș de ajutor;
- unul care se comportă la fel și la bucurie și la suferință;
- unul care oferă sfaturi bune;
- unul care are simpatie.”
(1) „În patru moduri, tinere mirean, ar trebui un tovarăș de ajutor să fie înțeles ca un prieten cu
inima caldă:
- el are grijă de cel neatent;
- protejează avuția celui neatent;
- devine un refugiu atunci când ești în pericol;
- atunci când apar obligații, el oferă dublu față de ceea ce i se cere.”
(2) „În patru moduri, tinere mirean, ar trebui unul care se comportă la fel și la bucurie și la suferință
să fie înțeles ca un prieten cu inima caldă:
- își dezvăluie propriile secrete față de prietenul său;
- ține cu grijă secretele prietenului său;
- nu-și uită prietenul la necaz,
- își sacrifică chiar și viața de dragul prietenului său.”
(3) „În patru moduri, tinere mirean, ar trebui unul care oferă sfaturi bune să fie înțeles ca un prieten
cu inima caldă:
- își oprește prietenul de la a face rău,
- îl încurajează să facă binele,
- îl informează despre ceea ce nu îi este cunoscut,
- îi arată calea către paradis.”
(4) „În patru moduri, tinere mirean, ar trebui unul care are simpatie să fie înțeles ca un prieten cu
inima caldă:
- nu se bucură de nenorocul altuia,
- se bucură de prosperitatea altuia,
- îi împiedică pe alții să-i vorbească prietenul de rău,
- îi laudă pe cei care-i vorbesc prietenul de bine.”
1.„Prietenul care este un tovarăș de ajutor,
cel care este prieten la fericire și la necaz,
prietenul care oferă sfaturi bune
și prietenul care are simpatie -
pe aceștia patru înțeleptul îi ține ca prieteni
și îi prețuiește cu dăruire,
așa cum o mamă face cu propriul ei copil
2.Cel înțelept și virtuos strălucește ca flacăra arzătoare.
Celui care-și agonisește averea fără a răni pe nimeni,
ca o albină care adună miere,
belșugul îi va crește la fel de rapid
Page 47 of 148
cum crește un mușuroi de furnici.

3.Cu o bunăstare astfel obținută,
un mirean potrivit vieții de familie
ar trebui să-și împartă averea în patru,
astfel el va avea parte de prietenie.
4.O parte pentru folosința lui zilnică,
două părți pentru cheltuielile necesare afacerii lui,
iar a patra parte să o păstreze pentru vremuri grele.”
„Și cum anume, tinere mirean, acoperă un nobil discipol cele șase puncte cardinale?
„Următoarele lucruri trebuie privite ca fiind cele șase puncte cardinale: părinții trebuie priviți ca
fiind estul, învățătorii ca fiind sudul, soția și copiii ca fiind vestul, prietenii și asociații ca fiind
nordul, servitorii și angajații ca fiind nadirul, iar asceții și brahmanii ca fiind zenitul”.
„În cinci feluri, tinere mirean, ar trebui un copil să-și servească părinții, ca fiind estul:
1. Întrucât m-au sprijinit, îi voi sprijini și eu pe ei,
2. Voi îndeplini datoriile lor,
3. Voi păstra tradițiile familiei,
4. Voi face astfel încât să-mi merit moștenirea,
5. Voi oferi pomană în onoarea rudelor mele moarte.”
„În cinci feluri, tinere mirean, părinții astfel slujiți de către copiii lor, își arată compasiunea:
1. îi rețin de la a face rău;
2. îi încurajează să facă binele;
3. îi pregătesc pentru o profesie;
4. le aranjează o căsătorie potrivită;
5. la timpul cuvenit le acordă moștenirea.
În aceste cinci moduri își servesc copiii părinții, ca fiind estul, iar părinții își arată compasiunea față
de copiii lor. Astfel estul este acoperit de către ei și reprezintă un loc sigur.”
„În cinci feluri, tinere mirean, un elev trebuie să-și respecte învățătorul ca fiind sudul:
1. ridicându-se de pe scaun în semn de salut;
2. urmându-i cursurile;
3. prin dorința de a învăța,
4. prin serviciul personal,
5. printr-o atenție respectuoasă atunci când primește instrucția.”
„În cinci feluri, tinere mirean, învățătorii astfel respectați de către elevii lor își arată compasiunea:
1. îi pregătesc conform celei mai bune discipline;
2. verifică dacă își însușesc bine lecțiile predate;
3. îi instruiesc în domeniul artelor și al științelor;
4. îi prezintă prietenilor și asociaților lor;
5. le oferă siguranță în orice loc.
Învățătorii astfel respectați de elevii lor ca fiind sudul își arată respectul compasiunea în aceste
cinci moduri. Astfel, sudul este acoperit de către ei și reprezintă un loc sigur.”
„În cinci feluri, tinere mirean, trebuie o soție să fie respectată de soțul ei, ca fiind vestul:
1. fiind curtenitor față de ea;
2. prin a nu se arăta disprețuitor față de ea;
Page 48 of 148
3. prin a-i fi credincios și fidel;

4. lăsându-i ei autoritatea;
5. oferindu-i daruri și bijuterii.”
„Soția astfel respectată de către soțul ei își arată compasiunea față de acesta în cinci moduri:
1. își îndeplinește în mod corect datoriile;
2. își manifestă ospitalitatea față de rude și față de oamenii apropiați;
3. este credincioasă și fidelă soțului ei;
4. protejează ceea ce soțul aduce în casă;
5. este talentată și destoinică în îndeplinirea datoriilor ei.
În aceste cinci moduri își arată o soție compasiunea față de soțul ei care o respectă ca fiind vestul.
Astfel vestul este acoperit de către el și reprezintă un loc sigur.”
„În cinci moduri, tinere mirean, ar trebui un membru al comunității să-și respecte prietenii și
asociații ca fiind nordul:
1. având o atitudine darnică și tolerantă;
2. având o vorbire curtenitoare;
3. fiind de ajutor;
4. fiind imparțial;
5. fiind sincer.”
Prietenii și asociații astfel respectați de către un membru al comunității își arată compasiunea față
de acesta în cinci moduri:
1. îl protejează atunci când este lipsit de atenție și vigilență;
2. îi protejează proprietățile atunci când este neatent și lipsit de vigilență;
3. devin un refugiu atunci când este în pericol;
4. nu-l părăsesc la necaz;
5. arată considerație față de familia acestuia.
Prietenii și asociații astfel respectați de către un membru al comunității ca fiind nordul își arată
compasiunea față de el în aceste cinci moduri. Astfel nordul este acoperit de către el și făcut un loc
sigur.”
„În cinci moduri ar trebui un stăpân să-și respecte servitorii și angajații ca fiind nadirul:
1. dându-le de muncă potrivit abilităților fiecăruia;
2. oferindu-le hrană și salarii;
3. având grijă de ei atunci când sunt bolnavi;
4. împărțind cu ei orice delicatesuri;
5. acordându-le concedii la timpul potrivit.”
„Servitorii și angajații astfel respectați ca fiind nadirul de către stăpânul lor, își arată compasiunea
față de acesta în cinci moduri:
1. se trezesc înaintea lui;
2. merg la culcare după el;
3. iau numai ceea ce le este oferit;
4. își îndeplinesc datoriile în mod corect;
5. susțin bunul nume și faima stăpânului.
Servitorii și angajații astfel respectați ca fiind nadirul își arată compasiunea față de stăpânul lor în
aceste cinci moduri. Astfel, nadirul este acoperit de el și reprezintă un loc sigur.
„În cinci moduri ar trebui asceții și brahmanii să fie respectați de către un mirean ca fiind zenitul:
1. prin fapte iubitoare;
2. prin cuvinte iubitoare;
Page 49 of 148
3. prin gânduri iubitoare;

4. având ușa casei în permanență deschisă pentru ei;
5. având grijă de nevoile lor materiale.”
„Asceții și brahmanii astfel respectați de către un mirean, își arată compasiunea față de acesta în
șase moduri:
1. îl rețin de la a face rău;
2. îl conving să facă binele;
3. îl iubesc cu o inimă blândă;
4. îl fac să audă ceea ce nu a mai auzit înainte;
5. îi clarifică ceea ce a auzit deja;
6. îi arată calea către o stare paradisiacă.
În aceste șase moduri asceții și brahmanii își arată compasiunea față de un mirean care-i respectă ca
fiind zenitul. Astfel, zenitul este acoperit de el și reprezintă un loc sigur.”
„Mama și tatăl reprezintă estul,

Învățătorii – sudul;
Soția și copiii sunt vestul,
Prietenii și asociații sunt nordul.
Servitorii și angajații reprezintă nadirul,
Asceții și brahmanii sunt zenitul;
Cel care este potrivit pentru viața de familie,

Aceste puncte cardinale ar trebui să le salute.
Cine este înțelept și virtuos,
Blând și pătrunzător,
Umil și supus,
Un astfel de om poate dobândi onoarea.
Cine este energic și nu indolent,
Care nu este zguduit de nenorociri,
Fără de greșeală în maniere și inteligent,
Cine oferă ospitalitate și este prietenos,
Care are vederi largi și nu este egoist,
Un ghid, un instructor, un conducător,
Generozitatea, vorba blândă,
A fi de ajutor altora,
A fi imparțial față de toți,
După cum este necesar.
Aceste patru căi câștigătoare fac lumea să se rotească,
Ca un cui de osie într-o căruță care merge.
Dacă acestea nu ar exista în lume,
Nici mama, nici tatăl nu ar primi
Respect și onoare din partea copiilor lor.
Dar cum aceste patru căi câștigătoare
Sunt apreciate de către înțelepți,
Page 50 of 148
Ei ating înălțimile,
Și au parte de laude în mod corect.”
Când Cel Binecuvântat a vorbit astfel, Sigala, tânărul mirean, a spus cele ce urmează:
„Excelent, Doamne, excelent! Este ca și cum un om ar fi îndreptat ceea ce era răsturnat, sau ar fi
descoperit ceea ce era ascuns, sau ar fi arătat calea unuia care s-a rătăcit, sau ar aprins o lumină în
întuneric, astfel încât cei care au ochi să poată vedea. Chiar astfel a fost doctrina explicată de către
Cel Binecuvântat în diverse moduri.
Îmi voi găsi refugiul, Doamne, în Buddha, în Dhamma și în Sangha.
Fie ca Cel Binecuvântat să mă primească drept discipol laic, ca pe unul care și-a găsit refugiul chiar
din această zi până la sfârșitul vieții.”
Samannaphala Sutta – Fructele vieții contemplative
Samaññaphala Sutta – Fructele vieții

contemplative
Digha Nikaya 2
Am auzit că odată Cel Binecuvântat stătea la Rajagaha în crângul de mango al lui Jivaka
Komarabhacca, împreună cu o comunitate mare de călugări – 1,250 de călugări în total. În vremea
aceea – fiind ziua examinării (Uposatha), noaptea cu lună plină din sezonul nuferilor, a patra lună
din anotimpul ploios – Regele Ajatasattu din Magadha, fiul reginei Videha, stătea pe acoperișul
terasei palatului său înconjurat de miniștri. Atunci, simțindu-se inspirat a exclamat: „Ce minunată
este această noapte luminată de lună! Ce preot sau contemplativ ar trebui sa vizităm în această
noapte, care să fie în măsură să aducă lumină și pace în mințile noastre?”
Acestea fiind spuse, unul dintre miniștri i-a spus regelui: „Maiestate, ar fi Purana Kassapa, liderul
unei comunități, al unui grup, învățătorul unui grup, onorat și faimos, stimat și considerat sfânt de
popor. El este bătrân, experimentat, a trăit mulți ani și este în ultima parte a vieții. Maiestatea sa ar
trebui să îl viziteze pe el. Poate dacă îl veți vizita, el va aduce lumină și pace în mintea
dumneavoastră.”
Acestea fiind spuse, regele a rămas tăcut.
Atunci un alt ministru i-a spus regelui: „Maiestate, ar fi Makkhali Gosala… Maiestate, ar fi Ajita
Kesakambalin… Maiestate, ar fi Pakudha Kaccayana… Maiestate, ar fi Sañjaya Belatthaputta…
Maiestate, ar fi Nigantha Nataputta, liderul unei comunități, al unui grup, învățătorul unui grup,
onorat și faimos, stimat și considerat sfânt de popor. El este bătrân, experimentat, a trăit mulți ani și
este în ultima parte a vieții. Maiestatea sa ar trebui sa îl viziteze pe el. Poate dacă îl veți vizita, el va
aduce lumină și pace în mintea dumneavoastră.”
Acestea fiind spuse, regele a rămas tăcut. În tot acest timp, Jivaka Komarabhacca stătuse tăcut, nu
departe de rege, astfel că regele l-a întrebat: „Prietene Jivaka, de ce ești tăcut?”
Page 51 of 148
„Maiestate, ar fi Cel Binecuvântat, vrednic și corect deșteptat prin sine însuși, ce stă în crângul meu
de mango împreună cu o comunitate de călugări – 1 250 de călugări în total. Referitor la Cel
Binecuvântat, această admirabilă veste s-a răspândit: «Într-adevăr, Cel Binecuvântat este corect
deșteptat prin sine însuși, desăvârșit în limpedea-i înțelegere, ajuns departe, expert cu privire la
cosmos, neîntrecut instructor al oamenilor ce pot fi îmblânziți, învățător al ființelor umane și
divine, trezit, binecuvântat». Maiestatea sa ar trebui să îl viziteze pe el. Poate dacă îl veți vizita, el
va aduce lumină și pace în mintea dumneavoastră.”
„În acest caz, prietene Jivaka, pregătește elefanții de drum.”
Răspunzându-i „Cum doriți maiestate”, apoi pregătind cinci sute de femele elefant precum și
elefantul personal al regelui, Jivaka l-a anunțat pe rege: „Maiestate, elefanții sunt pregătiți de drum.
Faceți ceea ce credeți că se cuvine a fi făcut acum.”
Atunci regele, urcându-și cinci sute dintre femeile sale pe cele cinci sute de femele elefant – câte
una pe fiecare – și urcând el însăși pe elefantul său personal, a pornit din capitală cu întregul alai
regal, cu slujitori ducând torțe, îndreptându-se spre crângul de mango al lui Jivaka Komarabhacca.
Însă când regele a ajuns nu departe de crângul de mango, a fost cuprins de frică, a început să
tremure, părul i s-a ridicat în cap. Înfricoșat, agitat, cu părul ridicat în cap, i-a spus lui Jivaka
Komarabhacca: „Prietene, tu nu mă amăgești? Nu mă trădezi, nu? Nu mă predai inamicilor, nu?
Cum poate fi aici o comunitate atât de mare de călugări – 1250 în total – fără să se audă un
strănutat, un tușit, sau o voce?”
„Nu vă fie frică, mărite rege. Nu vă fie frică. Nu vă amăgesc, nu vă trădez și nu vă predau
inamicilor. Mergeți înainte, mărite rege, mergeți înainte! Acelea sunt felinarele ce ard în pavilion.”
Regele, mergând călare pe elefant atât cât împrejurimile i-au permis, a descălecat și s-a apropiat de
ușa pavilionului pe jos. Acolo l-a întrebat pe Jivaka: „Aici, prietene Jivaka, este Cel Binecuvântat?”
„Acela este Cel Binecuvântat, mărite rege, cel rezemat de stâlpul din mijloc, cu fața spre est,
înconjurat de comunitatea de călugări”.
Apoi regele s-a apropiat de Cel Binecuvântat și ajuns lângă el s-a așezat alături. Și de acolo –
cuprinzând cu privirea comunitatea de călugări ce stătea în liniște absolută, calmă precum un lac –
simțindu-se inspirat a exclamat: „Fie ca fiul meu, Prințul Udayibhadda să se bucure de aceeași
liniște ca și această comunitate de călugări!”
[Cel Binecuvântat a spus:] „Ați venit, mărite rege, împreună cu cei dragi?” – „Venerabile Domn,
fiul meu – Prințul Udayibhadda, îmi este foarte drag. Fie ca el să se bucure de aceeași liniște ca și
această comunitate de călugări!”
Apoi, înclinându-se în fața Celui Binecuvântat și salutând comunitatea de călugări cu palmele

împreunate în dreptul inimii, s-a așezat alături. Și stând acolo i-a spus Celui Binecuvântat: „Aș dori
să îl întreb pe Cel Binecuvântat despre o anumită chestiune, dacă el îmi va îngădui.”
„Întrebați, mărite rege, orice doriți.”
Întrebarea Regelui
„Venerabile Domn, există acești meșteșugari de rând: dresori de elefanți, dresori de cai, vizitii,
arcași, stegari, mareșali, ofițeri de intendență, ofițeri de rang înalt, comandați, eroi militari,
Page 52 of 148
luptători în armură, luptători în armură ușoară, sclavi domestici, cofetari, bărbieri, slujitori pentru
baie, bucătari, împletitori de ghirlande, spălătorese, țesători, împletitori de coșuri, olari,
matematicieni, contabili și tot felul de alți meșteșugari similari. Ei trăiesc din fructele meșteșugului
lor, vizibile aici și acum și care le oferă plăcere lor înșiși, părinților lor, nevestelor și copiilor,
prietenilor și colegilor lor. Ei înfățișează excelente ofrande preoților și contemplativilor, ce conduc
înspre paradis, aduc fericire și determină renașteri în lumi superioare. Este posibil, Venerabile
Domn, să îmi arătați fructe similare ale vieții contemplative, vizibile aici și acum?”
„Vă aduceți aminte, mărite rege, să fi pus această întrebare și altor preoți sau contemplativi?”
„Da, am întrebat”
„Dacă nu este supărător pentru domnia voastră, ce au răspuns ei?”
„Nu, nu este supărător pentru mine, oriunde Cel Binecuvântat – sau cineva ca acesta – s-ar afla.
„Atunci spuneți, mărite rege”
Non-acțiunea
„Odată, Venerabile Domn, m-am apropiat de Purana Kassapa și ajuns lângă el am schimbat saluturi
curtenitoare. După schimbul de saluturi curtenitoare, m-am așezat alături. Și în timp ce îi ședeam
alături l-am întrebat: «Venerabile Kassapa, există acești meșteșugari de rând [...] Ei trăiesc din
fructele meșteșugului lor, vizibile aici și acum [...] Este posibil, venerabile, să îmi arătați fructe
similare ale vieții contemplative, vizibile aici și acum?».”
„Acestea fiind spuse, Purana Kassapa mi-a răspuns: «Mărite rege, în a acționa, ori în a-i îi face pe
alții să acționeze, în a mutila sau a-i face pe alții să mutileze, în a tortura sau a-i face pe alții să
tortureze, în a pricinui amărăciune și a-i face pe alții să provoace amărăciune, în a chinui sau a-i
face pe alții să chinuie, în a intimida sau a face pe alții să intimideze, în a lua vieți, a lua ceea ce nu
este dăruit, a sparge case, a jefui bogății, a comite spargeri, a tâlhări la drumul mare, a comite
adulter, a minți – nu e niciun rău. Dacă folosind un disc cu marginile ascuțite ca briciul, cineva ar
preface toate ființele vii de pe pământ într-o grămadă de carne, într-un morman de carne, nu ar
cauza niciun rău, nu ar comite niciun rău. Chiar dacă cineva ar merge pe malul drept al Gangelui,
ucigând și făcându-i pe alții să ucidă, mutilând și făcându-i pe alții să mutileze, torturând și
făcându-i pe alții să tortureze, nu ar cauza niciun rău, nu ar comite niciun rău. Chiar dacă cineva ar
merge pe malul stâng al Gangelui dăruind și făcându-i pe alții să dăruiască, aducând ofrande și
făcându-i pe alții să aducă ofrande, nu ar cauza niciun merit, nu ar face niciun merit. Generozitatea,
auto-controlul, cumpătarea, vorbirea sinceră, nu cauzează niciun merit, nu aduce niciun merit».”
„Astfel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, Purana Kassapa a
răspuns cu non-acțiunea. Ca și cum o persoană, fiindu-i cerut un fruct de mango, oferă un fruct al
arborelui de pâine sau fiindu-i cerut un fruct al arborelui de pâine, oferă un fruct de mango: În
același fel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, Purana Kassapa a
răspuns cu non-acțiunea. Atunci acest gând mi-a venit în minte: «Cum poate cineva ca mine să se
gândească a discredita un preot sau un contemplativ din acest tărâm?». Totuși, nici nu am fost
încântat de cuvintele lui Purana Kassapa, dar nici nu am protestat împotriva lor. Nici încântat, nici
protestând, am fost nesatisfăcut. Fără a-mi exprima insatisfacția și fără a accepta învățăturile lui,
fără a le adopta, m-am ridicat și am plecat.”
Purificarea prin peregrinare

Page 53 of 148
„Altă dată, m-am apropiat de Makkhali Gosala și, ajuns lângă el, am schimbat saluturi curtenitoare.
După schimbul de saluturi curtenitoare, m-am așezat alături. Și în timp ce îi ședeam alături l-am
întrebat: «Venerabile Gosala, există acești meșteșugari de rând [...] Ei trăiesc din fructele
meșteșugului lor, vizibile aici și acum [...] Este posibil, venerabile, să îmi arătați fructe similare ale
vieții contemplative, vizibile aici și acum?».”
„Acestea fiind spuse, Makkhali Gosala mi-a răspuns «Mărite rege, nu există nicio cauză, nicio
condiție necesară pentru pângărirea ființelor. Ființele sunt pângărite fără o cauză, fără o condiție
necesară. Nu există nicio cauză, nicio condiție necesară pentru purificarea ființelor. Ființele sunt
purificate fără o cauză, fără o condiție necesară. Nu există nimic cauzat de sine, nimic cauzat de un
altul, nimic cauzat de om. Nu există putere, nici efort, nici energie umană, nici strădanie umană.
Toate ființele vii, toată viața, toate ființele, toate sufletele sunt neputincioase, lipsite de putere,
lipsite de efort. Sunt în voia destinului, a serendipității și a naturii, sensibile la plăcere și durere în
cele șase mari categorii ale nașterii».”
„«Există 1 406 600 de modalități principiale de originare. Există 500 de feluri de kamma, cinci
feluri, trei feluri; o kamma întreagă și o jumătate de kamma. Există 62 de căi, 62 de sub-eoni, șase
mari categorii ale nașterii, opt categorii de oameni, 4 900 moduri de viață, 4 900 de feluri de
rătăcitori, 4900 de adăposturi pentru Naga, 2 000 de aptitudini, 3 000 de iaduri, 36 de tărâmuri ale
prafului, șapte sfere ale ființelor perceptive, șapte sfere ale ființelor non-perceptive, șapte feluri de
plante articulate, șapte feluri de deva, șapte feluri de ființe umane, șapte feluri de demoni, șapte
mari lacuri, șapte noduri principale, șapte noduri secundare, 700 de abisuri principale, 700 de
abisuri secundare, 700 de vise principale, 700 de visuri secundare, 84 000 de aeoni mari.
Transmigrând și peregrinând prin acestea, cei înțelepți și cei nesăbuiți asemenea vor pune capăt
suferinței».”
„«Chiar dacă cineva s-ar gândi: „Prin această moralitate, prin această practică, prin această
austeritate ori prin această viață sfântă voi face să se împlinească kamma ce nu s-a împlinit încă și
voi elimina kamma ce s-a împlinit când aceasta mă va atinge” – aceasta ar fi imposibil.
Plăcerea și durerea sunt împărțite, peregrinării îi sunt fixate limitele. Nu există scurtare, alungire,
accelerare sau încetinire. La fel cum un ghem de ață, fiind aruncat, se sfârșește doar prin
desfășurare, în același mod, transmigrând și peregrinând, cei înțelepți și cei nesăbuiți asemenea vor
pune capăt suferinței».”
Astfel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, Makkhali Gosala a
răspuns cu purificarea prin peregrinare. Ca și cum o persoană, fiindu-i cerut un fruct de mango,
oferă un fruct al arborelui de pâine sau fiindu-i cerut un fruct al arborelui de pâine, oferă un fruct de
mango. În același fel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum,
Makkhali Gosala a răspuns cu purificarea prin peregrinare. Atunci acest gând mi-a venit în minte:
«Cum poate cineva ca mine să se gândească a discredita un preot sau un contemplativ din acest
tărâm?» Totuși, nici nu am fost încântat de cuvintele lui Makkhali Gosala, dar nici nu am protestat
împotriva lor. Nici încântat, nici protestând, am fost nesatisfăcut. Fără a-mi exprima insatisfacția și
fără a accepta învățăturile lui, fără a le adopta, m-am ridicat și am plecat.”
Anihilarea
Cu altă ocazie m-am apropiat de Ajita Kesakambalin și, ajuns lângă el, am schimbat saluturi
alături l-am întrebat: «Venerabile Ajita, există acești meșteșugari de rând [...] Ei trăiesc din fructele
Page 54 of 148
meșteșugului lor, vizibile aici și acum [...] Este posibil, venerabile, să îmi arătați fructe similare ale
vieții contemplative, vizibile aici și acum?»”
„Acestea fiind spuse, Ajita Kesakambalin mi-a răspuns «Mărite rege, nu există nimic dat, nimic
oferit, nimic sacrificat. Nu există fructe sau rezultate ale acțiunilor bune sau rele. Nu există lumea
această, nici cealaltă lume, nici mamă, nici tată, nici ființe renăscute spontan; nici preoți și
contemplativi care, călătorind cum se cuvine și practicând corect, proclamă această lume și cealaltă
după ce le-au cunoscut direct și le-au realizat ei înșiși. O persoană este un amestec din patru
elemente primare. Când moare, pământul (din corp) se întoarce și se unește cu substanța pământ
(externă). Focul se întoarce și se unește cu substanța foc externă. Lichidul se întoarce și se unește
cu substanța lichidă externă. Vântul se întoarce și se unește cu substanța vânt externă. Simțurile se
împrăștie în spațiu. Patru bărbați, cu catafalcul cinci, duc cadavrul. Elogiile care i se aduc nu răsună
mai departe decât marginile cimitirului. Oasele devin pământii. Ofrandele ajung cenușă.
Generozitatea este predată de către idioți. Cuvintele celui care vorbește de viață după moarte sunt
false, vorbărie goală. Odată cu prăbușirea corpului, cei înțelepți și cei nesăbuiți, asemenea vor fi
anihilați, distruși. Nu există viață după moarte.»”
Astfel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, Ajita Kesakambalin a
răspuns cu anihilarea. Ca și cum o persoană, fiindu-i cerut un fruct de mango, oferă un fruct al
arborelui de pâine sau fiindu-i cerut un fruct al arborelui de pâine, oferă un fruct de mango. În
același fel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum Ajita
Kesakambalin a răspuns cu anihilarea. Atunci acest gând mi-a venit în minte: «Cum poate cineva ca
mine să se gândească a discredita un preot sau un contemplativ din acest tărâm?» Totuși, nici nu am
fost încântat de cuvintele lui Ajita Kesakambalin, dar nici nu am protestat împotriva lor. Nici
încântat, nici protestând, am fost nesatisfăcut. Fără a-mi exprima insatisfacția și fără a accepta
învățăturile lui, fără a le adopta, m-am ridicat și am plecat.”
Ne-relaționarea
Cu altă ocazie m-am apropiat de Pakudha Kaccayana și, ajuns lângă el, am schimbat saluturi
alături l-am întrebat: «Venerabile Kaccayana, există acești meșteșugari de rând [...] Ei trăiesc din
similare ale vieții contemplative, vizibile aici și acum?»”
„Acestea fiind spuse, Pakudha Kaccayana mi-a răspuns: «Mărite rege, există aceste șapte substanțe
– nefăcute, ireductibile, necreate, fără un creator, aride, stabile precum un vârf de munte, stând
ferme precum un pilastru – ce nu se transformă, nu se schimbă, nu interferează una cu alta, sunt
incapabile să își cauzeze una alteia plăcere, durere sau și plăcere și durere. Care sunt acestea șapte?
Substanța-pământ, substanța-lichid, substanța-foc, substanța-vânt, plăcerea, durerea și spiritul drept
– a șaptea. Acestea sunt cele șapte substanțe – nefăcute, ireductibile, necreate, fără un creator, aride,
stabile precum un vârf de munte, stând ferme precum un pilastru – ce nu se transformă, nu se
schimbă, nu interferează una cu alta, sunt incapabile să își cauzeze una alteia plăcere, durere sau și
plăcere și durere.»”
„«Și între ele nu există niciun ucigaș, nici nu este cineva care să ucidă, nu este cineva care să audă
sau să cauzeze auzul, să cunoască sau să cauzeze cunoașterea. Când cineva taie capul cuiva, nu este
nimeni care să ia viața altcuiva. Pur și simplu sabia trece printre cele șapte substanțe.»”
Astfel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, Pakudha Kaccayana
a răspuns cu ne-relaționarea. Ca și cum o persoană, fiindu-i cerut un fruct de mango, oferă un fruct
Page 55 of 148
al arborelui de pâine sau fiindu-i cerut un fruct al arborelui de pâine, oferă un fruct de mango. În
același fel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum Pakudha
Kaccayana a răspuns cu ne-relaționarea. Atunci acest gând mi-a venit în minte: «Cum poate cineva
ca mine să se gândească a discredita un preot sau un contemplativ din acest tărâm?» Totuși, nici nu
am fost încântat de cuvintele lui Pakudha Kaccayana, dar nici nu am protestat împotriva lor. Nici
încântat, nici protestând, am fost nesatisfăcut. Fără a-mi exprima insatisfacția și fără a accepta
Cvadrupla restricție
Cu altă ocazie m-am apropiat de Nigantha Nataputta și, ajuns lângă el, am schimbat saluturi
alături l-am întrebat: «Venerabile Aggivessana, există acești meșteșugari de rând [...] Ei trăiesc din
similare ale vieții contemplative, vizibile aici și acum?»”
„Acestea fiind spuse, Nigantha Nataputta mi-a răspuns: «Mărite rege, există situația când Nigantha
– cel fără de noduri – este stăpânit cu cvadrupla restricție. Și cum este Nigantha stăpânit cu
cvadrupla restricție? Există situația când Nigantha este obstrucționat de toate apele, unit cu toate
apele, spălat de toate apele, inundat de toate apele. Așa este Nigantha – cel fără de noduri – stăpânit
cu cvadrupla restricție. Când Nigantha – cel fără de noduri – este stăpânit cu o așa cvadruplă
restricție, se spune că el este dintre Cei fără de Noduri (Nigantha), un fiu al lui Nata (Nataputta),
auto-desăvârșit, stăpân pe sine, stabilit în sine.
Astfel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, Nigantha Nataputta a
răspuns cu cvadrupla restricție. Ca și cum o persoană, fiindu-i cerut un fruct de mango, oferă un
fruct al arborelui de pâine sau fiindu-i cerut un fruct al arborelui de pâine, oferă un fruct de mango.
În același fel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum Nigantha
Nataputta a răspuns cu cvadrupla restricție. Atunci acest gând mi-a venit în minte: «Cum poate
cineva ca mine să se gândească a discredita un preot sau un contemplativ din acest tărâm?» Totuși,
nici nu am fost încântat de cuvintele lui Nigantha Nataputta, dar nici nu am protestat împotriva lor.
Nici încântat, nici protestând, am fost nesatisfăcut. Fără a-mi exprima insatisfacția și fără a accepta
Eschivarea
„Cu altă ocazie m-am apropiat de Sañjaya Belatthaputta și, ajuns lângă el, am schimbat saluturi
curtenitoare. După schimbul de saluturi curtenitoare, m-am așezat alături.
Și în timp ce îi ședeam alături l-am întrebat: «Venerabile Sañjaya, există acești meșteșugari de rând
[...] Ei trăiesc din fructele meșteșugului lor, vizibile aici și acum [...] Este posibil, venerabile, să îmi
arătați fructe similare ale vieții contemplative, vizibile aici și acum?»”
Acestea fiind spuse, Sañjaya Belatthaputta mi-a răspuns: «Dacă mă întrebi pe mine dacă există altă
lume (după moarte) și dacă eu aș gândi că există altă lume după moarte ți-aș spune? Nu cred. Eu nu
gândesc în felul acesta. Eu nu gândesc altfel. Eu nu „nu-gândesc”. Eu nici „nu nu-gândesc”. Dacă
m-ai întreba dacă nu există altă lume… dacă există și nu există… dacă nici există nici nu există…
dacă există ființe care transmigrează… dacă nu există… dacă există și nu există… dacă nici există
nici nu există… dacă Tathagata există după moarte… nu există… ambele… nici există, nici nu
există, ți-aș spune? Eu nu gândesc altfel. Eu nu „nu-gândesc”. Eu nici „nu nu-gândesc”.
Page 56 of 148
Astfel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, Nigantha Nataputta a
răspuns printr-o eschivare. Ca și cum o persoană, fiindu-i cerut un fruct de mango, oferă un fruct al
arborelui de pâine sau fiindu-i cerut un fruct al arborelui de pâine, oferă un fruct de mango. În
același fel, întrebat fiind despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum Sañjaya
Belatthaputta a răspuns printr-o eschivare. Atunci acest gând mi-a venit în minte: «Acesta – dintre
toți preoții și contemplativii – este cel mai prost și confuz. Cum poate el, atunci când este întrebat
despre fructele vieții contemplative vizibile aici și acum, să răspundă printr-o eschivare?» Cu toate
acestea următorul gând mi-a venit în minte: «Cum poate cineva ca mine să se gândească a discredita
un preot sau un contemplativ din acest tărâm?» Totuși, nici nu am fost încântat de cuvintele lui
Sañjaya Belatthaputta, dar nici nu am protestat împotriva lor. Nici încântat, nici protestând, am fost
nesatisfăcut. Fără a-mi exprima insatisfacția și fără a accepta învățăturile lui, fără a le adopta, m-am
ridicat și am plecat.”
Primul fruct vizibil al vieții contemplative
„Așa că, Venerabile Domn, vă întreb același lucru: Există acești meșteșugari de rând: dresori de
elefanți, dresori de cai, vizitii, arcași, stegari, mareșali, ofițeri de intendență, ofițeri de rang înalt,
comandați, eroi militari, luptători în armură, luptători în armură ușoară, sclavi domestici, cofetari,
bărbieri, slujitori pentru baie, bucătari, împletitori de ghirlande, spălătorese, țesători, împletitori de
coșuri, olari, matematicieni, contabili și tot felul de alți meșteșugari similari. Ei trăiesc din fructele
meșteșugului lor, vizibile aici și acum și care le oferă plăcere lor înșiși, părinților lor, nevestelor și
copiilor, prietenilor și colegilor lor. Ei înfățișează excelente ofrande preoților și contemplativilor, ce
conduc înspre paradis, aduc fericire și determină renașteri în lumi superioare. Este posibil,
Venerabile Domn, să îmi arătați fructe similare ale vieții contemplative, vizibile aici și acum?”
„Da, este, mărite rege. Însă mai întâi, referitor la asta, o sa vă pun eu o contra- întrebare. Răspundeți
cum veți pofti. Să presupunem, că ar fi un om de-al vostru: un sclav, un muncitor, trezindu-se
dimineața înaintea voastră și mergând la culcare după dumneavoastră, făcând orice îi ordonați,
întotdeauna acționând spre plăcerea voastră, vorbindu-vă politicos, întotdeauna căutând expresia
feței voastre. Acest gând i-ar apărea în minte: «Nu este uimitor? Nu este uluitor? – destinația,
rezultatele faptelor meritorii. Pentru că acest Rege Ajatasattu este o ființă umană, iar eu, de
asemenea sunt o ființă umană; cu toate astea Regele Ajatasattu se bucură de plenitudine și se
înfruptă din cele cinci corzi ale senzualității – ca un deva – în timp ce eu, sunt sclavul său,
muncitorul său [...] întotdeauna căutând expresia feței sale. Și eu ar trebui să fac fapte meritorii. Ce
ar fi dacă mi-aș rade părul și barba, aș îmbrăca o robă galbenă și aș părăsi viața de familie, plecând
în pribegie?»”
„Și-așa, după o vreme, își rade părul și barba, îmbracă o robă galbenă și părăsește viața de familie,
plecând în pribegie. Făcând astfel, el trăiește cumpătat în trup, în vorbire, în minte, mulțumit cu cel
mai simplu adăpost și mâncare, desfătându-se în solitudine. Apoi, să presupunem că unul din
oamenii voștri v-ar informa: «Ar trebui să știți, maiestate, că un om de-al vostru: un sclav, un
muncitor [...] întotdeauna căutând expresia feței voastre [...] a părăsit viața de familie și a plecat în
pribegie [...] mulțumit cu cel mai simplu adăpost și mâncare, desfătându-se în solitudine.»
Fiind astfel informat, ați spune «Aduceți-l pe acel om înapoi la mine. Faceți-l din nou sclavul meu,
muncitorul meu [...] întotdeauna căutând expresia feței mele!»?”
„Nicidecum, Venerabile Domn. Mai degrabă, eu ar trebui să fiu acela care se înclină în fața sa cu
respect, să îl invit să se așeze, să accepte în dar robe, mâncare de pomană, adăpost, medicamente
pentru boli. Și ar trebui să îi ofer siguranță, apărare și protecție.”
Page 57 of 148
„Deci, ce credeți, mărite rege? Așa stând lucrurile, este acesta un fruct vizibil al vieții
contemplative sau nu?”
„Da Venerabile Domn. Așa stând lucrurile, cu siguranță acesta este un fruct vizibil al vieții
contemplative.”
„Acesta, mărite rege, este primul fruct vizibil al vieții contemplative, vizibil aici și acum, pe care
vi-l arăt.”
Cel de-al doilea fruct vizibil al vieții contemplative
„Dar este posibil, Venerabile Domn, să îmi arătați încă un fruct al vieții contemplative, vizibil aici
și acum?”
„Da, este, mărite rege. Însă mai întâi, referitor la asta, o sa vă pun eu o contra- întrebare. Răspundeți
cum veți pofti. Să presupunem, că ar fi un om de-al vostru: un fermier, un cap de familie, un plătitor
de taxe ce umflă trezoreria regală. Acest gând i-ar apărea în minte: «Nu este uimitor? Nu este
uluitor? – destinația, rezultatele faptelor meritorii. Pentru că acest Rege Ajatasattu este o ființă
umană, iar eu, de asemenea sunt o ființă umană; cu toate astea Regele Ajatasattu se bucură de
plenitudine și se înfruptă din cele cinci corzi ale senzualității – ca un deva – în timp ce eu sunt un
fermier, un cap de familie, un plătitor de taxe ce umflă trezoreria regală. Și eu ar trebui să fac fapte
meritorii. Ce ar fi dacă mi-aș rade părul și barba, aș îmbrăca o robă galbenă și aș părăsi viața de
familie, plecând în pribegie?»”
„Și-așa, după o vreme, abandonează avuția sa, mare sau mică, rudele – multe sau puține, își rade
părul și barba, îmbracă o robă galbenă și părăsește viața de familie, plecând în pribegie. Făcând
astfel, el trăiește cumpătat în trup, în vorbire, în minte, mulțumit cu cel mai simplu adăpost și
mâncare, desfătându-se în solitudine. Apoi, să presupunem că unul din oamenii voștri v-ar informa:
«Ar trebui să știți, maiestate, că un om de-al vostru: fermierul, capul de familie, plătitorul de taxe
[...] a părăsit viața de familie și a plecat în pribegie [...] mulțumit cu cel mai simplu adăpost și
mâncare, desfătându-se în solitudine.» Fiind astfel informat, ați spune «Aduceți-l pe acel om înapoi
la mine. Faceți-l din nou să fie un fermier, un cap de familie, un plătitor de taxe ce umflă trezoreria
regală! »?”
„Nicidecum, Venerabile Domn. Mai degrabă, eu ar trebui să fiu acela care se înclină în fața sa cu
respect, să-l invit să se așeze, să accepte în dar robe, mâncare de pomană, adăpost, medicamente
pentru boli. Și ar trebui să îi ofer siguranță, apărare și protecție.”
„Deci, ce credeți, mărite rege? Așa stând lucrurile, este acesta un fruct vizibil al vieții
contemplative sau nu?”
„Da Venerabile Domn. Așa stând lucrurile, cu siguranță acesta este un fruct vizibil al vieții
contemplative.”
„Acesta, mărite rege, este cel de-al doilea fruct vizibil al vieții contemplative, vizibil aici și acum,
pe care vi-l arăt.”
Fructele mai înalte ale vieții contemplative

Page 58 of 148
„Dar este posibil, Venerabile Domn, să îmi arătați încă un fruct al vieții contemplative, vizibil aici
și acum?”
„Da, este, mărite rege. Ascultați cu atenție. Voi vorbi”.
„Există situația, mărite rege, când un Tathagata apare în lume, vrednic și în mod corect, prin sine
însuși deșteptat. El predă Dhamma admirabilă la început, admirabilă în mijloc și admirabilă la
sfârșit. El proclamă viața sfântă, atât în detalii, cât și în esență, în întregime perfectă, extraordinar
de pură.”
„Un cap de familie sau fiul unui cap de familie, auzind Dhamma, capătă încredere în Tathagata și
reflectă: «Viața de familie te plafonează, este o cale prăfuită. Viața în pribegie este precum cerul
liber. Nu este ușor, trăind acasă, să practici viața sfântă, absolut perfectă, absolut pură, ca o scoică
lustruită. Ce ar fi dacă mi-aș rade părul și barba, aș îmbrăca o robă galbenă și aș părăsi viața de
familie, plecând în pribegie?»”
„Și-așa, după o vreme, abandonează avuția sa, mare sau mică, rudele – multe sau puține, își rade
părul și barba, îmbracă o robă galbenă și părăsește viața de familie, plecând în pribegie.
Făcând astfel, el trăiește cumpătat, după regulile codului monastic, văzând pericolul în cele mai
neînsemnate greșeli. Desăvârșit în virtute, el își păzește porțile simțurilor, este conștient, alert și
este mulțumit.
Paragraful mai mic despre virtute
„Și cum este un călugăr desăvârșit în virtute? Renunțând a mai ucide, el se abține de la a ucide,
trăiește cu ciomagul lăsat jos, cu cuțitul lăsat jos, scrupulos, milostiv, plin de compasiune, căutând
bunăstarea tuturor ființelor vii. Aceasta este parte din virtutea lui.”
„Renunțând a mai lua ceea ce nu este oferit, el se abține de la a lua ceea ce nu este oferit. El ia doar
ceea ce-i este oferit, acceptă doar ceea ce este oferit, trăiește nu cu ajutorul hoției, ci cu ajutorul
unui sine ce a devenit pur. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„Abandonând viața de familist, el trăiește o viață de celibat, la distanță, abținându-se de la actul

sexual, care este calea omului de rând. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„Abandonând vorbirea falsă, el se abține de la vorbire falsă. El rostește adevărul, îmbrățișează

adevărul, este ferm, demn de încredere și nu dezamăgește lumea. Aceasta, de asemenea, este parte
din virtutea lui.”
„Abandonând vorbele care dezbină, el se abține de la a rosti vorbe care dezbină. Cea ce a auzit aici,
nu spune acolo ca să dezbine oamenii unii de alții. Ceea ce a auzit acolo nu spune aici ca să dezbine
oamenii unii de alții. Ci reconciliind pe cei care s-au dezbinat sau întărind legătura celor uniți, el
iubește armonia, se desfată în armonie, se bucură de armonie, vorbește lucruri care creează
armonie. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„Abandonând vorbirea abuzivă, el se abține de la vorbire abuzivă. El vorbește cuvinte care sunt
dulci urechii, care sunt afectuoase, care merg la inimă, care sunt în general politicoase, atrăgătoare
și plăcute oamenilor. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„Abandonând vorbăria goală, el se abține de la vorbărie goală. El vorbește la timpul potrivit,

vorbește factual, ce este potrivit cu scopul, cu Dhamma și cu Vinaya. Vorbește cuvinte ce merită a fi
Page 59 of 148
prețuite, oportune, rezonabile, ce sunt circumscrise și în legătură cu scopul. Aceasta, de asemenea,

este parte din virtutea lui.”
„Se abține de la a distruge semințe și viața vegetală.”
„Mănâncă o dată pe zi, abținându-se de la masa de seară și de la mesele la ore nepotrivite.”
„Se abține de la dans, cântat, de la muzica instrumentală și de la a viziona spectacole.”
„Se abține de la a purta podoabe și a se înfrumuseța cu parfumuri și cosmetice.”
„Se abține de la a se așeza pe scaune și paturi înalte, luxoase”.
„Se abține de la accepta aur sau bani.”
„Se abține de la a accepta grăunțe negătite [...] carne crudă [...] femei și fete [...] sclavi și sclave [...]
oi și capre [...] păsări și porci [...] elefanți [...] vite, armăsari și iepe [...] pământuri și proprietăți.”
„Se abține de la a purta mesaje [...] de la a face speculă [...] de la a măsura cu cântar măsluit, cu
metale false, cu măsuri false [...] de la mituire, înșelăciune și fraudă.”
„Se abține de la mutilare, execuție, întemnițare, tâlhărie, jaf și violență.”
„Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
Paragraful intermediar despre virtute
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință sunt dependenți de
distrugerea semințelor și a vieții vegetale precum: plante ce se propagă prin rădăcini, tulpini, butași,
răsaduri și semințe – el se abține de la distrugerea semințelor și a vieții vegetale precum acesta.
Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
consumul proviziilor precum: rezerve de hrană, rezerve de băutură, rezerve de îmbrăcăminte,
rezerve de vehicule, rezerve de așternuturi, rezerve de parfumuri și rezerve de carne – el se abține
de la a consuma astfel de provizii. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
vizionarea spectacolelor precum: dansuri, cântece, muzică instrumentală, piese de teatru, balade
recitate, bătăi din palme, talgere și tobe, scene cu lanterne magice, acrobații și trucuri magice, lupte
de elefanți, curse de cai, lupte de bivoli, lupte de tauri, lupte de capre, lupte de berbeci, lupte de
cocoși, lupte cu prepelițe, partide de box, lupte corp la corp, demonstrații de război, apeluri, ordine
de bătălie și parade militare – el se abține de la a viziona astfel de spectacole. Aceasta, de
asemenea, este parte din virtutea lui.”
jocuri inutile și prostești precum: șah pe opt coloane, șah pe zece coloane, șah în aer, șotron, jocuri
cu bețe, cu zaruri, cu imagini, cu mingi, jocuri de suflat prin pipe de jucărie, cu pluguri de jucărie,
cu tumbe, cu mori de vânt de jucărie, cu măsuri de jucărie, cu căruțe de jucărie, cu arcuri de jucărie,
jocuri de ghicit litere desenate în aer, de ghicit gânduri, de mimat diformități – el se abține de la
astfel de jocuri inutile și prostești. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
Page 60 of 148
mobilier înalt și luxos precum: canapele imense, canapele înfrumusețate cu animale gravate,
cuverturi din păr lung, cuverturi din petece multicolore, cuverturi din lână albă, cuverturi din lână
brodate cu motive florale sau cu animale, plapume umplute, cuverturi cu franjuri, cuverturi de
mătase brodate cu pietre prețioase, carpete mari de lână, covoare pentru elefant, cal și caretă,
covoare cu model de antilopă, covoare cu model de căprioară, canapele cu tendă, canapele cu perne
roșii pentru cap și picioare – el se abține de la a folosi astfel de mobilier înalt și luxos. Aceasta, de
asemenea, este parte din virtutea lui.”
parfumuri, cosmetice și alte mijloace de înfrumusețare precum: pudrarea corpului, masarea cu
uleiuri, îmbăierea în apă parfumată, masarea membrelor, folosirea oglinzilor, a unguentelor, a
ghirlandelor, a parfumurilor, a cremelor, a pudrelor de față, a rimelului, a brățărilor și podoabelor
pentru cap, a bastoanelor decorate, a sticlelor de apă ornamentale, a săbiilor, a umbrelelor de soare
fanteziste, a sandalelor decorate, a turbanelor, a pietrelor prețioase, a pămătufurilor din coadă de
iac, a robelor albe cu franjuri – el se abține de la a folosi parfumuri, cosmetice și alte mijloace de
înfrumusețare. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
discuții pe teme inferioare precum: discuții despre regi, hoți, miniștri, armate, amenințări și bătălii,
despre mâncare și băutură, îmbrăcăminte, mobilier, ghirlande și parfumuri, despre rude, vehicule,
sate, orașe, metropole și provincie, despre femei și eroi, despre bârfele de pe stradă sau de la
cișmea, povestiri despre morți, povestiri diverse [discuții filozofice despre trecut și prezent], despre
crearea lumii și a mării și discuții despre dacă lucrurile există sau nu – el se abține de la astfel de
discuții pe teme inferioare. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
dezbateri de genul: «Tu înțelegi această doctrină și disciplină? Eu sunt acela care înțelege această
doctrină și disciplină. Cum poți tu să înțelegi această doctrină și disciplină? Tu practici greșit. Eu
practic corect. Eu sunt consecvent. Tu nu ești. Ce trebuia să spui la început ai spus la sfârșit. Ce
trebuia să spui la sfârșit ai spus la început. Ceea ce ție ți-a luat atât de mult să concepi, a fost
refutat. Doctrina ta a fost răsturnată. Ești învins. Du-te și încearcă să îți salvezi doctrina; descurcă-
te dacă poți!» – el se abține de la astfel de dezbateri. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea
lui.”
purtatul de mesaje și comisioane pentru oameni precum: regi, miniștri, luptători nobili, preoți, capi
de familie, tineri [care spun] «Mergi aici, mergi acolo, ia asta aici, adu înapoi aia» – el se abține de
la purtatul de mesaje și comisioane pentru astfel oameni. Aceasta, de asemenea, este parte din
virtutea lui.”
În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință se implică în
uneltiri, persuasiuni, insinuări, discreditări urmărind câștiguri – el se abține de la astfel de forme de
uneltiri și persuasiuni [mijloace necorespunzătoare de a dobândi suport material de la donatori].
Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
Paragraful mare despre virtute
În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință se întrețin prin
moduri de viață greșite, folosind arte inferioare precum: cititul semnelor de pe membre [ex.
chiromanția], a semnelor de bun augur, interpretarea evenimentelor celeste [stele căzătoare,
Page 61 of 148
comete], interpretarea viselor, cititul semnelor de pe corp [ex. frenologia], cititul semnelor de pe
pânza roasă de șoareci, ofrande aduse focului, ofrande din cupă, din coajă, ofrande de făină de orez,
grăunțe de orez, unt și ulei, ofrande din gură, sacrificii de sânge, prezicerea bazată pe amprente,
geomanția, invocarea demonilor în cimitire, vrăjirea spiritelor, recitarea de farmece pentru protecția
caselor, vrăjirea șerpilor, cunoașterea otrăvurilor, a scorpionilor, a șobolanilor, a păsărilor, a
corbilor, ghicitul norocului bazat pe viziuni, confecționarea de amulete protectoare, interpretarea
sunetelor făcute de păsări și animale – el se abține de la un mod de viață greșit, de la astfel de arte
inferioare.”
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință se întrețin prin
moduri de viață greșite, folosind arte inferioare precum: determinarea pietrelor norocoase și
nenorocoase, a ghirlandelor, a toiagelor, a săbiilor, a sulițelor, a săgeților, a arcurilor și a altor arme;
a femeilor, a băieților, a fetelor, a sclavilor și a sclavelor, a elefanților, a cailor, a bivolilor, a
taurilor, a vacilor, a caprelor, a berbecilor, a păsărilor de curte, a prepelițelor, a șopârlelor,
rozătoarelor cu urechi lungi, a broaștelor țestoase și a altor animale – el se abține de la un mod de
viață greșit, de la astfel de arte inferioare.”
moduri de viață greșite, folosind arte inferioare precum a prezice: conducătorii vor înainta,
conducătorii vor înainta și se vor întoarce, conducătorii noștri vor ataca, iar conducătorii lor se vor
retrage; conducătorii lor vor ataca, iar conducătorii noștri se vor retrage; conducătorii noștri vor
triumfa, iar conducătorii lor vor fi înfrânți; conducătorii lor for triumfa, iar conducătorii noștri vor fi
înfrânți; aceasta va aduce victoria și aceasta va aduce înfrângerea – el se abține de la un mod de
viață greșit, de la astfel de arte inferioare.”
„În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc din mâncare dăruită din credință se întrețin prin
moduri de viață greșite, folosind arte inferioare precum a prezice: va fi o eclipsa de lună; va fi o
eclipsa de soare; va fi o ocultație a unei constelații; soarele și luna își vor urma traseul normal;
soarele și luna vor devia de la cursul normal; constelațiile vor urma traseul normal, constelațiile vor
devia de la cursul normal; va fi o ploaie de meteoriți; cerul se va întuneca; va fi un cutremur; va
tuna din cer senin; va fi un răsărit, un asfințit, o întunecare, o iluminare a soarelui, a lunii, a unei
constelații; aceasta va fi urmarea unei eclipse de lună [...] a unui răsărit, a unui apus, a unei
întunecări, a unei iluminări a soarelui, a lunii, a unei constelații – el se abține de la un mod de viață
greșit, de la astfel de arte inferioare.”
moduri de viață greșite, folosind arte inferioare precum a prezice: o să fie ploaie din belșug; o să fie
secetă; o să fie abundență; o să fie foamete; o să fie tihnă și siguranță; o să fie pericol; o să fie
molimă; o să treacă molima; sau își câștigă existența prin numărat, contabilitate, calculat,
compunerea de poeme sau prin predarea artelor și doctrinelor hedoniste – el se abține de la un mod
de viață greșit, de la astfel de arte inferioare.”
moduri de viață greșite, folosind arte inferioare precum: calcularea datelor favorabile pentru
căsătorii, logodne, divorțuri; pentru a recupera datorii sau a face investiții și împrumuturi; pentru a
fi atrăgător sau neatrăgător; pentru vindecarea femeilor care au făcut greșeli sau avorturi; recitarea
de vrăji pentru a lega limba unui om, pentru a îi paraliza fălcile, pentru a-l face să-și piardă
controlul asupra mâinilor sau pentru a-l surzi; obținerea de răspunsuri profetice la întrebări adresate
unei oglinzi, unei fete tinere, unui medium spiritist; venerarea soarelui; venerarea Marelui Brahma;
scoaterea a patru flăcări pe gură, invocarea zeiței norocului – el se abține de la un mod de viață
greșit, de la astfel de arte inferioare.”
Page 62 of 148
În timp ce alți preoți și contemplativi ce trăiesc cu mâncare dăruită din credință se întrețin prin
moduri de viață greșite, folosind arte inferioare precum: promiterea de daruri către deva, în
schimbul favorurilor; îndeplinirea unor astfel de promisiuni; demonologie; predarea vrăjilor de
protejare a casei, inducerea virilității sau impotenței; sfințirea locurilor pentru construcții;
îndeplinirea ritualului spălării gurii și al băii rituale; oferirea de focuri sacrificiale; administrarea
vomitivelor, purgativelor, a purgativelor de sus, a purgativelor de dedesubt, purgativelor pentru cap,
a uleiurilor pentru urechi, a picăturilor pentru ochi, a tratamentelor prin nas, a unguentelor, și
contra-unguentelor, practicarea chirurgiei extractive, a chirurgiei generale, a pediatriei;
administrarea medicamentelor din rădăcini, legarea plantelor medicinale – el se abține de la un mod
de viață greșit, de la astfel de arte inferioare. Aceasta, de asemenea, este parte din virtutea lui.”
„Un călugăr astfel desăvârșit în virtute, nu vede niciun pericol dinspre virtuoasa-i austeritate.
Precum un rege-războinic miruit ce și-a înfrânt toți dușmanii nu vede niciun pericol dinspre aceștia,
în același mod, un călugăr desăvârșit în virtute nu vede niciun pericol dinspre virtuoasa-i
austeritate. Înzestrat cu această sumă de virtuți, simte în interiorul său plăcerea de a fi neprihănit. În
acest fel este un călugăr desăvârșit în virtute.”
Controlul simțurilor
„Și cum își păzește un călugăr porțile simțurilor? Văzând o formă cu ochiul, nu se agață de nicio
temă sau detaliu datorită căruia – dacă ar fi să zăbovească fără control asupra văzului – calități rele,
nepricepute, precum aviditatea sau suferința l-ar asalta. Ascultând un sunet cu urechea [...] Mirosind
un miros cu nasul [...] Gustând un gust cu limba [...] Simțind o senzație tactilă la atingerea cu
corpul [...] Cunoscând o idee cu intelectul, nu se agață de nicio temă sau detaliu datorită căruia –
dacă ar fi să zăbovească fără control asupra intelectului – calități rele, nepricepute, precum
aviditatea sau suferința l-ar asalta. Înzestrat cu această sumă de virtuți, simte în interiorul său
plăcerea de a fi neprihănit. În acest fel un călugăr își păzește porțile simțurilor.”
Conștientizarea și vigilența
„Și cum este un călugăr cuprins de conștientizare și vigilență? Când merge și vine, el acționează cu
vigilență. Când privește înainte și când privește în zare [...] când își îndoaie și își întinde membrele
[...] când își duce mantaua, roba superioară și bolul [...] când mănâncă, când bea, când mestecă și
gustă [...] când urinează și defechează [...] când merge, când stă în picioare, când stă așezat, când
adoarme, când se trezește, când vorbește, când rămâne tăcut, el acționează cu vigilență. În acest fel
este un călugăr cuprins de conștientizare și vigilență.”
Mulțumirea
„Și cum este un călugăr mulțumit? La fel cum o pasăre, oriunde zboară, are drept povară doar
propriile-i aripi, la fel și el, este mulțumit cu un rând de robe pentru trup și mâncare de pomană
pentru a-și astâmpăra foamea. Oriunde merge, el duce cu sine strictul necesar. În acest fel este un
călugăr mulțumit.”
Abandonarea obstrucțiilor
„Înzestrat cu această nobilă sumă de virtuți, acest nobil control asupra simțurilor, această nobilă
conștientizare și vigilență și această nobilă mulțumire, el caută un adăpost izolat: o pădure, umbra
unui copac, un munte, o viroagă, o peșteră, un cimitir, o poiană, un loc sub cerul liber, o grămadă de
Page 63 of 148
paie. După ce s-a întors de la cerșit și a mâncat, se așează, își încrucișează picioarele, își ține trupul
drept și conștientizarea alertă.”
„Abandonând setea de lume, el rămâne cu o conștiență lipsită de sete. Își curăță mintea de sete.
Abandonând reaua-voință și mânia el rămâne cu o conștiență lipsită de rea-voință, ce simpatizează
cu bunăstarea tuturor ființelor simțitoare. Își curăță mintea de rea-voință și mânie. Abandonând
lenea și toropeala, el rămâne cu o conștiență lipsită de lene și toropeală, conștient, vigilent, receptiv
la lumină. Își curăță mintea de lene și toropeală. Abandonând neliniștea și îngrijorarea, el rămâne
netulburat, cu mintea nemișcată, îndreptată înspre interior. Își curăță mintea de neliniște și
îngrijorare. Abandonând îndoiala el rămâne fără dubii, fără dileme în privința calităților mentale
constructive. Își curăță mintea de îndoială.”
„Să presupunem că un om, luând un împrumut, îl investește în afacerile sale. Afacerile sale reușesc,
astfel că își plătește vechile datorii și îi mai rămân bani pentru a-și întreține soția. El ar putea gândi
astfel: «Înainte, luând un împrumut, am investit în afacerile mele. Acum afacerile mele au reușit.
Mi-am plătit vechile datorii și mi-au mai rămas bani pentru a-mi întreține soția.» Din această cauză
el trăiește bucurie și fericire.”
„Să presupunem că un om se îmbolnăvește grav și suferă. Nu se bucură de mâncare și nu are

vigoare în trup. Timpul trece și în cele din urmă se însănătoșește. Se bucură de mâncare și are
vigoare în trup. El ar putea gândi astfel: «Înainte am fost bolnav [...] Acum m-am însănătoșit. Mă
bucur de mâncare și am vigoare în trup.» Din această cauză el trăiește bucurie și fericire.”
„Să presupunem că un om este întemnițat. Cum timpul trece, în cele din urmă el este eliberat din
temniță, teafăr și nevătămat, fără să fi pierdut din avere. El ar putea gândi astfel: «Înainte am fost
întemnițat [...] Acum sunt eliberat din temniță, teafăr și nevătămat, fără să fi pierdut din avere.» Din
această cauză el trăiește bucurie și fericire.”
„Să presupunem că un om este sclav, supus altora și nu sie însuși, incapabil a merge încotro
dorește. Cum timpul trece, în cele din urmă este eliberat din sclavie, supus sie însuși și nu altora,
eliberat, capabil să meargă încotro dorește. El ar putea gândi astfel: «Înainte am fost sclav [...]
Acum sunt eliberat din sclavie, supus mie însumi și nu altora, eliberat, capabil să merg încotro
doresc.» Din această cauză el trăiește bucurie și fericire.”
„Să presupunem că un om ce transportă bani și bunuri, călătorește pe un drum într-un ținut pustiu.
Cum timpul trece, în cele din urmă el iese din ținutul pustiu teafăr și nevătămat, fără să fi pierdut
din avere. El ar putea gândi astfel: «Înainte, transportând bani și bunuri, am călătorit pe un drum
într-un ținut pustiu. Acum am ieșit din acel ținut pustiu, teafăr și nevătămat, fără să fi pierdut din
avere.» Din această cauză el trăiește bucurie și fericire.”
„În același fel, când cele cinci obstrucții nu au fost abandonate în el, călugărul le privește precum o
datorie, o boală, o închisoare, o sclavie, un drum printr-un ținut pustiu. Însă când cele cinci
obstrucții sunt abandonate în el, acesta le privește precum lipsă de datorii, sănătate, eliberare din
închisoare, libertate, un loc sigur. Văzând că acestea au fost abandonate în el, devine încântat.
Încântat fiind, el devine extaziat. Extaziat fiind, trupul său devine liniștit. Trupul său fiind liniștit, el
devine sensibil la plăcere. Simțind plăcerea, mintea sa devine concentrată.”
Page 64 of 148
Cele patru Jhana
„Destul de retras din senzualitate, retras din calitățile mentale nepricepute, el intră și rămâne în
prima jhana: extaz și plăcere născută din retragere, însoțită de gândire direcționată și evaluativă. El
își pătrunde și își îmbibă, își scaldă și își umple tocmai acest trup cu extaz și plăcere născută din
retragere. Precum un slujitor priceput sau ucenicul său ar turna pudră de baie într-o cadă de alamă și
ar frământa-o, stropind-o din când în când cu apă, până când mingea sa din pudră de baie, deși
saturată, încărcată de umezeală, pătrunsă în interior și la exterior, nu picură; în același fel, călugărul
își pătrunde [...] tocmai acest trup cu extaz și plăcere născută din retragere. Nu există nimic în
întregul său trup care să nu fie pătruns de extaz și plăcere născută din retragere.”
„Acesta este un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum, mai minunat decât cele anterioare
și mai sublim decât acestea.”
„În continuare, odată cu potolirea gândirii direcționate și evaluative, el intră și rămâne în cea de-a
doua jhana: extaz și plăcere născută din pace, uniformizarea conștienței eliberată de gândire
direcționată și evaluativă – siguranță interioară. El își pătrunde și își îmbibă, își scaldă și își umple
tocmai acest trup cu extaz și plăcere născută din pace. Precum un lac cu un izvor pe fund, fără nici
un influx din est, vest, nord sau sud, ce primește din când în când dușuri reci, abundente din cer,
astfel că izvorul rece de pe fundul lacului îl pătrunde, îl îmbibă și îl scaldă fără să lase nici o
părticică din lac nepătrunsă de apă rece; în același fel, călugărul își pătrunde [...] tocmai acest trup
cu extaz și plăcere născută din pace. Nu există nimic în întregul său trup care să nu fie pătruns de
extaz și plăcere născută din pace.”
„Acesta, de asemenea, este un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum, mai minunat decât
cele anterioare și mai sublim decât acestea.”
„Și în continuare, odată cu dispariția extazului, el rămâne netulburat, conștient și alert, simțind
plăcere în trup. El intră și rămâne în cea de-a treia jhana, despre care Cei Nobili spun: «Netulburat
și alert, are o ședere plăcută». El își pătrunde și își îmbibă, își scaldă și își umple tocmai acest trup
cu plăcere dezbrăcată de extaz. Precum într-un eleșteu cu lotuși, unii lotuși se nasc și cresc în apă,
stau scufundați în apă și înfloresc fără să iasă afară, astfel că sunt pătrunși, îmbinați și scăldați cu
apă rece de la rădăcină până la vârfuri și nicio părticică din acești lotuși nu rămâne nepătrunsă de
apă rece; în același fel, călugărul își pătrunde [...] tocmai acest trup cu plăcere dezbrăcată de extaz.
Nu există nimic în întregul său trup care să nu fie pătruns de plăcere dezbrăcată de extaz.”
„Acesta, de asemenea, este un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum, mai minunat decât
cele anterioare și mai sublim decât acestea.”
„Și în continuare, odată cu abandonarea plăcerii și a durerii – odată cu dispariția exaltării și

suferinței – el intră și rămâne în cea de-a patra jhana: calm și conștiență pură, nici plăcere, nici
durere. El stă, pătrunzându-și trupul cu luciditate pură și luminoasă. Precum un om ce ar sta
acoperit din cap până în picioare cu o pânză albă, astfel încât nu ar fi nicio parte din corpul său
peste care pânza să nu se întindă; în același fel călugărul stă pătrunzându-și trupul cu luciditate pură
și luminoasă. Nu există nimic în întregul său trup care să nu fie pătruns de luciditate pură și
luminoasă.”
„Acesta, de asemenea, mărite rege, este un fruct al vieții contemplative, vizibil aici și acum, mai
minunat decât cele anterioare și mai sublim decât acestea.”
Cunoașterea intuitivă
Page 65 of 148
„Cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă,
maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre cunoaștere și viziune. El
discerne: «Acest corp al meu este înzestrat cu formă, compus din patru elemente primare, născut din
mamă și tată, nutrit cu orez și terci, în voia schimbării, a fricțiunii, a presiunii, a dizolvării și a
dispersării. Și această conștiință a mea este susținută, și în strânsă legătură cu acesta». Precum ar fi
o piatră de beril, dintre cele mai fine – cu opt fețe, bine lustruită, curată, limpede, desăvârșită în
toate aspectele, prin mijlocul căreia ar trece un fir albastru, galben, roșu, alb sau maro – și un om cu
vederea bună, luând-o în mână, ar reflecta asupra ei astfel: «Aceasta este o piatră de beril, dintre
cele mai fine – cu opt fețe, bine lustruită, curată, limpede, desăvârșită în toate aspectele, prin
mijlocul căreia trece un fir albastru, galben, roșu, alb sau maro». În același mod, cu mintea astfel
concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură,
imperturbabilă – călugărul o direcționează și o întoarce înspre cunoaștere și viziune. El discerne:
«Acest corp al meu este înzestrat cu formă, compus din patru elemente primare, născut din mamă și
tată, nutrit cu orez și terci, în voia schimbării, a fricțiunii, a presiunii, a dizolvării și a dispersării. Și
această conștiință a mea este susținută, și în strânsă legătură cu acesta».”
Corpul fabricat de minte
maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre crearea unui corp fabricat
de minte. Din acest corp el creează un altul, înzestrat cu formă fabricată de minte, cu toate părțile
sale componente, la fel de performant în aptitudinile sale. Precum un om ar scoate o trestie din
învelișul ei. El ar gândi: «Acesta este învelișul, aceasta e trestia. Învelișul este una, trestia este alta,
însă trestia a fost scoasă din înveliș». Sau precum un om ar scoate sabia din teacă. El ar gândi:
«Aceasta este sabia, aceasta e teaca. Sabia este una, teaca este alta, însă sabia a fost scoasă din
teacă». Sau precum un om ar scoate un șarpe din pielea lepădată. El ar gândi: «Acesta este șarpele,
aceasta e pielea. șarpele este una, pielea este alta, însă șarpele a fost scos din piele».
În același mod – cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de

defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, călugărul o direcționează și o întoarce înspre
crearea unui corp fabricat de minte. Din acest corp el creează un altul, înzestrat cu formă fabricată
de minte, cu toate părțile sale componente, la fel de performant în aptitudinile sale.
Puteri supranormale
maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre procedeele puterilor
supranormale. El mânuiește variate puteri supranormale. Fiind unul a devenit mai mulți; fiind mai
mulți a devenit unul. Apare. Dispare. Trece nestingherit prin pereți, metereze și munți ca și prin
spațiu. Împarte și desparte pământul ca și cum ar fi apă. Merge pe apă fără să se scufunde ca și pe
uscat. Stând cu picioarele încrucișate zboară prin aer precum o pasăre înaripată. Cu mâna sa atinge
și lovește chiar și soarele și luna, atât este de măreț și puternic. Își exercită influența trupească
chiar până în tărâmurile Brahma. Precum un olar priceput sau ucenicul său ar putea face din lutul
Page 66 of 148
bine preparat orice fel de vase de ceramică dorește, ori precum un priceput sculptor în fildeș sau
ucenicul său ar putea face din fildeșul bine pregătit orice fel de sculpturi, ori precum un priceput
aurar sau ucenicul său ar putea face din aurul bine pregătit orice fel de bijuterii; în același fel – cu
mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă,
maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre procedeele puterilor
supranormale [...] Își exercită influența trupească chiar până în tărâmurile Brahma.”
Claraudiție
maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre elementul urechii divine. El
aude – prin intermediul elementului urechii divine, purificat și depășind pe cel uman – două feluri
de sunete: divine și umane, fie aproape, fie departe. Precum un om călătorind pe un drum ar auzi
sunetele scoase de timpane, tobe, cornuri, talgere și tam-tamuri. El ar ști: «Acela este sunetul unui
timpan, acela este sunetul unor tobe, acela este sunetul unor talgere și acela este sunetul unor tam-
tamuri». În același fel, cu mintea astfel concentrată, purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de
defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, călugărul o direcționează și o întoarce înspre
elementul urechii divine. El aude – prin intermediul elementului urechii divine, purificat și
depășind pe cel uman – două feluri de sunete: divine și umane, fie aproape, fie departe.”
Cititul gândurilor
maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre cunoașterea conștiinței
altor ființe. El cunoaște conștiința altor ființe, a altor indivizi, cuprinzând-o în propria sa conștiință.
El discerne o minte cu pasiune drept o minte cu pasiune și o minte fără pasiune drept o minte fără
pasiune. El discerne o minte cu aversiune drept o minte cu aversiune și o minte fără aversiune drept
o minte fără aversiune.
El discerne o minte cu iluzii drept o minte cu iluzii și o minte fără iluzii drept o minte fără iluzii. El
discerne o minte cuprinzătoare drept o minte cuprinzătoare și o minte îngustă drept o minte îngustă.
El discerne o minte superioară drept o minte superioară și o minte inferioară drept o minte
inferioară. El discerne o minte concentrată drept o minte concentrată și o minte neconcentrată drept
o minte neconcentrată. El discerne o minte eliberată drept o minte eliberată și o minte neeliberată
drept o minte neeliberată. Precum o tânără sau un tânăr căruia îi plac ornamentele, examinând
reflexia chipului său într-un bol cu apă curată, ar ști: «Multe lipsuri», dacă chipul sau ar avea multe
lipsuri sau «Imaculat» în caz contrar. În același fel – cu mintea astfel concentrată, purificată și
strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, călugărul o
direcționează și o întoarce înspre cunoașterea conștiinței altor ființe. El cunoaște conștiința altor
ființe, a altor indivizi, cuprinzând-o în propria sa conștiință. El discerne o minte cu pasiune drept o
minte cu pasiune și o minte fără pasiune drept o minte fără pasiune [...] o minte eliberată drept o
minte eliberată și o minte neeliberată drept o minte neeliberată.”
Page 67 of 148
Aducerea aminte a vieților trecute
maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre aducerea aminte a vieților
trecute. El își aduce aminte numeroasele vieți trecute, o naștere, două nașteri, trei nașteri, patru,
cinci, zece, douăzeci, treizeci, patruzeci, cincizeci, o sută, o mie, o sută de mii, mulți eoni de
contracție cosmică, mulți eoni de expansiune cosmică, [își aduce aminte] «Acolo am avut acest
nume, am aparținut acestui clan, astfel era înfățișarea mea. Așa îmi era mâncarea, acestea îmi erau
plăcerile și durerile, astfel mi s-a încheiat viața. Trecând din acea stare am reapărut acolo. Acolo, de
asemenea, am avut acest nume, am aparținut acestui clan, astfel era înfățișarea mea. Așa îmi era
mâncarea, acestea îmi erau plăcerile și durerile, astfel mi s-a încheiat viața. Trecând din acea stare
am reapărut aici.» Astfel, el își amintește numeroasele sale vieți trecute, în toate aspectele și
detaliile. Precum un om ar pleca din satul său în alt sat și apoi de acolo în alt sat, și de acolo înapoi
în satul său. El ar gândi astfel:«Am plecat din satul meu, în satul acela. Acolo am stat în acest fel,
m-am așezat în acest fel, am vorbit în acest fel, și am tăcut în acest fel. De acolo am plecat în acel
sat și acolo am stat în acest fel, m-am așezat în acest fel, am vorbit în acest fel, și am tăcut în acest
fel. Din acel loc m-am întors acasă.» În același fel – cu mintea astfel concentrată, purificată și
strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, călugărul o
direcționează și o întoarce înspre aducerea aminte a vieților trecute. El își aduce aminte
numeroasele vieți trecute [...] în toate aspectele și detaliile.”
Dispariția și reapariția ființelor
maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre cunoașterea dispariției și
apariției ființelor. El vede – cu ajutorul ochiului divin, purificat și depășind pe cel uman – ființele
dispărând și reapărând, și discerne cum acestea sunt inferioare și superioare, frumoase și urâte,
norocoase și nenorocoase în funcție de kamma lor: «Acele ființe – care au fost înzestrate cu un
comportament rău în trup, vorbire și minte, care i-au insultat pe cei nobili, au susținut vederi greșite
– odată cu prăbușirea corpului, după moarte, au reapărut în planul privațiunilor, într-o destinație
rea, în tărâmurile inferioare, în infern. Însă acele ființe – care au fost înzestrate cu un comportament
bun în trup, vorbire și minte, ce nu i-au insultat pe cei nobili, ce au susținut vederi corecte și au
acționat sub influența vederilor corecte – odată cu prăbușirea corpului, după moarte, au reapărut în
destinații bune, în tărâmurile paradisiace.»
Astfel – cu ajutorul ochiului divin, purificat și depășind pe cel uman – el vede ființele dispărând și
reapărând, și discerne cum acestea sunt inferioare și superioare, frumoase și urâte, norocoase și
nenorocoase în funcție de kamma lor. Ca și cum ar fi o clădire înaltă în scuarul central al unui oraș
și un bărbat cu vederea bună, stând pe acoperișul ei, ar vedea oamenii intrând în case, ieșind,
mergând pe stradă și stând în scuarul central. El ar gândi: «Acești oameni intră într-o casă, ies, merg
pe stradă și stau în scuarul central». În același fel, cu mintea astfel concentrată, purificată și
strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o
direcționează și o întoarce înspre cunoașterea dispariției și apariției ființelor. El vede – cu ajutorul
ochiului divin, purificat și depășind pe cel uman – ființele dispărând și reapărând, și discerne cum
Page 68 of 148
acestea sunt inferioare și superioare, frumoase și urâte, norocoase și nenorocoase în funcție de

kamma [...]”
Încetarea fermentațiilor mentale
maleabilă, sigură, imperturbabilă, el o direcționează și o întoarce înspre cunoașterea încetării
fermentațiilor mentale. El deduce, prin urmare, că «Aceasta este suferința [...] Aceasta este originea
suferinței [...] Aceasta este încetarea suferinței [...] Aceasta este calea ce conduce la încetarea
suferinței [...] Acestea sunt fermentațiile mentale [...] Aceasta este originea fermentațiilor mentale
[...] Aceasta este încetarea fermentațiilor mentale [...] Aceasta este calea ce conduce la încetarea
fermentațiilor mentale.» Inima sa, știind astfel, văzând astfel, este eliberată de fermentația
senzualității, de fermentația devenirii, de fermentația ignoranței. Odată cu eliberarea apare
cunoașterea: «Eliberat.» El discerne: «Nașterea este epuizată, viața sfântă a fost trăită, ce trebuia
făcut a fost făcut. Nu mai este nimic de continuat în această lume». Precum ar fi apa dintr-un iaz,
într-o vale de munte – curată, limpede, imaculată. Un om cu vederea bună, stând pe mal, ar putea
vedea cochilii, nisip și pietricele și, de asemenea, bancuri de pești înotând și odihnindu-se, și ar
gândi: «Apa din acest iaz este curată, limpede, imaculată. Aici sunt cochilii, nisip și pietricele și, de
asemenea, bancuri de pești înotând și odihnindu-se». În același fel, cu mintea astfel concentrată,
purificată și strălucitoare, imaculată, lipsită de defecte, flexibilă, maleabilă, sigură, imperturbabilă,
călugărul o direcționează și o întoarce înspre cunoașterea încetării fermentațiilor mentale. El
deduce, prin urmare, că «Aceasta este suferința [...] Aceasta este originea suferinței [...] Aceasta
este încetarea suferinței [...] Aceasta este calea ce conduce la încetarea suferinței [...] Acestea sunt
fermentațiile mentale [...] Aceasta este originea fermentațiilor mentale [...] Aceasta este încetarea
fermentațiilor mentale [...] Aceasta este calea ce conduce la încetarea fermentațiilor mentale.»
Inima sa, știind astfel, văzând astfel, este eliberată de fermentația senzualității, de fermentația
devenirii, de fermentația ignoranței. Odată cu eliberarea apare cunoașterea: «Eliberat.» El discerne:
«Nașterea este epuizată, viața sfântă a fost trăită, ce trebuia făcut a fost făcut. Nu mai este nimic de
continuat în această lume».”
minunat decât cele anterioare și mai sublim decât acestea. Și un alt fruct vizibil al vieții
contemplative, mai înalt și mai sublim decât acesta nu există.”
Când acestea au fost spuse, Regele Ajatasattu i-a spus Celui Binecuvântat: „Magnific! La fel cum
cineva ar îndrepta un obiect răsturnat, cum ar arăta ceea ce a fost ascuns, cum i-ar descoperi calea
unuia care s-a rătăcit, sau cum ar ține o lampă în întuneric astfel încât ochii să poată vedea formele,
tot așa Cel Binecuvântat – prin multe înlănțuiri ale raționamentului – a făcut ca Dhamma să îmi fie
clară. Merg către Cel Binecuvântat pentru refugiu, către Dhamma și către Sangha, comunitatea
călugărilor. Fie ca Cel Binecuvântat să-și amintească de mine ca adept laic care a mers către el
pentru refugiu, începând chiar din această zi, pentru toată viața.”
„O încălcare a legii m-a biruit, Venerabile Domn, în aceea că am fost atât nesăbuit, atât de zăpăcit și
atât de nepriceput încât mi-am ucis tatăl – un om drept, un rege drept – pentru a domni. Fie ca Cel
Binecuvântat să accepte această confesiune a încălcării, pentru ca eu să mă pot stăpâni în viitor.”
„Da, mărite rege, o încălcare a legii v-a biruit, în aceea că ați fost atât de nesăbuit, atât de zăpăcit și
atât de nepriceput încât v-ați ucis tatăl – un om drept, un rege drept – pentru a domni. Dar pentru că
Page 69 of 148
ați văzut încălcarea și o îndreptați în acord cu Dhamma, vă acceptăm confesiunea. Întrucât este un
progres în Dhamma și în disciplina celor nobili, când, văzând o încălcare ca asta, cineva o îndreaptă
în acord cu Dhamma și se stăpânește în viitor.”
Acestea fiind spuse, Regele Ajatasattu i-a spus Celui Binecuvântat: „Atunci, Venerabile Domn, eu
voi pleca. Multe sunt îndatoririle mele, multe îmi sunt responsabilitățile.”
„Atunci faceți, mărite rege, ceea ce credeți că e timpul să faceți.”
Astfel, Regele Ajatasattu, desfătându-se și bucurându-se de cuvintele Celui Binecuvântat, s-a ridicat
de pe locul său, s-a înclinat în fața sa și – după ce l-a înconjurat – a plecat. Nu la mult timp după ce
Regele Ajatasattu a plecat, Cel Binecuvântat s-a adresat călugărilor: „Regele este rănit, călugări.
Regele este schilodit. Dacă nu și-ar fi ucis tatăl – acel om drept, acel rege drept – ochiul fără de praf
și fără de pată al Doctrinei i-ar fi apărut în timp ce ședea chiar în acest loc.”
Asta a spus Cel Binecuvântat. Mulțumiți, călugării s-au desfătat în cuvintele sale.
Mahaparinibbana Sutta – Discursul Mare despre Completa Dezlegare
Mahaparinibbana Sutta – Discursul mare despre

Completa Dezlegare
Digha Nikaya 16
Nota: aceasta este ultima invatatura a lui Buddha catre discipolii sai, surprinzand in acelasi text si
momentul mortii sale.
Partea întâi: În Magadha
Astfel am auzit: Odată Cel Binecuvântat1 locuia la Rajagaha, pe dealul numit Vârful
Vulturilor. În acea vreme regele ținutului Magadha, Ajatasattu, fiul reginei Videhi2, dorea să poarte
război împotriva celor din neamul Vajji. El vorbea în acest mod: „Pe acești oameni din neamul
Vejji, așa de puternici și glorioși cum sunt ei, eu îi voi anihila, îi voi face să piară, îi voi distruge
definitiv.”
Și Ajatasattu, regele statului Magadha, s-a adresat primului său ministru, brahmanul
Vassakara, spunând: „Haide brahmanule, mergi la Cel Binecuvântat, adu omagii la picioarele lui în
numele meu, urează-i sănătate bună, putere, fericire, vigoare și confort, și vorbește-i astfel:
«Venerabile Domn, Ajatasattu, regele statului Magadha, dorește să poarte război împotriva celor din
neamul Vajji. El a vorbit în acest mod: Pe acești oameni din neamul Vajji, așa de puternici și
glorioși cum sunt ei, eu îi voi anihila, îi voi face să piară, îi voi distruge definitiv». Și orice ar
răspunde Cel Binecuvântat, să ții bine minte și să mă informezi, pentru că Tathagata3 nu rostește
neadevăruri.”
„Foarte bine, domnule”, răspunse brahmanul Vassakara aprobându-l pe Ajatasattu, regele

ținutului Magadha. Și a ordonat să fie pregătite un mare număr de șarete magnifice, s-a urcat el
Page 70 of 148
însuși în una din ele și, însoțit de celelalte, s-a îndreptat către Rajagaha, la Vârful Vulturilor. Am
mers cu șareta cât s-a putut, apoi a coborât și a mers pe jos către Cel Binecuvântat. După ce a
schimbat saluturi curtenitoare și multe vorbe plăcute cu Cel Binecuvântat, el s-a așezat într-o parte
și i s-a adresat Celui Binecuvântat astfel: „Venerabile Gotama, Ajatasattu, regele statului Magadha,
aduce omagii la picioarele Venerabilului Gotama și îi dorește sănătate bună, putere, fericire, vigoare
și confort. El dorește să poarte război împotriva celor din neamul Vajji și a vorbit în acest mod: «Pe
acești oameni din neamul Vajji, așa de puternici și glorioși cum sunt ei, eu îi voi anihila, îi voi face
să piară, îi voi distruge definitiv.»”.
Condiții pentru bunăstarea unei națiuni
În acel timp Venerabilul Ananda stătea lângă Cel Binecuvântat, răcorindu-l cu evantaiul.
Cel Binecuvântat i s-a adresat Venerabilului Ananda astfel: „Ce știi Ananda, au cei din neamul Vajji
adunări frecvente și la întâlnirile lor participă multă lume?”
„Am auzit, Venerabile Domn, că așa este.”
„Atât timp cât se întâmplă așa, Ananda, este de așteptat dezvoltarea celor din neamul Vajji, și nu
declinul lor.”
„Ce se aude, Ananda, cei din neamul Vajji se adună și se împrăștie în mod pașnic și participă la
treburile lor în mod armonios?
declinul lor.”
„Ce se aude, Ananda, cei din neamul Vajji nici nu elaborează noi decrete, nici nu le abolesc pe cele
vechi, ci procedează conform străvechilor lor practici și obiceiuri?
declinul lor.”
„Ce știi, Ananda, cei din neamul Vajji își arată respectul, onoarea, stima și venerația față de bătrânii
lor și cred că merită să le ia în considerare părerile?”
declinul lor.”
„Ce se aude, Ananda, cei din neamul Vajji se abțin de la răpirea femeilor și a fecioarelor din
familiile bune și de la sechestrarea lor?”
declinul lor.”
Page 71 of 148
„Ce se aude, Ananda, cei din neamul Vajji își arată respectul, onoarea, stima și venerația față de
altarele lor, și față de cele din oraș, și față de cele din afara lui, și nu le privează de cuvenitele
ofrande, așa cum a fost stabilit din vechime?”
„Am auzit, Venerabile Domn, că își venerează altarele și că nu le privează de ofrande.”
declinul lor.”
Ce știi, Ananda, cei din neamul Vajji îi protejează și îi păzesc în mod corespunzător pe arhați, astfel
încât cei care nu au ajuns încă acolo să poată face acest lucru, iar cei care sunt deja acolo să poată
trăi în pace?”
declinul lor.”
Iar apoi Cel Binecuvântat a rostit către brahmanul Vassakara aceste cuvinte: „Odată am
locuit la Vesali, la templul Sarandada și acolo i-am învățat pe cei din neamul Vajji aceste șapte
condiții care conduc la bunăstarea unei națiuni.5 Atât timp cât aceste învățături rezistă printre cei
din neamul Vajji, iar ei sunt cunoscuți pentru acest lucru, este de așteptat dezvoltarea și nu declinul
lor.”
Imediat brahmanul Vassakara a vorbit astfel către Cel Binecuvântat: „Dacă cei din neamul Vajji,
Venerabile Gotama, ar fi fost înzestrați doar cu una sau alta dintre aceste condiții care duc la
bunăstare, și atunci ar fi fost de așteptat dezvoltarea și nu declinul lor. Ce să mai spunem despre
toate șapte? Într-adevăr, niciun rău nu poate fi făcut celor din neamul Vajji în lupta cu regele din
Magadha, Ajatasattu, decât folosind trădarea sau discordia. Acum, Venerabile Gotama, vom pleca,
întrucât avem multe de îndeplinit, avem multă treabă de făcut.”
„Faceți după cum credeți că este potrivit, brahmanule”. Iar brahmanul Vassakara, primul ministru
din Magadha, fiind de acord cu vorbele Celui Binecuvântat și delectându-se cu ele, s-a ridicat de pe
locul lui și a plecat.
Bunăstarea călugărilor
Apoi, curând după plecarea lui Vassakara, Cel Binecuvântat s-a adresat către Venerabilul Ananda
astfel: „Du-te acum, Ananda, și adună în sala de audiențe pe toți bhikkhu care trăiesc în jurul
orașului Rajagaha.”
„Foarte bine, Venerabile Domn”. Și Venerabilul Ananda a făcut după cum i s-a cerut, iar apoi l-a
informat pe Cel Binecuvântat: „Comunitatea călugărilor s-a adunat, Venerabile Domn. Acum Cel
Binecuvântat poate face după cum dorește.”
Auzind acestea, Cel Binecuvântat s-a ridicat de la locul său, a mers în sala de audiențe, și-a luat
locul stabilit și s-a adresat astfel către bhikkhu adunați acolo: „Călugărilor, vă voi înfățișa șapte
condiții care conduc la bunăstare. Ascultați și fiți atenți la ceea ce vă voi spune.”
„Așa să fie, Venerabile Domn.”

Page 72 of 148
„Este de așteptat dezvoltarea comunității călugărilor și nu declinul lor:
‣ atât timp cât ei se adună frecvent și în grupuri numeroase;

‣ când ei se întâlnesc și se împrăștie în mod pașnic și iau parte la treburile comunității în armonie;
‣ cât timp nu stabilesc reguli noi și nu renunță la cele vechi, ci procedează conform codului de
pregătire (Vinaya) stabilit;
‣ cât timp arată respect, onoare, stimă și venerație față de călugării mai în vârstă, față de cei mai
vechi în comunitate, față de cei mai experimentați, față de părinții și conducătorii comunității
Sangha și au încredere că merită ca aceștia să fie ascultați;
‣ atât timp cât ei nu ajung sub puterea lăcomiei care conduce la o nouă devenire;
‣ atât timp cât prețuiesc adâncurile pădurii drept locuințe;
‣ atât timp cât se ancorează în atenție, astfel încât frații virtuoși ai Ordinului care încă nu s-au
alăturat să poată face aceasta, iar cei ce au venit deja să poată trăi în liniște.
Atât timp, călugărilor, cât aceste șapte condiții care conduc la bunăstare vor rezista printre bhikkhu,
iar călugării vor fi cunoscuți pentru ele, dezvoltarea lor este de așteptat, și nu declinul comunității.”
„Alte șapte condiții care duc la bunăstare vă voi înfățișa acum, călugărilor. Ascultați și fiți
atenți la ceea ce vă voi spune.”
„Este de așteptat dezvoltarea comunității călugărilor și nu declinul lor:
‣ cât timp ei nu sunt încântați, cât nu le face plăcere și nu sunt atrași de diverse activități și treburi
lumești, ;
‣ cât timp ei nu sunt încântați, cât nu le face plăcere și nu sunt atrași de vorbăria goală;
‣ cât timp ei nu sunt încântați, cât nu le face plăcere și nu sunt atrași de leneveală și de somn;
‣ cât timp ei nu sunt încântați, cât nu le face plăcere și nu sunt atrași de compania cunoscuților;
‣ cât timp ei nu nutresc sau nu sunt sub influența dorințelor negative;
‣ cât timp nu au prieteni, tovarăși sau însoțitori răi;
‣ cât timp nu se opresc la jumătatea drumului de dragul unor realizări neserioase sau a unor idealuri
mărunte.
Șapte Calități Bune
„Alte șapte condiții care duc la bunăstare vă voi înfățișa acum, călugărilor. Ascultați și fiți atenți la
ceea ce vă voi spune.”

Page 73 of 148
„Este de așteptat dezvoltarea comunității călugărilor și nu declinul lor atât timp cât ei au o
încredere bazată pe convingere (saddha) [1]; cât au rușine morală (hiri) [2] și teama morală de
a greși (ottappa) [3]; cât timp sunt experți în învățătură [4], energici și hotărâți [5], au o atenție
susținută [6] și înțelepciune [7].
Șapte factori ai Iluminării
„Este de așteptat dezvoltarea comunității călugărilor și nu declinul lor atât timp cât ei
cultivă cei șapte factori ai iluminării, adică: atenția (sati) [1], investigarea fenomenelor
(dhammavicaya) [2], efortul sau energia (viriya) [3], extazul (piti) [4], liniștea interioară sau
serenitatea (passaddhi) [5], concentrarea (samadhi) [6] și echilibrul interior (upekkha) [7].
Șapte percepții
„Este de așteptat dezvoltarea comunității călugărilor și nu declinul lor atât timp cât ei
cultivă percepția impermanenței (anicca) [1], a lipsei ego-ului (anatta) [2], a impurităților
corpului (asubha) [3], a caracterului deplorabil al corpului (adinava) [4], a abandonării
[contaminărilor morale - kilesa] (pahana) [5], a detașării de pasiuni (viraga) [6] și a încetării
[contaminărilor morale - kilesa] (nirodha) [7].
Șase condiții de ținut minte
„Alte șase condiții care duc la bunăstare vă voi înfățișa acum, călugărilor. Ascultați și fiți atenți la
„Este de așteptat dezvoltarea comunității călugărilor și nu declinul lor atât timp cât ei:
‣ au grijă unul de celălalt cu dragoste și blândețe (metta) în gânduri [1], vorbe [2] și fapte [3], în
public și în particular;
‣ în ceea ce privește ofrandele primite, chiar și conținutul bolurilor pentru hrană, nu le vor folosi
fără ca să le împartă cu membrii virtuoși ai comunității [4];
Page 74 of 148
‣ în compania fraților lor ei se vor pregăti, în public și în particular, conform regulilor de conduită
care sunt complete și perfecte, fără de pată și pure, eliberatoare, lăudate de către cei înțelepți,
neinfluențate de preocupările lumești și favorabile concentrării minții [5];
‣ în compania fraților lor ei păstrează, în public și în particular, cunoașterea intuitivă și
pătrunzătoare care este nobilă și eliberatoare și care îi conduce pe cei care acționează conform ei la
completa distrugere a suferinței [6].
Atât timp, călugărilor, cât aceste șase condiții care conduc la bunăstare vor rezista printre bhikkhu,
Sfaturi către călugări
Iar Cel Binecuvântat, locuind la Rajagaha, pe dealul numit Vârful Vulturilor, deseori îi
sfătuia pe călugări:
„Astfel este virtutea (sila), astfel este concentrarea (samadhi) și astfel este înțelepciunea (panna).9
Măreață devine împlinirea, măreț este câștigul concentrării atunci când ea este pe deplin dezvoltată
printr-o conduită virtuoasă; măreață devine împlinirea, măreț este câștigul înțelepciunii atunci când
ea este pe deplin dezvoltată prin concentrare; complet eliberată de petele (asava)10 plăcerilor
lumești (kamasava), ale devenirii (bhavasava) și ale ignoranței (avijjasava) este mintea pe deplin
dezvoltată în înțelepciune.”
După ce Cel Binecuvântat a stat în Rajagaha atât timp cât a dorit, el s-a adresat astfel
venerabilului Ananda: „Hai Ananda, să mergem la Ambalatthika”.
Iar Cel Binecuvântat și-a mutat locul la Ambalatthika, împreună cu o mare comunitate a călugărilor.
La Ambalatthika, Cel Binecuvântat a ajuns să locuiască în casa de odihnă a regelui, iar

acolo, de asemenea, el le oferea deseori sfaturi călugărilor:
„Astfel este virtutea (sila), astfel este concentrarea (samadhi) și astfel este înțelepciunea (panna).
ea este pe deplin dezvoltată prin concentrare; complet eliberată de petele (asava) plăcerilor lumești
(kamasava), ale devenirii (bhavasava) și ale ignoranței (avijjasava) este mintea pe deplin dezvoltată
în înțelepciune.”
După ce Cel Binecuvântat a stat în Ambalatthika atât timp cât a dorit, el s-a adresat astfel
venerabilului Ananda: „Hai Ananda, să mergem la Nalanda”.
„Așa să fie, Venerabile Domn”.
Iar Cel Binecuvântat și-a mutat locul la Nalanda, împreună cu o mare comunitate a călugărilor și a
ajuns să stea în crângul de mango al lui Pavarika.
Strigătul de leu al lui Sariputta
Apoi Venerabilul Sariputta a mers la Cel Binecuvântat, l-a salutat cu respect, s-a așezat
alături de el și i-a vorbit astfel:
Page 75 of 148
„Această încredere o am, Venerabile Domn, în Cel Binecuvântat, că nu a fost, nu este și nu va fi

niciun alt pustnic sau brahman mai avansat în Iluminare decât Cel Binecuvântat.”
„Înălțător este într-adevăr acest discurs al tău, Sariputta, și maiestuos în același timp! O rostire
îndrăzneață, un veritabil sunet al strigătului unui leu! Dar cum vine asta, Sariputta? Acei Arhați, cei
pe deplin iluminați din trecut – ai tu o cunoaștere personală directă despre toți acei Binecuvântați,
despre virtuțile lor, despre meditația12 lor, despre înțelepciunea, modul de viață și emanciparea13
lor?”
„Nu am o astfel de cunoaștere, Venerabile Domn.”
„Atunci, cum vine asta, Sariputta? Acei Arhați, cei pe deplini iluminați ai viitorului – ai tu o
cunoaștere personală directă despre toți acei Biecuvântați, despre virtuțile lor, despre meditația lor,
despre înțelepciunea, modul de viață și emanciparea lor?”
„Și cum este asta, Sariputta? Despre mine, care sunt în prezent Arhat, Cel pe Deplin Iluminat, ai tu
o cunoaștere personală directă despre virtutea mea, meditația mea, înțelepciunea, modul de viață și
emanciparea mea?”
„Atunci este clar, Sariputta, că tu nu ai o astfel de cunoaștere personală despre Arhați, cei pe deplin
iluminați din trecut, din viitor și din prezent. În aceste condiții, cum îndrăznești tu să expui un
discurs atât de înălțător și de maiestuos, o rostire atât de îndrăzneață, un veritabil sunet al strigătului
de leu, spunând: «Această încredere o am, Venerabile Domn, în Cel Binecuvântat, că nu a fost, nu
este și nu va fi niciun alt pustnic sau brahman mai avansat în Iluminare decât Cel Binecuvântat.»?”
„Într-adevăr, Venerabile Domn, nu posed o astfel de cunoaștere personală directă despre

Arhați, despre cei pe deplin iluminați din trecut, prezent și viitor; dar totuși am ajuns să cunosc
Dhamma prin deducții din experiența personală. Să presupunem, Venerabile Domn, că o fortăreață
de pe granița unui regat este puternic fortificată, cu bastioane și foișoare puternice, și că are o
singură poartă cu un paznic inteligent, experimentat și prudent, care ar ține străinii afară, dar le-ar
permite prietenilor să intre înăuntru. Pe măsură ce patrulează pe calea din jurul fortăreței, el nu
observă nici măcar o gaură sau o fisură în ziduri, cât să poată intra o pisică. Astfel, el ajunge la
concluzia: «Orice ființă mai mărișoară care ar vrea să intre sau să iasă de aici, trebuie să o facă doar
prin această poartă». În același fel, Venerabile Domn, am ajuns și eu să posed cunoaștere prin
deducții din experiența personală.
Astfel, Venerabile Domn, știu că toți cei Binecuvântați, Arhați, pe deplini iluminați, ai trecutului au
abandonat cele cinci piedici14, contaminările mentale care slăbesc înțelepciunea, că și-au ancorat
bine mințile în cele patru baze ale atenției15, că au cultivat cum se cuvine cei șapte factori ai
iluminării și că au fost pe deplin iluminați în neîntrecuta, suprema Iluminare.
Și, Venerabile Domn, toți cei Binecuvântați, Arhați, pe deplini iluminați, ai viitorului vor abandona
cele cinci piedici, contaminările mentale care slăbesc înțelepciunea, își vor ancora bine mințile în
cele patru baze ale atenției, vor cultiva cum se cuvine cei șapte factori ai iluminării și vor fi pe
deplin iluminați în neîntrecuta, suprema Iluminare.
Page 76 of 148
Și Cel Binecuvântat, de asemenea, fiind în prezent Arhat, Cel Deplin Iluminat, a abandonat cele
cinci piedici, contaminările mentale care slăbesc înțelepciunea, și-a ancorat bine mintea în cela
patru baze ale atenției, a cultivat cum se cuvine cei șapte factori ai iluminării și este pe deplin
iluminat în neîntrecuta, suprema Iluminare.”
Și de asemenea, în Nalanda, în crângul de mango al lui Pavarika, Cel Binecuvântat îi sfătuia

deseori pe călugări:
După ce Cel Binecuvântat a stat în Nalanda atât cât a dorit, el i s-a adresat astfel
Veberabilului Ananda: „Hai Ananda, să mergem la Pataligama.”
„Așa să fie, Venerabile Domn.” Iar Cel Binecuvântat și-a mutat locul la Pataligama, împreună cu o
mare comunitate a călugărilor.
Apoi printre adepții din Pataligama a început să circule zvonul: „Se spune că Cel
Binecuvântat a ajuns în Pataligama”. Iar ei s-a apropiat de Cel Binecuvântat, l-au salutat cu respect,
s-a așezat alături de el și i s-au adresat astfel: „Fie ca Cel Binecuvântat, Venerabile Domn, să
poftească să viziteze sala noastră de consiliu”. Și Cel Binecuvântat a consimțit prin tăcerea lui.
Aflând de consimțământul Celui Binecuvântat, adepții din Pataligama s-au ridicat de pe

locurile lor, l-au salutat cu respect și, păstrându-l numai pe partea lor dreaptă, au plecat spre sala de
consiliu. Apoi ei au pregătit sala acoperind întreaga podea, aranjând locurile de stat și aducând apă
și lămpi cu ulei. După cei au terminat pregătirile ei s-au întors la Cel Binecuvântat, l-au salutat cu
respect și, stând alături de el, au spus: „Venerabile Domn, sala de consiliu este gata, cu toată
podeaua acoperită, cu locurile de stat și apa pregătite și cu lampa cu ulei aprinsă. Fie ca Cel
Binecuvântat, Venerabile Domn, să vină atunci când dorește”.
Și Cel Binecuvântat fiind gata, luându-și bolul și roba, a mers la sala de consiliu împreună
cu grupul de călugări. După ce și-a clătit picioarele Cel Binecuvântat a intrat în sala de consiliu și s-
a așezat lângă stâlpul din mijloc, cu fața către est. Călugării, după ce și-au clătit picioarele, au intrat
și ei în sala de consiliu și s-a așezat lângă zidul din vest, cu fața către est, astfel încât Cel
Binecuvântat să fie în fața lor. Apoi adepții din Pataligama, după ce și-au clătit picioarele, au intrat
și ei în sala de consiliu și s-au așezat lângă zidul de est, cu fața către vest, astfel încât Cel
Binecuvântat să fie în fața lor.
Fructele unei vieți imorale și ale unei vieți morale.
După acestea, Cel Binecuvântat s-a adresat adepților din Pataligama astfel: „Omul imoral,
mirenilor, decăzând din virtute, se confruntă cu cinci dezavantaje (adinava – tradus și ca „pericole”
sau „greșeli”): pierderea averii prin lipsa de atenție [1], o reputație proastă [2], este inhibat și
circumspect în compania oricui s-ar afla, fie a nobililor, a brahmanilor, a mirenilor sau a asceților
[3], o moarte tulburată [4] și, după distrugerea corpului ca urmare a morții, o renaștere într-un ținut
al suferinței, într-o stare nefericită, într-o lume inferioară, într-un infern [5].”
Page 77 of 148
„Cinci binecuvântări, mirenilor, sporesc pentru omul corect prin practica virtuții: o mare
creștere a bunăstării prin sârguința și efortul lui [1]; reputația favorabilă [2]; conduita încrezătoare,
lipsită de inhibare în compania oricui s-ar afla, fie a nobililor, a brahmanilor, a mirenilor sau a
asceților [3]; o moarte serenă și liniștită [4]; și, după distrugerea corpului ca urmare a morții, o
renaștere într-o stare fericită, într-un ținut paradisiac.”
Iar după aceste cuvinte Cel Binecuvântat și-a petrecut o mare parte din noapte instruind și
predând Dhamma adepților din Pataligama, elevându-i, edificându-i și bucurându-i, după care le-a
lăsat liber să plece, spunându-le: „Noaptea este foarte înaintată, mirenilor. Puteți pleca atunci când
doriți”.
„Așa să fie, Venerabile Domn”, au răspuns ei și s-au ridicat de la locurile lor, l-au salutat
respectuos pe Cel Binecuvântat și, păstrându-l numai în partea lor dreaptă, au plecat.
Iar Cel Binecuvântat, curând după plecarea lor, s-a retras în intimitatea lui.
La acea vreme Sunidha și Vassakara, miniștrii șefi din Magadha, construiau o fortăreață la
Pataligama, pentru apărarea împotriva celor din neamul Vajji. Iar zeitățile, în mare număr, cu miile,
au luat în posesie diferite locuri din Pataligama. În regiunile în care zeitățile cu puteri foarte mare
predominau, oficiali cu puteri foarte mari s-au hotărât să construiască edificii, iar acolo unde
zeitățile cu puteri medii și mici predominau, oficialii cu puteri medii și mici s-au hotărât să
construiască edificii.
Și Cel binecuvântat a văzut, cu puterea divină a viziunii, pură și care trece dincolo de
capacitatea oamenilor obișnuiți, zeitățile în număr foarte mare, cu miile, și locurile pe care ele le
luau în posesie în Pataligama.
Și ridicându-se înainte ca noaptea să se termine, înspre zori, Cel Binecuvântat i s-a adresat
astfel lui Ananda: „Cine ridică un orașa la Pataligama, Ananda?”. „Sunidha și Vassakara, Venerabile
Domn, miniștrii șefi din Magadha, construiesc o fortăreață la Pataligama, pentru apărarea împotriva
celor din neamul Vajji.”
„Ananda, este ca și cum Sunidha și Vassakara s-ar fi sfătuit cu zeitățile celor Treizeci și trei
(ținutul Tavatimsa). Pentru că eu am văzut, Ananda, cu ochiul divin, pur și care trece dincolo de
capacitatea oamenilor, un mare număr de zeități, cu miile, care au luat în posesie locuri din
Pataligama. În regiunile în care zeitățile cu puteri foarte mari predomină, oficiali cu puteri foarte
mari s-au hotărât să-și construiască edificiile, iar în locurile în care zeitățile cu puteri medii și mici
predomină, oficialii cu puteri medii și mici s-au hotărât să-și construiască edificii. Cu adevărat,
Ananda, cât de departe se întinde rasa Aryană și rutele de comerț se extind, acesta va fi cel mai de
frunte oraș din Pataliputta, un centru comercial16. Dar Pataliputta va fi asaltat de trei pericole –
focul, apa și disensiunile.”
Apoi Sunidha și Vassakara au mers la Cel Binecuvântat și, după ce au schimbat saluturi
curtenitoare și multe vorbe plăcute, s-au așezat lângă el și i s-au adresat astfel: „Fie ca Venerabilul
Gotama să accepte invitația noastră pentru masa de mâine, împreună cu comunitatea călugărilor”.
Și Cel Binecuvântat a consimțit prin tăcerea lui.
Cunoscând consimțământul Celui Binecuvântat, Sunidha și Vassakara au plecat la casele

lor, unde au preparat mâncăruri alese, de toate felurile. Și când a venit timpul, ei l-au anunțat pe Cel
Binecuvântat: „Este timpul, Venerabile Gotama; masa este gata.”
Page 78 of 148
După aceasta Cel Binecuvântat s-a pregătit înainte de prânz, și-a luat bolul și roba și a mers
împreună cu mulțimea de bhikkhu la casa lui Sunidha și Vassakara, unde s-a așezat pe locul pregătit
pentru el. Iar Sunidha și Vassakara au avut grijă ei înșiși de comunitatea călugărilor condusă de
Buddha și i-au servit cu mâncăruri alese, de toate felurile. Când Cel Binecuvântat a terminat de
mâncat și și-a luat mâna de pe bol, ei s-au așezat pe locuri mai joase lângă acesta.
După ce Cel Binecuvântat le-a mulțumit, a rostit aceste versuri:
Oriunde ar locui, omul prevăzător

Are grijă de cei caști și virtuoși;
Și făcându-le daruri acestor merituoși,
El împarte meritul cu zeitățile locale.
Astfel respectate, zeitățile îl onorează la rândul lor,

Și sunt binevoitoare față de el, la fel cum este o mamă
Față de unicul ei fiu;
Iar cel care se bucură astfel de bunăvoința zeităților,
Și este îndrăgit de ele, întrevede o soartă bună.
După ce a vorbit astfel, Cel Binecuvântat s-a ridicat de la locul lui și a plecat.
Trecând Gangele
Apoi Sunidha și Vassakara au mers pas cu pas în urma Celui Binecuvântat, spunând: „Prin
orice poartă va pleca astăzi pustnicul Gotama, aceea va fi numită Poarta Gotama, și pe oriunde va
trece el râul Gange, acel loc va fi numit Vadul Gotama”. Și astfel, poarta prin care a trecut a primit
numele de Poarta Gotama. Dar când Cel Binecuvântat a ajuns la râul Gange, acesta era plin ochi,
până la margini, astfel încât și ciorile de pe mal puteau bea din el. Unii oameni au plecat în căutarea
unor bărci sau bacuri, în timp ce alții înjghebau plute, întrucât doreau să treacă pe celălalt mal. Dar
Cel Binecuvântat, la fel de repede cum un bărbat puternic ar putea întinde mâna îndoită sau și-ar
putea îndoi mâna întinsă, a dispărut de pe acest mai al râului Gange și a apărut pe malul de dincolo,
împreună cu grupul de bhikkhu.
Iar Cel Binecuvântat i-a văzut pe oamenii care doreau să treacă mergând în căutarea unor
bărci sau bacuri, în timp ce alții înjghebau plute din lemn. Și Cel Binecuvântat, văzând acestea, a
rostit solemn aceste cuvinte:
„Cei nobili (ariya) au traversat râul adânc și lat al lăcomiei, al setei (tanha) construind podul
Cunoașterii Nobilei Căi (ariyamagganana), lăsând în urmă ținuturile mlăștinoase ale contaminărilor
morale. Ceilalți (non-ariya) trebuie să construiască plute [pentru a trece râul]. Totuși, acei ariya
înțelepți care au trecut [de râul lăcomiei] nu mai au nevoie de plute.”
Partea a doua: Călătoria la Vesali

Cele Patru Adevăruri Nobile
1. Cel Binecuvântat îi vorbi astfel Venerabilului Ananda: „Hai Ananda, să mergem la Kotigama”.
Iar Cel Binecuvântat și-a mutat locul la Kotigama, împreună cu o mare comunitate a călugărilor.
Page 79 of 148
2. Apoi Cel Binecuvântat li s-a adresat călugărilor, spunând: „Călugărilor, în lipsa realizării, în lipsa
unei înțelegeri pătrunzătoare a Celor Patru Adevăruri Nobile, acest ciclu lung și neîntrerupt al
nașterilor și al morților a fost parcurs și de mine, și de voi înșivă.
Care sunt acestea patru? Ele sunt nobilul adevăr al suferinței (Dukkha Ariya Sacca), nobilul
adevăr al originii suferinței (Dukkha Samudaya Ariya Sacca), nobilul adevăr al încetării
suferinței (Dukkha Nirodha Ariya Sacca) și nobilul adevăr al căii care duce la încetarea
suferinței (Dukkha Nirodha-Gamini Patipada Ariya Sacca).
Dar acum, călugărilor, că aceste adevăruri au fost realizate și profund înțelese, tăiată este setea de
existență (bhavatanha), distrus este ceea ce duce la o nouă existență și nu va mai exista nicio
renaștere.”
3. Aceste cuvinte au fost rostite de către Cel Binecuvântat. Apoi el a spus următoarele:
„Datorită necunoașterii Celor Patru Adevăruri Nobile,

Lung a fost extenuantul drum de la o naștere la alta.
Când acestea sunt cunoscute, eliminată este cauza renașterii,
Rădăcina suferinței a fost smulsă, iar renașterile au ajuns la capăt.”
4. De asemenea, la Kotigama Cel Binecuvântat îi sfătuia deseori pe călugări astfel:
5. După ce Cel Binecuvântat a stat la Kotigama atât timp cât a dorit, el s-a adresat astfel
Venerabilului Ananda: „Hai Ananda, să mergem la Nadika”.
Iar Cel Binecuvântat și-a mutat locul la Nadika, împreună cu o mare comunitate a călugărilor,
locuind acolo în Casa de Cărămidă.
Cele Patru Realizări Specifice
6. Apoi Venerabilul Ananda s-a apropiat de Cel Binecuvântat și, după ce l-a salutat cu respect, s-a
așezat alături de el și i-a spus: „Aici în Nadika, Venerabile Domn, au murit călugărul Salha și
călugărița Nanda. La fel au trecut pragul morții bărbatul laic Sudatta și femeia Sujata; la fel și
mirenii Kakudha, Kalinga, Nikata, Katissabha, Tuttha, Santuttha, Bhadda și Subhadda. Care este
destinația (gati) lor, Venerabile Domn? Care va fi starea lor viitoare?”
7. „Călugărul Salha, Ananda, datorită distrugerii întinărilor, a intoxicanților (asava) chiar în această
viață, a realizat eliberarea minții de orice pată (Arahattaphala Samadhi) și eliberarea prin
înțelepciune (Arahattaphala Panna), având o cunoaștere directă, nemijlocită a acestui lucru și
realizându-l el însuși.17
Page 80 of 148
Călugărița Nanda, Ananda, prin distrugerea celor cinci piedici inferioare (samyojana) care leagă
ființele de lumea simțurilor, a apărut spontan (printre zeitățile Suddhavasa) și va atinge încetarea
finală chiar în acel loc, fără a se mai întoarce din acea lume (anagami).
Mireanul Sudatta, Ananda, prin distrugerea celor trei piedici (samyojana) (credința într-un ego,
îndoiala și credința în ritualuri) și prin slăbirea pasiunii (raga), a aversiunii (dosa) și a iluziilor
(moha) și-a găsit locul printre cei care se mai întorc doar o singură dată (sakadagami) și va
descoperi cu siguranță sfârșitul suferinței după ce se va mai întoarce o dată în această lume.
Femeia Sujata, Ananda, prin distrugerea celor trei piedici (samyojana) se află printre cei care intră
în flux (sotapanna) și nu mai este în pericol de a cădea în stările pline de suferință, asigurându-și o
destinație bună pentru a atinge în cele din urmă Iluminarea.
Mireanul Kakudha, Ananda, prin distrugerea celor cinci piedici inferioare (care leagă ființele de
lumea simțurilor) a apărut spontan (printre zeitățile Suddhavasa) și va atinge încetarea finală chiar
în acel loc, fără a se mai întoarce în această lume (anagami).
La fel se va întâmpla și cu Kalinga, Nikata, Katissabha, Tuttha, Santuttha, Bhadda, Subhadda și alți
peste cincizeci de mireni din Nadika. Mai mult de nouăzeci de mireni care au murit în Nadika,
Ananda, prin distrugerea celor trei piedici și prin slăbirea pasiunii, a aversiunii și a iluziei, sunt
printre cei care se vor mai întoarce doar o singură dată și vor ajunge cu siguranță la sfârșitul
suferinței după ce se vor mai întoarce o dată în această lume.
Mai mult de cinci sute de mireni care au murit în Nadika, Ananda, prin distrugerea completă a celor
trei piedici au intrat în flux și nu mai sunt în pericol de a cădea în stările pline de suferință, fiind
asigurați de o destinație bună și de atingerea, în cele din urmă, a Iluminării.”
Oglinda Dhammei
8. „Dar, Ananda, nu este într-adevăr nimic ciudat în faptul că oamenii trebuie să moară. Dar dacă de
fiecare dată când se întâmplă așa ceva vii la Tathagata și întrebi despre ei în acest mod, atunci acest
lucru ar fi foarte obositor pentru el. Ca urmare, Ananda, îți voi oferi această învățătură numită
«Oglinda Dhammei». Orice nobil discipol care ar cunoaște această învățătură ar putea declara, dacă
dorește, despre el însuși: «Nu mai există pentru mine naștere în infern, nici ca animal, nici ca spirit,
în niciunul din ținuturile suferinței. Am intrat în flux, am devenit un sotapanna, nemaifiind în
pericol de a cădea în vreuna din stările pline de suferință și sunt asigurat că în cele din urmă voi
atinge Iluminarea»”.
9. „Și care este, Ananda, această învățătură numită Oglinda Dhammei, pe care dacă nobilii discipoli
ar cunoaște-o, ar putea declara despre ei înșiși cele spuse mai înainte?
În acest caz, Ananda, nobilul discipol posedă o încredere de nezdruncinat în Buddha, astfel: «Cel
Binecuvântat este un Arhat, pe deplin iluminat, perfect în cunoaștere și conduită; este Cel Fericit,
cunoscătorul lumii, incomparabil instructor al ființelor, învățătorul zeilor și al oamenilor, Cel
Iluminat, Cel Binecuvântat».
El posedă o încredere de nezdruncinat în Dhamma, astfel: «Bine expusă de către Cel Binecuvântat
este Dhamma, clară și rapidă18, invitând la investigație, conducând la emancipare; este înțeleasă de
fiecare înțelept în mod nemijlocit, pentru el însuși.
Page 81 of 148
El posedă o încredere de nezdruncinat în Ordinul discipolilor Celui Binecuvântat, astfel:

«Binecrescuți sunt discipolii Celui Binecuvântat, corecți, înțelepți și disciplinați; ei reprezintă cele
patru perechi de oameni, cele opt clasificări ale persoanelor. Ordinul discipolilor Celui Binecuvântat
este demn de respect și de ospitalitate; merită să li se ofere daruri și să fie venerați – reprezintă
câmpul suprem de fapte meritorii în întreaga lume.
El mai posedă și virtuți care le sunt dragi Celor Nobili, este complet și perfect, fără de pată și pur,
virtuți care sunt eliberatoare, lăudate de către cei înțelepți, neinfluențate (de preocupările lumești)
și favorabile concentrării minții.”
10. „Aceasta, Ananda, este învățătura numită Oglinda Dhammei, prin care nobilul discipol poate
cunoaște aceste lucruri despre el: «Nu mai există pentru mine naștere în infern, nici ca animal, nici
ca spirit, în niciunul din ținuturile suferinței. Am intrat în flux, am devenit un sotapanna, nemaifiind
în pericol de a cădea în vreuna din stările pline de suferință și sunt asigurat că în cele din urmă voi
atinge Iluminarea»”.
11. De asemenea, la Nadika, în Casa de Cărămidă, Cel Binecuvântat le oferea deseori sfaturi
călugărilor:
12. După ce Cel Binecuvântat a stat în Nadika atât timp cât a dorit, el s-a adresat astfel
Venerabilului Ananda: „Hai Ananda, să mergem la Vesali”.
Și Cel Binecuvântat și-a mutat locul la Vesali, împreună cu o mare comunitate de călugări și a stat
acolo în crângul lui Ambapali.
Atenția și Înțelegerea Clară
13. Apoi Cel Binecuvântat s-a adresat călugărilor, spunând: „Atenți și vigilenți ar trebui să fiți,
călugărilor; să înțelegeți lucrurile în mod clar – astfel vă sfătuiesc eu”.
14. „Și cum, călugărilor, este un bhikkhu atent și vigilent? Atunci când el contempleză corpul
(kaya) ca și corp, cu seriozitate, înțelegând în mod clar, atent (percepându-l ca impermanent,
nesigur, lipsit de ego și cu o natură neplăcută), depășind astfel dorințele și regretele legate de lume;
atunci când el contemplează senzațiile (vedana) ca senzații (percepându-le ca impermanente,
nesigure, lipsite de ego), mintea (citta) ca minte (percepând-o ca impermanentă, nesigură, lipsită de
ego) și obiectele mentale ca obiecte mentale, cu seriozitate, înțelegând în mod clar, atent, depășind
astfel dorințele și regretele legate de lume – atunci se poate spune despre un călugăr că este atent și
vigilent.”
15. „Și în ce mod, călugărilor, are un bhikkhu o înțelegere clară? Atunci când el este pe deplin
conștient de venirile și plecările lui, de privirea înainte și de privirea înapoi, de îndoire și de
întindere, de purtarea robei și de ducerea bolului, de mâncat și de băut, de mestecat și de savurat, de
Page 82 of 148
defecat și de urinat, de mersul lui, de statul așezat, în picioare sau întins, de mersul la culcare sau de
faptul că este treaz, de vorbirea sau de tăcerea lui – atunci se poate spune despre un călugăr că are o
înțelegere clară.
Atenți și vigilenți ar trebui să fiți călugărilor; să înțelegeți lucrurile în mod clar – astfel vă sfătuiesc
eu.”
Ambapali și cei din neamul Licchavi
16. Apoi, la urechile curtezanei Ambapali a ajuns zvonul că Cel Binecuvântat a ajuns la Vesali și că
stă în crângul ei de mango. Auzind aceasta, ea a ordonat să fie pregătit un mare număr de șarete
magnifice, a urcat ea însăși în una din ele și, însoțită de celelalte, a ieșit din Vesali îndreptându-se
spre parcul ei. Ea a mers în șaretă atât timp cât s-a putut merge, după care a coborât și s-a apropiat
pe jos de Cel Binecuvântat, l-a salutat cu respect și s-a așezat alături de el. Iar Cel Binecuvântat i-a
predat Dhamma curtezanei Ambapali, ceea ce a înălțat-o, a edificat-o și a bucurat-o.
17. După aceasta, curtezana Ambapali i s-a adresat Celui Binecuvântat, spunând: „Fie ca Cel
Binecuvântat, Venerabile Domn, să accepte invitația mea la masa de mâine, împreună cu
comunitatea călugărilor”. Și Cel Binecuvântat a consimțit prin tăcerea lui.
Asigurată astfel de consimțământul Celui Binecuvântat, curtezana Ambapali s-a ridicat de la locul
ei, l-a salutat cu respect și, păstrându-l numai în partea ei dreaptă, a părăsit locul plecând spre casă.
18. Apoi cei din neamul Licchavi, din Vesali, au auzit zvonul: „Se spune că Cel Binecuvântat a
ajuns la Vesali și acum stă în crângul lui Ambapali”. Auzind astfel, ei au comandat un mare număr
de șarete magnifice, fiecare s-a urcat în câte una și însoțiți de celelalte au ieșit din Vesali. Printre
cei din neamul Licchavi erau unii în albastru, cu toate hainele și ornamentele albastre, în timp ce
alții erau îmbrăcați în galben, roșu și alb.
19. Și s-a întâmplat că Ambapali, curtezana, mergea contra celor din neamul Licchavi, osie lângă
osie, roată lângă roată și jug lângă jug. Văzând aceasta, cei din neamul Licchavi au exclamat: „De
ce mergi împotriva noastră în acest mod, Ambapali?”.
„Într-adevăr, așa este, prinților, și nu altfel! Pentru că Cel Binecuvântat este invitat de mine la masa
de mâine, împreună cu comunitatea călugărilor!”
„Renunță la această masă, Ambapali, pentru o sută de mii!”
Dar ea a răspuns: „Chiar dacă mi-ați oferi orașul Vesali, domnilor, împreună cu ținuturile care sunt
tributare lui, tot nu aș renunța la o masă de o asemenea importanță”.
Apoi cei din neamul Licchavi au pocnit din degete iritați: „Vedeți, prieteni, suntem învinși de
această fată cultivatoare de mango! Suntem complet depășiți de această fată cultivatoare de
mango!”. Dar ei și-au continuat drumul către crângul lui Ambapali.
20. Iar Cel Binecuvântat i-a văzut pe cei din neamul Licchavi de departe, pe măsură ce se apropiau.
Apoi el s-a adresat călugărilor, spunând: „Cei dintre voi, călugărilor, care nu i-au văzut încă pe cei
33 de zei, priviți această adunare a celor din neamul Licchavi; uitați-vă la ei, pentru că sunt
comparabili cu adunarea celor 33 de zei”.
21. Vehiculele s-au apropiat cât de mult au putut, apoi oamenii au coborât și s-au apropiat de Cel
Binecuvântat pe jos, după care l-au salutat cu respect și s-au așezat alături de el. Iar Cel
Page 83 of 148
Binecuvântat le-a predat Dhamma, ceea ce i-a înălțat, i-a edificat și i-a bucurat pe cei din neamul
Licchavi
22. Apoi oamenii i-au vorbit astfel Celui Binecuvântat: „Fie ca Cel Binecuvântat, Venerabile Domn,
să accepte invitația noastră pentru masa de mâine, împreună cu comunitatea călugărilor”.
„Am acceptat invitația pentru masa de mâine din partea curtezanei Ambapali.”
Cei din neamul Licchavi au pocnit iritați din degete: „Vedeți, prieteni! Am fost înfrânți de acea fată
cultivatoare de mango. Am fost complet depășiți de acea fată cultivatoare de mango”. Apoi,
aprobând cuvintele Celui Binecuvântat și delectându-se cu ele, ei s-au ridicat de la locurile lor, l-au
salutat cu respect și, ținându-l numai pe partea lor dreaptă, au plecat spre casă.
23. După ce noaptea a trecut, curtezana Ambapali a pregătit mâncăruri alese, de toate felurile, făcute
în parcul ei și l-a anunțat pe Cel Binecuvântat: „Este timpul, Venerabile Domn, masa este gata”.
După aceasta Cel Binecuvântat s-a pregătit înaintea prânzului și, luându-și bolul și roba, a mers
împreună cu comunitatea călugărilor la locuința lui Ambapali, iar acolo s-a așezat pe locul pregătit
pentru el. Ambapali însăși a avut grijă de comunitatea călugărilor condusă de către Buddha și le-a
servit mâncăruri alese, de toate felurile.
24. Iar când Cel Binecuvântat a terminat masa și și-a luat mâna de pe bolul său, curtezana Ambapali
s-a așezat alături de el, pe un loc mai puțin înalt, după care i-a spus: „Acest parc, Venerabile Domn,
îl ofer comunității călugărilor conduși de către Buddha”. Și Cel Binecuvântat a acceptat parcul
oferit. Apoi el i-a predat Dhamma curtezanei Ambapali, ceea ce a înălțat-o, a edificat-o și a bucurat-
o, după care s-a ridicat de la locul său și a plecat.
25. De asemenea, la Vesali, în crângul de mango al lui Ambapali, Cel Binecuvântat îi sfătuia deseori
pe călugări:
26. După ce Cel Binecuvântat a stat în parcul lui Ambapali atât timp cât a dorit, el s-a adresat astfel
Venerabilului Ananda: „Hai Ananda, să mergem la Beluva”.
Și Cel Binecuvântat și-a mutat locul la Beluva, împreună cu o mare comunitate a călugărilor.
Boala mortală a Celui Binecuvântat
27. La acea vreme Cel Binecuvântat s-a adresat călugărilor, spunându-le: „Mergeți acum,
călugărilor, și căutați-vă adăpost oriunde în apropiere de Vesali, unde sunteți bineveniți, printre
cunoscuți și prieteni, și petreceți acolo anotimpul ploios. Cât despre mine, eu voi trece anotimpul
ploios chiar aici, în satul Beluva”.
Page 84 of 148
„Așa să fie, Venerabile Domn.”, au răspuns călugării.
28. Dar când Cel Binecuvântat a intrat în anotimpul ploios, a căpătat o boală severă și l-au apucat
dureri ascuțite de moarte. Iar Cel Binecuvântat le-a suportat vigilent, cu o înțelegere clară și
neperturbat.
29. Apoi Celui Binecuvântat i-a venit un gând: „Nu ar fi potrivit să ajung la trecerea finală fără a mă
adresa celor care au avut grijă de mine, fără să-mi iau bun rămas de la comunitatea călugărilor. Fie
ca să suprim această boală prin puterea voinței, hotărât să mențin procesul vieții și să trăiesc în
continuare”.
30. Și Cel Binecuvântat a suprimat boala prin puterea voinței, hotărât să mențină procesul vieții,
trăind în continuare. Astfel boala Celui Binecuvântat a fost potolită.
31. Cel Binecuvântat și-a revenit din boală și curând după recuperare el a ieșit din locuința sa și s-a
așezat în umbra clădirii, pe un loc pregătit special pentru el. Apoi Venerabilul Ananda s-a apropiat
de Cel Binecuvântat, l-a salutat cu respect și, așezându-se alături de el, i-a vorbit astfel: „O,
Venerabile Domn, cât de norocos sunt să-l văd iarăși lipsit de dureri pe Cel Binecuvântat! Cât de
norocos sunt, Venerabile Domn să-l văd sănătos pe Cel Binecuvântat! Cu adevărat, Venerabile
Domn, când am văzut boala Celui Binecuvântat a fost ca și cum propriul meu corp a devenit slab ca
un vierme, totul în jurul meu s-a încețoșat, iar simțurile m-au lăsat. Totuși, Venerabile Domn, am
găsit alinare în gândul că Cel Binecuvântat nu ar ajunge la trecerea finală fără să ofere niște ultime
instrucțiuni comunității călugărilor”.
32. Astfel a vorbit Venerabilul Ananda, iar Cel Binecuvântat i-a răspuns: „Ce mai așteaptă
comunitatea călugărilor de la mine, Ananda? Am expus Dhamma în întregime, fără a face distincții
de natură esoterică și exoterică; nu mai există niciun lucru, Ananda, referitor la învățături, pe care
Tathagata să-l fi ținut până la sfârșit în pumnul închis pentru final, precum învățătorul care nu
dezvăluie totul. Oricine ar gândi că el este acela care ar trebui să-i conducă pe călugări sau că
depinde de el comunitatea călugărilor, un astfel de om ar trebui să dea niște ultime instrucțiuni. Dar,
Ananda, Tathagata nu are un astfel de gând, cum că el este acela care ar trebui să conducă întreaga
comunitate a călugărilor, nici că această comunitate depinde de el. Așa că, ce instrucțiuni ar mai
trebui el să ofere comunității călugărilor?
Acum sunt slab, Ananda, bătrân, înaintat în ani. Este al optzecilea an al meu, iar viața mea a trecut.
Așa cum o căruță veche, Ananda, este ținută întreagă cu mare dificultate, tot așa corpul lui
Tathagata este menținut numai cu sprijin. Acest corp este ceva mai confortabil doar atunci când
Tathagata, fără a mai considera obiectele externe, odată cu încetarea anumitor senzații, atinge și
menține unicitatea concentrării minții19.”
33. „Așadar, Ananda, fiți insule pentru voi înșivă, refugii pentru voi înșivă, fără a mai căuta vreun
alt refugiu extern; cu Dhamma ca insulă a voastră, cu Dhamma ca refugiu al vostru, fără a mai căuta
niciun alt refugiu.
Și cum, Ananda, este un bhikkhu o insulă pentru el însuși, un refugiu pentru el însuși, fără a mai
căuta vreun refugiu extern, cu Dhamma ca insulă a lui, cu Dhamma ca refugiu al lui, fără a mai
căuta niciun alt refugiu?”
34. „Atunci când el contempleză corpul (kaya) ca și corp, cu seriozitate, înțelegând în mod clar,
atent (percepându-l ca impermanent, nesigur, lipsit de ego și cu o natură neplăcută), depășind astfel
dorințele și regretele legate de lume; atunci când el contemplează senzațiile (vedana) ca senzații
Page 85 of 148
(percepându-le ca impermanente, nesigure, lipsite de ego), mintea (citta) ca minte (percepând-o ca

impermanentă, nesigură, lipsită de ego) și obiectele mentale ca obiecte mentale, cu seriozitate,
înțelegând în mod clar, atent, depășind astfel dorințele și regretele legate de lume – atunci se poate
spune cu adevărat despre un călugăr că este o insulă pentru el însuși, un refugiu pentru pentru el
însuși, fără a mai căuta un alt refugiu extern; având Dhamma ca insulă a lui, Dhamma ca refugiu al
lui, fără a mai căuta niciun alt refugiu.”
35. „Acei bhikkhu care acum sau după ce eu nu voi mai fi sunt ca o insulă pentru ei înșiși, ca un
refugiu pentru ei înșiși, fără a mai căuta vreun alt refugiu, având Dhamma ca insulă și refugiu al lor,
fără a mai căuta niciun alt refugiu – ei sunt cei care vor ajunge la cel mai înalt nivel20, dacă vor
avea dorința de a învăța.”
Partea a treia: Abandonarea dorinței de a trăi

Sugestia Celui Binecuvântat
1. Fiind pregătit înainte de prânz, Cel Binecuvântat și-a luat bolul și roba și a plecat la Vesali pentru
a-și cerși mâncarea. După ce a mâncat, la întoarcere a vorbit cu Venerabilul Ananda, spunând: „Ia o
rogojină, Ananda, și hai să petrecem ziua la templul Capala”.
„Așa să fie, Venerabile Domn.” Și Ananda a luat o rogojină și a mers pas cu pas în urma Celui
Binecuvântat.
2. Iar Cel Binecuvântat a mers la templul din Capala și s-a așezat pe locul pregătit pentru el. Când
Venerabilul Ananda s-a așezat alături de el după ce l-a salutat respectuos, Cel Binecuvântat i-a spus:
„Plăcut, Ananda, este orașul Vesali, plăcute sunt templele din Udena, Gotamaka, Sattambaka,
Bahuputta, Sarandada și Capala”.
3. Cel Binecuvântat a spus în continuare: „Oricine, Ananda, care a a practicat, a folosit, a întărit, a
menținut, a examinat cu atenție și a adus la perfecțiune cei patru constituenți ai puterilor psihice, ar
putea, dacă ar dori asta, să trăiască timp de o întreagă perioadă a lumii sau până la sfârșitul ei.21
Tathagata, Ananda, a făcut acest lucru. Deci Tathagata ar putea, dacă ar dori asta, să trăiască timp de
o întreagă perioadă a lumii sau până la sfârșitul ei”.
4. Dar Ananda nu a fost capabil să înțeleagă sugestia clară, semnificativă, oferită de Cel
Binecuvântat. Ca și cum mintea lui ar fi fost influențată de Mara,22 el nu l-a implorat pe Cel
Binecuvântat: „Fie ca Cel Binecuvântat să mai trăiască, Venerabile Domn! Fie ca Cel Fericit să
rămână, Venerabile Domn, timp de o întreagă perioadă a lumii, pentru bunăstarea și fericirea celor
mulți, din compasiune pentru lume, pentru beneficiul, bunăstarea și fericirea zeilor și a
oamenilor!”.
5. Și când pentru a doua și a treia oară Cel Binecuvântat a repetat aceste cuvinte, Venerabilul
Ananda a rămas tăcut.
6. Apoi Cel Binecuvântat i-a spus Venerabilului Ananda: „Du-te acum, Ananda, și fă ceea ce crezi
că este potrivit pentru tine”.
„Chiar așa, Venerabile Domn.” Și Venerabilul Ananda, ridicându-se de la locul lui, l-a salutat cu
respect pe Cel Binecuvântat și, ținându-l numai pe partea lui dreaptă, a plecat pentru a se așeza sub
un copac mai la distanță.
Page 86 of 148
Chemarea lui Mara
7. După ce Venerabilul Ananda s-a îndepărtat, Mara, Cel Rău, s-a apropiat de Cel Binecuvântat. Și
stând lângă acesta, s-a adresat Celui Binecuvântat, spunând: „Acum, Venerabile Domn, fie ca Cel
Binecuvântat să ajungă la trecerea finală, fie ca Cel Fericit să treacă dincolo definitiv! A sosit timpul
pentru Parinibbana Venerabilului Domn.”
„Pentru că Cel Binecuvântat, Venerabile Domn, mi-a spus aceste cuvinte: «Nu voi ajunge la
trecerea finală, Mara, până când călugării și călugărițele mele, bărbații și femeile laice nu vor fi
adevărați discipoli – înțelepți, bine disciplinați, capabili și învățați, păstrători ai Dhammei, trăind în
acord cu Dhamma, perseverând într-o conduită potrivită, cunoscând cuvintele Maestrului și fiind
capabili de a le expune, a le predica, a le proclama, a le stabili, a le dezvălui, a le explica în detaliu
și a le face clare; până când, atunci când opinii adverse vor apărea, ei vor fi capabili să le combată
corect și în întregime, și vor fi capabili să predice această Dhamma convingătoare și eliberatoare.»”
8. „Iar acum, Venerabile Domn, călugării și călugărițele, bărbații și femeile laice au devenit
discipoli ai Celui Binecuvântat chiar în acest fel. Așa încât, Venerabile Domn, fie ca Cel
Binecuvântat să ajungă la trecerea finală! A sosit timpul pentru Parinibbana Venerabilului Domn.”
„Pentru că Cel Binecuvântat, Venerabile Domn, mi-a spus aceste cuvinte: «Nu voi ajunge la
trecerea finală, Mara, până când viața sfântă predată de mine nu va deveni de succes, prosperă,
renumită, populară și larg răspândită, până când nu va fi bine proclamată printre zei și oameni». Iar
acest lucru s-a întâmplat și el. Așa încât, Venerabile Domn, fie ca Cel Binecuvântat să ajungă la
trecerea finală, fie ca Cel Fericit să treacă dincolo definitiv! A sosit timpul pentru Parinibbana
Venerabilului Domn.”
Cel Binecuvântat renunță la dorința de a trăi
9. Când aceste cuvinte au fost spuse, Cel Binecuvântat i s-a adresat lui Mara, Cel Rău, spunând:
„Nu te deranja, Mara. Nu peste mult timp va avea loc Parinibbana lui Tathagata. Peste trei luni de
acum înainte Tathagata va trece dincolo definitiv”.
10. Astfel la templul Capala, Cel Binecuvântat, cu o atenție și înțelegere clară, a abandonat dorința
de a trăi în continuare. Iar după renunțarea Venerabilului Domn la dorința de a trăi în continuare, un
cutremur colosal a avut loc, uimitor și înspăimântător, iar tunetele s-au auzit în întinsul cerurilor. Și
Cel Binecuvântat a privit cu înțelegere și a rostit aceste cuvinte solemne:
Ceea ce cauzează viața, nemărginită sau delimitată 24,

procesele de devenire 25 – la aceste lucruri Înțeleptul renunță.
Cu calm interior și cu bucurie el rupe,
ca pe o armură de zale, propria lui cauză a vieții. 26
11. Apoi Venerabilului Ananda i-a venit în minte gândul: „ Extraordinar este într-adevăr și foarte
minunat! Pământul se scutură teribil, cu putere! Uimitor și înspăimântător este modul în care
tunetele se rostogolesc de-a lungul cerurilor! Care ar putea fi motivul, care ar fi cauza pentru care
un astfel de cutremur puternic ar putea apărea?”
Opt cauze ale cutremurelor
12. Venerabilul Ananda s-a apropiat de Cel Binecuvântat și, după ce l-a salutat cu respect, s-a așezat
alături de el. Apoi i s-a adresat Celui Binecuvântat, spunând: „Extraordinar este într-adevăr și foarte
Page 87 of 148
minunat! Pământul se scutură teribil, cu putere! Uimitor și înspăimântător este modul în care
tunetele se rostogolesc de-a lungul cerurilor! Care ar putea fi motivul, care ar fi cauza pentru care
un astfel de cutremur puternic ar putea apărea?”
13. Cel Binecuvântat a răspuns: „Sunt opt motive, Ananda, opt cauze datorită cărora un cutremur
puternic poate apărea. Și care sunt acestea opt?”
14. „Acest pământ, Ananda, este sprijinit de lichid, lichidul se bazează pe atmosferă, iar atmosfera
pe spațiu. Atunci când, Ananda, au loc turbulențe atmosferice, vânturi foarte puternice, lichidul se
agită. Odată cu agitarea lichidului pot apărea vibrații ale pământului. Acesta este primul motiv,
prima cauză a apariției cutremurelor puternice.”[1]
15. „Apoi, Ananda, atunci când un ascet sau un om sfânt cu mari puteri psihice, unul care a
dobândit măiestria controlului propriei minți, sau o zeitate foarte puternică dezvoltă o concentrare
intensă asupra aspectului limitat al elementului pământ și într-un grad nelimitat asupra elementului
lichid, și acest lucru poate face ca pământul să tremure, să freamăte și să se zguduie. Acesta este al
doilea motiv, a doua cauză a apariției cutremurelor puternice.”[2]
16-21. „Din nou, Ananda, atunci când un bodhisatta părăsește ținutul Tusita , atent și având o
înțelegere clară, pentru a fi conceput în pântecul mamei [3]; când bodhisatta, atent și cu o înțelegere
clară, iese din pântecul mamei [4]; când Tathagata devine pe deplin iluminat în neîntrecuta, suprema
Iluminare [5]; când Tathagata pune în mișcare minunata Roată a Dhammei [6]; când Tathagata
renunță la voința de a mai trăi în continuare [7] și când Tathagata ajunge să treacă dincolo, în starea
de Nibbana unde nu mai există niciun element de care să te agăți [8] – și atunci, Ananda, acest
pământ măreț tremură, freamătă și se zguduie.
Acestea, Ananda, sunt cele opt motive, cele opt cauze care pot face ca un mare cutremur să
apară.”27
Cele opt adunări
22. „Acum, există opt tipuri de adunări, Ananda, adică adunări ale nobililor, ale brahmanilor, ale
oamenilor de casă, ale asceților, ale celor Patru Regi Măreți, ale celor 33 de zei, ale ființelor
conduse de Mara și ale ființelor Brahma.”
23. „Și îmi amintesc, Ananda, cum am participat la aceste opt tipuri de adunări, de sute de ori.28 Iar
înainte de a mă așeza și a începe conversația sau discuțiile, am făcut ca înfățișarea mea să semene
cu a lor și vocea mea să semene cu a lor. Și astfel le-am predat Dhamma, lucru care i-a înălțat, i-a
edificat și i-a bucurat. Totuși, pe când le vorbeam astfel, ei nu mă cunoșteau și se întrebau unul pe
celălalt: «Cine este cel care ne vorbește? Este om sau zeu?».
Iar apoi, după ce le-am predat Dhamma și i-am înălțat, edificat și bucurat, am dispărut imediat. Nici
atunci când am dispărut din fața lor, ei tot nu mă cunoșteau și se întrebau unul pe celălalt: «Cine
este cel care tocmai a dispărut? Este om sau zeu?».
Astfel, Ananda, sunt cele opt tipuri de adunări.”
Opt câmpuri ale Măiestriei
24. „Acum, Ananda, există opt câmpuri, opt domenii ale măiestriei 29. Și care sunt acestea opt?”
Page 88 of 148
25. „Atunci când cineva, percepând formele în mod subiectiv 30, vede formele finite (formele
kasina), frumoase sau urâte, externe lui însuși 31, și le stăpânește, este conștient de faptul că le
percepe și le cunoaște așa cum sunt ele – acesta este primul câmp, primul domeniu al măiestriei.”
[Var: Cineva se concentrează asupra culorilor (părților) propriului corp (cum ar fi culoarea părului,
a ochilor, a pielii) și asupra formelor externe finite (cum ar fi formele kasina), pătate sau fără de
pată (lit. având o culoare bună sau rea). El astfel este conștient de faptul că cunoaște și vede aceste
forme (kasina), stăpânindu-le. Aceasta este prima abhibhayatana jhana.]
26. „Atunci când cineva, percepând formele în mod subiectiv, vede formele infinite (formele
kasina), frumoase sau urâte, externe lui însuși, și le stăpânește, este conștient de faptul că le percepe
și le cunoaște așa cum sunt ele – acesta este al doilea câmp, al doilea domeniu al măiestriei.”
[Var: Cineva se concentrează asupra culorilor (părților) propriului corp (cum ar fi culoarea părului,
a ochilor, a pielii) și asupra formelor externe infinite (cum ar fi formele kasina), pătate sau fără de
pată. El este astfel conștient de faptul că cunoaște și vede aceste forme (kasina), stăpânindu-le.
Aceasta este a doua abhibhayatana jhana.]
27. „Atunci când cineva, fără a percepe formele în mod subiectiv 32, vede formele finite,
frumoase sau urâte, externe lui însuși, și le stăpânește, este conștient de faptul că le percepe și le
cunoaște așa cum sunt ele – acesta este al treilea câmp, al treilea domeniu al măiestriei.”
[Var: Cineva, fără a se concentra asupra culorilor (părților) propriului corp, se concentrează asupra
formelor finite externe (cum ar formele kasina), pătate sau fără de pată. El este astfel conștient de
faptul că cunoaște și vede aceste forme (kasina), stăpânindu-le. Aceasta este a treia abhibhayatana
jhana.]
28. „Atunci când cineva, fără a percepe formele în mod subiectiv, vede formele infinite, frumoase
sau urâte, externe lui însuși, și le stăpânește, este conștient de faptul că le percepe și le cunoaște
așa cum sunt ele – acesta este al patrulea câmp, al patrulea domeniu al măiestriei.”
[Var: Cineva, fără a se concentra asupra culorilor (părților) propriului corp, se concentrează asupra
formelor infinite externe (cum ar formele kasina), pătate sau fără de pată. El este astfel conștient de
faptul că cunoaște și vede aceste forme (kasina), stăpânindu-le. Aceasta este a patra abhibhayatana
jhana.]
29. „Atunci când cineva, fără a percepe formele în mod subiectiv, vede forme externe lui însuși
care sunt albastre, au culoarea albastră, au o strălucire albastră ca floarea de in, sau ca muselina
fină de Benares care lustruită pe ambele părți este albastră, are culoarea albastră și o strălucire
albastră – când o astfel de persoană vede forme externe ei însăși, care sunt albastre, și stăpânindu-le
este conștientă că le percepe și le cunoaște așa cum sunt ele, acesta este al cincilea câmp, al cincilea
domeniu al măiestriei.”
care sunt galbene, au culoarea galbenă, au o strălucire galbenă ca floarea de kanikara, sau ca
muselina fină de Benares care lustruită pe ambele părți este galbenă, are culoarea galbenă și o
strălucire galbenă – când o astfel de persoană vede forme externe ei însăși, care sunt galbene, și
stăpânindu-le este conștientă că le percepe și le cunoaște așa cum sunt ele, acesta este al cincilea
câmp, al cincilea domeniu al măiestriei.”
Page 89 of 148
care sunt roșii, au culoarea roșie, au o strălucire roșie ca floarea bandhujivaka, sau ca muselina
fină de Benares care lustruită pe ambele părți este roșie, are culoarea roșie și o strălucire roșie –
când o astfel de persoană vede forme externe ei însăși, care sunt roșii, și stăpânindu-le este
conștientă că le percepe și le cunoaște așa cum sunt ele, acesta este al cincilea câmp, al cincilea
domeniu al măiestriei.”
care sunt albe, au culoarea albă, au o strălucire albă ca luceafărul de dimineață, sau ca muselina
fină de Benares care lustruită pe ambele părți este albă, are culoarea albă și o strălucire albă – când
o astfel de persoană vede forme externe ei însăși, care sunt albe, și stăpânindu-le este conștientă că
le percepe și le cunoaște așa cum sunt ele, acesta este al cincilea câmp, al cincilea domeniu al
măiestriei.”
„Acestea, Ananda, sunt cele opt câmpuri ale măiestriei”
[Notă: Această abhibhayatana jhana nu este o jhana separată, ea este una dintre rupa jhana.
Trăsătura caracteristică a abhibhayatana jhana este faptul că ea ia drept obiect kasina numai cele
patru culori - albastru închis, galben, roșu și alb - dintre cele patruzeci de feluri de obiecte ale
meditației. În abhidhamma, cele patru elemente primare, și anume pathavi, apo, tejo și vayo sunt
de asemenea considerate ca fiind obiecte ale meditației pentru această abhibhayatana jhana.
Această abhibhayatana jhana poate fi dobândită numai de acei care pot atinge rapid jhana dorită,
și chiar dintre aceștia, numai de cei care au o inteligență ascuțită.
Abhibhayatana jhana este un termen special folosit atunci când atingerea jhana urmează imediat
după dobândirea unei imagini mentale imaculate a unui anumit obiect kasina (patibhaga nimitta).
Dintre aceste opt domenii ale abhibhayatana jhana, primele patru folosesc măiestria asupra
obiectelor finite sau infinite ale meditației kasina, intern și extern. Ultimele patru folosesc
măiestria asupra imaginii mentale imaculate derivate dintr-un anumit obiect kasina. Obiectul
concentrării în aceste cazuri este o formă kasina externă, iar imaginea mentală imaculată este
derivată și ea dintr-un obiect kasina extern.]
Cele opt eliberări
33. „Există opt tipuri de eliberări, Ananda. Care sunt acestea opt?”33
34. „Persoana posedând formă 34, ea percepe formele – aceasta este prima eliberare.”
[Var: Contemplând obiectele kasina ale propriului corp și atingând rupa jhana, absorbția mentală în
domeniul formelor și al materiei, persoana contempleză formele (și cele externe) și obiectele (cum
ar fi obiectele kasina). Aceasta este prima eliberare.]
35. „Nefiind conștientă de propriile forme, persoana percepe forme externe ei însăși – aceasta
este a doua eliberare.”
[Var: Neacordând atenție obiectelor kasina ale propriului corp, cum ar fi culoarea, forma sau
caracteristicile corpului, persoana contemplează formele (kasina) externe. Aceasta este a doua
eliberare.]
36. „Experimentând frumusețea, persoana este cufundată în ea 35 – aceasta este a treia

eliberare.”
Page 90 of 148
37. „Depășind complet percepția materiei, prin dispariția percepției acțiunii simțurilor și
neacordând atenție percepției diversității, persoana devine conștientă de sfera infinității
spațiului, atinge și sălășluiește în sfera spațiului infinit – aceasta este a patra eliberare.”
[Var: Concentrându-se asupra conceptului «Spațiul este infinit», persoana atinge și rămâne în
Akasanancayatana jhana, unde toate formele de conștiință care au legătură cu materia (rupasanna)
au fost complet depășite, toate formele de conștiință care apar din contactul simțurilor cu obiectele
lor (patighasana) s-au evaporat și tuturor celorlalte forme de conștiință, multe și variate
(nanattasanna) nu li se mai acordă atenție. Aceasta este a patra eliberare]
38. „Depășind complet sfera spațiului infinit, persoana devine conștientă de sfera infinității
conștiinței, atinge și sălășluiește în sfera conștiinței infinite [Vinnanancayatana jhana] –
aceasta este a cincea eliberare.”
39. „Depășind complet sfera conștiinței infinite, persoana devine conștientă de sfera
vacuității, a nimicului; ea atinge și sălășuiește în sfera vacuității [Akincannayatana jhana] –
aceasta este a șasea eliberare.”
40. „Depășind complet sfera vacuității, persoana atinge și sălășluiește în sfera «nici a
percepției, nici a non-percepției» [Nevasannanasannayatana jhana] – aceasta este a șaptea
eliberare.”
41. „Depășind complet sfera «nici a percepției, nici a non-percepției», persoana atinge și
sălășluiește în încetarea percepției și a senzațiilor [Nirodha-samapatti] – aceasta este a opta
eliberare.”
„Acestea, Ananda, sunt cele opt eliberări.”
Întâia ademenire a lui Mara
42. „Era o vreme, Ananda, când locuiam la Uruvela, pe malurile râului Neranjara, la poalele
copacului banyan al crescătorilor de capre, nu mult după suprema mea Iluminare. Atunci Mara, Cel
Rău, s-a apropiat de mine, spunându-mi: «Acum, Venerabile Domn, fie ca Cel Binecuvântat să
ajungă la trecerea finală! Fie ca Cel Fericit să treacă definitiv dincolo! A sosit timpul pentru
Parinibbana Venerabilului Domn.»”
43. „Apoi, Ananda, i-am răspuns lui Mara astfel: «Nu voi ajunge la trecerea finala, Mara, până când
călugării și călugărițele mele, bărbații și femeile laice, nu vor deveni discipoli adevărați – înțelepți,
bine disciplinați, capabili și învățați, păstrători ai Dhammei, trăind în acord cu Dhamma,
perseverând într-o conduită potrivită, având învățate cuvintele Maestrului și fiind capabili să le
expună, să le predice, să le proclame, să le stabilească, să le dezvăluie, să le explice în detaliu și să
le facă clare; până când, atunci când opinii adverse vor apărea, ei vor fi capabili să le combată
corect și în întregime, și vor fi capabili să predice această Dhamma convingătoare și eliberatoare.”
44. „Nu voi ajunge la trecerea mea finală, Mara, până când viața sfântă predată de către mine nu va
deveni de succes, prosperă, renumită, populară și larg răspândită, până când nu va fi bine
proclamată printre zei și oameni.”
Page 91 of 148
45. „Iar astăzi din nou, Ananda, la templul Capala, Mara, Cel Rău, s-a apropiat de mine și mi-a
spus: «Acum, Venerabile Domn, călugării și călugărițele, bărbații și femeile laice au devenit
discipoli adevărați ai Celui Binecuvântat – înțelepți, bine disciplinați, capabili și învățați, păstrători
ai Dhammei, trăind în acord cu Dhamma, perseverând într-o conduită potrivită și având învățate
cuvintele Maestrului, fiind capabili să le expună, să le predice, să le proclame, să le stabilească, să
le dezvăluie, să le explice în detaliu și să le facă clare; atunci când opinii adverse apar, ei sunt
capabili să le combată corect și în întregime, și să predice această Dhamma convingătoare și
eliberatoare.
Iar acum, Venerabile Domn, această viață sfântă predată de către Cel Binecuvântat a devenit de
succes, prosperă, renumită, populară și larg răspândită, și este bine proclamată printre zei și
oameni. Astfel, Venerabile Domn, fie ca Cel Binecuvântat să ajungă la trecerea finală! Fie ca Cel
Fericit să treacă definitiv dincolo! A sosit timpul pentru Parinibbana Venerabilului Domn.»”
46. „Și apoi, Ananda, i-am răspuns lui Mara, Cel Rău, spunându-i: «Nu te mai deranja, Mara. Nu
peste mult timp va avea loc Parinibbana lui Tathagata. Peste trei luni începând de azi Tathagata va
trece definitiv dincolo.»”
47. „Și astfel, Ananda, la templul Capala, Tathagata a renunțat astăzi la voința de a mai trăi în
continuare.”
Rugămintea lui Ananda
48. Auzind aceste cuvinte, Venerabilul Ananda i s-a adresat Celui Binecuvântat, spunând: „Fie ca
Cel Binecuvântat să mai trăiască, Venerabile Domn! Fie ca Cel Fericit să mai rămână, Venerabile
Domn, timp de o întreagă perioadă a lumii, pentru bunăstarea și fericirea celor mulți, din
compasiune pentru lume, pentru beneficiul, bunăstarea și fericirea zeilor și a oamenilor!”
49. Cel Binecuvântat a răspuns astfel: „Destul Ananda. Nu-l mai implora pe Tathagata, pentru că
timpul a trecut, Ananda, pentru o astfel de rugăminte fierbinte”.
50-51. Dar pentru a doua și a treia oară Venerabilul Ananda i-a spus Celui Binecuvântat: „Fie ca Cel
Binecuvântat să mai rămână, Venerabile Domn! Fie ca Cel Fericit să mai rămână, Venerabile Domn,
timp de o perioadă a lumii, pentru bunăstarea și fericirea celor mulți,, din compasiune pentru lume,
pentru beneficiul, bunăstarea și fericirea zeilor și a oamenilor!”
52. Apoi Cel Binecuvântat a întrebat: „Ai încredere, Ananda, în Iluminarea lui Tathagata?”, iar
Venerabilul Ananda a răspuns: „Da, Venerabile Domn, am încredere”.
„Atunci cum, Ananda, poți să insiști împotriva lui Tathagata chiar și pentru a treia oară?”
53. Venerabilul Ananda a răspuns: „Astfel, Venerabile Domn, am auzit și am învățat de la Cel
Binecuvântat însuși, când Cel Binecuvântat mi-a spus: «Oricine, Ananda, care a dezvoltat, a
practicat, a folosit, a întărit, a menținut, a examinat atent și a adus la perfecțiune cei patru
constituenți ai puterii psihice ar putea, dacă ar dori astfel, să mai rămână în viață timp de o perioadă
a lumii sau până la sfârșitul ei. Tathagata, Ananda, a făcut aceste lucruri. Deci Tathagata ar putea,
dacă ar dori acest lucru, să mai rămână în viață timp de o perioadă a lumii sau până la sfârșitul ei.»”
54. „Și tu ai crezut aceste lucruri, Ananda?”

Page 92 of 148
„Da, Venerabile Domn, am crezut.”
„Atunci, Ananda, greșeala este a ta. Prin aceasta ai greșit, că nu ai fost capabil să înțelegi sugestia
clară, îndemnul semnificativ dat de Tathagata, și nu l-ai implorat pe Tathagata să mai rămână. Dacă
ai fi făcut acest lucru, Ananda, poate că de două ori Tathagata ar fi refuzat, dar a treia oară ar fi
consimțit. Deci, Ananda, greșeala este a ta; prin acest lucru ai greșit.”
55. „La Rajagaha, Ananda, pe când locuiam la Vârful Vulturilor, ți-am vorbit astfel: «Plăcut este,
Ananda, la Rajagaha; plăcut este Vârful Vulturilor. Oricine, Ananda, care a dezvoltat … … Deci
Tathagata ar putea, dacă ar dori acest lucru, să mai rămână în viață timp de o perioadă a lumii sau
până la sfârșitul ei.»”
56. „La fel s-a întâmplat și la Crângul cu Banyani, și la Vârful Hoților, și la Peștera Sattapanni de
pe Muntele Vebhara, și la Stânca Neagră a lui Isigili, și la Lacul Șerpilor din Pădurea Răcoroasă, la
Crângul Tapoda, la Crângul de bambuși din Ținutul Veverițelor, la Crângul de Mango al lui Jivaka
și la Micul Colț din Parcul Căprioarelor. Ți-am vorbit cu aceleași cuvinte, spunându-ți: «Plăcut
este, Ananda, la Rajagaha; plăcute sunt aceste locuri. Oricine, Ananda, care a dezvoltat … … Deci
Tathagata ar putea, dacă ar dori acest lucru, să mai rămână în viață timp de o perioadă a lumii sau
până la sfârșitul ei.»”
„Dar tu, Ananda, nu ai fost capabil să înțelegi sugestia clară, îndemnul semnificativ dat de
Tathagata, și nu l-ai implorat pe Tathagata să mai rămână. Dacă ai fi făcut acest lucru, Ananda,
poate că de două ori Tathagata ar fi refuzat, dar a treia oară ar fi consimțit. Deci, Ananda, greșeala
este a ta; prin acest lucru ai greșit.”
57. „La fel a fost și la Vesali, Ananda, la momente diferite Tathagata ți-a vorbit astfel: «Plăcut este,
Ananda, la Vesali; plăcute sunt templele Udena, Gotamaka, Sattambaka, Bahuputta, Sarandada și
Capala. Oricine, Ananda, care a dezvoltat … … Deci Tathagata ar putea, dacă ar dori acest lucru, să
mai rămână în viață timp de o perioadă a lumii sau până la sfârșitul ei.»”
„Dar tu, Ananda, nu ai fost capabil să înțelegi sugestia clară, îndemnul semnificativ dat de
Tathagata, și nu l-ai implorat pe Tathagata să mai rămână. Dacă ai fi făcut acest lucru, Ananda,
poate că de două ori Tathagata ar fi refuzat, dar a treia oară ar fi consimțit. Deci, Ananda, greșeala
este a ta; prin acest lucru ai greșit.”
58. „Totuși, Ananda, nu v-am învățat eu chiar de la bun început că în tot ceea ce iubim și ne este
drag, trebuie să existe și schimbare, separare și despărțire? Cum ar putea cineva să spună despre
ceea ce este născut, care ia ființă, care este compus și deci subiect al degradării și descompunerii:
«Fie ca acesta să nu ajungă la dispariție!»? Nu poate exista o astfel de stare a lucrurilor. Iar despre
lucrul cu care Tathagata a terminat, la care a renunțat, pe care l-a eliberat, abandonat și respins –
voința lui de a mai trăi în continuare – cuvântul lui Tathagata a fost rostit o dată pentru totdeauna:
«Nu peste mult timp va sosi Parinibbana lui Tathagata. Peste trei luni de azi înainte Tathagata va
trece dincolo definitiv». Iar ca Tathagata să-și retragă cuvintele de dragul de a mai trăi în continuare
– acest lucru este imposibil.”
Ultimul sfat
59. „Deci, Ananda, hai să mergem la Casa cu acoperișul triunghiular din Marea Pădure”. Iar
Venerabilul Ananda a răspuns: „Așa să fie, Venerabile Domn.”
Page 93 of 148
60. Apoi Cel Binecuvântat, împreună cu Venerabilul Ananda, au mers la Casa cu acoperiș
triunghiular din Marea Pădure. Și aici el i-a vorbit astfel Venerabilului Ananda: „Du-te acum
Ananda, și adună-i în sala de audiențe pe toți călugării care locuiesc în jurul orașului Vesali”.
„Așa să fie, Venerabile Domn.” Iar Venerabilul Ananda i-a adunat pe toți călugării care locuiau în
vecinătatea orașului Vesali și i-a invitat în sala de audiențe. Apoi, după ce l-a salutat cu respect pe
Cel Binecuvântat și i s-a așezat alături, a spus: „Comunitatea călugărilor s-a adunat, Venerabile
Domn. Acum Cel Binecuvântat poate să facă după cum dorește”.
61. După aceasta Cel Binecuvântat a intrat în sala de audiențe și așezându-se pe locul pregătit
pentru el, le-a predicat astfel călugărilor: „Acum, călugărilor, vă spun că aceste învățături despre
care eu am o cunoaștere directă și pe care vi le-am făcut cunoscute și vouă – pe acestea ar trebui să
le învățați în întregime, să le cultivați, să le dezvoltați și să le practicați frecvent – că viața pură
poate fi trăită și că poate dura mult, pentru bunăstarea și fericirea celor mulți, din compasiune
pentru lume, pentru beneficiul, bunăstarea și fericirea zeilor și a oamenilor.”
62. „Și care sunt, călugărilor, aceste învățături? Ele sunt cele patru baze ale atenției, cele patru
eforturi corecte, cei patru constituenți ai puterilor psihice, cele cinci facultăți, cele cinci puteri, cei
șapte factori ai iluminării și Nobila Cale Octuplă. Acestea, călugărilor, sunt învățături despre care
eu am o cunoaștere directă și pe care vi le-am făcut cunoscute și vouă – pe acestea ar trebui să le
învățați în întregime, să le cultivați, să le dezvoltați și să le practicați frecvent – că viața pură poate
fi trăită și că poate dura mult, pentru bunăstarea și fericirea celor mulți, din compasiune pentru
lume, pentru beneficiul, bunăstarea și fericirea zeilor și a oamenilor.”
63. Apoi Cel Binecuvântat le-a spus călugărilor: „Astfel, călugărilor, vă sfătuiesc eu: Toate lucrurile
compuse fac obiectul dispariției. Străduiți-vă cu seriozitate. Timpul pentru Parinibbana lui
Tathagata este aproape. Peste trei luni de azi înainte Tathagata va trece dincolo definitiv”.
64. Rostind aceste cuvinte, Cel Fericit, Maestrul, a vorbit din nou, spunând:
„Timpul meu s-a scurs, mai am puțin de trăit.

Plecând, vă las singuri de acum încolo,
avându-mă doar pe mine însumi drept sprijin.
Fiți zeloși, călugărilor, fiți vigilenți și cu o virtute pură.
2.
Cu o hotărâre fermă, controlați-vă propria minte!
Cel care neobosit urmează Dhamma și Disciplina
Va trece dincolo de ciclul nașterilor
și va pune capăt suferințelor.”
Partea a patra: Ultima masă

Privirea elefantului
1. Cel Binecuvântat pregătindu-se dimineața devreme, și-a luat bolul și roba și a plecat către Vesali
pentru pomeni. După ce și-a terminat drumul și a mâncat, la întoarcere s-a uitat înspre Vesali cu o
privire ca a unui elefant1 și i-a spus Venerabilului Ananda: „Aceasta, Ananda, este ultima oară
când Tathagata va privi către Vesali. Hai, Ananda, să mergem la la Bhandagama”.

Page 94 of 148
Iar Cel binecuvântat și-a mutat locul la Bhandagama, împreună cu o mare comunitate de călugări.
2. Cel Binecuvântat s-a adresat călugărilor, spunându-le: „Călugărilor, în lipsa realizării, în lipsa
unei înțelegeri pătrunzătoare a Celor Patru Adevăruri Nobile, acest ciclu lung și neîntrerupt al
nașterilor și al morților a fost parcurs și de mine, și de voi înșivă.
Care sunt acestea patru? Ele sunt nobilul adevăr al suferinței (Dukkha Ariya Sacca), nobilul adevăr
al originii suferinței (Dukkha Samudaya Ariya Sacca), nobilul adevăr al încetării suferinței (Dukkha
Nirodha Ariya Sacca) și nobilul adevăr al căii care duce la încetarea suferinței (Dukkha Nirodha-
Gamini Patipada Ariya Sacca).
Dar acum, călugărilor, că aceste adevăruri au fost realizate și profund înțelese, tăiată este setea de
existență (bhavatanha), distrus este ceea ce duce la o nouă existență și nu va mai exista nicio
renaștere.”
3. După ce a rostit aceste cuvinte, Cel Fericit, Maestrul, a vorbit din nou, spunând:
„Virtutea, concentrarea, înțelepciunea și emanciparea neîntrecute – acestea sunt principiile realizate

de către vestitul Gotama.
Și, cunoscându-le, el – Buddha – pe călugării săi i-a învățat Dhamma.
El, distrugătorul suferinței, Maestrul, Clarvăzătorul, este acum împăcat.”
4. De asemenea, la Bhandagama Cel Binecuvântat îi sfătuia deseori pe călugări astfel:
5. După ce Cel Binecuvântat a stat la Bhandagama atât cât a dorit, el s-a adresat astfel Venerabilului
Ananda: „Hai, Ananda, să mergem la Hatthigama”.
Iar Cel Binecuvântat și-a mutat locul la Hatthigama, împreună cu o mare comunitate a călugărilor.
După ce Cel Binecuvântat a stat la Hatthigama atât timp cât a dorit, el și-a mutat locul la
Ambagama, apoi la Jambugama. Și în fiecare din aceste locuri el îi sfătuia pe călugări: „Astfel este
virtutea (sila), astfel este concentrarea (samadhi) și astfel este înțelepciunea (panna). Măreață
devine împlinirea, măreț este câștigul concentrării atunci când ea este pe deplin dezvoltată printr-o
conduită virtuoasă; măreață devine împlinirea, măreț este câștigul înțelepciunii atunci când ea este
pe deplin dezvoltată prin concentrare; complet eliberată de petele (asava) plăcerilor lumești
Iar după ce Cel Binecuvântat a stat la Jambugama atât timp cât a dorit, el s-a adresat astfel
Venerabilului Ananda: „Hai, Ananda, să mergem la Bhoganagara”.

Page 95 of 148
Iar Cel Binecuvântat și-a mutat locul la Bhoganagara, împreună cu o mare comunitate a călugărilor
și acolo a stat la templul lui Ananda.
Cele patru mari criterii
7. În acel loc Cel Binecuvântat s-a adresat călugărilor, spunându-le: „Acum, călugărilor, vă voi face
cunoscute cele patru mari criterii.2 Ascultați și fiți atenți la vorbele mele”. Iar călugării au răspuns:
8-11. Apoi Cel Binecuvântat a spus: „În acest mod, călugărilor, un bhikkhu ar putea vorbi: «Față în
față cu Cel Binecuvântat, fraților, am auzit și am învățat astfel: Aceasta este Dhamma și aceasta
este Disciplina, sistemul religios al Maestrului». Sau ar putea spune: «În locul cu acest nume
trăiește o comunitate care are înțelepți și un conducător. De față cu această comunitate am auzit și
am învățat astfel: Aceasta este Dhamma și aceasta este Disciplina, sistemul religios al Maestrului».
Sau: «Într-un loc cu acest nume trăiesc câțiva călugări care sunt înțelepți și învățați, care și-au
parcurs drumul până la capăt, care sunt păstrători ai Dhammei, ai Disciplinei și ai Rezumatelor. În
prezența acelor înțelepți am auzit și am învățat astfel: Aceasta este Dhamma și aceasta este
Disciplina, sistemul religios al Maestrului». Sau ei ar mai putea spune: «Într-un anume loc trăiește
un singur bhikkhu care este înțelept și învățat, care și-a dus calea la împlinire, care este un păstrător
al Dhammei, al Disciplinei și al Rezumatelor. Față în față cu acest înțelept am auzit și am învățat
astfel: Aceasta este Dhamma și aceasta este Disciplina, sistemul religios al Maestrului».
Într-un astfel de caz, călugărilor, declarațiile unui astfel de bhikkhu nu trebui să fie primite nici cu
aprobare, nici cu desconsiderare. Fără aprobare și fără desconsiderare, dar studiind cu atenție
afirmațiile, cuvânt cu cuvânt, cel care le ascultă ar trebui să le găsească urma în discursuri și să le
verifice cu ajutorul Disciplinei. Dacă ele nu se regăsesc nici în Discursuri, nici nu pot fi verificate în
Disciplină, ar trebui trasă următoare concluzie: «Cu sigutanță, aceste lucruri nu au fost rostite de
către Cel Binecuvântat; aceste lucruri au fost greșit înțelese de către acel bhikkhu sau de către acea
comunitate, acei înțelepți sau acel înțelept». Astfel, călugărilor, ar trebui să respingeți acele
afirmații. Dar dacă afirmațiile în discuție se pot regăsi în Discursuri și pot fi verificate în
Disciplină, atunci trebuie trasă concluzia: «Cu siguranță, aceste cuvinte au fost rostite de către Cel
Binecuvântat; au fost corect înțelese de acel bhikkhu, sau de acea comunitate, acei înțelepți sau acel
înțelept». Iar astfel, călugărilor, puteți accepta prima, a doua, a treia sau a patra referință. Acestea,
călugărilor, sunt cele patru mari referințe pe care trebuie să le păstrați.”
12. Și la Bhoganagara, la templul lui Ananda, ca și în celelalte locuri, Cel Binecuvântat îi sfătuia
deseori pe călugări astfel: „Astfel este virtutea (sila), astfel este concentrarea (samadhi) și astfel este
înțelepciunea (panna). Măreață devine împlinirea, măreț este câștigul concentrării atunci când ea
este pe deplin dezvoltată printr-o conduită virtuoasă; măreață devine împlinirea, măreț este câștigul
înțelepciunii atunci când ea este pe deplin dezvoltată prin concentrare; complet eliberată de petele
(asava) plăcerilor lumești (kamasava), ale devenirii (bhavasava) și ale ignoranței (avijjasava) este
mintea pe deplin dezvoltată în înțelepciune.”
13. După ce Cel Binecuvântat a stat la Bhoganagara atât timp cât a dorit, el s-a adresat astfel
Venerabilului Ananda: „Hai Ananda, să mergem la Pava”.

Page 96 of 148
Și Cel Binecuvântat și-a muta locul la Pava, împreună cu o mare comunitate a călugărilor, iar acolo
a stat în Crângul de Mango al lui Cunda, care după tradiția familiei era un fierar.
Ultima masă a lui Buddha
14. La urechile lui Cunda, fierarul, a ajuns următorul zvon: „Se spune că Cel Binecuvântat a ajuns
la Pava și că stă în Crângul de Mango”. Apoi el a mers la Cel Binecuvântat și, după ce l-a salutat cu
respect, s-a așezat alături de el. Iar Cel Binecuvântat l-a instruit pe fierarul Cunda în Dhamma, lucru
care l-a înălțat, l-a edificat și l-a bucurat.
15. Apoi Cunda i-a vorbit astfel Celui Binecuvântat: „Fie ca Cel Binecuvântat, Venerabile Domn, să
accepte invitația pentru masa de mâine, împreună cu comunitatea călugărilor”. Iar Cel Binecuvântat
a consimțit prin tăcerea lui.
16. Asigurat astfel de consimțământul Celui Binecuvântat, fierarul Cunda s-a ridicat de la locul lui
și, după ce l-a salutat cu respect pe Cel Binecuvântat, ținându-l numai pe partea lui dreaptă, a plecat
spre casă.
17. După ce a trecut noaptea, fierarul Cunda a pregătit mâncăruri alese, de toate felurile, printre care
și niște sukara-maddava3, după care l-a anunțat pe Cel Binecuvântat, spunând: „Este timpul,
Venerabile Domn, masa este gata!”.
18. Pregătindu-se înainte de prânz, Cel Binecuvântat și-a luat bolul și roba și a mers împreună cu
comunitatea călugărilor la casa lui Cunda, iar acolo s-a așezat pe locul pregătit pentru el. Apoi el i-a
vorbit lui Cunda astfel: „Cu sukara-maddava pe care ai preparat-o, Cunda, poți să mă servești pe
mine, iar cu celelalte mâncăruri alese poți să servești comunitatea călugărilor”.
Iar sukara-maddava i-a fost servită Celui Binecuvântat, iar celelalte mâncăruri au fost oferite
comunității călugărilor.
19. Apoi Cel Binecuvântat i s-a adresat lui Cunda, spunându-i: „Ce a mai rămas, Cunda, din sukara-
maddava să îngropi într-o groapă. Pentru că eu nu văd în această lume, cu ai ei zei, cu Mara și
Brahma, printre asceți și brahmani, printre zei și oameni, pe nimeni în afară de Tathagata care ar
putea să o mănânce și să o digere pe de-a-ntregul”.
Iar fierarul Cunda i-a răspuns astfel Celui Binecuvântat: „Așa să fie, Venerabile Domn”. Și ceea ce
a mai rămas din sukara-maddava a acoperit într-o groapă.
20. Apoi el s-a întors la Cel Binecuvântat, l-a salutat cu respect și i s-a așezat alături. Iar Cel
Binecuvântat la învățat Dhamma pe Cunda fierarul, ceea ce l-a înălțat, l-a edificat și l-a bucurat.
După aceasta el s-a ridicat de la locul lui și a plecat.
21. Curând după ce Cel Binecuvântat a mâncat la masa oferită de fierarul Cunda, o boală și o durere
cumplită a căzut asupra lui, o dizenterie, iar el a suferit dureri ascuțite, de moarte. Dar Cel
Binecuvântat le-a îndurat cu atenție și cu o înțelegere clară, neperturbat.
Page 97 of 148
22. Apoi Cel Binecuvântat s-a adresat Venerabilului Ananda, spunând: „Hai Ananda, să mergem la
Kusinara”.
23. Am auzit că atunci când a mâncat mâncarea de la Cunda

A îndurat dureri mortale cu o puternică tărie de caracter.
De la sukara-maddava o durere chinuitoare

Și o boală îngrozitoare s-a abătut asupra Venerabilului Domn.
Dar el a îndurat suferința năprasnică. „Hai, să mergem la Kusinara”,
Doar acestea au fost cuvintele lui neînfricate.4
Curățirea apelor
24. Mergând spre Kusinara Cel Binecuvântat a ieșit de pe drum și s-a oprit la poalele unui copac. El
i-a spus lui Ananda: „Te rog Ananda, împăturește-mi roba superioară în patru și pune-o jos. Sunt
foarte obosit și aș dori să mă odihnesc puțin”.
„Așa să fie, Venerabile Domn.” Iar Ananda a împăturit roba în patru și a așezat-o pe jos.
25. Cel Binecuvântat s-a așezat pe locul astfel pregătit și i-a spus Venerabilului Ananda: „Te rog,
adu-mi niște apă, Ananda. Mi-e sete și aș dori să beau ceva”.
26. Venerabilul Ananda i-a răspuns Celui Binecuvântat: „Dar chiar acum, Venerabile Domn, un
mare număr de căruțe, cinci sute de căruțe, au trecut prin apa puțin adâncă, iar aceasta a fost tăiată
de roțile lor și este tulbure și noroioasă. Râul Kakuttha, Venerabile Domn, este foarte aproape, iar
apele lui sunt clare, plăcute, răcoroase și transparente. Este ușor de ajuns acolo și se află într-un loc
minunat. Acolo Cel Binecuvântat ar putea să-și potolească setea și să-și odihnească picioarele”.
27-29. Pentru a doua oară Cel Binecuvântat i-a adresat lui Ananda aceeași cerere, iar Ananda i-a
răspuns în același mod. Și pentru a treia oară Cel Binecuvântat a spus: „Te rog, adu-mi niște apă,
Ananda. Mi-e sete și aș dori să beau ceva”.
30. Atunci Venerabilul Ananda a răspuns: „Așa să fie, Venerabile Domn”, după care a luat bolul și
s-a dus la râu. Iar apa puțin adâncă, prin care trecuseră roțile căruțelor și o făcuseră tulbure și
noroioasă, a devenit clară și liniștită, pură și plăcută imediat ce Venerabilul Ananda s-a apropiat de
ea.
31. Apoi Venerabilul Ananda s-a gândit: „Extraordinară și foarte minunată este într-adevăr puterea
și strălucirea lui Tathagata!”.
32. El a luat apă în bol și s-a întors la Cel Binecuvântat, spunându-i: „Extraordinară și foarte
minunată este într-adevăr puterea și strălucirea lui Tathagata! Pentru că această apă puțin adâncă, ce
a fost străbătută de roțile care au făcut-o tulbure și noroioasă, a devenit clară și liniștită, pură și
plăcută, cum m-am apropiat de ea. Fie acum ca Cel Binecuvântat să bea apa”. Iar Cel Binecuvântat
a băut apa din bol.
Page 98 of 148
Pukkusa din neamul Malla
33. S-a întâmplat ca Pukkusa din neamul Malla, care era un discipol al lui Alara Kalama, a trecut pe
lângă Cel Binecuvântat în drumul lui de la Kusinara la Pava.5
34. Când l-a văzut pe Cel Binecuvântat așezat la rădăcina unui copac, s-a apropiat de el, l-a salutat
cu respect și i s-a așezat alături. Apoi i-a vorbit Celui Binecuvântat, spunând: „Extraordinară este,
Venerabile Domn, deosebit de minunată este Venerabile Domn, starea de calm în care sălășluiesc
cei care au renunțat la cele lumești”.
35. „Spun asta pentru că odată, Venerabile Domn, Alara Kalama era într-o călătorie și a ieșit de pe
drum pentru a se așeza la poalele unui copac, ca să aștepte să se domolească arșița zilei. Și s-a
întâmplat, Venerabile Domn, că un mare număr de căruțe, mai bine de 500 de care, au trecut pe
lângă el, unul câte unul. Apoi, Venerabile Domn, un anume om care mergea pe urma căruțelor s-a
apropiat de el și l-a întrebat: «Ați văzut, domnule, un mare număr de căruțe trecând pe lângă
dumneavoastră?». Alara Kalama a răspuns: «Nu le-am văzut, frate». «Dar zgomotul, domnule, sigur
l-ați auzit». «Nu l-am auzit, frate». Apoi omul a întrebat: «Atunci, domnule, poate erați adormit?».
«Nu, frate, nu eram adormit». «Atunci, domnule, erați conștient?». «Eram, frate». Apoi omul spuse
din nou: «Atunci, domnule, în timp ce erați conștient și treaz, totuși nu ați văzut marele număr de
care, mai bine de cinci sute, care au trecut pe lângă dumneavoastră unul după altul, nici nu ați auzit
zgomotul? Dar, domnule, chiar roba dumneavoastră este plină de praful ridicat de ele!». Iar Alara
Kalama a răspuns: «Așa este, frate».
36. Iar acelui om, Venerabile Domn, i-a venit în minte: «Extraordinară este, Venerabile Domn,
deosebit de minunată este Venerabile Domn, starea de calm în care sălășluiesc cei care au renunțat
la cele lumești!» Și a apărut în el o mare încredere în Alara Kalama, devenind astfel discipolul lui.”
37. „Tu ce crezi, Pukkusa? Ce este mai greu de făcut, mai greu de întâlnit – un om care, în timp ce
este conștient și treaz, nu vede un mare număr de căruțe, chiar și cinci sute de căruțe, care trec pe
lângă el una câte una și nici nu aude zgomotul făcut de ele, sau unul care în timp ce este conștient și
treaz, aflându-se în mijlocul unei furtuni cu o ploaie puternică, cu tunete și cu fulgere strălucitoare
și cu trăsnete asurzitoare, nici nu vede, nici nu aude zgomotul?”
38. „Ce înseamnă, Venerabile Domn, cinci sute de căruțe – nu, chiar șase sute, șapte, opt, nouă, o
mie sau chiar mai multe mii de căruțe – în comparație cu aceasta?”
39. „Odată, Pukkusa, stăteam la Atuma și locuiam acolo într-un hambar. Și a fost atunci o furtună
cu o ploaie puternică, cu tunete și cu fulgere strălucitoare și cu trăsnete asurzitoare. Doi fermieri
care erau frați au fost uciși aproape de hambar, împreună cu cei patru boi ai lor și o mulțime de
oameni s-a adunat acolo unde ei au fost omorâți.”
40. „Tot atunci, Pukkusa, eu am ieșit din hambar și mergeam încoace și încolo chiar prin fața ușii.
Un anume om din mulțime s-a apropiat de mine, m-a salutat cu respect și a stat alături de mine.”
41. „Atunci l-am întrebat: «Frate, de ce s-a adunat aici această mulțime de oameni?». Iar el mi-a
răspuns: «Chiar acum, Venerabile Domn, a fost o furtună cu o ploaie puternică, cu tunete și cu
fulgere strălucitoare și cu trăsnete asurzitoare. Doi fermieri care erau frați au fost uciși aici, în
apropiere, împreună cu cei patru boi ai lor. Din această cauză acea mulțime s-a adunat aici. Dar tu,
Venerabile Domn, unde ai fost?».”
Page 99 of 148
„«Am fost chiar aici, frate». «Și totuși, Venerabile Domn, nu ai văzut-o?». «Nu am văzut-o, frate».
«Dar zgomotul, Venerabile Domn, l-ai auzit cu siguranță». «Nu l-am auzit, frate». Apoi omul m-a
întrebat: „Atunci, Venerabile Domn, poate că dormeai?». «Nu, frate, nu dormeam». «Atunci,
Venerabile Domn, erai conștient?». «Eram, frate». Apoi omul a zis: «Atunci, Venerabile Domn, în
timp ce erai treaz și conștient, în mijlocul unei furtuni puternice, cu tunete și cu fulgere strălucitoare
și cu trăsnete asurzitoare, nici n-ai văzut nimic, nici nu ai auzit zgomotul?». Iar eu i-am răspuns:
«Așa este, frate»”.
42. „Iar acelui om, Pukkusa, i-a venit gândul: «Extraordinară, deosebit de minunată este starea de
calm în care sălășluiesc cei care au renunțat la cele lumești!». Astfel a apărut în el o mare încredere
în mine și, după ce m-a salutat cu respect, păstrându-mă numai în partea lui dreaptă, a plecat în
drumul lui.”
43. După ce aceste lucruri au fost rostite, Pukkusa din clanul Malla i-a spus Celui Binecuvântat:
„Încrederea pe care o aveam în Alara Kalama, Venerabile Domn, s-a dus acum ca împrăștiată de
vânt; am lăsat-o să se ducă ca luată de ape! Extraordinar, Venerabile Domn, minunat! Este ca și
cum, Venerabile Domn, cineva ar fi îndreptat un lucru strâmb, sau ar fi dezvăluit ceea ce era ascuns,
sau ar fi arătat drumul corect celui care s-a rătăcit, sau ca și cum cineva ar fi aprins o lampă în
întuneric astfel încât cei care au ochi să poate vedea – tot așa Cel Binecuvântat a expus Dhamma în
multe moduri. Și astfel, Venerabile Domn, îmi voi căuta refugiul în Cel Binecuvântat, în Dhamma
și în Comunitatea călugărilor. Fie ca Cel Binecuvântat să mă accepte ca discipol al său, ca unul care
și-a găsit refugiul până la sfârșitul vieții”.
44. Apoi Pukkusa din neamul Malla s-a adresat unui anume om, spunându-i: „Adu-mi acum,
prietene, două seturi de robe aurii, strălucitoare și gata de purtat”. Iar omul i-a răspuns: „Imediat,
domnule”.
45. Când robele au fost aduse, Pukkusa din neamul Malla i le-a oferit Celui Binecuvântat, spunând:
„Fie ca Cel Binecuvântat, Venerabile Domn, din compasiune, să accepte aceste robe din partea
mea”. Și Cel Binecuvântat a răspuns: „Bine atunci, Pukkusa, pune-mi mie o robă și cealaltă lui
Ananda”.
„Așa să fie, Venerabile Domn.” Apoi el l-a îmbrăcat pe Cel Binecuvântat cu o robă, iar cu cealaltă l-
a îmbrăcat pe Venerabilul Ananda.
46. Apoi Cel Binecuvântat l-a instruit în Dhamma pe Pukkusa din neamul Malla, l-a înălțat, l-a
edificat și l-a bucurat. După aceasta, Pukkusa s-a ridicat de la locul lui, l-a salutat cu respect pe Cel
Binecuvântat și, păstrându-l numai pe partea lui dreaptă, a plecat în drumul lui.
47. Curând după ce Pakkusa din clanul Malla a plecat, Venerabilul Ananda a aranjat roba aurie,
strălucitoare și gata de purtat, pe corpul Celui Binecuvântat. Dar odată ce roba a îmbrăcat trupul
Celui Binecuvântat, culorile ei au pălit, iar splendoarea ei s-a estompat.
48. Venerabilul Ananda i-a spus apoi Celui Binecuvântat: „Extraordinar este, Venerabile Domn,
minunat este într-adevăr cât de clară și radioasă se înfățișează pielea lui Tathagata! Aceste robe
aurii, strălucitoare și gata de purtat, acum când sunt așezate pe trupul Celui Binecuvântat parcă au
pălit, iar splendoarea lor s-a estompat”.
49. „Așa este Ananda. Există două ocazii, Ananda, în care pielea lui Tathagata apare excesiv de
clară și radioasă. Care sunt acestea două? Acestea sunt, Ananda, noaptea în care Tathagata devine
pe deplin iluminat în neîntrecuta, suprema Iluminare și noaptea în care Tathagata ajunge la trecerea
Page 100 of 148
finală în starea de Nibbana, în care nu mai rămâne niciun element al agățării. Acestea sunt, Ananda,
cele două ocazii în care pielea lui Tathagata apare excesiv de clară și radioasă.”
50. „Și astăzi, chiar în ultimul ceas al acestei nopți, Ananda, în Crângul de arbori Sala al celor din
neamul Malla, aproape de Kusinara, între doi arbori Sala, Tathagata va intra în Parinibbana sa.
Acum, Ananda, să mergem la Râul Kakuttha.”
51. Înveșmântat în darul lui Pukkusa – robele aurii,

Înfățișarea Maestrului era deosebit de radioasă.
La râul Kakuttha
52. Cel Binecuvântat a mers la râul Kakuttha împreună cu o mare comunitate a călugărilor.
53. Acolo el a intrat în apă, s-a îmbăiat și a băut din apa râului. După ce a ieșit din apă, din nou a
mers la crângul de Mango și acolo a vorbit cu Venerabilul Cundaka, spunându-i: „Te rog, Cundaka,
împăturește-mi roba în patru și pune-o pe jos. Sunt foarte obosit și aș dori să mă odihnesc puțin”.
„Așa să fie, Venerabile Domn.” Și Cundaka a împăturit roba în patru și a așezat-o pe jos.
54. Apoi Cel Binecuvântat s-a întins pe partea dreaptă, în postura leului, așezându-și un picior peste
celălalt și controlându-se întru totul, cu atenție și înțelegere clară, având timpul pentru trezire bine
ținut în minte. Iar Venerabilul Cundaka s-a așezat chiar în fața Celui Binecuvântat.
55. Buddha a venit la râul Kakuttha,

Unde apa curgea limpede și răcoroasă.
Acolo și-a spălat în apă trupul obosit
Buddha – ființa supremă în întreaga lume!
După ce s-a îmbăiat și a băut apă, Învățătorul
A trecut pe celălalt mal, cu călugării urmându-l în grup.
Rostind sfinte adevăruri, mărețul Maestru

A luat calea Crângului de Mango.
Acolo, înțeleptului Cundaka i-a vorbit:
„Așează-mi, te rog, roba împăturită în patru”.
Apoi bătrânul înțelept, repede ca fulgerul,
S-a grăbit să asculte rugămintea Învățătorului.
Obosit, Venerabilul Domn s-a întins pe robe,
Iar Cundaka s-a așezat pe pământ în fața lui.
Despovărarea de remușcări a lui Cunda
56. Apoi Cel Binecuvântat i s-a adresat lui Ananda, spunând: „S-ar putea întâmpla, Ananda, ca
cineva să-i provoace remușcări fierarului Cunda, zicându-i: «Nu este niciun câștig, prietene Cunda,
ci mai degrabă o pierdere faptul că de la tine a obținut Tathagata ultima lui masă, după care și-a
găsit sfârșitul». În acest caz, Ananda, remușcările lui Cunda ar trebui înlăturate spunându-i astfel:
«Este un câștig pentru tine, prietene Cunda, o binecuvântare faptul că Tathagata a primit ultima
masă de la tine, iar mai apoi și-a găsit sfârșitul. Pentru că, prietene, față în față cu Cel Binecuvântat
am auzit și am învățat: Există două daruri de hrană care aduc o împlinire egală, un rezultat egal,
întrecând în măreție împlinirea și rezultatul oricărui alt dar de hrană. Care sunt acestea două? Cel
primit de Tathagata chiar înainte de a deveni pe deplin iluminat în neîntrecute, suprema Iluminare și
Page 101 of 148
cel primit de Tathagata înainte de trecerea în starea de Nibbana, în care nu mai există niciun element
al agățării. Prin fapta lui, merituosul Cunda a acumulat atât de mult merit pentru a dobândi o viață
lungă, frumusețe, bunăstare, glorie, o renaștere în paradis și un caracter suveran» Astfel, Ananda, ar
trebui înlăturate remușcările fierarului Cunda”.
57. Apoi Cel Binecuvântat, înțelegând toate aspectele, a rostit aceste cuvinte solemne:
Celui care dăruiește, virtuțile îi vor spori;

Cel care este înfrânat, nu va purta ură;
Cel care este astfel de bogat în virtuți, ocolește răul,
Iar prin dezrădăcinarea plăcerilor lumești, a urii
Și a iluziilor, el va dobândi Nibbana.
Partea a cincea: La Kusinara

Ultimul loc de odihnă
1. Cel Binecuvântat s-a adresat Venerabilului Ananda spunându-i: „Hai Ananda, să trecem pe malul
celălalt al râului Hirannavati și să mergem în Crângul de arbori Sala al celor din neamul Malla, în
apropiere de Kusinara.
2. Iar Cel Binecuvântat, împreună cu un mare grup de călugări, a trecut pe celălalt mal al râului
Hirannavati și a mers în Crângul de arbori Sala al celor din neamul Malla, aproape de Kusinara.
Acolo el i-a vorbit astfel Venerabilului Ananda:
3. „Te rog, Ananda, pregătește-mi un loc între acei doi arbori Sala, cu capul către nord. Sunt foarte
obosit, Ananda, și aș dori să mă întind puțin.”6
„Așa să fie, Venerabile Domn”. Iar Venerabilul Ananda a făcut precum i-a cerut Cel Binecuvântat.
Apoi Cel Binecuvântat s-a întins pe partea dreaptă, în postura leului, așezându-și un picior peste
celălalt și controlându-se întru totul, cu atenție și înțelegere clară.
4. În acel moment, cei doi arbori Sala gemeni au izbucnit în floare, deși nu era vremea înfloririi. Iar
florile au căzut ca o ploaie pe trupul lui Tathagata, s-au împrăștiat și s-au așternut pe corpul lui în
semn de venerație. Flori mandarava celeste și pudră de lemn de santal paradisiac au căzut din cer pe
trupul lui Tathagata și s-au așternut pe corpul lui în semn de venerație. Iar sunetul vocilor celeste și
muzica instrumentelor paradisiace s-au auzit în onoarea lui Tathagata.
5. Cel Binecuvântat i-a vorbit apoi Venerabilului Ananda, spunând: „Ananda, cei doi arbori Sala
gemeni au izbucnit în floare, deși nu este vremea înfloririi. Iar florile au căzut ca o ploaie pe trupul
lui Tathagata, s-au împrăștiat și s-au așternut pe corpul lui în semn de venerație. Flori celeste și
pudră de lemn de santal paradisiac au căzut din cer pe trupul lui Tathagata și s-au așternut pe corpul
lui în semn de venerație. Iar sunetul vocilor celeste și muzica instrumentelor paradisiace s-au auzit
în onoarea lui Tathagata.
6. Totuși, Ananda, nu în acest mod este Tathagata respectat, venerat, stimat, onorat și slăvit în cel
mai înalt grad. Atunci când, Ananda, un oricare călugăr sau călugăriță, femeie sau bărbat laic, își
găsește sălașul în Dhamma, trăiește în mod corect întru Dhamma, merge pe calea Dhammei – astfel
Page 102 of 148
este Tathagata respectat, venerat, stimat, onorat și slăvit în cel mai înalt grad. Deci, Ananda, astfel
ar trebui să vă pregătiți voi înșivă: «Ne vom găsi sălașul în Dhamma, vom trăi corect întru
Dhamma, vom merge pe calea Dhammei»”.
Suferința zeilor
7. Tot atunci Venerabilul Upavana stătea în fața Celui Binecuvântat, răcorindu-l cu un evantai. Cel
Binecuvântat l-a mustrat, spunându-i: „Dă-te într-o parte, bhikkhu, nu sta în fața mea”.
8. Venerabilul Ananda s-a gândit atunci: „Acest Venerabil Upavana îl îngrijește pe Cel Binecuvântat
de mult timp, servindu-l și fiind foarte apropiat de el. Totuși acum, aproape de sfârșit, Cel
Binecuvântat îl mustră. Care ar putea fi motivul, care ar fi cauza pentru care Cel Binecuvântat l-a
mustrat pe Venerabilul Upavana, spunându-i: «Dă-te într-o parte, bhikkhu, nu sta în fața mea»?”.
9-10. Venerabilul Ananda i-a spus despre acest gând Celui Binecuvântat. Cel Binecuvântat a
răspuns: „De prin sistemul cu zece straturi al lumilor, Ananda, abia dacă sunt câteva zeități care nu
s-au adunat să vegheze asupra lui Tathagata. Pe o distanță de 12 yojana în jurul Crângului de arbori
Sala al celor din clanul Malla, în apropiere de Kusinara, nu mai există nici măcar un loc cât un vârf
de ac care să nu fie plin de zeități puternice. Și aceste zeități, Ananda, se plâng: «Din depărtări
venim să-l vedem pe Tathagata. Pentru că rare în lume sunt apariția unui Tathagata, a Arhaților, a
Celor pe Deplin Iluminați. Iar astăzi, în ultimul ceas al nopții, va veni Parinibbana lui Tathagata.
Dar acest bhikkhu cu puteri mărețe s-a așezat chiar în fața Celui Binecuvântat, ascunzându-l
vederii, astfel încât acum, chiar la sfârșit, ne împiedică să-l privim». Astfel, Ananda, se plâng
zeitățile”.
11. „Despre ce fel de zeități, Venerabile Domn, este Cel Binecuvântat conștient”
12-13. „Există zeități, Ananda, în spațiu și pe pământ, care au o minte pământeană; cu părul
despletit ele plâng, cu brațele ridicate ele plâng; azvârlindu-se la pământ, ele se rostogolesc de pe o
parte pe alta, lamentându-se: «Prea devreme a sosit Parinibbana Celui Binecuvântat! Prea curând a
ajuns Cel Fericit la Parinibbana! Prea devreme va dispărea din vedere Ochiul Lumii întregi!»”.
14. „Dar acele zeități care sunt eliberate de pasiune, care posedă vigilență și înțelegere, reflecteză în
acest mod: «Impermanente sunt toate lucrurile compuse. Cum ar putea fi altfel?»”.
Îngrijorarea lui Ananda
15. „Altădată, Venerabile Domn, părăsindu-și locurile în care au petrecut anotimpul ploios,
călugării porneau la drum pentru a-l vedea pe Tathagata, iar pentru noi era un câștig și un beneficiu
faptul de a-i primi și de a ne însoți cu acei foarte respectați bhikkhu care veneau în audiență la Cel
Binecuvântat și pentru a-i aduce ofrande. Dar, Venerabile Domn, după ce Cel Binecuvântat nu va
mai fi, nu vom mai avea acest câștig, acest beneficiu.”
Patru locuri de pelerinaj
16. „Există patru locuri, Ananda, pe care o persoană pioasă ar trebui să le viziteze și să le privească
cu respect.7 Care sunt acestea patru?
17. «Aici Tathagata s-a născut!»8 Acesta, Ananda, este un loc pe care o persoană pioasă ar trebui să-
l viziteze și să-l privească cu sentimente de respect.
Page 103 of 148
18. «Aici Tathagata a devenit pe deplin iluminat în neîntrecuta, suprema Iluminare!»9 Acesta,
Ananda, este un loc pe care o persoană pioasă ar trebui să-l viziteze și să-l privească cu sentimente
de respect.
19. «Aici Tathagata a pus în mișcare neîntrecuta Roată a Dhammei»10 Acesta, Ananda, este un loc
pe care o persoană pioasă ar trebui să-l viziteze și să-l privească cu sentimente de respect.
20. «Aici Tathagata a trecut dincolo, în starea de Nibbana, în care niciun element al agățării nu mai
rămâne!» Acesta, Ananda, este un loc pe care o persoană pioasă ar trebui să-l viziteze și să-l
privească cu sentimente de respect.
21. Acestea, Ananda, sunt cele patru locuri pe care o persoană pioasă ar trebui să le viziteze și să le
privească cu sentimente de respect. Și într-adevăr vor veni la aceste locuri, Ananda, călugări și
călugărițe, femei și bărbați laici, pentru a reflecta: «Aici Tathagata s-a născut! Aici Tathagata a
devenit iluminat în neîntrecuta, suprema Iluminare! Aici Tathagata a pus în mișcare neîntrecuta
Roată a Dhammei! Aici Tathagata a trecut dincolo în starea de Nibbana, în care niciun element al
agățării nu mai rămâne!».
22. Și oricine, Ananda, ar muri într-un astfel de pelerinaj, cu inima plină de încredere, odată cu
distrugerea trupului, după moarte, va renaște într-un ținut paradisiac al fericirii”.
23. Apoi Venerabilul Ananda i-a spus Celui Binecuvântat: „Cum, Venerabile Domn, ar trebui să ne
purtăm față de femei?”
„Să nu le vedeți, Ananda.”
„Dar, Venerabile Domn, dacă le vedem?”
„Să nu le vorbiți, Ananda.”
„Dar, Venerabile Domn, dacă ele ne vorbesc?”
„Atunci, Ananda, ar trebui să vă stabiliți în vigilență.”
24. Venerabilul Ananda a întrebat din nou: „Cum ar trebui să procedăm, Venerabile Domn, în ceea
ce privește corpul lui Tathagata?”.
„Nu vă împiedicați, Ananda, în onorarea corpului lui Tathagata. Mai degrabă ar trebui să vă
străduiți voi înșivă, Ananda, să fiți zeloși în propriul vostru folos11, pentru binele vostru. În mod
neabătut, cu înflăcărare și hotărâre trebuie să vă străduiți pentru binele vostru. Pentru că există,
Ananda, nobili înțelepți, brahmani înțelepți, oameni de familie înțelepți care sunt devotați lui
Tathagata, iar ei sunt aceia care vor oferi onoare corpului lui Tathagata.”
25. Apoi Venerabilul Ananda a spus: „Dar cum, Venerabile Domn, ar trebui ei să acționeze
respectând corpul lui Tathagata?”.
„În aceeași manieră, Ananda, ca și față de corpul unui monarh universal.”12
„Dar cum, Venerabile Domn, acționează ei respectând corpul unui monarh universal?”
26. „Corpul unui monarh universal, Ananda, este mai întâi înfășurat în pânză de in nouă, apoi în
vată, făcându-se cinci sute de straturi de pânză și cinci sute de straturi de vată. După ce este făcut
acest lucru, corpul monarhului universal este pus într-un vas metalic13 pentru ulei, care la rândul lui
este închis într-un alt vas metalic. Se construiește un rug funerar din tot felul de lemne aromate pe
care se arde corpul monarhului universal, iar la o răscruce se construiește o stupa pentru monarhul
universal. Astfel se procedează, Ananda, cu corpul unui monarh universal. La fel, Ananda, cum se
Page 104 of 148
procedează cu corpul unui monarh universal, tot așa trebuie să se facă și cu corpul lui Tathagata, iar
la o răscruce trebuie construită o stupa pentru Tathagata. Și oricine va aduce în acel loc ghirlande cu
flori, tămâie sau pastă de santal, oricine își va arăta respectul și mintea îi va deveni calmă în acel
loc – acest lucru va fi pentru binele lui și pentru fericirea lui îndelungată.
27. „Există patru persoane, Ananda, care sunt demne de o stupa. Care sunt acestea patru? Un
Tathagata, un Arhat, cineva pe Deplin Iluminat; de asemenea, un Paccekabuddha14, un discipol al
lui Tathagata și un monarh universal.
28. Și de ce, Ananda, este un Tathagata, un Arhat, unul pe Deplin Iluminat demn de o stupa?
Aceasta se datorează faptului că la gândul «Aceasta este stupa acelui Binecuvântat, Arhat, pe Deplin
Iluminat» inima multor oameni va intra într-o stare de calm și fericire; fiind astfel calmați și cu
mințile ancorate în încredere, odată cu distrugerea corpului, după moarte, vor renaște într-un ținut
al fericirii paradisiace. La fel se întâmplă și la gândul «Iată stupa acelui Paccekabuddha!» sau
«Aceasta este stupa unui discipol al acelui Tathagata, Arhat, pe Deplin Iluminat» sau «Aceasta este
stupa unui monarh corect și drept, care a condus în conformitate cu Dhamma» – inima multor
oameni va intra într-o stare de calm și fericire; fiind astfel calmați și cu mințile ancorate în
încredere, odată cu distrugerea corpului, după moarte, vor renaște într-un ținut al fericirii
paradisiace. Din cauza acestor lucruri, Ananda, aceste patru persoane sunt demne de o stupa.”
Suferința lui Ananda
32. Apoi Venerabilul Ananda a intrat în vihara15, s-a sprijinit de tocul ușii și a plâns: „Nu sunt decât
un învățăcel16; încă mai trebuie să mă străduiesc pentru propria-mi perfecțiune. Dar vai. Maestrul
meu, care a avut atâta compasiune față de mine, este aproape de moarte!”.
33. Cel Binecuvântat i-a întrebat pe călugări: „Călugărilor, unde este Ananda?”.
„Venerabilul Ananda a intrat în vihara și stă acolo, plângând rezemat de tocul ușii: «Nu sunt decât
un învățăcel; încă mai trebuie să mă străduiesc pentru propria-mi perfecțiune. Dar vai. Maestrul
meu, care a avut atâta compasiune față de mine, este aproape de moarte!»”
34. Cel Binecuvântat a cerut unui anume bhikkhu să-l aducă pe Venerabilul Ananda la el, spunând:
„Mergi, călugăre, și spune-i lui Ananda: «Prietene Ananda, Maestrul te cheamă la el!»”.
„Așa să fie, Venerabile Domn”. Și călugărul a mers și l-a chemat pe Venerabilul Ananda, precum
Cel Binecuvântat i-a cerut să facă. Venerabilul Ananda a mers către Cel Binecuvântat, s-a înclinat în
semn de respect și s-a așezat alături de el.
35. Cel Binecuvântat i s-a adresat Venerabilului Ananda, spunând: „Destul, Ananda! Nu te mai
mâhni, nu mai plânge! Nu v-am învățat eu încă de la început că împreună cu tot ceea ce vă este
drag, cu tot ceea ce iubiți trebuie să existe și schimbare, separare și despărțire? Despre ceea ce este
născut, ceea ce ia ființă, este compus, condiționat și subiect al degradării, cum ar putea cineva să
spună: «Fie ca să nu ajungă la disoluție!»? Așa ceva nu poate exista. Mult timp, Ananda, l-ai servit
pe Tathagata cu o iubire necondiționată în fapte, cuvinte și gânduri, cu grație, în mod plăcut, din
toată inima, peste măsură. Mult bine ai adunat, Ananda! Acum ar trebui să-ți folosești cu folos
energia și curând vei fi eliberat de toate petele”.17
Lauda lui Ananda

Page 105 of 148
36. Apoi Cel Binecuvântat s-a adresat călugărilor, spunând: „Călugărilor, Cei Binecuvântații,
Arhații, cei pe Deplin Iluminați din trecut, au avut și ei însoțitori excelenți și devotați, așa cum îl
am eu pe Ananda. Și la fel vor avea și viitorii Binecuvântați, Arhați, pe Deplin Iluminați.”.
37. „Capabil și chibzuit este Ananda, călugărilor, pentru că el știe timpul potrivit pentru audiențele
călugărilor la Tathagata, timpul potrivit pentru audiențele călugărițelor, a femeilor și bărbaților
laici, timpul potrivit pentru regii și miniștrii statelor, timpul pentru învățătorii altor școli și pentru
adepții lor.
38. În Ananda, călugărilor, se găsesc patru calități rare și fără egal. Care sunt acestea patru? Dacă
un grup de călugări merge să-l vadă pe Ananda, atunci ei se bucură la vederea lui; dacă el le
vorbește despre Dhamma, ei se bucură de discursul lui, iar dacă el tace, ei vor fi dezamăgiți. La fel
este și pentru călugărițe, și pentru femeile și bărbații laici: la vederea lui, ei se bucură; dacă le
vorbește despre Dhamma, ei se bucură de discursul lui, iar dacă el tace, ei sunt dezamăgiți.
39. Într-un monarh universal, călugărilor, se găsesc patru calități rare și fără egal. Care sunt acestea
patru? Dacă un grup de nobili merge să-l vadă pe monarhul universal, ei se bucură la vederea lui, iar
dacă el vorbește, ei se bucură de vorbele lui; când devine tăcut, ei sunt dezamăgiți. La fel se
întâmplă și când un grup de brahmani, de familiști sau de asceți merg să vadă un monarh universal.
40. În același fel, călugărilor, în Ananda se găsesc aceste patru calități rare și fără de egal.
Gloria trecută a ținutului Kusinara
41. După ce aceste cuvinte au fost rostite, Venerabilul Ananda i s-a adresat Celui Binecuvântat,
spunând: „Fie ca Cel Binecuvântat, Venerabile Domn, să nu treacă dincolo în acest loc deplorabil,
acest orășel necivilizat în mijlocul junglei, un simplu avanpost al provinciei. Există orașe mărețe,
Venerabile Domn, cum ar fi Campa, Rajagaha, Savatthi, Saketa, Kosambi și Benares – fie ca Cel
Binecuvântat să aibă trecerea finală în unul dintre acestea. Pentru că în acele orașe locuiesc mulți
nobili avuți, brahmani și oameni de familie care sunt devotați lui Tathagata, iar ei vor oferi onoarea
cuvenită rămășițelor lui Tathagata”.
42. „Nu spune asta, Ananda! Nu spune «Acest loc deplorabil, acest orășel necivilizat în mijlocul
junglei, un simplu avanpost al provinciei». În vremuri demult apuse, Ananda, trăia un rege numit
Maha Sudassana, care era un monarh universal, un rege al corectitudinii, un cuceritor al celor patru
sferturi ale pământului, al cărui ținut era ancorat în siguranță și securitate și care era înzestrat cu
cele șapte nestemate18. Iar acel rege Maha Sudassana, Ananda, avea reședința regală aici, la
Kusinara, care pe atunci se numea Kusavati, și se întindea pe o distanță de 12 yojana de la este la
vest și 7 yojana de la nord la sud.
43. Și puternic era, Ananda, orașul Kusavati, capitala, propsperă și foarte populată, mult frecventată
de oameni și care avea hrană din belșug. Așa cum reședința regală a zeilor, Alakamanda, este
puternică, prosperă și foarte populată, mult frecventată de zeități și cu hrană din belșug, tot așa era
și capitala regală Kusavati.
44. Kusavati, Ananda, răsuna neîntrerupt, zi și noapte, de zece sunete: trâmbițele elefanților,
nechezatul cailor, huruitul căruțelor, bătăile tobelor și a tamburinelor, muzica și cântecele, uralele,
aplauzele și strigăte de «Mâncați, beți și vă veseliți!»”
Lamentările celor din neamul Malla

Page 106 of 148
45. „Mergi acum, Ananda, la Kusinara și anunță-i pe cei din neamul Malla: «Astăzi, în ultimul ceas
al nopții, va avea loc Parinibbana lui Tathagata. Apropiați-vă, voi cei din clanul Vasettha, veniți
aproape! Să nu vă pară rău mai târziu, când vă veți gândi: În orașul nostru a avut loc Parinibbana lui
Tathagata, dar noi nu am reușit să fim acolo până la sfârșit.»”
„Așa să fie, Venerabile Domn”. Iar Venerabilul Ananda s-a pregătit și, luându-și bolul și roba, a
plecat împreună cu un însoțitor către Kusinara.
46. Tot atunci cei din neamul Malla se adunaseră în sala de consiliu pentru unele afaceri publice.
Venerabilul Ananda i-a abordat, spunându-le: „Astăzi, în ultimul ceas al nopții, va avea loc
Parinibbana lui Tathagata. Apropiați-vă, voi cei din clanul Vasettha, veniți aproape! Să nu vă pară
rău mai târziu, când vă veți gândi: În orașul nostru a avut loc Parinibbana lui Tathagata, dar noi nu
am reușit să fim acolo până la sfârșit”.
47. Când l-au auzit pe Ananda rostind aceste cuvinte, cei din neamul Malla, împreună cu nevestele,
fiii lor și nevestele fiilor lor au fost extrem de îndurerați, îndurerați în inima lor și profund
tulburați; unii dintre ei, cu părul despletit și cu brațele ridicate de disperare, au plâns; aruncându-se
la pământ, se tăvăleau de pe o parte pe alta, lamentându-se: „Prea devreme a ajuns Cel Binecuvântat
la a sa Parinibbana! Prea curând a sosit Parinibbana Celui Fericit! Prea devreme Ochiul Lumii
dispare dintre noi!”.
48. Astfel chinuiți și plini de suferință, cei din neamul Malla, împreună cu fiii, nevestele lor și
nevestele fiilor lor, au mers în Crângul de arbori Sala, parcul de recreere al celor din neamul Malla,
acolo unde se afla și Venerabilul Ananda.
49. Iar Ananda s-a gândit astfel: „Dacă le-aș permite celor din neamul Malla din Kusinara să-și
arate respectul față de Cel Binecuvântat unul câte unul, vor răsări zorii până se vor prezenta toți.
Mai bine îi împart după clan și după familie, în grupuri, și îi voi prezenta astfel Celui Binecuvântat:
«Cei din neamul Malla, cu acest nume, cu nevestele și copii lor, cu însoțitorii și prietenii lor, își
arată respectul la picioarele Celui Binecuvântat»”.
50. Astfel, Venerabilul Ananda i-a împărțit în grupuri pe cei din neamul Malla, după clan și familie,
și i-a prezentat Celui Binecuvântat. Venerabilul Ananda a fost cel care a făcut ca cei din neamul
Malla din Kusinara să fie prezentați Celui Binecuvântat în grupuri, după clan și familie, chiar în
primul ceas al nopții.
Ultimul convertit
51. Tot atunci, un ascet rătăcitor pe nume Subhadda locuia la Kusinara. Iar acest ascet rătăcitor a
auzit vorbindu-se: „Astăzi, în al treilea ceas al nopții, va avea loc Parinibbana ascetului Gotama”.
52. Acest gând i-a apărut numaidecât: „Am auzit spunându-se de către bătrânii și venerabilii asceți
rătăcitori, învățători ai învățătorilor, că apariția celor ce sunt Tathagata, Arhați, pe Deplin Iluminați,
este foarte rară în această lume. Totuși, chiar astăzi, în ultimul ceas al nopții, va avea loc
Parinibbana ascetului Gotama. Există îndoială în mine, dar am încredere în ascetul Gotama, că mă
va putea învăța Dhamma astfel încât să înlăture îndoiala”.
53. Apoi ascetul rătăcitor Subhadda a mers în Crângul de arbori Sala, parcul de recreere al celor din
neamul Malla, s-a apropiat de Venerabilul Ananda și i-a spus despre gândul lui. I-a vorbit astfel
Venerabilului Ananda: „Prietene Ananda, ar fi bine dacă mi-ai îngădui să fiu în prezența ascetului
Gotama”.
Page 107 of 148
54. Dar Venerabilul Ananda i-a răspuns cu aceste cuvinte: „Destul, prietene Subhadda! Nu-l mai
deranja pe Tathagata. Cel Binecuvântat este foarte obosit”.
55-56. Pentru a doua și a treia oară ascetul rătăcitor Subhadda a cerut același lucru și de fiecare dată
Venerabilul Ananda l-a refuzat.
57. Cel Binecuvântat, auzind vorbele lor, l-a chemat pe Venerabilul Ananda și i-a spus: „Oprește-te
Ananda! Nu-l mai refuza pe Subhadda. Lui Subbhadda i se poate îngădui să vină în prezența lui
Tathagata. Pentru că orice m-ar întreba, va întreba de dragul cunoașterii și nu pentru a aduce vreo
ofensă. Iar răspunsul care i-l voi da, îl va înțelege foarte repede”.
58. Auzind așa, Venerabilul Ananda i-a spus ascetului rătăcitor Subhadda: „Mergi atunci, prietene
Subhadda, Cel Binecuvântat îți dă voie”.
59. Ascetul rătăcitor Subhadda s-a apropiat de Cel Binecuvântat și l-a salutat plin de curtoazie.
După ce au schimbat saluturi plăcute, ascetul rătăcitor Subbhada s-a așezat alături de Cel
Binecuvântat și i s-a adresat astfel: „Există, Venerabile Gotama, asceți și brahmani care sunt
conducătorii unor mari grupuri de discipoli, care au o suită foarte mare, conducători ai școlilor,
binecunoscuți și renumiți, foarte respectați de mulți oameni, învățători cum ar fi Purana Kassapa,
Makkhali Gosala, Ajita Kesakambali, Pakudha Kaccayana, Sanjaya Belatthaputta, Nigantha
Nataputta. Au dobândit toți aceștia realizarea, așa cum fiecare din ei lasă de înțeles, sau nu a
dobândit-o niciunul din ei? Sau poate unii au dobândit realizarea, iar alții nu?”.
60. „Destul, Subhadda! Fie cum ar fi, ori că au dobândit toți realizarea, așa cum toți lasă de înțeles,
ori că nu a dobândit-o niciunul, ori că unii au dobândit realizarea, iar alții nu. Te voi învăța
Dhamma, Subhadda; ascultă și fii foarte atent, voi vorbi acum”.
Strigătul Leului
61. Iar Cel Binecuvântat a început să vorbească, spunând: „În orice Dhamma sau Disciplină,
Subhadda, în care nu se găsește Nobila Cale Octuplă, nu se va găsi nici un adevărat ascet care să fi
dobândit gradul întâi, al doilea sau al treilea de sfințenie. Dar în orice Dhamma sau Disciplină în
care să găsește Nobila Cale Octuplă, se va găsi și un adevărat ascet care să fi atins întâiul, al doilea,
al treilea sau al patrulea grad de sfințenie.19 Acum, în această Dhamma și Disciplină, Subhadda, se
regăsește Nobila Cale Octuplă, și numai în ea se găsesc asceți adevărați care au atins întâiul, al
doilea, al treilea sau al patrulea grad al sfințeniei. Lipsite de asceți adevărați sunt sistemele
celorlalți învățători. Dar dacă, Subhadda, călugării vor trăi în mod corect, lumea nu va fi lipsită de
arhați.
62. Nu aveam decât 29 de ani, Subhadda, când am renunțat la lume pentru a căuta Binele; 51 de ani
au trecut de atunci, Subhadda, iar în tot acest timp am fost un călător în ținutul virtuții și al
adevărului, iar în afara acestui ținut, nu există niciun sfânt (de primul grad).
Și nu există niciunul de gradul al doilea, nici de al treilea sau al patrulea grad al sfințeniei. Lipsite
de asceți adevărați sunt sistemele celorlalți învățători. Dar dacă, Subhadda, călugării vor trăi în mod
corect, lumea nu va fi lipsită de arhați.”
63. După ce au fost rostite aceste cuvinte, ascetul rătăcitor Subhadda i-a vorbit astfel Celui
Binecuvântat: „Excelent, Venerabile Domn! Extraordinar, Venerabile Domn. Este ca și cum cineva,
Page 108 of 148
Venerabile Domn, ar fi îndreptat ceva ce era răsturnat, sau ca și cum ar fi dezvăluit ceea ce era
ascuns, sau ar fi arătat drumul corect cuiva care s-a rătăcit, sau ar fi aprins o lampă în întuneric
astfel încât cei care au ochi să poată vedea – tot așa Cel Binecuvântat a prezentat Dhamma în multe
moduri. Și astfel, Venerabile Domn, îmi voi găsi refugiul în Cel Binecuvântat, în Dhamma și în
Comunitatea călugărilor. Fie ca să primesc din partea Celui Binecuvântat primirea în Ordin și, de
asemenea, înalta ordinare”.
64. „Oricine, Subhadda, fiind anterior un adept al unui alt crez, dorește să obțină primirea și înalta
ordinare în această Dhamma și Disciplină, rămâne într-o perioadă de probă timp de patru luni. La
sfârșitul acestor patru luni, dacă i-a mulțumit pe călugări, aceștia îi vor acorda primirea și înalta
ordinare ca bhikkhu. Totuși, în această chestiune eu recunosc diferențele între personalități”.
65. „Dacă, Venerabile Domn, oricine, care a fost anterior un adept al unui alt crez, dorește să obțină
primirea și înalta ordinare în această Dhamma și Disciplină, rămâne într-o perioadă de probă timp
de patru luni, iar la sfârșitul acestor patru luni, dacă i-a mulțumit pe călugări, aceștia îi vor acorda
primirea și înalta ordinare ca bhikkhu – atunci eu voi rămâne în perioada de probă timp de patru
ani. Iar la sfârșitul acestor patru ani, dacă vor fi mulțumiți de mine, călugării îmi vor acorda
primirea în Ordin și înalta ordinare ca bhikkhu.”
66. Dar Cel Binecuvântat l-a chemat pe Venerabilul Ananda și i-a spus: „Ananda, lasă-l pe
Subhadda să primească admiterea în Ordin”. Iar Venerabilul Ananda a răspuns: „Așa să fie,
Venerabile Domn”.
67. Apoi ascetul rătăcitor Subhadda i-a spus Venerabilului Ananda: „Este un căștig pentru tine,
prietene Ananda, o binecuvântare, faptul că în prezența a însuși Maestrului ai primit ordinarea ca
discipol”.
68. Și astfel s-a întâmplat că ascetul rătăcitor Subhadda, în prezența Celui Binecuvântat, a primit
admiterea în Ordin și înalta ordinare. Și din momentul ordinării sale, Venerabilul Subhadda a stat
singur, retras, atent, ardent și hotărât. Nu după mult timp el a atins țelul pentru care un om merituos
părăsește viața casnică pentru a merge în asceză, scopul suprem al vieții sfinte; și realizându-l el
însuși cu o cunoaștere înaltă, acolo s-a și stabilit. El a știut: „Distrusă este nașterea; viața superioară
este îndeplinită – nu mai este nimic de făcut, iar dincolo de această viață nu va mai rămâne nimic”.
Iar Venerabilul Subhadda a devenit un arhat printre ceilalți, și a fost ultimul discipol convertit de
însuși Cel Binecuvântat.
Partea a șasea: Stingerea

Ultimele cuvinte ale Celui Binecuvântat
1. Cel Binecuvântat s-a adresat Venerabilului Ananda spunându-i: „S-ar putea, Ananda, ca unora
dintre voi să le vină următorul gând: «Terminate sunt cuvintele Maestrului; nu mai avem Maestru».
Dar nu trebuie, Ananda, să gândiți astfel. Pentru că ceea ce eu am proclamat și am făcut cunoscut ca
fiind Dhamma și Disciplina, acelea vă vor fi Maestru după ce eu voi dispărea”.
2. „Ananda, în timp ce acum călugării se adresează unul altuia cu apelativul «prietene», să nu mai
fie așa după ce eu voi dispărea. Călugării seniori, Ananda, se vor adresa novicilor cu numele lor,
numele lor de familie sau cu «prietene», dar novicii se vor adresa față de călugării seniori prin
«venerabile» sau «reverența voastră»”20.
Page 109 of 148
3. „Dacă se dorește, Ananda, Sangha poate aboli unele reguli minore sau mai puțin importante,
după ce eu no voi mai fi.”21
4. „Ananda, după ce eu voi dispărea, fie ca o pedeapsă înaltă să-i fie impusă călugărului Channa.”22
„Dar, Venerabile Domn, ce este o pedeapsă înaltă?”
„Bhikkhu Channa poate spune orice dorește, dar ceilalți călugări nu trebuie nici să converseze cu el,
nici să-l sprijine, nici să-l admonesteze.”
5. Apoi Cel Binecuvântat s-a adresat călugărilor, spunând: „S-ar putea, călugărilor, ca vreunul dintre
voi să aibă o îndoială sau o nedumerire în legătură cu Buddha, cu Dhamma sau cu Sangha, în
legătură cu calea sau cu practica. Întrebați, călugărilor! Să nu va pară rău mai târziu când vă veți
gândi: «Maestrul a fost față în față cu noi și totuși nu l-am întrebat nimic!».”
6. Dar când aceste cuvinte au fost rostite, călugării au rămas tăcuți. Pentru a doua și pentru a treia
oară Cel Binecuvântat le-a spus: „S-ar putea, călugărilor, ca vreunul dintre voi să aibă o îndoială sau
o nedumerire în legătură cu Buddha, cu Dhamma sau cu Sangha, în legătură cu calea sau cu
practica. Întrebați, călugărilor! Să nu va pară rău mai târziu când vă veți gândi: «Maestrul a fost
față în față cu noi și totuși nu l-am întrebat nimic!».”
Și pentru a doua, și pentru a treia oară călugării au rămas tăcuți. Atunci Cel Binecuvântat le-a spus:
„Poate că din cauza respectului față de Maestru nu puneți nicio întrebare. Atunci, călugărilor, fie ca
prietenii să-și pună întrebările unii altora.” Totuși, și de această dată călugării au rămas tăcuți.
7. Apoi Venerabilul Ananda i-a vorbit Celui Binecuvântat, spunând: „Minunat este, Venerabile
Domn, extraordinar! Am încrederea că în această comunitate a călugărilor nu există nici măcar un
bhikkhu care să mai aibă creo îndoială sau nedumerire în legătură cu Buddha, cu Dhamma sau cu
Sangha, în legătură cu calea sau cu practica”.
„Din încredere, Ananda, tu rostești aceste cuvinte. Dar, Ananda, Tathagata știe cu siguranță că în
această comunitate a călugărilor nu există nici măcar un singur bhikkhu care să aibă vreo îndoială
sau o nedumerire în legătură cu Buddha, cu Dhamma sau cu Sangha, în legătură cu calea sau cu
practica. Pentru că, Ananda, printre acești cinci sute de călugări, chiar și cel mai slab dintre ei este
intrat în flux, asigurat că nu va mai renaște niciodată în destinații dureroase, sigur, destinat
iluminării.”
8. Apoi Cel Binecuvântat s-a adresat călugărilor cu aceste cuvinte: „Iată călugărilor, astfel vă
îndemn: Toate lucrurile compuse fac obiectul dispariției. Străduiți-vă cu seriozitate!”.23
Acestea au fost ultimele cuvinte ale lui Tathagata.
Cum Cel Binecuvântat a trecut în Nibbana
9. Apoi Cel Binecuvântat a intrat în prima jhana. Ieșind din prima jhana, a intrat în a doua jhana.
Ieșind din a doua jhana, a intrat în a treia jhana. Ieșind din a treia jhana, a intrat în a patra jhana.
După ce a ieșit din a patra jhana a intrat în sfera spațiului infinit. Părăsind sfera spațiului infinit, a
intrat în sfera conștiinței infinite. Ieșind din sfera conștiinței infinite, a pătruns în sfera nimicului.
Ieșind din această sferă a nimicului, el a intrat în sfera unde nu există nici percepție, nici non-
percepție. Părăsind și sfera unde nu există nici percepție, nici non-percepție, a ajuns la încetarea
percepției și a simțurilor.
Page 110 of 148
10. La acel moment Venerabilul Ananda i-a vorbit Venerabilului Anuruddha, spunând: „Venerabile
Anuruddha, Cel Binecuvântat s-a stins”.
„Nu, prietene Ananda, Cel Binecuvântat nu s-a stins. El a intrat în starea de încetare a percepției și a
simțurilor.”24
11. Apoi Cel Binecuvântat, ieșind din starea de încetare a percepției și a simțurilor, a intrat în sfera
unde nu există nici percepție, nici non-percepție. Ieșind din sfera unde nu există nici percepție, nici
non-percepție, a intrat în sfera nimicului. Părăsind sfera nimicului, a intrat în sfera în sfera
conștiinței infinite. După ce a ieșit din sfera conștiinței infinite, a intrat în sfera spațiului infinit.
Ieșind din sfera spațiului infinit, a intrat în cea de-a patra jhana. Ieșind din a patra jhana, a intrat în a
treia jhana. Ieșind din a treia jhana, a intrat în a doua jhana. Ieșind din a doua jhana, a intrat în
prima jhana.
Ieșind din prima jhana, a intrat în a doua jhana. Ieșind din a doua jhana, a intrat în a treia jhana.
Ieșind din a treia jhana, a intrat în a patra jhana. Iar odată cu ieșirea din a patra jhana, Cel
Binecuvântat a trecut imediat dincolo.
Ecoul lumii
12. Iar când Cel Binecuvântat s-a stins, simultan cu Parinibbana lui a avut loc un cutremur
înspăimântător, cumplit și uluitor, iar tunetele s-a rostogolit de-a lungul paradisurilor.
13. Când Cel Binecuvântat s-a stins, simultan cu Parinibbana lui, Brahma Sahampati25 a rostit
aceste cuvinte:
Toți trebuie să plece – toate ființele care au viață

trebuie să renunțe la formele lor compuse. Da, chiar și cineva unic,
un Maestru așa ca el, o ființă fără de pereche,
puternic în înțelepciune, Cel Iluminat, s-a stins.
14. Când Cel Binecuvântat s-a stins, simultan cu Parinibbana lui, Sakka, regele zeilor26, a rostit
aceste cuvinte:
Trecătoare sunt toate lucrurile compuse;

Ele sunt subiectul apariției și a dispariției.
Apărând în existență, ele trec repede;
Bună este pacea atunci când ele încetează pentru totdeauna.
15. Când Cel Binecuvântat s-a stins, simultan cu Parinibbana lui, Venerabilul Anuruddha a rostit
aceste cuvinte:
Fără nicio mișcare a respirației și cu inima neclintită,
Eliberat de dorințe și liniștit – astfel înțeleptul
A ajuns la sfârșit. Nezdruncinată de chinurile lumești,
Mintea lui, ca o flacără stinsă, și-a găsit eliberarea.
16. Când Cel Binecuvântat s-a stins, simultan cu Parinibbana lui, Venerabilul Ananda a rostit aceste
cuvinte:
Iar apoi a fost groază și părul s-a ridicat atunci când el,
Cel pe Deplin Împlinit, Buddha, s-a stins.
Page 111 of 148
17. Când Cel Binecuvântat s-a stins, unii dintre bhikkhu, cei care nu erau încă eliberați de pasiune,
au plâns cu mâinile ridicate în sus, iar alții, aruncându-se la pământ, se rostogoleau de pe o parte pe
alta, lamentându-se: „Prea devreme a sosit Parinibbana Celui Binecuvântat! Prea curând a ajuns Cel
Fericit la Parinibbana! Prea devreme a dispărut Ochiul Lumii!”.
Dar călugării care erau eliberați de pasiune, cu o atenție și înțelegere clară, reflectau în acest mod:
„Impermanente sunt toate lucrurile compuse. Cum ar putea fi altfel?”.
18. Apoi Venerabilul Anuruddha s-a adresat călugărilor, spunând: „Destul, prieteni! Nu vă mai
mâhniți, nu mai plângeți! Nu a declarat Cel Binecuvântat că față de tot ceea ce ne este drag, față de
tot ce iubim, trebuie să existe schimbare, separare și despărțire? Despre ceea ce este născut, despre
ceea ce a luat ființă, este compus și constituie subiect al degradării, cum ar putea cineva spune: «Fie
ca el să nu ajungă la dispariție!»? Zeitățile, prieteni, sunt profund mâhnite”.
„Dar, venerabile, de prezența căror zeități este Venerabilul Anuruddha conștient?”
„Există zeități, prietene Ananda, în spațiu și pe pământ, care sunt preocupate de cele lumești; cu
părul despletit ele plâng, cu brațele ridicate ele plâng, aruncându-se la pământ, ele se rostogolesc de
pe o parte pe alta, lamentându-se: «Prea devreme a sosit Parinibbana Celui Binecuvântat! Prea
curând a ajuns Cel Fericit la Parinibbana! Prea devreme a dispărut Ochiul Lumii!» Dar acele zeități
care sunt eliberate de pasiune, cu o atenție și înțelegere clară, reflectă în acest mod: «
Impermanente sunt toate lucrurile compuse. Cum ar putea fi altfel?»”.
19. Iar Venerabilul Anuruddha și Venerabilul Ananda au petrecut restul nopții vorbind despre
Dhamma. Apoi Venerabilul Anuruddha i-a spus Venerabilului Ananda: „Du-te acum, prietene
Ananda, la Kusinara și anunță-i pe cei din neamul Malla: «Cel Binecuvântat s-a stins. Acum faceți
după cum vi se pare potrivit.»”.
„Așa să fie, venerabile”. Și Venerabilul Ananda s-a pregătit de dimineață și, luându-și bolul și roba,
a mers împreună cu un însoțitor la Kusinara.
20. La acea vreme, cei din neamul Malla care locuiau în Kusinara se adunaseră în sala de consiliu
ca să discute chiar acea problemă. Venerabilul Ananda s-a apropiat de ei și i-a anunțat: „ Cel
Binecuvântat s-a stins. Acum faceți după cum vi se pare potrivit”.
Când l-au auzit pe Ananda rostind aceste vorbe, cei din neamul Malla, împreună cu fiii lor,
împreună cu soțiile lor și soțiile fiilor lor, au fost extrem de îndurerați, îndurerați în inima lor și
profund tulburați. Unii dintre ei, cu părul despletit și cu brațele ridicate în semn de disperare, au
plâns; aruncându-se la pământ, ei se rostogoleau de pe o parte pe alta, lamentându-se: „Prea
devreme a sosit Parinibbana Celui Binecuvântat! Prea curând a ajuns Cel Fericit la Parinibbana!
Prea devreme a dispărut Ochiul Lumii!”.
Omagiul adus Rămășițelor
21. Apoi cei din neamul Malla care locuiau în Kusinara au dat ordine oamenilor lor, spunând:
„Adunați acum toate parfumurile, toate ghirlandele de flori și muzicanții, toți care sunt în
Kusinara”. Și cei din neamul Malla, cu parfumurile, cu ghirlandele de flori, cu muzicanții și cu
cinci sute de seturi de îmbrăcăminte au mers în Crângul de arbori Sala, parcul lor de recreere, și s-
au apropiat de corpul Celui Binecuvântat. Apropiindu-se, au adus omagiu corpului Celui
Binecuvântat prin dansuri, cântece, muzică, ghirlande de flori și parfumuri și, ridicând coviltire și
pavilioane, au petrecut ziua arătându-și respectul, onorând și venerând corpul Celui Binecuvântat.
Page 112 of 148
După aceasta, le-a venit gândul: „Acum ziua este prea înaintată pentru incinerarea corpului Celui
Binecuvântat. O vom face mâine”.
Apoi și a doua zi, și a treia, a patra, a cincea și a șasea zi ei au adus omagii corpului Celui
Binecuvântat prin dansuri, cântece, muzică, ghirlande de flori și parfumuri și, ridicând coviltire și
pavilioane, au petrecut ziua arătându-și respectul, onorând și venerând corpul Celui Binecuvântat.
Dar în a șaptea zi, ei s-au gândit: „Am adus omagiu corpului Celui Binecuvântat prin dansuri,
cântece, muzică, ghirlande de flori și parfumuri; ne-am arătat respectul, onoarea și venerația. Fie ca
acum să ducem corpul Celui Binecuvântat spre sud, în partea de sud a orașului și dincolo de ea, iar
acolo să incinerăm corpul Celui Binecuvântat, la sud de oraș”.
Și opt bărbați din neamul Malla, din cele mai de frunte familii, îmbăiați din cap până-n picioare și
purtând haine noi, cu gândul „Vom ridica corpul Celui Binecuvântat”, au încercat să facă acest
lucru, dar nu au reușit.
22. Apoi cei din neamul Malla l-au întrebat pe Venerabilul Anuruddha: „Care este cauza, Venerabile
Anuruddha, care este motivul pentru care acești opt bărbați din neamul Malla, din cele mai de
frunte familii, îmbăiați din cap până-n picioare și purtând haine noi, cu gândul «Vom ridica corpul
Celui Binecuvântat», au încercat să facă acest lucru, dar nu au putut?”.
„Voi, din clanul Vasettha, aveți un scop, dar zeitățile au altul”.
„Atunci care, venerabile, este scopul zeităților?”
„Scopul vostru, al celor din clanul Vasettha, este acesta: «Am adus omagiu corpului Celui
Binecuvântat prin dansuri, cântece, muzică, ghirlande de flori și parfumuri; ne-am arătat respectul,
onoarea și venerația. Fie ca acum să ducem corpul Celui Binecuvântat spre sud, în partea de sud a
orașului și dincolo de ea, iar acolo să incinerăm corpul Celui Binecuvântat, la sud de oraș.» Dar
intenția zeităților este aceasta: «Am adus omagiu corpului Celui Binecuvântat prin dansuri celeste,
cântece, muzică, ghirlande de flori și parfumuri celeste; ne-am arătat respectul, onoarea și
venerația. Fie ca acum să ducem corpul Celui Binecuvântat spre nord, în partea de nord a orașului;
iar după ce am trecut de poarta de nord, să mergem în centru orașului, iar apoi spre est, în partea de
est a orașului; trecând prin poarta de est a orașului, să-l ducem la cetiya celor din neamul Malla
(cetiya = loc de comemorare), la Makuta-bandhana, iar acolo să incinerăm corpul Celui
Binecuvântat»”.
„Atunci, venerabile, fie așa cum doresc zeitățile!”
23. Apoi întreaga Kusinara, chiar și grămezile de praf și de gunoi, au devenit acoperite până la
genunchi flori mandarava27. Iar zeitățile și-au arătat respectul față de corpul Celui Binecuvântat, la
fel ca și Malla-șii din Kusinara. Prin dansuri, cântece, muzică, cu ghirlande de flori și parfumuri,
ființele divine, ca și cele umane, și-au adus omagiul, și-au arătat respectul și venerația. Și au cărat
corpul Celui Binecuvântat spre nord, la poarta de nord a orașului; trecându-l prin poarta de nord, ei
au mers prin centrul orașului, iar apoi către est, spre estul orașului; trecând prin poarta de est, ei au
dus corpul Celui Binecuvântat la cetiya celor din neamul Malla, Makuta-bandhana, iar acolo l-au
așezat jos.
24. Apoi Malla-șii din Kusinara i-au vorbit astfel Venerabilului Ananda: „Cum ar trebui să ne
comportăm, Venerabile Ananda, față de corpul lui Tathagata?”.
Page 113 of 148
„În același fel, Vasettha-și, ca față de corpul unui monarh universal.”
„Dar cum, Venerabile Ananda, ar trebui să ne comportăm față de corpul unui monarh universal?”
„Corpul unui monarh universal, Vasettha-și, este mai întâi învelit în pânză de in nouă, iar apoi cu
vată din bumbac. Apoi din nou cu pânză de in și din nou cu vată din bumbac, și tot așa până la cinci
sute de straturi de pânză și cinci sute de straturi cu vată. După ce se face astfel, corpul monarhului
universal este pus într-un vas metalic pentru ulei, care este pus în interiorul altui vas metalic. Se
construiește apoi un rug funerar din tot felul de lemne parfumate, incinerând astfel corpul
monarhului universal. Așa se procedează, Vasettha-și, cu corpul unui monarh universal”.
„La fel, Vasettha-și, trebuie procedat și cu corpul lui Tathagata, iar la o răscruce de drumuri trebuie
de asemenea ridicată o stupa pentru Tathagata. Oricine va aduce în acel loc ghirlande, arome, pastă
de lemn de santal, oricine își va arăta respectul și cei a căror minte va deveni calmă în acel loc – vor
face acest lucru pentru propria lor bunăstare și fericire îndelungată”
25. Apoi cei din neamul Malla au dat ordine oamenilor lor: „Adunați acum toată vata din bumbac a
Malla-șilor!” Și Malla-șii din Kusinara au învelit corpului Celui Binecuvântat în pânză de in nouă,
iar apoi în vată din bumbac. Din nou l-au învelit în pânză din in și vată din bumbac, și tot așa au
făcut cinci sute de straturi de pânză de in cu vată din bumbac. După ce au terminat, au pus corpul
Celui Binecuvântat într-un vas metalic pentru ulei, pe care l-au închis într-un alt vas metalic, apoi
au construit un rug funerar din tot felul de lemne parfumate pe care au pus corpul Celui
Binecuvântat.
26. La acea vreme Venerabilul Maha Kassapa28 călătorea de la Pava la Kusinara însoțit de un mare
grup de cinci sute de călugări. În timpul călătoriei, Venerabilul Maha Kassapa s-a oprit pe marginea
drumului și s-a așezat la poalele unui copac.
Un anume Ajivaka, venind spre Pava, a luat o floare mandarava de la Kusinara. Venerabilul Maha
Kassapa l-a văzut de la distanță pe Ajivaka și, cum a ajuns mai aproape, l-a întrebat: „Știi, prietene,
ceva despre Maestrul nostru?”.
„Da, prietene, știu. Acum șapte zile ascetul Gotama s-a stins. De acolo am adus această floare
mandarava.”
27. Auzind astfel, unii bhikkhu, care nu erau încă eliberați de pasiune, au plâns cu mâinile ridicate,
iar alții s-au aruncat la pământ și, rostogolondu-se de pe o parte pe alta, se lamentau: „Prea devreme
a sosit Parinibbana Celui Binecuvântat! Prea curând a ajuns Cel Fericit la Parinibbana! Prea
devreme a dispărut Ochiul Lumii!”.
28. Atunci un călugăr, Subhadda29, care a renunțat la viața lumească atunci când era deja bătrân,
stând așezat în grupul călugărilor s-a adresat celorlalți, spunând: „Destul, prieteni! Nu vă mai
chinuiți, nu mai plângeți! Am scăpat de marele ascet. Prea mult timp, prieteni, am fost oprimați de
cuvintele lui: «Aceasta este potrivit pentru voi, aceasta nu este potrivit pentru voi». Acum putem
face după cum dorim, iar ceea ce nu dorim, nu vom face”.
Dar Venerabilul Maha Kassapa le-a spus călugărilor: „Destul prieteni! Nu vă mai mâhniți, nu mai
plângeți! Nu a declarat Cel Binecuvântat că față de tot ceea ce ne este drag, față de tot ce iubim,
trebuie să existe schimbare, separare și despărțire? Despre ceea ce este născut, despre ceea ce a luat
ființă, este compus și constituie subiect al degradării, cum ar putea cineva spune: «Fie ca să nu
ajungă la dispariție!»?”.
Page 114 of 148
29. În același timp, patru bărbați din cele mai de frunte familii ale neamului Malla, îmbăiați din cap
până-n picioare și purtând haine noi, gândindu-se: „Vom aprinde rugul funerar al Celui
Binecuvântat”, au încercat să facă astfel, dau nu au reușit. Ei l-au întrebat pe Venerabilul
Anuruddha: „Care este cauza, Venerabile Anuruddha, care este motivul pentru care acești patru
bărbați din cele mai de frunte familii ale clanului Malla, îmbăiați din cap până-n picioare și purtând
haine noi, gândindu-se: «Vom aprinde rugul funerar al Celui Binecuvântat», au încercat să facă
astfel, dau nu au putut?”.
„Voi, Vasettha-și, aveți un scop, dar zeitățile au altul.”
„Atunci, venerabile, care este scopul zeităților?”
„Zeitățile gândesc astfel, Vasettha-și: «Venerabilul Maha Kassapa este pe drum de la Pava către
Kusinara, împreună cu un mare grup de cinci sute de călugări. Fie ca rugul funerar al Celui
Binecuvântat să nu fie aprins până când Venerabilul Maha Kassapa nu-și va fi arătat respectul la
picioarele Celui Binecuvântat.”
„Atunci, venerabile, fie așa cum doresc zeitățile.”
30. Și Venerabilul Maha Kassapa s-a apropiat de rugul funerar al Celui Binecuvântat de la cetiya
celor din neamul Malla, Makuta-bandhana, din Kusinara. Și-a aranjat roba superioară pe umăr și, cu
palmele unite și ridicate în semn de respect, a înconjurat rugul de trei ori, păstrând corpul Celui
Binecuvântat numai pe partea lui dreaptă, aducând astfel omagii la picioarele Celui Binecuvântat.
La fel au făcut și cei cinci sute de călugări.
Iar după ce Venerabilul Maha Kassapa și cei cinci sute de călugări și-au arătat respectul, rugul
funerar al Celui Binecuvântat a izbucnit în flăcări de la sine.
31. Și s-a întâmplat că atunci când corpul Celui Binecuvântat a fost ars, nicio particulă, niciun praf
de cenușă nu a rămas din ceea ce a fost piele, țesut, carne, tendoane și fluide; doar oasele au rămas.
La fel ca atunci când untul sau uleiul este ars și nu lasă nicio cenușă sau alte particule în urmă, tot
așa și corpul Celui Binecuvântat, când a fost ars, nu s-a văzut nicio cenușă, nicio particulă din ceea
ce a fost piele, țesut, carne, tendoane, și fluide; numai oasele au rămas. Iar din cele cinci sute de
straturi de pânză cu vată, numai două s-au consumat: cel mai din interior și cel mai din exterior.
32. Și după ce corpul Celui Binecuvântat a ars, au curs picături din paradis și au stins rugul funerar
al Celui Binecuvântat, iar din arborii sala a ieșit apă. Cei din neamul Malla au adus apa parfumată
cu multe feluri de arome și au stins și ei rugul funerar al Celui Binecuvântat.
Apoi Malla-șii din Kusinara au așezat rămășițele Celui Binecuvântat în sala lor de consiliu și le-au
înconjurat cu un grilaj din sulițe, cuprins de un gard din arcuri. Acolo, timp de șapte zile au adus
omagii rămășițelor Celui Binecuvântat prin dansuri, cântece, muzică, cu ghirlande de flori și
parfumuri, arătându-și respectul, onorând și venerând rămășițele Celui Binecuvântat.
Împărțirea relicvelor
33. Apoi la urechile regelui din Magadha, Ajatasattu, fiul reginei Videhi, a ajuns zvonul că la
Kusinara Cel Binecuvântat s-a stins. El a trimis un mesaj către cei din neamul Malla care locuiau în
Kusinara, spunând: „Cel Binecuvântat a făcut parte din casta războinicilor, la fel ca și mine. Merit
și eu să primesc o parte din rămășițele Celui Binecuvântat. Voi ridica o stupa peste relicve și voi
ține un festival în onoarea lor”.
Page 115 of 148
34. Și la urechile celor din neamul Licchavi, din Vesali, a ajuns zvonul că la Kusinara Cel
Binecuvântat s-a stins. Ei au trimis un mesaj Malla-șilor din Kusinara, spunând: „Cel Binecuvântat
a făcut parte din casta războinicilor, la fel ca și noi. Merităm astfel să primim o parte din rămășițele
Celui Binecuvântat. Vom ridica o stupa peste relicve și vom ține un festival în onoarea lor”.
35. Și la urechile celor din neamul Sakya, din Kapilavatthu, a ajuns zvonul că la Kusinara Cel
a fost cel mai măreț din neamul nostru. Merităm și noi o parte din rămășițele Celui Binecuvântat.
Vom ridica o stupa peste relicve și vom ține un festival în onoarea lor”.
36. Și la urechile celor din neamul Buli, din Allakappa, a ajuns zvonul că la Kusinara Cel
37. Și la urechilor celor din neamul Koli, din Ramagama, a ajuns zvonul că Cel Binecuvântat s-a
stins. Ei au trimis un mesaj Malla-șilor din Kusinara, spunând: „Cel Binecuvântat a făcut parte din
casta războinicilor, la fel ca și noi. Merităm astfel să primim o parte din rămășițele Celui
Binecuvântat. Vom ridica o stupa peste relicve și vom ține un festival în onoarea lor”.
38. Și la urechile brahmanului Vethadipa a ajuns zvonul că la Kusinara Cel Binecuvântat s-a stins.
El a trimis un mesaj Malla-șilor din Kusinara, spunând: „Cel Binecuvântat a fost din casta
războinicilor, iar eu sunt un brahman. Merit și eu o parte din rămășițele Celui Binecuvântat. Voi
ridica o stupa peste relicve și voi ține un festival în onoarea lor”.
39. Și la urechilor celor din neamul Malla, din Pava, a ajuns zvonul că la Kusinara Cel Binecuvântat
s-a stins. Ei au trimis un mesaj Malla-șilor din Kusinara, spunând: „Cel Binecuvântat a făcut parte
din casta războinicilor, la fel ca și noi. Merităm astfel să primim o parte din rămășițele Celui
Binecuvântat. Vom ridica o stupa peste relicve și vom ține un festival în onoarea lor”.
40. Dar când au auzit aceste spuse, Malla-șii din Kusinara s-au adresat adunării, spunând: „Cel
Binecuvântat s-a stins în orașul nostru. Nu vom împărți cu nimeni relicvele Celui Binecuvântat”.
Apoi brahmanul Dona a vorbit adunării, rostind următoarele cuvinte:
„Domnilor, vă rog să mai ascultați un cuvânt din prtea mea!
Buddha al nostru ne-a învățat ca întotdeauna să ne controlăm;
Rușinos ar fi acum să apară certuri și rivalități,
Război și vărsare de sânge din cauza custodiei
Rămășițelor lui, care a fost cel mai bun dintre oameni!
Fie ca noi toți, domnilor, prietenește să ne punem de acord
Să împărțim rămășițele în opt părți – astfel ca în lung și-n lat
Să apară stupele, iar văzându-le, omenirea să descopere
Încrederea în Cel pe Deplin Iluminat!”.
„Așa să fie, brahmanule! Împarte tu însuți relicvele în opt părți egale.”
Brahmanul Dona a răspuns adunării: „Așa să fie, domnilor”, și a împărțit corect, în opt părți egale,
rămășițele Celui Binecuvântat, iar după ce a făcut astfel, s-a adresat din nou adunării, spunând: „Fie
ca această urnă, domnilor, să-mi fie dăruită mie. Peste această urnă voi ridica o stupa și voi ține un
festival în onoarea ei”. Iar urna a fost dăruită brahmanului Dona.
Page 116 of 148
41. Apoi la urechile celor din neamul Moriya, din Pipphalivana, a ajuns zvonul că la Kusinara Cel
„Nu a mai rămas nicio parte din rămășițele Celui Binecuvântat; relicvele au fost împărțite deja. Dar
puteți lua cenușa rugului”. Iar ei au luat cenușa de acolo.
42. Apoi regele ținutului Magadha, Ajatasattu, fiul reginei Videhi, a ridicat o stupa peste relicvele
Celui Binecuvântat la Rajagaha și a ținut un festival în onoarea lor. Cei din neamul Licchavi, din
Vesali, au ridicat o stupa peste relicvele Celui Binecuvântat la Vesali și au ținut un festival în
onoarea lor. Cei din neamul Sakya, din Kapilavatthu, au ridicat o stupa peste relicvele Celui
Binecuvântat la Kapilavatthu și au ținut un festival în onoarea lor. Cei din neamul Buli, din
Allakappa, au ridicat o stupa peste relicvele Celui Binecuvântat la Allakappa și au ținut un festival
în onoarea lor. Cei din neamul Koli, din Ramagama, au ridicat o stupa peste relicvele Celui
Binecuvântat la Ramagama și au ținut un festival în onoarea lor. Brahmanul Vethadipa a ridicat o
stupa peste relicvele Celui Binecuvântat la Vethadipa și a ținut un festival în onoarea lor. Cei din
neamul Malla, din Pava, au ridicat o stupa peste relicvele Celui Binecuvântat la Pava și au ținut un
festival în onoarea lor. Brahmanul Dona a ridicat o stupa peste urna Celui Binecuvântat și a ținut un
festival în onoarea ei. Iar cei din neamul Moriya, din Pipphalivana au ridicat o stupa peste cenușa
din rugul Celui Binecuvântat la Pipphalivana și au ținut un festival în onoarea ei.
Astfel s-au ridicat opt stupe pentru relicve, o a noua pentru urnă și a zecea pentru cenușa rugului
funerar. Astfel s-a întâmplat în acele zile de demult.
43.
În opt părți au fost împărțite rămășițele lui,

Cel Atotvăzător, cel mai măreț dintre oameni.
Șapte sunt onorate în Jambudipa, iar una
În Ramagama, de către regii din rasa Naga.
Un dinte este onorat în paradisul Tavatimsa,
Unul în ținutul Kalinga, iar unul de către regii Naga.
Prin strălucirea lor, acest pământ îmbelșugat
Este dăruit cu cele mai minunate daruri;
Astfel relicvele Celui Atotvăzător sunt cel mai bine onorate
De către cei demni de respect – de către zei și Naga
De către cei mai buni dintre oameni, de către cei mai rafinați.
Arătați-vă respectul cu palmele alăturate! Pentru că într-adevăr, greu este,
Prin milenii, să întâlnești pe cineva ca Cel pe Deplin Iluminat!30
NOTE
Părţile I- III
1 Bhagava, tradus și ca „cel Preafericit” sau „cel Promițător”, era cel mai des folosit apelativ al
lui Buddha, deși nu se folosește doar în buddhism.
2 Ajatasattu Vedehiputta. Comentariile spun că mama lui Ajatasattu era o prințesă Kosala și nu
fiica regelui Vedehi. Astfel, Comentariile explică vedehiputta ca „fiul unei mame înțelepte”.
Page 117 of 148
Ajatasattu a devenit rege la puternicului stat Magadha după ce l-a asasinat pe tatăl său, regele
Bimbisara (vezi DN 2).
3 Tathagata – lit. „Cel astfel plecat” sau „Cel astfel venit”, tot un apelativ al lui Buddha, pe care
el însuși îl folosea când vorbea despre el.
4 Ananda era vărul lui Buddha și asistentul său personal de 24 de ani. El a atins starea de arhat
după moartea lui Buddha, chiar înainte de începerea Primului Conciliu, unde a fost cel care a
recitat Digha Nikaya și a reprezentat autoritatea pentru Sutta Pitaka.
5 Discursul la care se face referire aici este AN 7.19.
6 Numele grupurilor, care nu apare în original, sunt luate din alte referințe la calitățile respective;
aici este satta saddhamma, vezi AN 7.63; MN 53. In comentariile la MN 8 ele sunt numite
„echipamentul complet necesar pentru cunoașterea intuitivă” (BPS Wheel nr. 61/62, p. 48).
7 Satta bojjhanga. Vezi Piyadassi Thera, Cei șapte factori ai Iluminării (BPS Wheel nr. 1).
8 Saraniya dhamma; vezi și MN 48, AN 6.11, 12.
9 Virtutea, (sila), concentrarea, (samadhi) și înțelepciunea (panna) sunt cele trei părți ale Nobilei
Căi Octuple. Textul subliniază în permanență importanța deplinei dezvoltări a acestora pentru
eliberarea finală.
10 Asava: acei factori care poluează – dorințele simțurilor, setea de existență și ignoranța – care
sunt cele mai responsabile pentru menținerea legăturilor cu ciclul renașterilor. Mai sunt traduse
prin „plăgi” sau „coruperi”. Textele târzii adaugă și un al patrulea factor: pata vederilor greșite.
11 Sariputta a fost discipolul șef al lui Buddha și era unul din cei care excelau în înțelepciune.
Pentru o descriere completă a vieții și activității acestui ilustru personaj, vezi Nyanaponika Thera,
The Life of Sariputta (BPS Wheel nr. 90/92).
12 Evam-dhamma. Comentariile și subcomentariile spun că aceasta se referă la concentrare și la

calitățile mentale care țin de concentrare (samadhipakkhiya dhamma), cum ar fi energia, atenția
etc. Comentariile explică „modul de viață” (vihara) prin stăruința pentru atingerea încetării
(nirodha-samapatti).
13 Evam-vimutta: eliberarea lor de contaminări și din renașterile viitoare.
14 Despre cele cinci piedici vezi Nyanaponika Thera, The Five Mental Hindrances (BPS Wheel nr.
26).
15 Despre cele patru baze ale atenției vezi mai jos, II:14. Cei șapte factori ai iluminării sunt
enumerați în I:9.
16 Puta-bhedanam. Comentariile explică acest cuvânt prin deschiderea, despachetarea cutiilor

(puta) cu marfă în vederea distribuției. Dar probabil el se referă la desfacerea seminței florii
patali.
17 Starea de Arhat, ultimul din cele patru stadii ale eliberării. Următoarele trei paragrafe se referă
la discipoli în cele trei stadii inferioare, respectiv stadiul de ne-întoarcere, unică-întoarcere și
intrare-în-flux (anagami, sakadagami, sotapanna).
Page 118 of 148
18 Sau „neîntârziată” (în rezultatele ei).
19 Animitta cetosamadhi – Comentariile explică acest termen aici ca referindu-se la împlinirea

atingerii stării de arhat (phalasamapatti), în care Buddha devine absorbit în experiența directă a
Nibbanei și nu mai este preocupat de obiectele externe, nici nu mai simte senzațiile lumești. În alt
context arputea însemna o concentrare dezvoltată printr-o intuiție puternică.
20 Tamatagge – un cuvânt dificil. Comentariile îl consideră ca fiind o formă superlativă,

aggatama, „cel mai înalt”, dar el face aluzie și la cuvântul Pali tama, „întuneric”. Este cam greu
de acceptat că un sufix superlativ ar trebui făcut să preceadă cuvântul pe care îl determină.
Paralele tibetane și chineze (Waldschmidt, Das Mahaparinirvana-sutra, Berlin, 1950-51, pp. 200
ff.) indică înțelesul de „cel mai înalt”. În fragmentele din versiunea Turfan Sanskrit, aceste cuvinte
nu sunt păstrate. Comentariile spun: „Tamatagge = tama-agge, t-ul din mijloc fiind inserat doar
din motive fonetice. Înțelesul este: aceștia sunt cei mai înalți, cei mai eminenți (ime aggatama
tamatagga). După ce au tăiat toate legăturile cu întunericul (tama-yoga), acei călugări for fi chiar
în vârf, în cel mai înalt grad (ativiya agge uttamabhave). Printre ei aceia vor fi chiar pe culme (ati-
agge), cei care sunt dornici de pregătire și cei ai căror resurse sunt cele patru baze ale atenției vor
fi chiar deasupra lor”.
21 Kappam va tittheyya kappavasesam va. Comentariile consideră kappa nu ca „perioadă a lumii”

sau „eon”, ci ca ayu-kappa – „durată de viață” și explică avessa (de obicei „rest”) prin „exces”.
În comentarii este: „El poate trăi durata de viață a oamenilor din acel timp” (În sub-comentarii:
„durata de viață maximă”). Kappavasesa: „în exces” (atireka), adică ceva mai mult peste o sută
de ani, care ar fi cea mai mare speranță de viață în mod normal.
Printre numeroasele înțelesuri ale cuvântului kappa se află și acela de timp, în general (kala), și
nu numai durata unui eon, dar înțelesul de „durată de viață” se pare că este dat numai în acest
pasaj. De asemenea, înțelesul de „exces” pentru avasesa (de obicei „rest”) este neobișnuit.
22 Conform comentariilor, mintea lui Ananda a fost influențată (pariyutthitacitto) de către Mara
care i-a înfățișat o viziune îngrozitoare, distrăgându-i astfel atenția și împiedicându-l să înțeleagă
sugestia lui Buddha.
23 „Convingătoare și eliberatoare” – Acesta este înțelesul unui singur cuvânt pali sappatihariya, o
încercare de a reda cele două conotații pe care cuvântul le are, conform comentariilor și în
contextul altor apariții în Canon. Comentariile îl derivă din verbul patiharati, „a înlătura” și îl
explică prin (1) înlăturarea a ceea ce este advers, cum ar fi opoziția și obiecțiile (acoperit prin
„convingătoare”) și (2) înlăturarea piedicilor interioare, cum ar fi contaminările de tipul lăcomiei
etc., lucru realizat în starea de arhat. Probabil că pentru a sublinia acest ultim înțeles comentariile
la acest text parafrazează pasajul astfel: „până când ei vor fi capabili să predice Învățătura în
capacitatea ei eliberatoare (niyyanika)”.
24 Tulam atulanca sambhavam: lit. „cauzele productive (ale vieții) măsurabile și nemăsurabile”,
adică acțiunile voliționale care cauzează renașterea în sfera limitată a simțurilor sau în sferele
nelimitate imateriale sau ale materiei subtile.
25 Bhavasankhara: forța formativă a devenirii, în sensul a ceea ce dă naștere existenței.
26 Kavacam iv’attasambhavam. În comentarii apare: „El rupe întreaga rețea a contaminărilor

care învăluie existența individuală ca o cămașă de zale; el rupe contaminările așa cum un
Page 119 of 148
războinic măreț își sparge armura după o bătălie”. În versiunea sanskrită apare „ca o coajă de
ou” (kosam iv’ anda-sambhavam).
27 Comentariile spun: „Chiar și prin atât de puțin, Venerabilul Ananda era conștient de faptul că
«În mod sigur, astăzi Cel Binecuvântat a renunțat la voința de a mai trăi în continuare». Deși Cel
Binecuvântat știa că Venerabilul Ananda era conștient de acest lucru, el nu i-a oferit o altă
oportunitate pentru a-i cere să rămână pentru cât ar mai fi durata lui de viață normală, ci i-a
vorbit despre alt grup de opt termeni – cele opt tipuri de adunări.” În sub-comentarii apare: „Unii
spun că Buddha a făcut acest lucru pentru a-i distrage atenția lui Ananda și pentru a împiedica
apariția suferinței și a chinurilor în acesta”.
28 Vezi și Maha-sihanada Sutta (MN 12).
29 Abhibhayatana.
30 Adică „percepe formele propriului corp”. Acest lucru se referă la concentrarea preliminară.
31 Acest lucru se referă la kasina-nimita, „imaginea de după” care apare odată cu concentrarea
deplină.
32 El derivă „semnul” din obiecte externe corpului său.
33 Attha vimokkha. Vimokkha = eliberare în sensul îndepărtării obstrucțiilor și a contaminărilor,

dar fără a le dezrădăcina complet; eliberare prin jhana, absorbția mentală, care nu este identică
cu emanciparea unui arhat, întrucât este posibil să cazi din stadiul jhana.
34 Rupi. Aceasta se referă la absorbția în sfera formelor (rupajjhana), obținută cu ajutorul

obiectelor-formă ale propriului corp.
35 Subhan tveva adhimutto hoti. Comentariile spun: „Astfel, absorbția meditativă (jhana) obținută
prin intermediul obiectelor kasina albastre etc., de culoare foarte pură, este indicată”.
Partea IV- VI
1 Comentariile spun că ființele Buddha, atunci când se uită înapoi, se întorc cu tot corpul, la fel ca
elefanții.
2 În edițiile mai vechi ale acestei lucrări, mahapadesa a fost tradus prin „mari autorități”. Este
cunoscut faptul că înțelesul corect al lui apadesa nu este „autoritate”, ci „referință” sau „sursă”.
Pe lângă acest lucru, este clar că există doar două „autorități” în adevăratul sens al cuvântului:
Discursurile (Sutta) și Disciplina (Vinaya).
Notă pentru traducerea în limba română: La traducerea în limba română s-a preferat folosirea
termenului de „criterii” în loc de „referințe”.
3 Sukara-maddava: un termen controversat, lăsat netradus din această cauză. Sukara = porc;
maddava = moale, plăcut, delicat. De aici sunt posibile două traduceri al termenului compus: (1)
părțile moi ale unui porc sau mistreț; (2) ceva ce le place porcilor și mistreților. Luând în
considerare acest ultim înțeles, se poate spune că termenul se referă la o ciupercă sau la trufe. În
prefața la traducerea în limba germană a Majjhima Nikaya, K.E. Neumann oferă un citat dintr-un
compendiu indian de plante medicinale, Rajanigatu, în care câteva plante încep cu sukara.
Page 120 of 148
Comentariile oferă trei explicații alternative: (1) carne de la întâiul născut al unui porc sălbatic,
nici prea tânăr, nici prea bătrân, care i-a căzut în mână bucătarului în mod natural, adică fără a
exista o ucidere intenționată; (2) un preparat din orez moale fiert și gătit împreună cu cele cinci
produse obținute de la vaci; (3) un anume fel de elixir alchimist (rasayanavidhi). Dhammapala, în
comentariile sale la Udana VIII.5, adaugă și muguri tineri de bambus striviți de către porci cu
picioarele (sukarehi maddita-vamsakaliro).
4 Aceste versuri și încă unele care vor urma, au fost inserate de către înțelepții care au colectat
textele Dhamma (textele Primului Conciliu).
5 Alara Kalama a fost unul dintre învățătorii lui Buddha înainte de Iluminare. El l-a învățat pe
Bodhisatta cum să atingă sfera nimicului, dar nu i-a putut arăta calea către Nibbana.
6 În Comentarii apare: „Din orașul Pava sunt trei gavuta (aproximativ cinci mile) până la
Kusinara. Parcurgând această distanță cu un mare efort și așezându-se în 25 de locuri pe
parcursul drumului, Cel Binecuvântat a ajuns în Crângul de arbori Sala pe înserat, când soarele
apusese deja. Astfel vine boala omului, distrugându-i sănătatea. Ca și cum ar fi vrut să sublinieze
acest lucru, Cel binecuvântat a rostit aceste vorbe, care au emoționat lumea întreagă: «Sunt foarte
obosit, Ananda, și aș dori să mă întind puțin.»”.
7 Vezi The Four Sacred Shrines, de Piyadassi Thera (BPS Bodhi Leaves Nr. 8).
8 La Lumbini, lângă Kapilavatthu, așezământul ancestral al celor din clanul Sakya, la poalele
munților Himalaya. Un stâlp al lui Asoka marchează locul.
9 La Buddha-Gaya, în Bihar
10 La Isipatana, în apropiere de Benares (actualul Sarnath).
11 Sadatthe. În comentarii se spune: „pentru cel mai înalt scop, starea de arhat”. Există și o
variantă diferită, saratthe – „pentru un scop esențial”.
12 Cakkavatti-raja: regele ideal al corectitudinii conform tradiției buddhiste.
13 Ayasa: înseamnă în general „făcut din fier”, dar aici, conform Comentariilor, are înțelesul de
„făcut din aur”. Folosirea în sanskrită a cuvântului sprijină această din urmă variantă.
14 Paccekabuddha este cineva deșteptat sau iluminat doar pentru el însuși. Astfel de
Paccekabuddha apar în timpuri în care nu există niciun Buddha pe Deplin Iluminat
(sammasambuddha). Ca și aceștia din urmă, ei ating Iluminarea prin propriul lor efort, dar, spre
deosebire de ei, nu sunt capabil să-i conducă și pe alții la eliberare. Vezi Ria Kloppenberg, The
Paccekabuddha: A Buddhist Ascetic (BPS Wheel Nr. 305/307).
15 Cuvântul vihara, cum apare în text, nu se poate referi la o mănăstire sau la cartierul general al
călugărilor. Comentariile îl explică aici ca fiind un pavilion (mandala-mala). Dacă localitatea era
folosită ca un loc de întâlnire al clanului, așa cum susțin Comentariile, atunci se poate să fi fost un
anume fel de adăpost acolo. Așezământul pe care Ananda a fost rugat să-l pregătească afară
pentru Maestru, era probabil un loc pentru șefii clanului Malla, așezat în acea poziție.
16 Sekha. Acest termen îi reprezintă pe cei care au dobândit primele trei stadii ale emancipării,
chiar înainte de a atinge starea de Arhat. Ananda, la acea vreme, dobândise primul dintre aceste
stadii – intrarea în flux.
Page 121 of 148
17 Anasavo: adică un Arhat.
18 „Cele șapte nestemate” ale unui monarh universal sunt: roata magică, emblema suveranității
sale, prin care el cucerește pământul fără a folosi forța; minunatul său elefant; calul său, minunata
sa soție, piatra lui prețioasă, trezorierul lui și sfătuitorul lui. Toate acestea sunt înzestrate cu
proprietăți nemaipomenite. Pentru mai multe despre Maha Sudassana, vezi sutta care îi poartă
numele, D.N. 17.
19 Cele patru grade de sfințenie sunt: cel care pătrunde în flux, cel care se mai întoarce doar o
singură dată, cel care nu se mai întoarce, și arhatul.
20 „Prietene” este avuso în pali, „venerabile” – bhante, iar „reverența voastră” – ayasma.
21 Întrucât la acel moment Ananda nu a întrebat care sunt regulile minore, Sangha a decis să nu
abolească niciuna din regulile Vinaya.
22 Channa a fost căruțașul lui Buddha în timp ce acesta era prinț și trăia în palat. Din cauza
acestei legături cu Buddha, el era încăpățânat și refuza să se supună disciplinei. Această impunere
a „înaltei pedepse” (brahmadanda) l-a schimbat într-un călugăr ascultător.
23 Handa dani bhikkhave amantayami vo: Vayadhamma sankhara appamadena sampadetha.

Seriozitatea (appamada) este explicată ca fiind „prezența vigilenței, a atenției”. Comentariile
spun: „«Ar trebui să vă îndepliniți toate îndatoririle fără a permite vigilenței să slăbească!». Astfel
a rezumat Cel Binecuvântat, chiar înainte de Parinibbana sa, într-un singur cuvânt – seriozitate –
toate sfaturile care le-a dat timp de 45 de ani”
24 Anuruddha, fratele mai vârstnic al lui Ananda, putea cunoaște aceasta cu ajutorul puterilor
supra-normale pe care le avea, de citire a minților celorlalți.
25 Brahma Sahampati era o divinitate importantă a lumii Brahma. El a fost acela care i-a cerut
proaspătului iluminat Buddha să predea Dhamma lumii întregi. Vezi MN 26.
26 Sakka este regele zeilor din paradisul Tavatimsa, o personalitate cu un rang inferior în ierarhia
cosmologică față de Brahma Sahampati.
27 O floare celestă care apare pe pământ numai la ocazii speciale, în mod particular în conexiune
cu eveneimentele principale din viața lui Buddha. Apariția ei în mâinile ascetului Ajivaka i-a
semnalat Venerabilului Maha Kassapa că Parinibbana lui Buddha a avut loc deja. (Vezi mai jos,
Paragraful 26.)
28 A fost unul din cei mai proeminenți discipoli ai lui Buddha și a devenit președintele Primului
Mare Conciliu ținut la scurt timp după Parinibbana lui Buddha. Vezi Helmuth Hecker, Maha
Kassapa: Father of the Sangha (BPS Wheel Nr. 345).
29 Acest Subhadda este o persoană diferită de rătăcitorul Subhadda care a devenit ultimul discipol
al lui Buddha.
30 Comentariile atribuie aceste versuri „Bătrânilor de pe insula Tambapanno (Sri Lanka).
DN 16 Mahaparinibbana Sutta – Discursul mare despre Completa Dezlegare

Page 122 of 148
Mahanidana Sutta – Discursul Mare asupra Cauzalitatii
Mahanidana Sutta – Discursul mare asupra

Cauzalitatii
Notă Introductivă
Acesta este unul din cele mai profunde discursuri din canonul Pali. El conține o tratare extinsă a
învățăturilor despre apariția dependentă (paticca samuppada) și despre non-sine (anatta), arătate
într-un context care subliniază funcționarea acestora în practică.
Prima parte a discursului tratează factorii apariției dependente în mod secvențial, de la efect la
cauză, urmând înlănțuirile până la dependența mutuală a numelui-și-formei (activitatea fizică și
mentală) pe de o parte și a conștiinței, de cealaltă parte. Legat de acest lucru, ar trebui să observăm
că atributul „mare” din titlul discursului poate avea un dublu înțeles: acela de caracteristică a
discursului – este un discurs lung – și acela de trăsătură a „cauzelor”, referindu-se la faptul că
numele-și-forma și conștiința, ca factori cauzali, pot conduce la orice lucru care poate fi descris, din
întreg universul.
După ce urmărește secvența de bază a factorilor din modelul cauzal, discursul descrie relațiile
dintre ei, arătând cum aceștia pot explica stresul și suferința, la nivel individual, ca și la nivel
social.
A doua parte a discursului, care tratează învățătura despre non-sine, arată cum apariția dependentă
evidențiază această învățătură în practică. Ea începe cu o secțiune a Conturărilor unui Sine,
clasificând diversele moduri în care sentimentul de „sine” poate fi definit în termenii formei.
Schema de analiză introdusă în această secțiune – clasificarea vederilor despre sine conform
variabilelor formei și a lipsei de formă, finit și infinit, care există deja și care se dezvoltă natural în
viitor, putându-se modifica prin efortul uman – acoperă toate teoriile sinelui propuse în Upanișade,
ca și unele teorii ale sinelui propuse în timpuri mai apropiate. Includerea unui sine infinit în această
listă demontează și credința falsă că învățăturile lui Buddha despre non-sine nu fac nimic mai mult
decât să nege o senzație de sine „separat” sau „limitat”. Discursul subliniază că, chiar și un
sentiment al unui sine nelimitat, infinit, atotcuprinzător, este bazat pe o obsesie a minții care trebuie
abandonată.
Următoarea secțiune, cea a Non-Conturărilor unui Sine, arată că este posibil ca mintea să
funcționeze fără a aduce un „sine” în experiență. Celelalte secțiuni care urmează se concentrează
asupra modului în care acest lucru poate fi realizat tratând sentimentul de sine după cum acesta este
legat de diferitele aspecte ale numelui-și-formei. Prima dintre aceste secțiuni – Presupunerea unui
Sine – se concentrează asupra sinelui în legătură cu senzațiile, unul din factorii „nume” din nume-
și-formă. Următoarea secțiune – Cele Șapte Stații ale Conștiinței – se concentrează pe formă, lipsa
formei și percepție, care este un alt factor „nume” ce oferă un loc și permite conștiinței să apară și
să se dezvolte până la un nivel „macro” în ciclul morții și al renașterii. Ultima secțiune – Cele Opt
Emancipări – se concentrează pe formă, lipsa formei și percepție la nivel „micro” în practica
absorbției meditative (jhana).
În fiecare dintre aceste cazuri, odată ce sentimentul de atașament și identificare cu numele-și-forma

poate fi întrerupt, dependența mutuală dintre conștiință și nume-și-formă este și ea ruptă. Acest
lucru aduce cu sine eliberarea totală din limitele „până la care există mijloace de desemnare,
Page 123 of 148
exprimare și conturare… până la care se extinde sfera discernământului, până la care se rotește
ciclul manifestărilor (a discernabilității) acestei lumi – adică numele-și-forma împreună cu
conștiința”. Aceasta este eliberarea către care țintește învățătura lui Buddha.
Apariția dependentă
Am auzit că odată Cel Binecuvântat trăia printre Kuru-și. Aceștia aveau un oraș numit
Kammasadhamma. Acolo, Venerabilul Ananda s-a apropiat de Cel Binecuvântat și, ajuns lângă el,
s-a înclinat în fața lui, așezându-i-se alături. Cum stătea acolo, i-a spus Celui Binecuvântat: „Este
uimitor, Venerabile Domn, este uluitor ce profundă este această apariție dependentă, cât de profundă
pare și totuși mai clară decât așa nu îmi poate apărea.”
[Buddha:] „Nu spune asta, Ananda. Nu spune asta. Profundă este apariția dependentă și profundă
pare. Dar tocmai din cauză că nu înțelege și nu penetrează această Dhamma, generația prezentă este
ca un amestec încâlcit, un nod de ață înnodat, precum răchitele și trestiile încâlcite, și nu pășește
dincolo de transmigrație, de tărâmurile lipsurilor, ale suferinței, dincolo de destinațiile rele.”
„Dacă cineva e întrebat: «Există o condiție demonstrabilă necesară pentru bătrânețe și moarte?» ar
trebui să răspundă: «Există.»”
„Dacă cineva e întrebat: «Din ce condiție necesară apare bătrânețea și moartea?» ar trebui să
răspundă «Bătrânețea și moartea au drept condiție necesară nașterea.»”
„Dacă cineva e întrebat: «Există o condiție demonstrabilă necesară pentru naștere?» ar trebui să
răspundă: «Există.»”
„Dacă cineva e întrebat: «Din ce condiție necesară apare nașterea?» ar trebui să răspundă «Nașterea
are drept condiție necesară devenirea.»”
„Dacă cineva e întrebat: «Există o condiție demonstrabilă necesară pentru devenire?» ar trebui să
„Dacă cineva e întrebat: «Din ce condiție necesară apare devenirea?» ar trebui să răspundă
«Devenirea are drept condiție necesară agățarea.»”
„Dacă cineva e întrebat: «Există o condiție demonstrabilă necesară pentru agățare?» ar trebui să
„Dacă cineva e întrebat: «Din ce condiție necesară apare agățarea?» ar trebui să răspundă
«Agățarea are drept condiție necesară pofta»”
„Dacă cineva e întrebat: «Există o condiție demonstrabilă necesară pentru poftă?» ar trebui să
Dacă cineva e întrebat: «Din ce condiție necesară apare pofta?» ar trebui să răspundă «Pofta are
drept condiție necesară senzația»”
„Dacă cineva e întrebat: «Există o condiție demonstrabilă necesară pentru senzație?» ar trebui să
Page 124 of 148
Dacă cineva e întrebat: «Din ce condiție necesară apare senzația?» ar trebui să răspundă «Senzația
are drept condiție necesară contactul»”
„Dacă cineva e întrebat: «Există o condiție demonstrabilă necesară pentru contact?» ar trebui să
Dacă cineva e întrebat: «Din ce condiție necesară apare contactul?» ar trebui să răspundă
«Contactul are drept condiție necesară numele-și-forma»”
„Dacă cineva e întrebat: «Există o condiție demonstrabilă necesară pentru nume-și-formă?» ar

trebui să răspundă: «Există.»”
Dacă cineva e întrebat: «Din ce condiție necesară apare numele-și-forma?» ar trebui să răspundă
«Numele-și-forma are drept condiție necesară conștiința»”
„Dacă cineva e întrebat: «Există o condiție demonstrabilă necesară pentru conștiință?» ar trebui să
Dacă cineva e întrebat: «Din ce condiție necesară apare conștiința?» ar trebui să răspundă
«Conștiința are drept condiție necesară numele-și-forma »”
„Astfel, Ananda, din nume-și-formă drept condiție necesară apare conștiința. Din conștiință drept
condiție necesară apare numele-și-forma. Din nume și formă drept condiție necesară apare
contactul. Din contact drept condiție necesară apare senzația. Din senzație drept condiție necesară
apare pofta. Din poftă drept condiție necesară apare agățarea. Din agățare drept condiție necesară
apare devenirea. Din devenire drept condiție necesară apare nașterea. Din naștere drept condiție
necesară intră în scenă bătrânețea, moartea, tristețea, lamentația, durerea, suferința și disperarea.
Așa apare întreaga suferință.”
Bătrânețea și moartea
„«Din naștere drept condiție necesară apare bătrânețea și moartea». Așa a fost spus. Și astfel
trebuie înțeleasă modalitatea în care, din naștere drept condiție necesară, apare bătrânețea și
moartea. Dacă nu ar fi deloc naștere, de niciun fel, a nimănui, nicăieri – de ex. a spiritelor deva în
starea de deva, a ființelor celeste în starea de ființe celeste, a spiritelor în starea de spirite, a
demonilor în starea de demoni, a oamenilor în starea omenească, a patrupedelor în starea de
patrupede, a păsărilor în starea de păsări, a șerpilor în starea de șerpi sau a oricărei alte ființe în
orice stare – în absența completă a nașterii, din încetarea nașterilor, s-ar putea discerne bătrânețea și
moartea?”
„Nu, Venerabile Domn.” „Atunci aceasta este cauza, acesta este motivul, aceasta este originea,
aceasta este condiția necesară pentru apariția bătrâneții și morții, și anume nașterea.”
Nașterea
„«Din devenire drept condiție necesară apare nașterea.» Așa a fost spus. Și astfel trebuie înțeleasă
modalitatea în care, din devenire drept condiție necesară, apare nașterea. Dacă nu ar fi deloc
Page 125 of 148
devenire, de niciun fel, a nimănui, nicăieri – de ex. devenirea senzuală, devenirea formelor ori
devenirea absenței formelor – în absența completă a devenirii, din încetarea devenirii, s-ar putea
discerne nașterea?”
aceasta este condiția necesară pentru apariția nașterii, și anume devenirea.”
Devenirea
„«Din agățare drept condiție necesară apare devenirea.» Așa a fost spus. Și astfel trebuie înțeleasă
modalitatea în care, din agățare drept condiție necesară, apare devenirea. Dacă nu ar fi deloc
agățare, de niciun fel, a nimănui, nicăieri – de ex. agățarea de senzualitate, agățarea de precepte și
practici, agățarea de opinii, agățarea de doctrine ale sinelui – în absența completă a agățării, din
încetarea agățării, s-ar putea discerne devenirea?”
aceasta este condiția necesară pentru apariția devenirii, și anume agățarea.”
Agățarea
„«Din poftă drept condiție necesară apare agățarea.» Așa a fost spus. Și astfel trebuie înțeleasă
modalitatea în care, din poftă drept condiție necesară, apare agățarea. Dacă nu ar fi deloc poftă, de
niciun fel, a nimănui, nicăieri – de ex. pofta de senzualitate, pofta de devenire, pofta de non-
devenire – în absența completă a poftei, din încetarea poftei, s-ar putea discerne agățarea?”
aceasta este condiția necesară pentru apariția agățării, și anume pofta.”
Pofta
„«Din senzație drept condiție necesară apare pofta.» Așa a fost spus. Și astfel trebuie înțeleasă
modalitatea în care, din senzație drept condiție necesară, apare pofta. Dacă nu ar fi deloc senzație,
de niciun fel, a nimănui, nicăieri – de ex. senzație născută din contactul la nivelul ochiului, senzație
născută din contactul la nivelul urechii, senzație născută din contactul la nivelul nasului, senzație
născută din contactul la nivelul limbii, senzație născută din contactul la nivelul trupului, senzație
născută din contactul la nivelul intelectului – în absența completă a senzației, din încetarea
senzației, s-ar putea discerne pofta?”
„Nu Venerabile Domn.” „Atunci aceasta este cauza, acesta este motivul, aceasta este originea,
aceasta este condiția necesară pentru apariția poftei, și anume senzația.”
Page 126 of 148
Dependent de sete
„Acum, setea este dependentă de senzație, căutarea este dependentă de sete, dobândirea este
dependentă de căutare, luarea deciziilor este dependentă de dobândire, dorința și pasiunea sunt
dependentă de luarea deciziilor, atașamentul este dependent de dorință și pasiune, atitudinea
posesivă este dependentă de atașament, avariția este dependentă de atitudinea posesivă, atitudinea
defensivă este dependentă de avariție, iar din cauza atitudinii defensive, dependent de atitudinea
defensivă, diferite fenomene rele și imorale intră în scenă: folosirea bețelor și a cuțitelor; conflicte,
certuri și dispute; acuzații, vorbire care învrăjbește și minciuni.”
„Și astfel trebuie înțeles faptul că din cauza atitudinii defensive, diferite fenomene rele și imorale
intră în scenă: folosirea bețelor și a cuțitelor; conflicte, certuri și dispute; acuzații, vorbire care
învrăjbește și minciuni. Dacă nu ar fi deloc atitudine defensivă, de niciun fel, a nimănui, nicăieri, în
absența completă a atitudinii defensive, din încetarea atitudinii defensive, ar putea intra în scenă
fenomene rele și imorale precum folosirea bețelor și a cuțitelor; conflicte, certuri și dispute;
acuzații, vorbire care învrăjbește și minciuni?”
„Nu, Venerabile Domn.”
„Atunci aceasta este cauza, acesta este motivul, originea, aceasta este condiția necesară pentru
intrarea în scenă a fenomenelor rele și imorale – folosirea bețelor și a cuțitelor; conflicte, certuri și
dispute; acuzații, vorbire care învrăjbește și minciuni, și anume atitudinea defensivă.”
„«Atitudinea defensivă este dependentă de avariție.» Așa a fost spus. Și astfel trebuie înțeles faptul
că atitudinea defensivă este dependentă de avariție. Dacă nu ar fi deloc avariție, de niciun fel, a
nimănui, nicăieri, în absența completă a avariției, din încetarea avariției, s-ar putea discerne
atitudinea defensivă?”
atitudinea defensivă, și anume avariția.”
(Similar, înapoi în lanțul condiționărilor: avariția, atașamentul, atitudinea posesivă, dorința și

pasiunea, luarea deciziilor, dobândirea și căutarea.)
„«Căutarea este dependentă de sete». Așa a fost spus. Și astfel trebuie înțeleasă modalitatea în care
căutarea este dependentă de sete. Dacă nu ar fi deloc sete, de niciun fel, a nimănui, nicăieri, în
absența completă a setei – de ex. setea de senzualitate, setea pentru devenire, setea pentru non-
devenire – în absența totală a setei, din încetarea setei, s-ar putea discerne căutarea?”
căutare, și anume setea. Astfel, Ananda, aceste două fenomene [lanțul condiționărilor ce se întinde
de la sete la naștere, bătrânețe și moarte și lanțul condiționărilor ce se întinde de la sete la certuri,
etc], acest dublet, se intersectează într-un loc, și anume senzația.”
Page 127 of 148
Senzația
„«Din contact drept condiție necesară apare senzația». Așa a fost spus. Și astfel trebuie înțeles cum,
din contact drept condiție necesară, apare senzația. Dacă nu ar fi deloc contact, de niciun fel, a
nimănui, nicăieri – de ex. contact la nivelul ochiului, la nivelul urechii, la nivelul nasului, la nivelul
limbii, la nivelul trupului ori la nivelul intelectului, s-ar putea discerne senzația?”
„Nu, Venerabile Domn.” „Atunci aceasta este cauza, acesta este motivul, originea, aceasta este
condiția necesară pentru senzație, și anume contactul.”
Contactul
„«Din nume-și-formă drept condiție necesară apare contactul». Așa a fost spus. Și astfel trebuie
înțeles cum, din nume-și-formă drept condiție necesară, apare contactul. Dacă trăsăturile, calitățile,
temele și indicatorii prin care este descris grupul-nume (activitate mentală, componenta mentală
[nāma-kāya] a perechii nāma-rūpa — nume și formă) ar fi întrutotul absente, atunci contactul-
desemnare referitor la grupul-formă (proprietățile fizice, componenta fizică [rūpa-kāya] a perechii
nāma-rūpa — nume și formă) s-ar putea discerne?”
„Dacă permutările, semnele, temele și indicatorii prin care se face descrierea grupului-formă ar fi
întrutotul absente, atunci contactul-rezistență referitor la grupul-nume s-ar putea discerne?”
„Dacă permutările, semnele, temele și indicatorii prin care se face descrierea grupului-nume și a
grupului-formă ar fi întrutotul absente, atunci contactul-desemnare sau contactul-rezistență s-ar
putea discerne?”
condiția necesară pentru contact, și anume numele-și-forma.”
Numele-și-forma
„«Din conștiință drept condiție necesară apare numele-și-forma.» Așa a fost spus. Și astfel trebuie
înțeles cum, din conștiință drept condiție necesară, apare numele-și-forma. Dacă conștiința nu ar
coborî în uterul mamei, s-ar modela numele-și-forma în uter?”
„Nu, Venerabile Domn.” „Dacă, după ce a coborât în uter, conștiința ar pleca, numele-și-forma s-ar
produce în această lume?”
„Nu, Venerabile Domn.” „Dacă conștiința unui băiețel sau a unei fetițe ar fi tăiată, numele-și-forma
s-ar coace, ar crește și ar ajunge la maturitate?”
condiția necesară pentru nume-și-formă, și anume conștiința.”
Page 128 of 148
Conștiința
„«Din nume-și-formă drept condiție necesară apare conștiința.» Așa a fost spus. Și astfel trebuie
înțeles cum, din nume-și-formă drept condiție necesară, apare conștiința. Dacă conștiința nu s-ar
sprijini pe nume-și-formă, intrarea în scenă a originii nașterii, bătrâneții, morții și suferinței s-ar
discerne în viitor?”
condiția necesară pentru conștiință, și anume numele-și-forma.”
„Aceasta este măsura în care există naștere, bătrânețe, moarte, dispariție, reapariție. Aceasta este
măsura în care există mijlocele de desemnare, expresie și conturare. Aceasta este limita până la care
sfera discernământului se întinde, până la care se rotește ciclul pentru manifestarea
(discernabilitatea) acestei lumi, și anume numele-și-forma împreună cu conștiința.”
Conturarea unui sine
„Ananda, în ce fel conturează cineva, atunci când portretizează un sine? Fie conturând un sine
posedând formă (material) și finit, acel cineva descrie că «sinele meu posedă formă și este finit»;
fie conturând un sine posedând formă și infinit, acel cineva descrie că «Sinele meu posedă formă și
este infinit»; fie conturând un sine lipsit de formă și finit, acel cineva descrie că «Sinele meu este
lipsit de formă și finit»; fie conturând un sine lipsit de formă și infinit, acel cineva descrie că
«Sinele meu este lipsit de formă și infinit».”
„Acum, acela care conturând un sine, îl portretizează ca posedând formă și fiind finit, fie îl
conturează ca posedând de formă și fiind finit în prezent, ori de așa natură încât va deveni [de la
sine] cu formă și finit [în viitor / după moarte], fie crede «Chiar dacă încă nu este în acest fel, îl voi
face sa fie așa». În acest caz, este potrivit a se spune că o vedere fixă referitoare la un sine posedând
formă și finit îl obsedează.”
„Acela care conturând un sine, îl portretizează ca posedând formă și fiind infinit, fie îl conturează
ca posedând formă și fiind infinit în prezent, ori de așa natură încât va deveni [de la sine] cu formă
și infinit [în viitor / după moarte], fie crede «Chiar dacă încă nu este în acest fel, îl voi face sa fie
așa». În acest caz, este potrivit a se spune că o vedere fixă referitoare la un sine posedând formă și
fiind infinit îl obsedează.”
„Acela care conturând un sine, îl portretizează ca fiind lipsit de formă și finit, fie îl conturează ca
fiind lipsit de formă și finit în prezent, ori de așa natură încât va deveni [de la sine] lipsit de formă
și finit [în viitor / după moarte], fie crede «Chiar dacă încă nu este în acest fel, îl voi face sa fie
așa». În acest caz, este potrivit a se spune că o vedere fixă referitoare la un sine lipsit de formă și
finit îl obsedează.”
„Acela care conturând un sine, îl portretizează ca fiind lipsit de formă și infinit, fie îl conturează ca
fiind lipsit de formă și infinit în prezent, ori de așa natură încât va deveni [de la sine] lipsit de formă
și infinit [în viitor / după moarte], fie crede «Chiar dacă încă nu este în acest fel, îl voi face sa fie
așa». În acest caz, este potrivit a se spune că o vedere fixă referitoare la un sine lipsit de formă și
infinit îl obsedează.”
Page 129 of 148
Neconturarea unui sine
„Ananda, în ce fel nu conturează cineva, atunci când nu portretizează un sine? Fie neconturând un
sine posedând formă și finit, acel cineva nu descrie că «Sinele meu este posedă formă și este finit.»;
fie neconturând un sine posedând formă și infinit, acel cineva nu descrie că «Sinele meu este
posedă formă și este infinit.»; fie neconturând un sine lipsit de formă și finit, acel cineva nu descrie
că «Sinele meu este lipsit de formă și finit.»; fie neconturând un sine lipsit de formă și infinit, acel
cineva nu descrie că «Sinele meu este lipsit de formă și infinit.»”
„Acum, acela care neconturând un sine, nu îl portretizează ca posedând formă și finit, nu îl

conturează nici ca posedând formă și fiind finit în prezent, nici de așa natură încât va deveni [de la
sine] cu formă și finit [în viitor / după moarte], nici nu crede că «Chiar dacă încă nu este în acest
fel, îl voi face sa fie așa». În acest caz, este potrivit a se spune că o vedere fixă referitoare la un sine
posedând formă și finit nu îl obsedează.”
„Acela care neconturând un sine, nu îl portretizează ca posedând formă și infinit, nici nu îl

conturează ca posedând formă și fiind infinit în prezent, nici de așa natură încât va deveni [de la
sine] cu formă și infinit [în viitor / după moarte], nici nu crede că «Chiar dacă încă nu este în acest
posedând formă și infinit nu îl obsedează.”
„Acela care neconturând un sine, nu îl portretizează ca fiind lipsit de formă și finit, nici nu îl
conturează ca fiind lipsit de formă și finit în prezent, nici de așa natură încât va deveni [de la sine]
lipsit de formă și finit [în viitor / după moarte], nici nu crede că «Chiar dacă încă nu este în acest
fel, îl voi face sa fie așa.» În acest caz, este potrivit a se spune că o vedere fixă referitoare la un sine
lipsit de formă și finit nu îl obsedează.”
„Acela care neconturând un sine, nu îl portretizează ca fiind lipsit de formă și infinit, nici nu îl
conturează ca fiind lipsit de formă și infinit în prezent, nici de așa natură încât va deveni [de la sine]
lipsit de formă și infinit [în viitor / după moarte], nici nu crede că «Chiar dacă încă nu este în acest
lipsit de formă și infinit nu îl obsedează.”
Presupuneri despre sine
„Ananda, în ce fel presupune cineva atunci când presupune existența unui sine? Presupunând că
senzația este sinele, el presupune: «Senzația este sinele meu» [ori] «Senzația nu este sinele meu:
Sinele meu este insensibil [la senzație]» [ori] «Nici senzația nu este sinele meu, nici sinele meu nu
este insensibil [la senzație], ci mai degrabă sinele meu simte, adică sinele meu este subiect al
simțirii»”
„Acum, aceluia care spune «Senzația este sinele meu» ar trebui să îi fie spus în felul următor:
«Există aceste trei senzații, prietene – senzații plăcute, senzații dureroase și senzații nici plăcute
nici dureroase. Care dintre aceste senzații presupui că este sinele tău?» În momentul în care o
senzație plăcută este simțită, nicio senzație dureroasă sau nici plăcută nici dureroasă nu este simțită.
Doar o senzație plăcută este simțită în acel moment. În momentul în care o senzație dureroasă este
simțită, nicio senzație plăcută sau nici plăcută nici dureroasă nu este simțită. Doar o senzație
Page 130 of 148
dureroasă este simțită în acel moment. În momentul în care o senzație nici plăcută nici dureroasă
este simțită, nici o senzație plăcută, nici o senzație dureroasă nu este simțită. Doar o senzație nici
plăcută nici dureroasă este simțită în acel moment.”
„Acum, o senzație plăcută este inconstantă, produsă, dependentă de condiții, subiect al dispariției,
disoluției, stingerii și încetării. O senzație dureroasă este inconstantă, produsă, dependentă de
condiții, subiect al dispariției, disoluției, stingerii și încetării. O senzație nici plăcută nici dureroasă
este inconstantă, produsă, dependentă de condiții, subiect al dispariției, disoluției, stingerii și
încetării. Simțind o senzație plăcută drept «Sinele meu», atunci, odată cu încetarea acestei senzații
plăcute, «Sinele meu» piere. Simțind o senzație dureroasă drept «Sinele meu», atunci, odată cu
încetarea acestei senzații dureroase, «Sinele meu» piere. Simțind o senzație nici plăcută nici
dureroasă drept «Sinele meu», atunci, odată cu încetarea acestei senzații nici plăcute nici dureroase,
«Sinele meu» piere.”
„Astfel presupune acela care, presupunând în prezentul imediat un sine inconstant, încâlcit în
plăcere și durere, în voia apariției și dispariției, spune «Senzația este sinele meu». Astfel, Ananda,
nu este potrivit a se presupune senzația ca fiind sinele.”
„În ceea ce îl privește pe acela care spune «Senzația nu este sinele meu: Sinele meu este insensibil
[la senzație]», ar trebui să îi fie spus în felul următor: Prietene, acolo unde chiar nimic nu este simțit
(experimentat), ar mai fi gândul «Eu sunt»?”
„Nu, Venerabile Domn.” „Astfel, Ananda, nu este potrivit a se presupune «Senzația nu este sinele
meu: Sinele meu este insensibil [la senzație]».”
„În ceea ce îl privește pe acela care spune «Nici senzația nu este sinele meu, nici sinele meu nu este
insensibil [la senzație], ci mai degrabă sinele meu simte, adică sinele meu este subiect al simțirii»,
ar trebui să îi fie spus în felul următor: Prietene, dacă senzațiile toate și de toate felurile ar înceta cu
desăvârșire, atunci, cu senzațiile dispărute complet datorită încetării lor, ar mai fi gândul «Eu
sunt»?”
„Astfel, Ananda, nu este potrivit a se presupune «Nici senzația nu este sinele meu, nici sinele meu
nu este insensibil [la senzație], ci mai degrabă sinele meu simte, adică sinele meu este subiect al
simțirii»”
„Acum Ananda, atâta timp cât un călugăr nu presupune senzația ca fiind sinele, nici că sinele este
insensibil, nici că «Sinele meu simte, adică sinele meu este subiect al simțirii», nefăcând astfel de
presupuneri, nu este susținut de nimic (nu se agață de nimic) în această lume. Nesusținut, el nu este
agitat. Neagitat, el este total eliberat în interior. El discerne: «Nașterea este epuizată, viața sfântă a
fost trăită, ce trebuia făcut a fost făcut. Nu mai este nimic de continuat în această lume»
„Dacă cineva ar spune referitor la un călugăr a cărui minte este astfel eliberată că «Tathagata există
după moarte» – aceasta este înțelegerea lui, ar greși; că «Tathagata nu există după moarte»… că
«Tathagata și există și nu există după moarte»… că «Tathagata nici există nici nu există după
moarte» – aceasta este înțelegerea lui, ar greși. De ce? Cunoscând în mod direct întinderea
desemnării și a obiectelor desemnării, întinderea expresiei și a obiectelor expresiei, întinderea
conceptelor și a obiectelor conceptelor, întinderea discernământului și a obiectelor
discernământului, întinderea până la care ciclul se învârte: Cunoscând direct acestea, călugărul este
Page 131 of 148
eliberat. [A spune că] «Călugărul eliberat, cunoscând acestea, nu vede, nu știe – aceasta este opinia
lui» ar fi greșit.1”
Șapte stații ale conștiinței
„Ananda, există aceste șapte stații ale conștiinței și două sfere. Care șapte?”
„Există ființe cu diversitate în trup și diversitate în percepție, precum oamenii, deva și unele dintre
ființele din tărâmurile inferioare. Aceasta este prima stație a conștiinței.”
„Există ființe cu diversitate în trup și singularitate în percepție, precum ființele deva din lumile
Brahma, generate de prima jhana și unele dintre ființele din cele patru tărâmuri ale privațiunilor.
Aceasta este a doua stație a conștiinței.”
„Există ființe cu singularitate în trup și diversitate în percepție precum Ființele Deva Radiante.
Aceasta este a treia stație a conștiinței.”
„Există ființe cu singularitate în trup și singularitate în percepție, precum Frumoasele Ființe Deva
Strălucitoare. Aceasta este a patra stație a conștiinței.”
„Există ființe care, odată cu completa transcendere a percepției formei [fizice], odată cu dispariția
percepției rezistenței și fără a ține seama de percepția diversității, [percepând] «Spațiul infinit»,
ajung în dimensiunea spațiului infinit. Aceasta este a cincea stație a conștiinței.”
„Există ființe care, odată cu completa transcendere a dimensiunii spațiului infinit, [percepând]
«Conștiința infinită», ajung în dimensiunea conștiinței infinite. Aceasta este a șasea stație a
conștiinței.”
„Există ființe care, odată cu completa transcendere a dimensiunii conștiinței infinite, [percepând]
«Există nimicul», ajung în dimensiunea nimicului. Aceasta este a șaptea stație a conștiinței.”
„Dimensiunea ființelor non-perceptive și a doua, dimensiunea nici a percepției nici a non-

percepției. [Acestea sunt cele două sfere.]”
„Acum, referitor la prima stație a conștiinței – ființe cu diversitate în trup și diversitate în percepție,
precum oamenii, deva și unele dintre ființele din tărâmurile inferioare: Dacă cineva discerne această
[stație a conștiinței], discerne originea, discerne dispariția, discerne atracțiile ei, discerne piedicile
ei, discerne scăparea din ea, ar fi potrivit, ca urmare a acestui discernământ, să fie încântat aici?”
(Similar cu fiecare dintre stațiile conștiinței rămase și cele două sfere.)
„Ananda, cunoscând – așa cum sunt ele – originea, dispariția, atracțiile, piedicile și scăparea din
aceste șapte stații ale conștiinței și două sfere, un călugăr este eliberat prin lipsa agățării; se spune
despre el că este un călugăr eliberat prin discernământ.”
Page 132 of 148
Opt emancipări
„Ananda, există aceste opt emancipări. Care opt?”
„Posedând formă, vede forme. Aceasta este prima emancipare.”
„Nepercepând formă în interior, vede forma în exterior. Aceasta este a doua emancipare.”
„Este concentrat doar asupra frumosului. Aceasta este a treia emancipare.”
„Odată cu completa transcendere a percepției formei [fizice], odată cu dispariția percepției

rezistenței și fără a ține seama de percepția diversității, [percepând] «Spațiul infinit», intră și
rămâne în dimensiunea spațiului infinit. Aceasta este a patra emancipare.”
„Odată cu completa transcendere a dimensiunii spațiului infinit, [percepând] «Conștiința infinită»,

intră și rămâne în dimensiunea conștiinței infinite. Aceasta este a cincea emancipare.”
„Odată cu completa transcendere a dimensiunii conștiinței infinite, [percepând] «Există nimicul»,

intră și rămâne în dimensiunea nimicului. Aceasta este a șasea emancipare.”
„Odată cu completa transcendere a dimensiunii nimicului, intră și rămâne în dimensiunea nici a

percepției nici a non-percepției. Aceasta este a șaptea emancipare.”
„Odată cu completa transcendere a dimensiunii nici a percepției nici a non- percepției intră și
rămâne în sfârșitul percepției și a senzațiilor. Aceasta este a opta emancipare.”
„Acum, când un călugăr atinge aceste opt emancipări în aceasta ordine, în ordine inversă, în această
ordine și în ordine inversă, când le atinge și iese din ele oricând dorește și pentru atât timp cât
dorește, când prin încetarea fermentațiilor mentale el intră și rămâne în starea lipsită de fermentații,
eliberată de conștiință, de discernământ, după ce a cunoscut-o în mod direct și după ce a realizat-o
aici și acum, se spune despre el că este eliberat în ambele sensuri. Și o altă eliberare în ambele
sensuri, mai înaltă și mai sublimă decât aceasta nu există.”
„Astfel a spus Cel Binecuvântat. Venerabilul Ananda a fost încântat și s-a desfătat în cuvintele Celui
Binecuvântat.”
NOTE
1
Diferitele interpretări a acestei propoziții par a fi greșite. Sensul acestui paragraf, citit în lumina
suttei AN 10.96, este acela că este vorba despre călugărul eliberat, spre deosebire de celelalte patru
interpretări anterioare care sunt atribuite în mod greșit unui călugăr eliberat. În alte cuvinte,
călugărul eliberat nu are opinii referitoare la întrebarea dacă Tathagata există, nu există după
moarte, etc. Acesta ar putea conduce la presupunerea că lipsa opiniilor vine dintr-o lipsă de
cunoștințe și viziune. Descrierea cunoștințelor pe care acesta le dobândește pe drumul eliberării
infirmă această presupunere. El știe, vede, și ceea ce știe și vede despre limitările limbajului și
conceptelor indică faptul că întrebarea dacă Tathagata există după moarte ar trebui lăsată de-o parte
Page 133 of 148
Kalama Sutta – Catre Kalama-si
Aceasta este o traducere a suttei Kalama Sutta – Către Kalama-și din Anguttara Nikaya 3.65
Am auzit că odată Cel Binecuvântat, pe când făcea un tur printre Kosalani, împreună cu un grup
mare de călugări, a ajuns la Kesaputta, un oraș al celor din neamul Kalama. Aceștia auziseră
spunându-se: „Gotama contemplativul – fiul Sakyanilor, plecat din clanul Sakya – a ajuns la
Kesaputta. Și despre Maestrul Gotama, această înaltă reputație s-a răspândit: «El este cu adevărat
Binecuvântat, merituos și corect deșteptat prin sine însuși, desăvârșit în cunoaștere și conduită,
ajuns departe, un cunoscător al universului, un profesor neîntrecut pentru cei gata de a fi învățați,
învățătorul ființelor umane și divine, treaz, binecuvântat. El a făcut cunoscută – după ce a realizat
prin cunoaștere directă – această lume cu ai ei deva, mara și brahma, cu ale ei generații de preoți și
contemplativi, cu conducătorii ei și cu oamenii obișnuiți; a explicat Dhamma cea admirabilă la
început, admirabilă la mijloc și admirabilă la sfârșit; a expus viața sfântă în esența și cu
particularitățile ei, pe de-a-ntregul perfectă, fără pereche de pură. Este bine să vezi pe cineva atât de
merituos.»”
Astfel, Kalama-șii din Kesaputta au mers la Cel Binecuvântat. Când au ajuns acolo, unii dintre ei s-
au înclinat și i-au sta alături. Alții au schimbat saluturi curtenitoare cu el și, după schimbul de
saluturi prietenești și curtenitoare, s-au așezat alături. Unii dintre ei s-au așezat alături de el după
ce l-au salutat cu palmele lipite și puse în dreptul inimii. Alții s-au așezat după ce și-au anunțat
numele și clanul. Unii dintre ei doar s-au așezat în tăcere.
Cum stăteau toți acolo, Kalama-șii din Kesaputta i s-au adresat Celui Binecuvântat: „Doamne,
există unii preoți și contemplativi care vin în Kesaputta. Ei expun și glorifică propriile lor doctrine,
dar doctrinele altora le critică, le ponegresc, arată dispreț pentru ele, le discreditează. Apoi, alți
preoți și contemplativi vin în Kesaputta. Ei expun și glorifică propriile lor doctrine, dar doctrinele
altora le critică, le ponegresc, arată dispreț pentru ele, le discreditează. Ei ne lasă total nesiguri și în
îndoială: Care dintre acești venerabili preoți și contemplativi spune adevărul și care minte?”
„Bine înțeles că sunteți nesiguri, Kalama-și! Bine înțeles că vă îndoiți. Atunci când există motive
de îndoială, nesiguranța ia naștere. Deci, în acest caz, Kalama-și, nu vă luați după vorbe, după
legende, după tradiții, după scripturi, după conexiunile logice, după deducție, după analogii, după
înțelegerea apărută prin cântărirea vederilor, după probabilități sau după gândul: «Acest
contemplativ este învățătorul nostru». Doar când știți prin voi înșivă, prin cunoașterea proprie că
«Aceste calități sunt proaste, aceste calități sunt de blamat, aceste calități sunt criticate de către cei
înțelepți, aceste calități, atunci când sunt încercate și efectuate duc la vătămare și suferință» –
atunci ar trebui să le abandonați.”
„Ce credeți, Kalama-și? Atunci când lăcomia răsare într-o persoană, apare ea pentru bunăstarea sau
pentru vătămarea acelei persoane?”
„Pentru vătămare, Doamne.”
„Iar această persoană lacomă, copleșită de lăcomie, cu mintea posedată de lăcomie, ucide ființele
vii, ia ceea ce nu îi este oferit, se duce după soția altuia, spune minciuni și îi convinge și pe alții să
facă la fel, toate acestea având ca rezultat vătămarea și suferința pe termen lung.”
„Da, Doamne.”
Page 134 of 148
„Acum, ce credeți, Kalama-și? Atunci când aversiunea răsare într-o persoană, apare ea pentru
bunăstarea sau pentru vătămarea acelei persoane?”
„Pentru vătămare, Doamne”
„Iar această persoană plină de aversiune, copleșită de aversiune, cu mintea posedată de aversiune,
ucide ființele vii, ia ceea ce nu îi este oferit, se duce după soția altuia, spune minciuni și îi convinge
și pe alții să facă la fel, toate acestea având ca rezultat vătămarea și suferința pe termen lung.”
„Da, Doamne.”
„Acum, ce credeți, Kalama-și? Atunci când iluzia răsare într-o persoană, apare ea pentru bunăstarea
sau pentru vătămarea acelei persoane?”
“Pentru vătămare, Doamne.”
„Iar această persoană amăgită, copleșită de iluzie, cu mintea posedată de iluzie, ucide ființele vii, ia
ceea ce nu îi este oferit, se duce după soția altuia, spune minciuni și îi convinge și pe alții să facă la
fel, toate acestea având ca rezultat vătămarea și suferința pe termen lung.”
„Da, Doamne.”
„Deci ce credeți, Kalama-și? Sunt aceste calități bune sau rele?”
„Rele, Doamne.”
„Sunt ele de blamat sau nu?”
„De blamat, Doamne”
„Criticate de către cei înțelepți sau lăudate de către cei înțelepți?”
„Criticate de către cei înțelepți, Doamne.”
„Atunci când sunt încercate și efectuate, duc ele la vătămare și suferință, sau nu?”
„Când sunt încercate și efectuate, ele duc la vătămare și suferință. Astfel este părerea noastră.”
„Deci, așa cum am spus, Kalama-și: nu vă luați după vorbe, după legende, după tradiții, după
scripturi, după conexiunile logice, după deducție, după analogii, după înțelegerea apărută prin
cântărirea vederilor, după probabilități sau după gândul: «Acest contemplativ este învățătorul
nostru». Doar când știți prin voi înșivă, prin cunoașterea proprie că «Aceste calități sunt proaste,
aceste calități sunt de blamat, aceste calități sunt criticate de către cei înțelepți, aceste calități,
atunci când sunt încercate și efectuate duc la vătămare și suferință» – atunci ar trebui să le
abandonați. Astfel a fost spus. Și în legătură cu aceste lucruri a fost spus.”
„Acum, Kalama-și, nu vă luați după vorbe, după legende, după tradiții, după scripturi, după
conexiunile logice, după deducție, după analogii, după înțelegerea apărută prin cântărirea vederilor,
după probabilități sau după gândul: «Acest contemplativ este învățătorul nostru». Doar când știți
prin voi înșivă, prin cunoașterea proprie că «Aceste calități sunt bune, aceste calități nu pot fi
blamate, aceste calități sunt lăudate de către cei înțelepți, aceste calități, atunci când sunt încercate
Page 135 of 148
și efectuate duc la bunăstare și fericire» – atunci ar trebui să practicați și să vă țineți de aceste

calități.”
„Ce credeți, Kalama-și? Când lipsa lăcomiei răsare într-o persoană, apare ea pentru bunăstarea sau
pentru vătămarea acelei persoane?”
„Pentru bunăstare, Doamne!”
„Iar această persoană care nu este lacomă, care nu este copleșită de lăcomie, care nu are mintea
posedată de lăcomie, nu ucide ființe vii, nu ia ceea ce nu îi este oferit, nu se duce după soția altuia,
nu spune minciuni, nici nu-i face pe alții să acționeze greșit, toate acestea având ca rezultat
bunăstarea și fericirea pe termen lung.”
„Da, Doamne”
„Ce credeți, Kalama-și? Atunci când lipsa aversiunii răsare într-o persoană, apare ea pentru
bunăstarea sau pentru vătămarea acelei persoane?”
„Pentru bunăstare, Doamne.”
„Iar această persoană lipsită de aversiune, care nu este copleșită de aversiune, care nu are mintea
posedată de aversiune, nu ucide ființe vii, nu ia ceea ce nu îi este oferit, nu se duce după soția altuia,
nu spune minciuni, nici nu-i face pe alții să acționeze greșit, toate acestea având ca rezultat
bunăstarea și fericirea pe termen lung.”
„Da, Doamne.”
„Ce credeți, Kalama-și? Atunci când lipsa iluziei răsare într-o persoană, apare ea pentru bunăstarea
sau pentru vătămarea acelei persoane?”
„Pentru bunăstare, Doamne.”
„Iar această persoană lipsită de amăgire, care nu este copleșită de iluzie, care nu are mintea
posedată de iluzie, nu ucide ființe vii, nu ia ceea ce nu îi este oferit, nu se duce după soția altuia, nu
spune minciuni, nici nu-i face pe alții să acționeze greșit, toate acestea având ca rezultat bunăstarea
și fericirea pe termen lung.”
„Da, Doamne.”
„Deci ce credeți, Kalama-și? Sunt aceste calități bune sau rele?”
„Bune, Doamne.”
„Sunt ele de blamat sau nu?”
„Nu pot fi blamate, Doamne”
„Criticate de către cei înțelepți sau lăudate de către cei înțelepți?”
„Lăudate de către cei înțelepți, Doamne.”
„Atunci când sunt încercate și efectuate, duc ele la vătămare și suferință, sau nu?”
Page 136 of 148
„Când sunt încercate și efectuate, ele duc la bunăstare și fericire. Astfel este părerea noastră.”
„Deci, așa cum am spus, Kalama-și: nu vă luați după vorbe, după legende, după tradiții, după
scripturi, după conexiunile logice, după deducție, după analogii, după înțelegerea apărută prin
cântărirea vederilor, după probabilități sau după gândul: «Acest contemplativ este învățătorul
nostru». Doar când știți prin voi înșivă, prin cunoașterea proprie că «Aceste calități sunt bune,
aceste calități nu pot fi blamate, aceste calități sunt lăudate de către cei înțelepți, aceste calități,
atunci când sunt încercate și efectuate duc la bunăstare și fericire» – atunci ar trebui să practicați și
să vă țineți de aceste calități. Astfel a fost spus. Și în legătură cu aceste lucruri a fost spus.”
„Acum, Kalama-și, cineva care este un nobil discipol – fiind astfel lipsit de lăcomie, lipsit de
reavoință, neamăgit, atent și hotărât – pătrunde necontenit în prima direcție [est], la fel ca și în a
doua, a treia și a patra direcție, cu o conștiență îmbibată de bunăvoință. Astfel el pătrunde
necontenit deasupra și dedesubt, de jur împrejur, peste tot și în toate aspectele universul
atotcuprinzător, cu o conștiență îmbibată de bunăvoință: abundent, expansiv, de nemăsurat, eliberat
de ostilitate, eliberat de reavoință.”
„El pătrunde necontenit către prima direcție [est], la fel ca și înspre a doua, a treia și a patra
direcție, cu o conștiență îmbibată de compasiune. Astfel el pătrunde necontenit deasupra și
dedesubt, de jur împrejur, peste tot și în toate aspectele universul atotcuprinzător, cu o conștiență
îmbibată de compasiune: abundent, expansiv, de nemăsurat, eliberat de ostilitate, eliberat de
reavoință.”
direcție, cu o conștiență îmbibată de apreciere. Astfel el pătrunde necontenit deasupra și dedesubt,
de jur împrejur, peste tot și în toate aspectele universul atotcuprinzător, cu o conștiență îmbibată de
apreciere: abundent, expansiv, de nemăsurat, eliberat de ostilitate, eliberat de reavoință.”
direcție, cu o conștiență îmbibată de calm. Astfel el pătrunde necontenit deasupra și dedesubt, de
jur împrejur, peste tot și în toate aspectele universul atotcuprinzător, cu o conștiență îmbibată de
calm: abundent, expansiv, de nemăsurat, eliberat de ostilitate, eliberat de reavoință.”
„Acum, Kalama-și, cineva care este un nobil discipol – mintea lui fiind astfel eliberată de ostilitate,
eliberată de reavoință, necontaminată și pură – dobândește patru încredințări chiar aici și acum:
«Dacă există o lume după moarte, dacă există un fruct al acțiunii corecte sau incorecte întreprinse,
atunci aceasta este baza conform căreia, odată cu prăbușirea corpului, după moarte, voi apărea într-
o destinație bună, o lume paradisiacă». Aceasta este prima încredințare pe care o dobândește.
«Dar dacă nu există o lume după moarte, dacă nu există un fruct al acțiunii corecte sau incorecte
întreprinse, atunci chiar aici, în viața prezentă, existența mea este una plăcută – eliberată de
ostilitate, eliberată de reavoință, eliberată de probleme și necazuri». Aceasta este a doua
încredințare pe care o dobândește.
«Dacă răul este făcut prin acțiune, eu nici măcar nu am dorit răul, niciunei persoane. Nefăcând nicio
acțiune rea, de unde m-ar putea atinge suferința?» Aceasta este a treia încredințare pe care o
dobândește.
«Dacă niciun rău nu este făcut prin acțiune, atunci mă pot considera pur în ambele cazuri». Aceasta
este a patra încredințare pe care o dobândește.
Page 137 of 148
Cineva care este un nobil discipol – mintea lui fiind astfel eliberată de ostilitate, eliberată de
reavoință, necontaminată și pură – dobândește aceste patru încredințări chiar aici și acum.”
„Așa este, o, tu, Cel Binecuvântat. Așa este, o, tu, Cel Departe Ajuns. Cineva care este un nobil
discipol – mintea lui fiind astfel eliberată de ostilitate, eliberată de reavoință, necontaminată și pură
– dobândește patru încredințări chiar aici și acum:
«Dacă există o lume după moarte, dacă există un fruct al acțiunii corecte sau incorecte întreprinse,
atunci aceasta este baza conform căreia, odată cu prăbușirea corpului, după moarte, voi apărea într-
o destinație bună, o lume paradisiacă». Aceasta este prima încredințare pe care o dobândește.
«Dar dacă nu există o lume după moarte, dacă nu există un fruct al acțiunii corecte sau incorecte
întreprinse, atunci chiar aici, în viața prezentă, existența mea este una plăcută – eliberată de
ostilitate, eliberată de reavoință, eliberată de probleme și necazuri». Aceasta este a doua
încredințare pe care o dobândește.
«Dacă răul este făcut prin acțiune, eu nici măcar nu am dorit răul, niciunei persoane. Nefăcând nicio
acțiune rea, de unde m-ar putea atinge suferința?» Aceasta este a treia încredințare pe care o
dobândește.
«Dacă niciun rău nu este făcut prin acțiune, atunci mă pot considera pur în ambele cazuri». Aceasta
este a patra încredințare pe care o dobândește.
Cineva care este un nobil discipol – mintea lui fiind astfel eliberată de ostilitate, eliberată de
reavoință, necontaminată și pură – dobândește aceste patru încredințări chiar aici și acum.”
„Magnific, doamne! Magnific! La fel cum cineva ar îndrepta un obiect răsturnat, cum ar arăta ceea
ce a fost ascuns, cum i-ar descoperi calea unuia care s-a rătăcit, sau cum ar ține o lampă în întuneric
astfel încât ochii să poată vedea formele, tot așa Cel Binecuvântat – prin multe înlănțuiri ale
raționamentului – a făcut ca Dhamma să ne fie clară. Mergem către Cel Binecuvântat pentru
refugiu, către Dhamma și către Sangha, comunitatea călugărilor. Fie ca Cel Binecuvântat să-și
amintească de noi ca adepți laici care am mers către el pentru refugiu, începând chiar din această zi,
pentru toată viața.”
Introduction...................................................................Error! Bookmark not defined.

THE MAJJHIMA NIKAYA AS A COLLECTION.............Error! Bookmark not
defined.
THE BUDDHA IN THE MAJJHIMA NIKAYA. .Error! Bookmark not defined.
THE FOUR NOBLE TRUTHS............................Error! Bookmark not defined.
THE TEACHING OF NON-SELF.......................Error! Bookmark not defined.
THE ORIGIN AND CESSATION OF SUFFERING.........Error! Bookmark not
defined.
NIBBANA............................................................Error! Bookmark not defined.
THE WAY TO THE CESSATION OF SUFFERING..........Error! Bookmark not
defined.
THE GRADUAL TRAINING..............................Error! Bookmark not defined.
Page 138 of 148
APPROACHES TO MEDITATION.....................Error! Bookmark not defined.

THE FOUR PLANES OF LIBERATION............Error! Bookmark not defined.
THE ARAHANT..................................................Error! Bookmark not defined.
KAMMA AND REBIRTH...................................Error! Bookmark not defined.
THE BUDDHA AND HIS CONTEMPORARIES.............Error! Bookmark not
defined.
TECHNICAL NOTES..........................................Error! Bookmark not defined.
THE REPETITIONS............................................Error! Bookmark not defined.
DHAMMA...........................................................Error! Bookmark not defined.
NAMARUPA.......................................................Error! Bookmark not defined.
BRAHMA............................................................Error! Bookmark not defined.
A NOTE ON PRONUNCIATION........................Error! Bookmark not defined.
MAJOR CHANGES IN TERMINOLOGY..........Error! Bookmark not defined.
A Summary of the 152 Suttas.......................................Error! Bookmark not defined.
PART ONE: THE ROOT FIFTY DISCOURSES.Error! Bookmark not defined.
PART TWO: THE MIDDLE FIFTY DISCOURSES..........Error! Bookmark not
defined.
PART THREE: THE FINAL FIFTY DISCOURSES..........Error! Bookmark not
defined.
1. Mulapariyaya Sutta - The Root of All Things...........Error! Bookmark not defined.
(THE ORDINARY PERSON)..............................Error! Bookmark not defined.
(THE DISCIPLE IN HIGHER TRAINING)........Error! Bookmark not defined.
(THE ARAHANT - I)...........................................Error! Bookmark not defined.
(THE ARAHANT - II).........................................Error! Bookmark not defined.
(THE ARAHANT – III).......................................Error! Bookmark not defined.
(THE ARAHANT - IV)........................................Error! Bookmark not defined.
(THE TATHAGATA - I).......................................Error! Bookmark not defined.
(THE TATHAGATA - II)......................................Error! Bookmark not defined.
2. Sabbasava Sutta - All the Taints................................Error! Bookmark not defined.
(SUMMARY).......................................................Error! Bookmark not defined.
(TAINTS TO BE ABANDONED BY SEEING). .Error! Bookmark not defined.
(TAINTS TO BE ABANDONED BY RESTRAINING)....Error! Bookmark not
defined.
(TAINTS TO BE ABANDONED BY USING)....Error! Bookmark not defined.
(TAINTS TO BE ABANDONED BY ENDURING)..........Error! Bookmark not
defined.
(TAINTS TO BE ABANDONED BY AVOIDING)............Error! Bookmark not
defined.
(TAINTS TO BE ABANDONED BY REMOVING).........Error! Bookmark not
defined.
(TAINTS TO BE ABANDONED BY DEVELOPING)......Error! Bookmark not
defined.
3. Dhammadayada Sutta - Heirs in Dhamma................Error! Bookmark not defined.
4. Bhayabherava Sutta - Fear and Dread.......................Error! Bookmark not defined.
5. Anangana Sutta - Without Blemishes........................Error! Bookmark not defined.
6. Akankheyya Sutta - If a Bhikkhu Should Wish.........Error! Bookmark not defined.
Page 139 of 148
7. Vatthupama Sutta - The Simile of the Cloth..............Error! Bookmark not defined.

8. Sallekha Sutta - Effacement......................................Error! Bookmark not defined.
(THE EIGHT ATTAINMENTS)..........................Error! Bookmark not defined.
(EFFACEMENT).................................................Error! Bookmark not defined.
(INCLINATION OF MIND)................................Error! Bookmark not defined.
(AVOIDANCE)....................................................Error! Bookmark not defined.
(THE WAY LEADING UPWARDS)....................Error! Bookmark not defined.
(THE WAY OF EXTINGUISHING)....................Error! Bookmark not defined.
(CONCLUSION).................................................Error! Bookmark not defined.
9. Sammaditthi Sutta - Right View................................Error! Bookmark not defined.
10. Satipatthana Sutta - The Foundations of Mindfulness...........Error! Bookmark not
defined.
(CONTEMPLATION OF THE BODY)...............Error! Bookmark not defined.
(INSIGHT)...........................................................Error! Bookmark not defined.
(CONTEMPLATION OF FEELING)..................Error! Bookmark not defined.
(CONTEMPLATION OF MIND)........................Error! Bookmark not defined.
(CONTEMPLATION OF MIND-OBJECTS)......Error! Bookmark not defined.
11. Culasihanada Sutta - The Shorter Discourse on the Lion’s Roar..Error! Bookmark
not defined.
12. Mahasihanada Sutta - The Greater Discourse on the Lion’s Roar Error! Bookmark
not defined.
(FOUR KINDS OF INTREPIDITY)....................Error! Bookmark not defined.
(THE EIGHT ASSEMBLIES)..............................Error! Bookmark not defined.
(FOUR KINDS OF GENERATION)...................Error! Bookmark not defined.
(THE FIVE DESTINATIONS AND NIBBANA) Error! Bookmark not defined.
(THE BODHISATTA’S AUSTERITIES).............Error! Bookmark not defined.
13. Mahadukkhakkhandha Sutta - The Greater Discourse on the Mass of Suffering
......................................................................................Error! Bookmark not defined.
(SENSUAL PLEASURES)..................................Error! Bookmark not defined.
(MATERIAL FORM)...........................................Error! Bookmark not defined.
(FEELINGS)........................................................Error! Bookmark not defined.
14. Culadukkhakkhandha Sutta - The Shorter Discourse on the Mass of Suffering
15. Anumana Sutta - Inference......................................Error! Bookmark not defined.
16. Cetokhila Sutta - The Wilderness in the Heart........Error! Bookmark not defined.
17. Vanapattha Sutta - Jungle Thickets..........................Error! Bookmark not defined.
18. Madhupindika Sutta - The Honeyball.....................Error! Bookmark not defined.
19. Dvedhavitakka Sutta - Two Kinds of Thought........Error! Bookmark not defined.
Page 140 of 148
20. Vitakkasanthana Sutta - The Removal of Distracting Thoughts...Error! Bookmark

not defined.
21. Kakacupama Sutta - The Simile of the Saw............Error! Bookmark not defined.
22. Alagaddupama Sutta - The Simile of the Snake (SETTING).Error! Bookmark not
defined.
(THE SIMILE OF THE SNAKE)........................Error! Bookmark not defined.
(THE SIMILE OF THE RAFT)...........................Error! Bookmark not defined.
(STANDPOINTS FOR VIEWS)..........................Error! Bookmark not defined.
(AGITATION)......................................................Error! Bookmark not defined.
(IMPERMANENCE AND NOT SELF)...............Error! Bookmark not defined.
(THE ARAHANT)...............................................Error! Bookmark not defined.
(MISREPRESENTATION OF THE TATHAGATA)..........Error! Bookmark not
defined.
(NOT YOURS).....................................................Error! Bookmark not defined.
(IN THIS DHAMMA)..........................................Error! Bookmark not defined.
23. Vammika Sutta - The Ant-hill.................................Error! Bookmark not defined.
24. Rathavinita Sutta - The Relay Chariots...................Error! Bookmark not defined.
25. Nivapa Sutta - The Bait...........................................Error! Bookmark not defined.
26. Ariyapariyesana Sutta - The Noble Search..............Error! Bookmark not defined.
TWO KINDS OF SEARCH.................................Error! Bookmark not defined.
(THE SEARCH FOR ENLIGHTENMENT)........Error! Bookmark not defined.
(ENLIGHTENMENT).........................................Error! Bookmark not defined.
(THE TEACHING OF THE DHAMMA)............Error! Bookmark not defined.
(SENSUAL PLEASURE)....................................Error! Bookmark not defined.
27. Culahatthipadopama Sutta - The Shorter Discourse on the Simile of the Elephant’s
Footprint.......................................................................Error! Bookmark not defined.
28. Mahahatthipadopama Sutta - The Greater Discourse on the Simile of the
Elephant’s Footprint......................................................Error! Bookmark not defined.
(THE EARTH ELEMENT)..................................Error! Bookmark not defined.
(THE WATER ELEMENT)..................................Error! Bookmark not defined.
(THE FIRE ELEMENT)......................................Error! Bookmark not defined.
(THE AIR ELEMENT)........................................Error! Bookmark not defined.
29. Mahasaropama Sutta - The Greater Discourse on the Simile of the Heartwood
30. Culasaropama Sutta - The Shorter Discourse on the Simile of the Heartwood
31. Culagosinga Sutta - The Shorter Discourse in Gosinga.........Error! Bookmark not
defined.
32. Mahagosinga Sutta - The Greater Discourse in Gosinga.......Error! Bookmark not
defined.
33. Mahagopalaka Sutta - The Greater Discourse on the Cowherd....Error! Bookmark
not defined.
34. Culagopalaka Sutta - The Shorter Discourse on the Cowherd.....Error! Bookmark
Page 141 of 148
not defined.
35. Culasaccaka Sutta - The Shorter Discourse to Saccaka.........Error! Bookmark not
defined.
36. Mahasaccaka Sutta - The Greater Discourse to Saccaka.......Error! Bookmark not
defined.
37 Culatanhasankhaya Sutta The Shorter Discourse on the Destruction of Craving
38. Mahatanhasankhaya Sutta - The Greater Discourse on the Destruction of Craving
(SETTING)..........................................................Error! Bookmark not defined.
(CONDITIONALITY OF CONSCIOUSNESS). .Error! Bookmark not defined.
(GENERAL QUESTIONNAIRE ON BEING)....Error! Bookmark not defined.
(NUTRIMENT AND DEPENDENT ORIGINATION)......Error! Bookmark not
defined.
(FORWARD EXPOSITION ON ARISING)........Error! Bookmark not defined.
(REVERSE ORDER QUESTIONNAIRE ON ARISING). Error! Bookmark not
defined.
(RECAPITULATION ON ARISING)..................Error! Bookmark not defined.
(FORWARD EXPOSITION ON CESSATION)...Error! Bookmark not defined.
(REVERSE ORDER QUESTIONNAIRE ON CESSATION). .Error! Bookmark
not defined.
(RECAPITULATION ON CESSATION)............Error! Bookmark not defined.
(PERSONAL KNOWLEDGE)............................Error! Bookmark not defined.
(THE ROUND OF EXISTENCE: CONCEPTION TO MATURITY).........Error!
Bookmark not defined.
(THE CONTINUATION OF THE ROUND).......Error! Bookmark not defined.
(THE ENDING OF THE ROUND: THE GRADUAL TRAINING)............Error!
(THE ENDING OF THE ROUND: FULL CESSATION). .Error! Bookmark not
defined.
39. Maha-Assapura Sutta - The Greater Discourse at Assapura. .Error! Bookmark not
defined.
(CONDUCT AND LIVELIHOOD)......................Error! Bookmark not defined.
(RESTRAINT OF THE SENSES).......................Error! Bookmark not defined.
(MODERATION IN EATING)............................Error! Bookmark not defined.
(WAKEFULNESS)..............................................Error! Bookmark not defined.
(MINDFULNESS AND FULL AWARENESS)...Error! Bookmark not defined.
(ABANDONING OF THE HINDRANCES).......Error! Bookmark not defined.
(THE FOUR JHANAS)........................................Error! Bookmark not defined.
(THE THREE TRUE KNOWLEDGES)..............Error! Bookmark not defined.
(THE ARAHANT)...............................................Error! Bookmark not defined.
40. Cula-Assapura Sutta - The Shorter Discourse at Assapura....Error! Bookmark not
defined.
41. Saleyyaka Sutta - The Brahmins of Sala.................Error! Bookmark not defined.
42. Veranjaka Sutta - The Brahmins of Veranja............Error! Bookmark not defined.
Page 142 of 148
43. Mahavedalla Sutta - The Greater Series of Questions and Answers................Error!

(WISDOM)..........................................................Error! Bookmark not defined.
(CONSCIOUSNESS)...........................................Error! Bookmark not defined.
(FEELING)..........................................................Error! Bookmark not defined.
(PERCEPTION)...................................................Error! Bookmark not defined.
(KNOWABLE BY MIND ALONE).....................Error! Bookmark not defined.
(RIGHT VIEW)....................................................Error! Bookmark not defined.
(BEING)...............................................................Error! Bookmark not defined.
(THE FIRST JHANA)..........................................Error! Bookmark not defined.
(THE FIVE FACULTIES)....................................Error! Bookmark not defined.
(VITAL FORMATIONS).....................................Error! Bookmark not defined.
(DELIVERANCE OF MIND)..............................Error! Bookmark not defined.
44. Culavedalla Sutta - The Shorter Series of Questions and Answers.................Error!
(PERSONALITY)................................................Error! Bookmark not defined.
(PERSONALITY VIEW).....................................Error! Bookmark not defined.
(THE NOBLE EIGHTFOLD PATH)....................Error! Bookmark not defined.
(CONCENTRATION)..........................................Error! Bookmark not defined.
(FORMATIONS)..................................................Error! Bookmark not defined.
(THE ATTAINMENT OF CESSATION).............Error! Bookmark not defined.
(FEELING)..........................................................Error! Bookmark not defined.
(UNDERLYING TENDENCIES)........................Error! Bookmark not defined.
(COUNTERPARTS).............................................Error! Bookmark not defined.
45. Culadhammasamadana Sutta - The Shorter Discourse on Ways of Undertaking
Things...........................................................................Error! Bookmark not defined.
46. Mahadhammasamadana Sutta - The Greater Discourse on Ways of Undertaking
Things...........................................................................Error! Bookmark not defined.
(THE IGNORANT PERSON)..............................Error! Bookmark not defined.
(THE WISE PERSON).........................................Error! Bookmark not defined.
(THE FOUR WAYS)............................................Error! Bookmark not defined.
(THE SIMILES)...................................................Error! Bookmark not defined.
47. Vmamsaka Sutta - The Inquirer..............................Error! Bookmark not defined.
48. Kosambiya Sutta - The Kosambians.......................Error! Bookmark not defined.
49. Brahmanimantanika Sutta - The Invitation of a Brahma.......Error! Bookmark not
defined.
50. Maratajjaniya Sutta - The Rebuke to Mara.............Error! Bookmark not defined.
51. Kandaraka Sutta - To Kandaraka.............................Error! Bookmark not defined.
52. Atthakanagara Sutta - The Man from Atthakanagara.............Error! Bookmark not
defined.
53. Sekha Sutta - The Disciple in Higher Training........Error! Bookmark not defined.
54. Potaliya Sutta - To Potaliya.....................................Error! Bookmark not defined.
55. Jivaka Sutta - To Jivaka...........................................Error! Bookmark not defined.
Page 143 of 148
56. Upali Sutta - To Upali.............................................Error! Bookmark not defined.

57. Kukkuravatika Sutta - The Dog-duty Ascetic..........Error! Bookmark not defined.
58. Abhayarajakumara Sutta - To Prince Abhaya..........Error! Bookmark not defined.
59. Bahuvedaniya Sutta - The Many Kinds of Feeling. Error! Bookmark not defined.
60. Apannaka Sutta - The Incontrovertible Teaching....Error! Bookmark not defined.
(I. THE DOCTRINE OF NIHILISM)..................Error! Bookmark not defined.
(II. THE DOCTRINE OF NON-DOING)............Error! Bookmark not defined.
(III. THE DOCTRINE OF NON-CAUSALITY). Error! Bookmark not defined.
(IV. THERE ARE NO IMMATERIAL REALMS).............Error! Bookmark not
defined.
(V. THERE IS NO CESSATION OF BEING).....Error! Bookmark not defined.
(FOUR KINDS OF PERSONS)...........................Error! Bookmark not defined.
61. Ambalatthikarahulovada Sutta - Advice to Rahula at Ambalatthika...............Error!
62. Maharahulovada Sutta - The Greater Discourse of Advice to Rahula.............Error!
(THE FOUR GREAT ELEMENTS).....................Error! Bookmark not defined.
63. Culamalunkya Sutta - The Shorter Discourse to Malunkyaputta. Error! Bookmark
not defined.
64. Mahamalunkya Sutta - The Greater Discourse to MalunkyaputtaError! Bookmark
not defined.
65. Bhaddali Sutta - To Bhaddali..................................Error! Bookmark not defined.
66. Latukikopama Sutta - The Simile of the Quail........Error! Bookmark not defined.
67. Catuma Sutta - At Catuma......................................Error! Bookmark not defined.
68. Nalakapana Sutta - At Nalakapana..........................Error! Bookmark not defined.
69. Gulissani Sutta - Gulissani......................................Error! Bookmark not defined.
70. Kitagiri Sutta - At Kitagiri......................................Error! Bookmark not defined.
71. Tevijjavacchagotta Sutta - To Vacchagotta on the Threefold True Knowledge
72. Aggivacchagotta Sutta - To Vacchagotta on Fire.....Error! Bookmark not defined.
73. Mahavacchagotta Sutta - The Greater Discourse to Vacchagotta. Error! Bookmark
not defined.
74. Dighanakha Sutta - To Dighanakha.........................Error! Bookmark not defined.
75. Magandiya Sutta - To Magandiya...........................Error! Bookmark not defined.
76. Sandaka Sutta - To Sandaka....................................Error! Bookmark not defined.
77.Mahasakuludayi Sutta - The Greater Discourse to Sakuludayin.. .Error! Bookmark
not defined.
(I. THE HIGHER VIRTUE).................................Error! Bookmark not defined.
(II. KNOWLEDGE AND VISION.......................Error! Bookmark not defined.
(III. THE HIGHER WISDOM)............................Error! Bookmark not defined.
(IV. THE FOUR NOBLE TRUTHS)....................Error! Bookmark not defined.
Page 144 of 148
(V. THE WAY TO DEVELOP WHOLESOME STATES). .Error! Bookmark not

defined.
78. Samanamandika Sutta - Samanamandikaputta........Error! Bookmark not defined.
79. Culasakuludayi Sutta - The Shorter Discourse to Sakuludayin....Error! Bookmark
not defined.
80. Vekhanassa Sutta - To Vekhanassa..........................Error! Bookmark not defined.
81. Ghatikara Sutta - Ghatikara the Potter....................Error! Bookmark not defined.
82. Ratthapala Sutta - On Ratthapala............................Error! Bookmark not defined.
83. Makhadeva Sutta - King Makhadeva......................Error! Bookmark not defined.
84. Madhura Sutta - At Madhura...................................Error! Bookmark not defined.
85. Bodhirajakumara Sutta - To Prince Bodhi...............Error! Bookmark not defined.
86. Angulimala Sutta - On Angulimala.........................Error! Bookmark not defined.
87. Piyajatika Sutta - Born from Those Who Are Dear. Error! Bookmark not defined.
88. Bahitika Sutta - The Cloak......................................Error! Bookmark not defined.
89. Dhammacetiya Sutta - Monuments to the DhammaError! Bookmark not defined.
90. Kannakatthala Sutta - At Kannakatthala..................Error! Bookmark not defined.
91. Brahmayu Sutta - Brahmayu...................................Error! Bookmark not defined.
92. Sela Sutta - To Sela.................................................Error! Bookmark not defined.
93. Assalayana Sutta - To Assalayana...........................Error! Bookmark not defined.
94. Ghotamukha Sutta - To Ghotamukha......................Error! Bookmark not defined.
95. Canki Sutta - With Canki........................................Error! Bookmark not defined.
96. Esukari Sutta - To Esukari.......................................Error! Bookmark not defined.
97. Dhananjani Sutta - To Dhananjani..........................Error! Bookmark not defined.
98. Vasettha Sutta - To Vasettha....................................Error! Bookmark not defined.
99. Subha Sutta - To Subha...........................................Error! Bookmark not defined.
100. Sangarava Sutta - To Sangarava............................Error! Bookmark not defined.
101. Devadaha Sutta - At Devadaha..............................Error! Bookmark not defined.
102. Pancattaya Sutta - The Five and Three..................Error! Bookmark not defined.
(SPECULATIONS ABOUT THE PAST).............Error! Bookmark not defined.
(NIBBANA HERE AND NOW)..........................Error! Bookmark not defined.
103. Kinti Sutta - What Do You Think About Me?.......Error! Bookmark not defined.
104. Samagama Sutta - At Samagama..........................Error! Bookmark not defined.
105. Sunakkhatta Sutta - To Sunakkhatta......................Error! Bookmark not defined.
106. Anenjasappaya Sutta - The Way to the Imperturbable.........Error! Bookmark not
defined.
(THE IMPERTURBABLE)..................................Error! Bookmark not defined.
(THE BASE OF NOTHINGNESS)......................Error! Bookmark not defined.
Page 145 of 148
(THE BASE OF NEITHER-PERCEPTION-NOR-NON-PERCEPTION). .Error!

(NIBBANA).........................................................Error! Bookmark not defined.
107. Ganakamoggallana Sutta - To Ganaka Moggallana.............Error! Bookmark not
defined.
108. Gopakamoggallana Sutta - With Gopaka Moggallana.........Error! Bookmark not
defined.
109. Mahapunnama Sutta - The Greater Discourse on the Full-moon Night........Error!
110. Culapunnama Sutta - The Shorter Discourse on the Full-moon Night..........Error!
111. Anupada Sutta - One by One As They Occurred...Error! Bookmark not defined.
112. Chabbisodhana Sutta - The Sixfold Purity............Error! Bookmark not defined.
113. Sappurisa Sutta - The True Man............................Error! Bookmark not defined.
114. Sevitabbasevitabba Sutta - To Be Cultivated and Not To Be Cultivated.......Error!
(FIRST EXPOSITION)........................................Error! Bookmark not defined.
(FIRST ELABORATION)....................................Error! Bookmark not defined.
(FIRST APPROVAL AND RECAPITULATION)Error! Bookmark not defined.
(SECOND EXPOSITION)...................................Error! Bookmark not defined.
(SECOND ELABORATION)...............................Error! Bookmark not defined.
(SECOND APPROVAL AND RECAPITULATION).........Error! Bookmark not
defined.
(THIRD EXPOSITION).......................................Error! Bookmark not defined.
(THIRD APPROVAL AND RECAPITULATION).............Error! Bookmark not
defined.
115. Bahudhatuka Sutta - The Many Kinds of Elements.............Error! Bookmark not
defined.
(THE ELEMENTS)..............................................Error! Bookmark not defined.
(THE BASES)......................................................Error! Bookmark not defined.
(DEPENDENT ORIGINATION).........................Error! Bookmark not defined.
(THE POSSIBLE AND THE IMPOSSIBLE)......Error! Bookmark not defined.
116. Isigili Sutta - Isigili: The Gullet of the Seers.........Error! Bookmark not defined.
117. Mahacattarisaka Sutta - The Great Forty...............Error! Bookmark not defined.
(VIEW).................................................................Error! Bookmark not defined.
(INTENTION)......................................................Error! Bookmark not defined.
(SPEECH)............................................................Error! Bookmark not defined.
(ACTION)............................................................Error! Bookmark not defined.
(LIVELIHOOD)...................................................Error! Bookmark not defined.
(THE GREAT FORTY)........................................Error! Bookmark not defined.
118. Anapanasati Sutta - Mindfulness of Breathing......Error! Bookmark not defined.
(INTRODUCTORY SECTION)...........................Error! Bookmark not defined.
Page 146 of 148
(MINDFULNESS OF BREATHING)..................Error! Bookmark not defined.

(FULFILMENT OF THE FOUR FOUNDATIONS OF MINDFULNESS). Error!
(FULFILMENT OF THE SEVEN ENLIGHTENMENT FACTORS).........Error!
(FULFILMENT OF TRUE KNOWLEDGE AND DELIVERANCE).........Error!
119. Kayagatasati Sutta - Mindfulness of the Body......Error! Bookmark not defined.
(MINDFULNESS OF BREATHING)..................Error! Bookmark not defined.
(THE FOUR POSTURES)...................................Error! Bookmark not defined.
(FULL AWARENESS).........................................Error! Bookmark not defined.
(FOULNESS - THE BODILY PARTS)................Error! Bookmark not defined.
(ELEMENTS)......................................................Error! Bookmark not defined.
THE NINE CHARNEL GROUND CONTEMPLATIONS)......Error! Bookmark
not defined.
(THE JHANAS)...................................................Error! Bookmark not defined.
(PROGRESS THROUGH MINDFULNESS OF THE BODY) Error! Bookmark
not defined.
(BENEFITS OF MINDFULNESS OF THE BODY)..........Error! Bookmark not
defined.
120. Sankharupapatti Sutta - Reappearance by Aspiration..........Error! Bookmark not
defined.
121. Culasunnata Sutta - The Shorter Discourse on Voidness.....Error! Bookmark not
defined.
122. Mahasunnata Sutta - The Greater Discourse on Voidness....Error! Bookmark not
defined.
123. Acchariya-abbhuta Sutta - Wonderful and Marvellous........Error! Bookmark not
defined.
124. Bakkula Sutta - Bakkula.......................................Error! Bookmark not defined.
125. Dantabhumi Sutta - The Grade of the Tamed........Error! Bookmark not defined.
126. Bhumija Sutta - Bhumija.......................................Error! Bookmark not defined.
127. Anuruddha Sutta - Anuruddha...............................Error! Bookmark not defined.
128. Upakkilesa Sutta - Imperfections..........................Error! Bookmark not defined.
129. Balapandita Sutta - Fools and Wise Men..............Error! Bookmark not defined.
(THE FOOL)........................................................Error! Bookmark not defined.
(HELL).................................................................Error! Bookmark not defined.
(THE ANIMAL KINGDOM)...............................Error! Bookmark not defined.
(THE WISE MAN)..............................................Error! Bookmark not defined.
(HEAVEN)...........................................................Error! Bookmark not defined.
130. Devaduta Sutta - The Divine Messengers.............Error! Bookmark not defined.
131. Bhaddekaratta Sutta - One Fortunate Attachment. Error! Bookmark not defined.
132. Anandabhaddekaratta Sutta - Ananda and One Fortunate Attachment..........Error!
Page 147 of 148
133. Mahakaccanabhaddekaratta Sutta - Maha Kaccana and One Fortunate Attachment

134. Lomasakangiyabhaddekaratta Sutta - Lomasakangiya and One Fortunate
Attachment....................................................................Error! Bookmark not defined.
135. Culakammavibhanga Sutta - The Shorter Exposition of Action.Error! Bookmark
not defined.
136. Mahakammavibhanga Sutta - The Greater Exposition of Action..................Error!
137. Salayatanavibhanga Sutta - The Exposition of the Sixfold BaseError! Bookmark
not defined.
138. Uddesavibhanga Sutta - The Exposition of a Summary.......Error! Bookmark not
defined.
139. Aranavibhanga Sutta - The Exposition of Non-Conflict......Error! Bookmark not
defined.
140. Dhatuvibhanga Sutta - The Exposition of the Elements......Error! Bookmark not
defined.
141. Saccavibhanga Sutta - The Exposition of the Truths...........Error! Bookmark not
defined.
142. Dakkhinavibhanga Sutta - The Exposition of Offerings......Error! Bookmark not
defined.
143. Anathapindikovada Sutta - Advice to Anathapindika..........Error! Bookmark not
defined.
144. Channovada Sutta - Advice to Channa..................Error! Bookmark not defined.
145. Punnovada Sutta - Advice to Punna......................Error! Bookmark not defined.
146. Nandakovada Sutta - Advice from Nandaka.........Error! Bookmark not defined.
147. Cularahulovada Sutta - The Shorter Discourse of Advice to Rahula.............Error!
148. Chachakka Sutta - The Six Sets of Six..................Error! Bookmark not defined.
(SYNOPSIS)........................................................Error! Bookmark not defined.
(ENUMERATION)..............................................Error! Bookmark not defined.
(DEMONSTRATION OF NOT SELF)................Error! Bookmark not defined.
(THE ORIGINATION OF PERSONALITY).......Error! Bookmark not defined.
(THE CESSATION OF PERSONALITY)...........Error! Bookmark not defined.
(THE UNDERLYING TENDENCIES)................Error! Bookmark not defined.
(THE ABANDONMENT OF THE UNDERLYING TENDENCIES).........Error!
(LIBERATION)....................................................Error! Bookmark not defined.
149. Mahasalayatanika Sutta - The Great Sixfold Base Error! Bookmark not defined.
150. Nagaravindeyya Sutta - To the Nagaravindans.....Error! Bookmark not defined.
151. Pindapataparisuddhi Sutta - The Purification of Almsfood..Error! Bookmark not
defined.
Page 148 of 148
152. Indriyabhavana Sutta - The Development of the Faculties. .Error! Bookmark not
defined.
Bibliography.................................................................Error! Bookmark not defined.
A. PALI TEXTS...................................................Error! Bookmark not defined.
B. TRANSLATIONS AND STUDIES.................Error! Bookmark not defined.
List of Abbreviations.....................................................Error! Bookmark not defined.
Pali-English Glossary....................................................Error! Bookmark not defined.
Index of Subjects..........................................................Error! Bookmark not defined.
Index of Proper Names.................................................Error! Bookmark not defined.
ENDNOTES.................................................................Error! Bookmark not defined.

Sutta Pitaka

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sutta Pitaka

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Page 1 of 148

Majjhima Nikaya – Discursurile de lungime medie

bucuram va punem la dispozitie o copie scanata a acestei carti, cu sugestia de a cumpara si

Karaniya Metta Sutta

Discursul asupra iubirii universale

Fie ca acesta să nu facă nici cel mai neînsemnat lucru

Dorindu-și: În încântare și siguranță,

Fie ca niciuna să nu o înșele pe alta,

Precum o mamă ce își protejează cu prețul vieții

Eliberat de ură și rea-voință.

Fără a urma concepții rigide,

Mangala Sutta – Discursul asupra

Garava Sutta – Respectul

Buddha-șii din trecut,

Deci cineva care-și dorește propriul bine,

Anapanasati Sutta – Meditatia urmaririi respiratiei

Anapanasati Sutta – Urmărirea respirației

Atenția asupra inspirației și expirației

„[13] El se pregătește astfel: «Voi inspira concentrându-mă pe impermanență». El se pregătește

[14] El se pregătește astfel: «Voi inspira concentrându-mă pe domolirea pasiunilor». El se

[16] El se pregătește astfel: «Voi inspira concentrându-mă pe abandonare». El se pregătește astfel:

Cele patru cadre de Constientizare/Referință

Cei șapte factori ai iluminării

Cunoașterea clară și Eliberarea

7 După cum se arată, un meditator concentrându-se asupra senzațiilor ca un cadru de referință nu

Mahasatipatthana Sutta – Cele Patru cadre de Constientizare sau

Mahasatipatthana Sutta – Cele Patru cadre de

Ca și termen compus, Satipatthana poate fi dezmembrată în două feluri, fie ca sati-patthana,

„Călugărul rămâne concentrat asupra trupului, în natura sa intrinsecă – ardent, alert și

Al doilea stadiu al practicii satipatthana este acesta:

„Acela rămâne concentrat asupra fenomenului apariției cu referire la trup, asupra

„Sau conștientizarea sa că «trupul există (senzațiile, mintea, calitățile mentale» este

„Da, domnule, au răspuns călugării.”

„Și cum rămâne un călugăr concentrat asupra trupului, în natura sa intrinsecă?”

„Și cum rămâne un călugăr concentrat asupra minții, în natura ei intrinsecă?”

„Acesta este nobilul adevăr al suferinței.”

„Ochiul.... Urechea… Nasul… Limba… Trupul… Intelectul…”

„Formele… Sunetele… Mirosurile… Gusturile… Senzațiile tactile… Ideile…”

„Conștiința ochiului… Conștiința urechii… Conștiința nasului… Conștiința limbii… Conștiința

„Contactul cu ochiul… Contactul cu urechea… Contactul cu nasul… Contactul cu limba…

„Percepția formelor… Percepția sunetelor… Percepția mirosurilor… Percepția gusturilor…

„Intenția referitoare la forme… Intenția referitoare la sunete… Intenția referitoare la mirosuri…

„Evaluarea formelor… Evaluarea sunetelor… Evaluarea mirosurilor… Evaluarea gusturilor…

„Acesta este nobilul adevăr al originii suferinței.”

„Ochiul…. Urechea… Nasul… Limba… Trupul… Intelectul…”

„Formele… Sunetele… Mirosurile… Gusturile… Senzațiile tactile… Ideile…”

„Conștiința ochiului… Conștiința urechii… Conștiința nasului… Conștiința limbii… Conștiința

„Contactul cu ochiul… Contactul cu urechea… Contactul cu nasul… Contactul cu limba…

„Percepția formelor… Percepția sunetelor… Percepția mirosurilor… Percepția gusturilor…

„Intenția referitoare la forme… Intenția referitoare la sunete… Intenția referitoare la mirosuri…

„Evaluarea formelor… Evaluarea sunetelor… Evaluarea mirosurilor… Evaluarea gusturilor…

„Acesta este nobilul adevăr al încetării suferinței.”

„Și care este nobilul adevăr al căii ce conduce la încetarea suferinței?

„Și ce este vorbirea corectă? Abținerea de la minciună, de la discursuri ce provoacă discordie, de

„Aceasta este nobila cale ce conduce la încetarea suferinței.”

Parinibbana Sutta. Eliberarea totala

Parinibbana Sutta – Eliberarea totală

Toate ființele – toate din lume,

Cât de inconstante sunt lucrurile compuse!

Nu mai respira și nu mai inspira,

Ayacana Sutta. Invitația

Ayacana Sutta - Invitația

Asta a spus Brahma Sahampati. Spunând asta el a mai adăugat:

Văzând asta, El i-a răspuns lui Brahma Sahampati următorul verset: