Pentru a înțelege mai bine lucrările și atmosfera expoziției de față, ar fi necesară o explicitare,

credem noi, a conceptului general ce rezumă această viziune, în totalitatea ei, şi anume conceptul
de “Mise en scene”.

În sensul cel mai comun, de dicționar, Mise en scene (în franceză, în original) reprezintă
procesul de instalare a scenei în teatru, de amplasare a decorurilor și actorilor, iar într-un sens
ceva mai îngust, scena însăși, mediul în care au loc evenimentele. Altfel spus, este conceptul
întregului, a realizării compoziției, nu doar ca o tabelă e elementelor, ci și ca ordine a dispunerii
lor.

Întrebarea care se pune acum este: Despre ce scenă este vorba? La ce întreg ne referim? În
viziunea artistului Sergiu Roman, scena este desigur lumea în ansamblul ei, ca univers fizic, dar
și ca viață a omului, cu dramele ei, agoniile și victoriile ei, cu întreaga istorie ca destin al
umanității.

Desigur, putem spune că arta în totalitatea ei a exprimat dintotdeauna aceste lucruri, și anume
experiența umană în nenumăratele sale ipostaze, sau ca existență umană spirituală nu a luat altă
formă decât cea a culturii, cum a spus și filosoful român Lucian Blaga. Ceea ce Sergiu însă a
încercat să realizeze prin această serie a fost să condenseze, să comprime toate aceste coordonate
ale existenței, impunându-le, toate deodată, atenției privitorului.

Aspectul dificil și merituos al lucrărilor sale îl constituie suprapunerea nivelurilor existenței.

Dacă în centrul lucrărilor este plasată ființa umană – înfățișată ca Laocoon, Isus, masca romană
sau craniu uman – însoțită de ideea fragilității umane (fluturele) sau a echilibrului/dezechilibrului
vieții (roata), a inversării valorilor sau a haosului pur și simplu, ca orbecăire prin viață, fără
vreun concept de misiune sau destin personal – în cazul formulelor din matematică, fizică și
chimie, Sergiu ne plasează într-un alt nivel al ființei, unde existența este foarte riguros ordonată,
unde nimic nu mai este întâmplător sau lipsit de regulă. Dincolo de entropie și structuri instabile,
dincolo de suferință și moarte, dragostea pentru ceilalți și jertfa de sine pot fi ridicate la rangul de
legi umane similare legilor naturale, și care pot da un sens mai profund vieții noastre.

Artistul îl face pe privitor martor la crearea lumii, al pre-ordonării lucrurilor, utilizând tehnici
diferite (desen în cărbune, tușe gestuale, expresioniste, pointillisme, impasto, dripping),
suprapunând zone diferite ca mod de semnificare (color field versus scriere, etc), ca și când ar
intenționa să înfățișeze simbolic, simultan, toate nivelurile existenței: micro și macrocosmosul,
lumea interioară și cea fizică, istoria omenirii și destinul individual, ordinea și haosul, trecutul și
prezentul. Arta lui Sergiu Roman are impact imediat asupra privitorului prin forța compozițiilor,
prin cromatica puternică în care contrastele de calitate joacă un rol principal în accentuarea
elementelor structurale ale pânzelor sale.

În încheiere, aș vrea să precizez că acest proiect personal artistic al lui Sergiu Roman și de
curatoriat, în ceea ce mă privește pe mine, a beneficiat din start de extraordinara colaborare a
echipei ICR Beijing și vreau cu această ocazie să mulțumim din suflet domnului director
Constantin Lupeanu și doamnei referent principal Antonina Dragne Ciuceanu pentru sprijinul
oferit în materializarea acestui eveniment.

In order to better understand the artworks presented here and the atmosphere of this exhibition,
first we should elaborate on the general concept that underlies this vision, namely Mise en scene.

In the most common sense of the dictionary, Mise en scene (in French, originally) represents the
process of setting the stage in the theater, with regard to placement of actors, scenery, etc., and in
a slightly narrower sense, the stage itself, the scene, the environment or background in which
events take place. In other words, it refers to the concept of the whole, the making of the
composition, not just as a table of elements, but also as the order of their arrangement.

The question now is: Which scene are we talking about? What is the meaning of the whole?
From Sergiu Roman’s point of view, the scene is of course the world as everything that is, as our
physical universe, the Cosmos, but also as the entirety of human beings’ lives, with our dramas,
our agonies and breakthroughs, with the whole history as the destiny of humanity.

Of course, we can say that art has always expressed these things, namely the human experience
in its countless aspects, or that the spiritual human existence has always become what we call
Culture, as the Romanian philosopher Lucian Blaga said. What Sergiu tried to achieve through
this series of paintings was to condense, or to compress all these coordinates of existence,
showing them all at once to the viewers.

The difficult and worthy aspect of his works consists in overlapping the levels of existence.
While at the center of the works he places the human being - as Laocoon, Jesus, a Roman mask
or the human skull - together with the idea of human fragility (the butterfly), of life’s balance /
imbalance (the wheel), of the inversion of values, or simply with the idea of chaos, as fumbling
through life, without any concept of mission or personal destiny – regarding the formulas from
mathematics, physics and chemistry used here, Sergiu places us in a different level of being,
where existence is very rigorously ordered, where nothing is random or capricious. Beyond
entropy and unstable structures, beyond suffering and death, caring for others and self-sacrifice
can be elevated as human laws similar to natural laws, and that could bring more meaning to our
lives.

The artist makes the viewer witness the creation of the world, the pre-order of all things, using
many different techniques (charcoal drawing, action painting, expressionistic strokes,
pointillism, impasto, dripping), overlapping different areas of meaning (color field versus
charcoal writing), as symbolically inteding to bring together all the layers of reality: the micro
and macrocosmos, the psychological world and the physical world, the history of humankind and
the individual destiny, order and chaos, past and present. Sergiu Roman’s art has an immediate
impact on the viewer through the force of compositions, through the strong chromatic in which
the quality contrasts play a major role in emphasizing the structural elements of his paintings.

In conclusion, I would like to say that this personal artistic project of Sergiu Roman and
curatorial, as far as I am concerned, has benefited from the start of the extraordinary
collaboration of the RCI Beijing team and I would like on this occasion to express our deep
thanks to Mr. Constantin Lupeanu, the manager of the Romanian Cultural Institute in Beijing and
Mrs. Antonina Dragne Ciuceanu, public relations referent, for their support in materializing this
event.