Sunteți pe pagina 1din 92

3

Definiţii şi
tipuri de
conflicte

Toate
sistemele
sociale, de la
cele
interpersonal
e la cele
internaţional
e, au
experienţa
conflictelor
cu care
se întâlnesc
zi de zi.
Conflictul
este
endemic pen
tru
societăţile
sănătoase
aflate în
evoluţie. Cut
oate acestea,
tipul de
conflict la
care se face
referire în
această
lucrare,este
situaţia în
care
capacitatea
unei
societăţi de
a rezolva
conflictele
pri
n
mecanisme
de
reglementar
e cum sunt
curţile de
justiţie au
eşuat,
iar părţile în
conflict au
recurs din
nou la
violenţe.
Astfel,
conflictele
pot
fi definite,
în opinia
lui Edward
Azar, ca
fiind urmări
ale
scopurilor
incompatibil
e dintre una
sau mai
multe
părţi, pentru
care nu exis
tă un mecan
ism eficient
de coordona
re, mediere
şi
conciliere.
2
Părţile la
care se face
referire sunt
de obicei
state, dar
şicomunităţi
din interioru
l statelor,
cum este
cazul în tot
mau multec
onflicte din
lumea
contempora
nă.
Termenul
violenţă se
referă în
celemai
multe cazuri
la violenţă
fizică, cu
toate că nu
se
desconsider
ă
nicicelelalte
forme de
violenţă,
cum ar fi
traumele
psihologice
sauemoţiona
le.
În mod asem
ănător, Kate
Malek, în th
e Conflcit R
esolution
information
Source,
defineşte
conflictul
ca fiind în p
ercepţia
modernă,
ocriză
între două
sau mai
multe
grupuri
dintr
-
o ţară, în
care unul
dingrupuri
luptă pentru
independenţ
ă sau putere
socială,
politică
saueconomi
c mai
mare.(de
exemplu
Cecenia sau
Kosovo).”
3

Heidelberg In
stitute for Inte
rnational
Conflict Resea
rch
,
prezintă o d
efiniţie simil
ară, astfel co
nflictele s
unt ciocniri
de interese(
poziţii
diferite), în l
egătură
cu valori naţ
ionale
( teritoriu,
secesiune,
2
Edward Azar,
The Management of
Protracted Social
Conflict: Theory and
Cases
. Hampshire,
England:Dartmouth
Publishing
Company, 1990.
3
Kate Malek, the
Conflcit Resolution
information Source
4
decolonizare
, autonomie,
sistem de
gândire/ide
ologie,
putere
naţională, pr
edominanţă
regională, p
utere interna
ţională, resu
rse şi altele).
Acesteciocn
iri au o
anumită
durată şi un
anumit scop,
implicând
cel puţin
două părţi, (
grupuri orga
nizate, state,
grupuri de s
tate, organiz
aţii interstat
ale)
determinate
sa-
şi urmeze
interesele şi
să obţină
câştig de
cauză.
4

Perioada
imediat
următoare
Războiului
Rece, în loc
sa
conducăspre
o nouă eră a
ordinii şi
stabilităţii în
relaţiile
internaţional
e, a
fostmartorta
unei serii de
izbucniri
violente şi a
instabilităţii
în creştere
maiales a
ţărilor în
curs de
dezvoltare.
S-au
schimbat
multe pe
plan
mondial
în ultimele
două
decenii,
însă proble
mele
principale
care defines
c
relaţiiledintr
e oameni, şi
oameni şi
state au
rămas
aceleaşi.
Comentator
ul
Jack s.
Levy remarc
ă
faptul că i
nteresul
pentru probl
emele
convenţional
e, c
a
balanţa put
erilor, aliant
ele internaţi
oanle, cursa
înarmărilor,
prevenireaat
acurilor
şi confruntăr
ile
dintre super
puteri au tre
cut pe un pla
n
secundar,
cedând locul
problemelor
noi legate de
etno-
naţionalism,
fundamental
ism religios,
degradarea
mediulu
i
înconjurător,
limitareares
urselor,
diplomaţia p
reventivă,
peacekeepin
g,
intervenţiile
umanitare
şiconflicte
ale statelor
mici.”
5
Acelaşi
autor,
observă
totuşi şi
faptul,
căaceste noi
preocupări
ale lumii
contempora
ne, reflectă
o abordare
la un
nivel mult
mai restrâns
a
conflictelor,
lucru
determinat
de un sistem
internaţional
mult mai
complicat,af
lat în
evoluţie,
decât de o
schimbarera
dicală a
cauzelor
războaielor.
Într-un
raport al
Institutului
Aspen din
SUA
, totalitatea
conflictelor
internaţional
e este
redusă la
trei tipuri
principale:
conflictele
4
The Heidelberg
Institute for
International
Conflict Research
(HIIK) at the
Department of
Political Science at
theUniversity of
Heidelberg
5
Jack s. Levy,
"Contending
Theories of
International
Conflict," in
Chester A. Crocker
and Fen Osler
Hampson,with
Pamela Aall, eds.,
Managing Global
Chaos: Sources of
and Responses to
International Conflict
(Washington,DC:
United States
Institute of Peace
Press, 1996), p.3.
5
marilor
puteri,
conflcitele
regionale şi
conflcitele
comunale.
6
a.)

Conflicte ale
Marilor
Puteri:
Rivalităţile
cu miza cea
mai mare
sunt cele
dintre
marile
puteri, pentr
u
a determina
distribuţia p
uterii.
Cu toate,
că şansele
izbucnirii
unuirăzboi
între acestea
au fost
reduse
semnificativ,
există
întotdeauna
riscul,mai
ales în
perioadele
de tranziţie,
ca
schimbările
rapide în
distribuţia p
uterilor, să
declanşeze
un conflict.
Spre
exemplu
tensiunile în
creşte
re încadrul
afacerilor
chino-
americane
sau răcirea
relaţiilor
dintre Rusia
şiSUA. Vest
ul se află înt
r
-
o situaţie
favorabilă,
moştenind o
structură
derelaţii
economice
şi politice
constructivă
între
America de
Nord,
Europade
Vest şi
Japonia. Cu
toate a
cestea, status
quo-ul
favorabil nu
trebuie
supraaprecia
t, competiţia
şi
conflictele
mai ales
economice
dintre cele
trei
centre de
putere,
evidente mai
ales în
cadrul
World Trade
Organization
, ar
putea duce
foarte
repede la
ostilităţi şi
chiar la
alienare.
b.)

Conflictele
regionale
:
Conflictele
regionale,
determinate
de religie,
naţionalism,
etnicitate,
revendicări
teritoriale,
cât şi de
dispute
politice şi
econnomice,
sunt o sursă
majoră de
instabilitate
în ziua de
azi. Aceste
conflicte
devin şi
mai
primejdioa
se prin
prezenţa
armelor de
distrugere în
masă, în
regiuni
ca Africa de
Sud, sau
Orientul
Mijlociu.
Conflictele
regionale
pot acoperi
părţi substa
nţiale de teri
toriu şi pot i
mplica mai
multe ţări, c
a în cazulrăz
boiului din
Republica
Democrată
Congo.
Aceste
conflcite
sunt
considerate
regionale,
deoarece nu
sunt o
ameninţare
directă la
adresa
întregii lumi.
c.)
Conflictele
comunale:
6

Managing Conflict in t
he Post-
Cold War World: The
Role of Intervention
, Report of the
Aspen
InstituteConference
, August 2-6, 1995
(Washington, DC:
The Aspen
Institute, 1996), pp.
10-11.